IONESCU ALEXANDRA MARIA

 Prin azil întelegem dreptul unui stat suveran de a

acorda intrarea şi stabilirea pe teritoriul său a unor
persoane străine,urmărite în ţara lor pentru
activităţi politice, ştiinţifice, religioase etc.,în
scopul menţinerii păcii şi securităţii internaţionale.
 Dreptul de azil reprezintă o manifestare
unilaterală de voinţă a statului, care în cadrul
suveranităţii sale teritoriale poate decide dacă
acorda sau nu azil politic unei persoane care a
cerut azil;(persoana în cauza căreia i se
acorda,devenind azilant).
Dreptul de azil este reglementat prin Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului,dar şi prin
Declaratia ONU privind azilul teritorial (adoptata
de Adunarea Generala a ONU in 1967)
 Forme de azil:
-politic
-teritorial
-diplomatic
-permanent
-temporar
Trebuie să reţinem faptul că dreptul de azil se
acordă doar în condiţiile stabilite de uzanţele,
convenţiile, sau legile tării care l-a acordat.
Dreptul de a solicita azil, ca drept fundamental al omului, e
consacrat şi la nivel internaţional.
Cu toate că nu există niciun document internațional care să
definească conceptul de azil, doctrina a definit azilul ca fiind o
măsură de protecție care se acordă azilantului sau se poate acorda
solicitantului de azil în cazul în care, în țara sa de origine este
supus la persecuții pentru activități politice, democratice sau
umanitare sau, în alți termeni, este urmărit sau persecutat pentru
activități desfășurate în favoarea umanității, progresului și păcii.
Potrivit documentelor internaţionale în materie, azilul este un act
paşnic şi umanitar şi nu poate fi considerat un act inamical faţă de
un stat
Instituţia azilului este, în general, abordată din două
puncte de vedere distincte:
 al statului care acordă acest statut

 al persoanelor care îl solicită.

Din punctul de vedere al statului, acordarea sau refuzul
de a acorda azil reprezintă un drept suveran. Statul poate
să permită intrarea şi şederea pe teritoriul său a unor
străini supuşi persecuţiilor politice în statul ai căror
cetăţeni sunt. În acelaşi timp, statul solicitat nu are o
obligaţie de a răspunde favorabil la o cerere de azil, care
poate fi refuzată.
După acordarea azilului, statul trebuie să se comporte,
faţă de străinul căruia i-a acordat acest statut în
conformitate cu principiile generale de drept
internaţional, cât şi cu convenţiile internaţionale,
referitoare la drepturilor străinilor la care este eventual
parte.
Din punctul de vedere al individului, dreptul de a
solicita azil este considerat un drept fundamental al
omului. Acest drept a fost prevăzut în Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului (art.14).
Azilanţii se bucură de drepturi şi pot să îşi asume
obligaţiile oricărui străin (cetăţean străin sau apatrid),
inclusiv în România.
Prin analiza legislaţiei interne a statelor în problemele azilului,
tratatelor bilaterale şi regionale, şi a altor acte internaţionale se
constată următoarele:
– fiecare persoană are dreptul de a solicita azil în alte state,
salvându-se de persecuţii pe motive politice sau din cauza altor
activităţi sociale;
– statele, în virtutea suveranităţii lor, stabilesc în legislaţia
naţională atât principiul, cât şi ordinea de acordare a azilului;
– dreptul la azil nu se acordă persoanelor învinuite de
comiterea unei crime împotriva păcii, o crimă de război
sau o crimă împotriva umanităţii, precum şi a
infracţiunilor penale prevăzute de tratatele
internaţionale privind extrădarea;
– aprecierea fundamentelor de acordare a azilului sau
refuzului acordării acestuia îi aparţine statului solicitat
– acordarea azilului presupune autorizarea de intrare şi
stabilire în ţară, limitarea expulzării şi interzicerea
extrădării;
– acţiunea de acordare a azilului reprezintă o
manifestare de ordin umanitar şi nu trebuie considerată
de alte state drept un act inamical.
În România se depun în medie 1.000 de cereri de azil pe
an. Principalele ţări de origine ale solicitanţilor
statutului de refugiat în România sunt Irak, India, China,
Somalia, Iran. Durata procedurii de determinare a
statutului de refugiat pentru un solicitant de azil poate fi
în România şi de un an,un an şi jumătate.
Reglementarea dreptului de azil urmăreşte asigurarea protecţiei
persoanelor care din diverse motive ajung în situaţia de a se
stabili pe teritoriul altui stat şi a cărui cetăţenie nu o deţin.
Aşadar, dreptul de azil, prin natura sa este o manifestare
unilaterală de voinţă a statului, care, în cadrul suveranităţii sale
teritoriale, are latitudinea să decidă dacă acorda sau nu azil politic
unei persoane care a cerut aceasta.