Sunteți pe pagina 1din 10

Beca Constantina Protecţia copiilor refugiaţi

Refugiaţii nu trebuie priviţi ca o povară pentru societate,


ci trebuie acceptaţi ca persoane ce pot contribui
la creşterea bunăstării comunităţii gazdă.

1. Noţiunea de refugiat şi drepturile acestora.

1.1. Concepte folosite la determinarea statutului de refugiat.

Un refugiat este acea persoana care, „datorită unei temeri bine întemeiate de a fi
persecutată pe considerente de rasă, religie, naţionalitate, apartenenţă la un anumit grup
social sau la o anumită opinie politică, se află în afara ţării sale de origine şi nu poate primi
sau, datorită temerii respective, nu doreşte să primească protecţia acestei ţări”, conform
Convenţiei referitoare la statutul refugiatului adoptată la Geneva în anul 1951. Protecţia
refugiaţilor constituie chintesenţa mandatului UNHCR (Înaltul Comisariat al Naţiunilor
Unite pentru Refugiaţi).
Datorită apariţiei unor
concepte noi, insuficient
cunoscute, precum şi faptul
că persoana care solicită
protecţia internaţională are
denumiri diferite în funcţie de
fazele acordării respectivei
protecţii, vom încerca pe
Femei din Uzbekistan preparând mâncarea la centrul de scurt să clariflcăm sensul
primire a refugiaţilor, Timişoara, România 7 februarie 2006
(pentru protejarea identităţii, feţele au fost distorsionate) unor termeni folosiţi frecvent
în procedura de determinare a
statutului de refugiat, în vederea evitării confuziilor.
Solicitantul de azil este persoana care depune cerere pentru determinarea statutului de
refugiat şi îşi păstrează această calitate până la soluţionarea definitivă a cererii.
Migrantul este persoana care, pentru alte motive decât cele conţinute în definiţia
refugiatului, îşi părăseşte ţara în mod voluntar pentru a-şi stabili reşedinţa în altă parte.

1
Beca Constantina Protecţia copiilor refugiaţi

Refugiatul „sur-place” este persoana care nu a fost refugiat în momentul părăsirii


ţării de origine dar care, ulterior, a început să se teamă de persecuţie pentru unul din motivele
menţionate în Convenţia din 1951.
Refugiatul „de facto” este persoana care, deşi nu îndeplineşte criteriile cuprinse în
definiţia prezentată în Convenţia din 1951, este considerată a avea nevoie de protecţie
datorită condiţiilor existente în ţara de origine.
Refugiatul „pe orbită” este persoana căreia mai multe state i-au refuzat accesul pe
teritoriile lor pe motiv că ar trebui să caute în altă parte şi care nu reuşeşte să găsească o ţară
ce doreşte să o primească.
Refugiatul pe considerente umanitare este persoana care fără a îndeplini criteriile
conţinute în definiţia dată în Convenţie, primeşte în mod temporar protecţie sau drept de
şedere pe teritoriul unui stat de refugiu, pentru motive de ordin umanitar.
Refugiaţii „prima facie” sunt persoanele care în virtutea apartenenţei la un anumit
grup, considerat a fi supus persecuţiei în totalitatea sa, se presupune că au o teamă justificată
de persecuţie în conformitate cu definiţia dată în Convenţie. Termenul este utilizat şi pentru a
desemna acei refugiaţi care nimeresc sub incidenţa unei definiţii lărgite, de exemplu cei ce şi-
au părăsit ţările lor de origine ca urmare a unui război internaţional sau război civil.
Nereturnarea (non-refoulement) este un principiu care prevede că nici un refugiat nu
poate fi returnat către un teritoriu unde viaţa ori libertatea îi pot fi puse în pericol. Acest
principiu se aplică atât refugiaţilor, indiferent dacă aceştia sunt la frontieră sau se află deja în
ţara de azil, cât şi solicitanţilor de azil începând cu momentul depunerii cererii pentru
obţinerea statutului de refugiat, până la soluţionarea definitiva a acesteia.
Azilul este instituţia prin care un stat oferă pe teritoriul său protecţie împotriva
executării jurisdicţiei statului de origine şi se bazează pe principiul nereturnării şi pe
acordarea de drepturi speciale refugiaţilor recunoscuţi. În general azilul se acordă fără o
limitare în timp.
Protecţia internaţională este acea formă de protecţie pe care Înaltul Comisar al
Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi este mandatat să o acorde individual sau în grup, pentru a
substitui lipsa de protecţie din partea ţării de origine. Scopul protecţiei internaţionale este de
a garanta că drepturile refugiaţilor sunt respectate şi că se va găsi o soluţie pentru problemele
cu care aceştia se confruntă.

2
Beca Constantina Protecţia copiilor refugiaţi

Persoanele strămutate (internally displaced persons) sunt indivizii sau grupurile de


persoane care din cauza, în principal, a violării drepturilor omului sunt forţate a-şi părăsi
casele şi locul de trai obişnuit, pentru a se stabili în alte zone din interiorul ţării lor.

