Migrația este un fenomen global, iar continentul Europei nu face excepție.

Toate țările
europene sunt țări de plecare, de tranzit și de destinație în proporții diferite. Estimări recente
ale populației imigrante care trăiesc în Spațiul Economic European arată peste 20 de milioane
de străini, sau 5,3% din populație, excluzând străinii ilegali deja naturalizați.
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale definește un
refugiat ca fiind orice persoană care are o teamă întemeiată de persecuție și care nu poate sau
nu vrea să se întoarcă în țara de origine. „O frică bine întemeiată de persecuție” este expresia
cheie din definiție.

Integrarea este un proces legal care permite refugiaților să participe pe deplin în societate și
să își atingă întregul potențial. Începe prin a oferi drepturi similare cu cele ale cetățenilor,
cum ar fi unitatea familiei, rezidența și cetățenia.
Conceptul de statut juridic se referă la drepturile și obligațiile pe care un refugiat le are în țara
de azil. În multe prevederi ale Convenției de la Geneva din 1951, se recomandă ca
refugiaților să li se acorde cel mai favorabil tratament posibil
Integrarea este un proces care implică eforturile și participarea activă a refugiaților, dar
necesită un mediu juridic, economic, social și cultural susținut pentru a avea succes. <hr id =
"0"> Crearea unui cadru general pentru promovarea integrării refugiaților necesită
parteneriate între autoritățile publice centrale și locale, societatea civilă, organizațiile
neguvernamentale și refugiați.
În această parte a lucrării, se va discuta despre conceptul de refugiat, începând cu ideea de
protecție internațională. Exilul forțat a milioane de oameni este una dintre consecințele
tragice ale eșecului autorităților de a proteja drepturile omului.
Drepturile și libertățile fundamentale ale unei persoane sunt de obicei protejate de
naționalitate, iar lipsa protecției în țara de origine determină necesitatea protecției
internaționale, concept care caracterizează exilul forțat și explică situația refugiaților.
Refugiații sunt persoane forțate să-și părăsească casele pentru că sunt în pericol. Fără
protecția propriei națiuni, refugiații trebuie să caute protecție de la statul pe teritoriul căruia s-
au refugiat sau de la comunitatea internațională. Această nevoie indispensabilă de protecție
internațională este un factor care diferențiază refugiații de alți străini.
În plus, pentru ca protecția/statutul să fie recunoscut, pe parcursul procedurii de azil
în țara gazdă, refugiații au nevoie de resurse materiale pentru a-și acoperi nevoile de bază, să
li se elibereze acte de identitate, să aibă acces la serviciile medicale, asistență socială sau
capacitatea de a muncii pentru a se întreține.
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale definește
un refugiat ca fiind orice persoană care are o teamă întemeiată de persecuție, pe motive de
religie, rasă, naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau opinie politică și care nu
poate sau nu vrea să se întoarcă în țara de origine. ̦ ̦O frică bine întemeiată de persecuție̕̕ ̕ este
expresia cheie din definiție.
Integrarea este un proces legal care permite refugiaților să participe pe deplin în
societate și să își atingă întregul potențial. Începe prin a oferi drepturi similare cu cele ale
cetățenilor, cum ar fi unitatea familiei, rezidența și cetățenia. Conceptul de statut juridic se
referă la drepturile și obligațiile pe care un refugiat le are în țara de azil. În multe prevederi
ale Convenției de la Geneva din 1951, se recomandă ca refugiaților să li se acorde cel mai
favorabil tratament posibil. Refugiații au nevoie de protecție și drepturi speciale, care nu se
aplică celorlalți străini. Ei depind complet de țara gazdă pentru a le oferi protecție împotriva
respingerii și o soluție permanentă împotriva exilului. Asigurarea unui statut juridic favorabil
și a unui regim favorabil în obținerea cetățeniei sunt pași importanți în facilitarea integrării cu
succes.
Principiile asistenței refugiaților reflectă un set de idei generale care ghidează
politica în domeniul integrării străinilor care au obținut o formă de protecție în Europa.
Acestea sunt următoarele:
 refugiații au acces la aceleași drepturi de bază ca și cetățenii țării gazdă, cum ar fi
dreptul la un loc de muncă, dreptul la un cămin, asistență medicală și asistență
socială, asigurări sociale și educație.
 refugiații au dreptul de a accesa servicii care sunt adaptate nevoilor și situației lor
specifice, inclusiv servicii furnizate de instituții guvernamentale și/sau
neguvernamentale.
 refugiații au dreptul la servicii de specialitate- orientare culturală, consiliere, cursuri
de învățare a limbii țării în care se află, etc.
Dintr-o perspectivă generală, refugiații se confruntă cu trei categorii de probleme:
- problemele vieții de zi cu zi, cu care ne confruntăm fiecare dintre noi;
- probleme care apar când sunt puși în fața unui mediu de coabitare nou;
- de multe ori ei trebuie să depășească evenimente traumatizante din trecutul lor
(pierderea celor apropiați, starea materială instabilă sau chiar tortură suferită în țara de
origine);
Pentru a veni în sprijinul refugiaților, este necesară o abordare a problemelor acestora în
mod cuprinzător. Fiecare dintre aceste categorii de problme necesită o abordare diferită:
- pentru prima categorie de nevoi, se oferă consiliere în vederea informării celor în
cauză de drepturile lor și orientare către servicile oferite de agențiile de stat sau de alte
organizații;
- pentru a depăși provocările pe care le ridică diferențele culturale, există sesiuni de
informare și orientare culturală și cursuri de învățare a limbii;
- consiliere psihologică și dacă este necesar, psihoterapie; sunt metode care îi ajută pe
refugiați să-și restabilească echilibrul mental necesar pentru participarea activă la
viața de zi cu zi.
Subliniază că dreptul internațional păstrează definiția Convenției din 1951, dar este clar că
exclude categoriile importante de persoane care și-au părăsit țările de origine, care constituie
cel mai mare grup de persoane cu denumirea comună de refugiați. Domeniul de aplicare al
Convenției și al Protocolului, care oferă protecție și asistență refugiaților, nu include
persoanele care sunt considerate „refugiați economici”, precum și persoanele care au ajuns
într-o astfel de poziție ca urmare a conflictelor armate, internaționale sau interne. .