UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT ŞTIINŢE PENALE

PROIECT DE CERCETARE LA DISCIPLINA

DREPT INTERNAȚIONAL UMANITAR
Semestrul I

Tema: Statutul juridic al refugiaţilor de război

TITULAR DISCIPLINĂ:
Prof.univ.dr. Constantin IORDACHE

MASTERAND:

Ioniță Cosmin-Mugurel

2022-2023
1
 CUPRINS

1.Noţiunea de refugiat..............................................................................................3
1.1. Convenția referitoare la statutul refugiatului din 1951....................................................3
2.Definiții principale.........................................................................................................................4
3.Drepturile refugiaților..........................................................................................5
4.Îndatoririle refugiaților........................................................................................6
5.Încetarea, retragerea sau anularea statutului de refugiat.................................7

6. Concluzia...............................................................................................................9

Figura 1.Cerere de acordare a statutului de refugiat.........................................10

2
Refugiaţii nu trebuie priviţi ca o povară pentru societate, ci trebuie acceptaţi ca persoane ce pot
contribui la creşterea bunăstării comunităţii gazdă!

1.Noţiunea de refugiat.
1.1. Convenția referitoare la statutul refugiatului din 1951

Noțiunea de refugiat reprezintă acea persoană care,”datorită unei temeri bine întemeiate de a fi persecutată pe
considerente de rasă,religie,naționalitate,apartenență la un anumit grup social sau la o anumită opinie politică,
se află în afara țării sale de origine și nu poate primi sau ,datorită temerii respective,nu dorește să primească
protecția acestei țări”,conform Convenției referitoare la statutul refugiatului , adoptată la
Geneva în anul 1951.
Convenţia din 1951 este primul document internaţional de bază privind statutul juridic al
refugiaţilor ,fiind elaborată într-o împrejurare politic specific: a Războiului Rece între Occidentul
European şi Est1. Însă, această Convenţie adoptată din anul 1951 nu este „acordul perfect şi
definitiv în domeniul drepturilor refugiaţilor”2, orizontul de aplicare a Convenţiei constituie
printre altele anumite limitări geografice şi temporale.

Pe de o parte, limitările temporale se referă la faptul că statele care nu au aprobat

Convenţia îşi restrâng angajamentul internaţional numai acelor refugiaţi care și-au părăsit patria
înainte de 1 ianuarie 1951. Statele care au adoptat Convenţia nu şi-au asumat o responsabilitate
generală şi pentru viitorii refugiaţi. Această limitare temporală nu a mai fost adoptată de
Protocolul din 1967.

Pe de altă parte, statele care au adoptat Convenţia din 1951 ar fi reușit să-i dea o
validitate teritorială limitată; raportată la evenimentele care determinau o persoană să-şi
părăsească ţara să fi intervenit în Europa.

Protecția refugiaților este esențială în ceea ce privește mandatul UNHCR

(Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi).

1
G. Melander, Les refugies et Ies droits de l'homme, Revue du Droit public et de la science politique en
France et â I'ătranger, totne cent six, 1991, p. 1327.
2
Ibidem.
3
 Apariția unor percepții și judecăți greșite sau insuficient de bine cunoscute,precum și
faptul că persoana în cauză care solicită protecția internațională ,se definesc prin diferite
dispoziții de specialitate , în funcție de fazele acordării unor termeni utilizați frecvent în
procedura de determinare a statutului de refugiat,în vederea evitării confuziilor.
2. Definiții principale

UNHCR nu utilizează termenul de „migrant” pentru a se referi la persoanele care sunt forțate
să-și părăsească domiciliul.

Refugiat: O persoană care și-a părăsit țara și necesită „protecție internațională” din cauza unui
risc de violență sau persecuție dacă s-ar întoarce acasă. Termenul se referă și la persoanele care
fug de războaie și își are originea în instrumentele juridice internaționale, în special Convenția
din 1951 privind statutul refugiaților și Protocolul din 1967 și Convenția OAU din 1969. Statutul
de refugiat poate fi dobândit în urma solicitării acestuia în mod individual, sau, în cazul unor
fluxuri masive de persoane, acesta poate fi acordat prima facie. Refugiații nu pot fi returnați în
țara de domiciliu decât în mod strict voluntar.

Solicitant de azil: O persoană care a solicitat în mod individual statutul de refugiat și așteaptă
rezultatul. Solicitanții de azil primesc „protecție internațională” cât timp cererile lor sunt
evaluate, și, la fel ca refugiații, nu pot fi returnați în țara de domiciliu decât în mod voluntar.

Persoană strămutată intern: Persoanele strămutate intern, sunt cele forțate să-și părăsească
domiciliul și să se mute în altă regiune a aceleiași țări.

Apatrid: O persoană care nu deține cetățenia niciunei țări și care nu beneficiază așadar de
drepturile omului și accesul la serviciile disponibile celor care dețin o cetățenie. O persoană poate
fi apatridă și refugiată în același timp.

4
3.Drepturile refugiaților

În primul rând,refugiatul trebuie să beneficieze de cel puțin aceleași drepturi ca

orice alt străin care are un drept de ședere legal, inclusiv libertatea de mișcare, libertatea la
gândire și opinii , dreptul la protecție și de a nu fi supus torturii și tratamentelor care să îl pună
intr-o stare degradantă precum şi libertatea credinţelor religioase care nu pot fi îngrădite sub
nicio formă.

Persoana care nu are nicio cetățenie (apatrid) sau de altă cetățenie, și care a depus o cerere de
acordare a statutului de refugiat întru-un punct de frontieră trebuie să rămână în zona de frontieră
până la pronunțarea unei hotărâri de către Oficiul Național pntru Refugiați,dar nu mai mult de 20
de zile.

Dacă această persoană a depus o cerere de acordare a statutului de refugiat în România,ea are
dreptul să rămână pe teritoriul României până ce expiră termenul de 15 zile de la care dispoziția
de părăsire a teritoriului devine executorie,atunci când cererea este respinsă printr-o hotărâre
definitivă și irevocabilă.

Aceasta are dreptul la asistență medicală primară și spitalicească de urgență gratuită .

Dreptul la ocrotirea sănătăţii este un drept fundamental al omului. De aceea, art. 9 din Pactul
internaţional relativ la drepturile economice, sociale şi culturale3 stabileşte dreptul persoanei la
securitate socială, inclusiv asigurările sociale.
Art. 12 din pact arată dreptul persoanei de a se bucura de cea mai bună sănătate fizică şi mentală.
Aceste reglementări acoperă integral prevederile Convenţiei privind statutul refugiaților, la
acordarea de către statul azilant a tratamentului în cadrul asistenţei sociale şi a securităţii locale.

Pe durata acestei proceduri pentru obținerea cererii de acordare a statutului de refugiat are
dreptul să fie asitat sau reprezentat de un avocat și de a i se asigura ,în mod gratuit ,un
reprezentant legal poate fi consiliat și asistat de un reprezentant al ONG-urilor,române sau

3
Ibidem, pp. 18-19.
5
străine,fiind informat într-o limbă pe care acesta o cunoaște, în m omentul depunerii cererii,cu
privire la obligațiile și drepturile pe care el trebuie să le desăvârșească pe tot parcursul procedurii.

Persoanei în cauză i se va elibera un document de identitate temporar, care valabilitate poate fi

prelungită în mod succesiv,poate beneficia de protecția datelor personale,cât și detaliile legate de
cererea sa. Pe toată durata procedurii solicitantului de cerere de acordare a statutului de refugiat
are dreptul la confidențialitate.

Are dreptul de a fi cazat în centrele de primire și cazare,aflate în subordinea Oficiului Național

pentru Refugiați, în limita locurilor disponibile, până la încetarea dreptului său de ședere, dacă nu
dispune de mijloace materiale necesare pentru întreținere și de asemenea va beneficia, la cerere,
de hrană în limita sumei de 3 lei persoană ∕ zi, de cazare în limita sumei de 1,8 leipersoană∕ zi și
de alte cheltuieli,în limita sumei de 0,6 lei ∕ persoană∕ zi,sume ce se asigură de la bugetul de stat.4

4.Îndatoririle refugiaților

Cât despre îndatoririle pe care un refugiat trebuie să le îndeplinească ,trebuie specificat faptul că
pe terotoriul României,acesta are obligația de5:
- să evite provocarea oricăror stări conflictuale sau incidente cu populaţia ori comiterea
unor fapte ce pot intra sub incidenţa legii penale
- să se supună regulilor privind regimul juridic al străinilor,  în măsura în care
legea nudispune altfel
- a prezenta ,în scris cererea motivată ,cuprinzând datele indicate de organul la care o
depune ,organelor teritoriale ale Ministerului Administrației și Internelor
- să se supună amprentării și fotografierii
- de a preda documentul pentru trecerea frontierei,urmând să primească document temporar
de identitate
- de a urmări stadiul procedurii și de a declara orice schimbare de reședință precum și de a
nu părăsi localitatea de reședință fără autorizarea Oficiului Național pentru Refugiați

4
Art. 55,H.G. nr. 1251 , 13 septembrie 2006

5
”Legislație privind azilul în România” , p.29
6
 - de a se prezenta la examenele medicale ce sunt stabilite
- de a răspunde la solicitările organelor cu atribuții în domeniul refugiaților și de a furniza
acestora date complete și reale cu privire la persoană și la cererea sa
- de a respecta regulile statului în care se află,precum și măsurile ce sunt dispuse de
organele competente în materie de refugiați

Dacă o persoană încearcă să plece ilegal din țara în care se află refugiat,fără pașaport
valabil, încalcă legea și ca urmare va fi închis.
Consecința acestui fapt va duce la întreruperea procedurii de obținere a cererii de
acordare a statutului de refugiat pentru că,fiind închis nu poate respecta termenele.
De asemenea, nu i se va prelungi dreptul de ședere.Dacă cererea sa de azil va fi respinsă
irevocabil, nu i se va permite intrarea în țara respectivă și ca urmare va fi obligat să
părăsească acea țară.

5.Încetarea, retragerea sau anularea statutului de refugiat

Convenţia din 1951 şi Protocolul din 1967 s-au bucurat de o largă adeziune; 105 state au
adoptat Convenţia din 1951 şi 104 Protocolul din 19676.

Acordarea statutului de refugiat poate avea consecinţe negative în privinţa relaţiilor politice între
statul gazdă şi statul părăsit: cel dintâi poate ajunge la concluzia că în cel din urmă nu se respectă
drepturile omului.

De aceea, unele state mici care aveau interese economice şi politice cu alte state mai puternice,
pentru a nu pierde avantajele de care se bucurau din partea acestora, au refuzat să acorde statutul
de refugiat persoanelor provenind din statele respective.

Forma de protecţie acordată prin statutul de refugiat încetează atunci când beneficiarul:

a) s-a repus în mod voluntar sub protecţia ţării a cărei cetăţenie o are; sau 

b) după ce şi-a pierdut cetăţenia, a redobândit-o în mod voluntar;

6
Instrumente internaţionale privind drepturile omului, vol. 1, Editura Institutului român pentru drepturile omului,
Bucureşti, 1996, pp. 154-182.
7
c) a dobândit o noua cetăţenie şi se bucură de protecţia statului a cărei cetăţenie a dobândit-o;

d) s-a restabilit în mod voluntar în țara pe care a părăsit-o ori în afara căreia a stat ca urmare a
motivelor pentru care a obținut forma de protecţie;

e) nu mai poate continua să refuze protecţia ţării a cărei cetăţenie o are datorită faptului că
împrejurările în urma cărora a dobândit una dintre formele de protecţie au încetat să existe şi nu
poate invoca, pentru a motiva acest refuz, motive imperioase ce se referă la persecuţii anterioare;

f) fiind o persoană fără cetăţenie, este în măsură să se întoarcă în țara de origine şi în care va
avea reşedinţa obiţnuită, ne mai existând împrejurările în urma cărora a dobândit una dintre
formele de protecție.

Forma de protecţie acordată prin statutul de refugiat se anulează în următoarele situaţii:

a) acordarea ei s-a facut în baza unor declaraţii false sau a fost obţinută de solicitant în mod
fraudulos şi nu există alte motive care să conducă la menţinerea formei de protecţie
acordate sau la acordarea unei alte forme de protecţie

b) după acordarea formei de protecţie s-a descoperit că străinul se afla în una dintre situaţiile
neacordării statutului de refugiat

Dacă rămâne în continuare pe teritoriul României, persoana căreia i s-a retras ori i s-a anulat
forma de protecţie acordată se supune prevederilor legale privind regimul juridic al
străinilor în România.

8
 6. Concluzia

Având în vedere toate cele prezentate pe parcursul lucrării putem afirma că refugiaţii reprezintă o
categorie distinctă de străini existenţi, la un moment dat, pe teritoriul unui stat. În mod obişnuit,
ţara de origine acordă cetăţenilor săi protecţie, în raport cu alte state, în cazurile
în care se consideră că drepturile acestora sunt încălcate de statele străine.

Principala caracteristică a refugiaţilor constă tocmai în faptul că aceştia nu pot să beneficieze de 
protecţia ţării de origine sau nu doresc această protecţie.

Motivele părăsirii ţării de origine pot fi: opresiune; persecuţie; ameninţarea vieţii sau libertăţii;
sărăcie chinuitoare; război sau lupte civile; dezastre naturale (cutremure, inundaţii, secetă,
foamete).

Statutul refugiaţilor trebuie privită din două perspective: individual care solicită azilul şi cel al
statului care acordă azilul:

- din punct de vedere al statului = acordarea sau refuzul de a da azil reprezintă un drept
suveran, prin urmare, acordarea azilului este o expresie a suveranităţii statului, un drept absolut al
său un stat nu poate fi obligat să acorde azil, de obicei statele apreciază în fiecare caz
aparte temeinicia motivelor pe care se bazează cerere de azil.

- din punct de vedere al individului = dreptul de a solicita azil este considerat un drept
fundament al omului, prevăzut de Declaraţia Universală a Drepturilor Fundamentale ale omului-
art.14

9
Figura 1.Cerere de acordare a statutului de refugiat

10