1.2. Drepturile refugiaţilor.

În România statutul de refugiat se acordă, la cerere (anexa 1). În mod normal,


guvernul unei ţări garantează drepturile fundamentale ale omului şi securitatea fizică a
cetăţenilor. Dar când civilii devin refugiaţi, această protecţie dispare. Rolul principal al
UNHCR în ceea ce priveşte protecţia refugiaţilor la nivel internaţional este acela de a se
asigura că statul este conştient de obligaţia de a-i proteja pe refugiaţi şi pe solicitanţii de azil
şi că acţionează în consecinţă. Cu toate acestea, nu este o organizaţie supranaţională şi nu
poate fi considerată drept responsabilă pentru acest lucru în locul guvernului ţării respective.
Guvernele nu au voie să îi returneze (refoulement) pe refugiaţi într-un teritoriu unde
sunt în pericol, sau să facă discriminări între grupuri de refugiaţi. Ele trebuie să se asigure că
refugiaţii beneficiază de drepturi economice şi sociale cel puţin la acelaşi nivel cu alţi
rezidenţi străini ai ţării în care solicită azil. Din motive umanitare, guvernele trebuie să
asigure soţilor sau copiilor posibilitatea de a se alătura persoanelor cărora li s-a acordat statut
temporar de refugiat sau azil. În fine, guvernele au obligaţia de a coopera cu UNHCR.
Refugiatul are dreptul la un azil în care să se simtă în siguranţă. Protecţia
internaţională se referă însă la mai mult decât siguranţa fizică. Refugiaţilor ar trebui să li se
acorde cel puţin aceleaşi drepturi şi asistenţă primară ca oricărui alt străin care este rezident
legal, inclusiv dreptul la opinie, la mişcare şi evitarea torturii şi a tratamentelor degradante.
Şi drepturile economice şi sociale se aplică în acest caz. Refugiaţii trebuie să aibă
acces la asistenţă medicală, la educaţie şi dreptul de a avea un loc de muncă.
În anumite condiţii, când resursele guvernamentale nu sunt disponibile, cum ar fi
situaţia în care soseşte un număr mare de refugiaţi, asistenţa poate fi acordată de organizaţii
internaţionale. Această asistenţă poate consta în fonduri, hrană, unelte, adăposturi şi
infrastructura de bază, cum ar fi şcoli şi cabinete medicale.
Refugiaţii vor trebui să respecte legile şi reglementările ţării în care solicită azil.

3
Beca Constantina Protecţia copiilor refugiaţi

2. Statistici privind numărul refugiaţilor.

Raportul privind refugiaţii ce au solicitat azil României în 2007 subliniază o creştere


accentuată a cererilor în ceea ce priveşte raportul anului precedent.

România 2006 România 2007


Ţara de provienenţă a Nr pers Ţara de provienenţă a Nr pers
persoanelor refugiate refugiate persoanelor refugiate refugiate
Irak 68 Irak 243
Somanlia 47 Serbia 183
China 45 Turcia 40
Turcia 22 Somalia 28
Pakistan 16 China 26
Georgia 16 Moldova 16
Teritoriul Palestinei Occidentale 13 India 15
Iran 12 Republica Siriei arabe 10
Republica Siriei arabe 12 Bangladesh 9
Federaţia rusă 10 Teritoriul Palestinei Occidentale 9

Guvernele stabilesc proceduri de determinare a statutului de refugiat, pentru a putea


decide situaţia juridică şi drepturile persoanei, pe baza propriilor legislaţii. Persoanele pentru
care s-a decis, pe baza unei proceduri echitabile, că nu au nevoie de protecţie internaţională,
sunt într-o situaţie asemănătoare celei a străinilor aflaţi ilegal în ţara respectivă şi pot fi
deportate.
Numărul solicitanţilor iraqieni de azil în România a crescut de la 68 în 2006 la 243 în
2007. Această tendinţă de creştere a numărului de refugiaţi s-a înregistrat în majoritatea
statelor europene semnatare a Convenţiei referitoare la statutul refugiatului.1
O problemă majoră este aceea a copiilor. Cum îşi pot găsi familiile copiii separaţi?
Un copil separat este acel copil „care este separat de ambii părinţi şi pentru a cărui îngrijire
nu a fost identificată nicio persoană, din punct de vedere legal şi tradiţional, care să deţină
responsabilitatea primară asupra acestuia”.

1
Statistical Overview of Asylum Applications Lodged in Europe and Selected Non-European Countries 18
March 2008

4
Beca Constantina Protecţia copiilor refugiaţi

Conform estimărilor,
aproape jumătate din totalul
persoanelor refugiate sunt
copii, adolescenţi şi tineri.
Aceştia sunt cei mai expuşi la
pericole: familiile lor se
destramă, copiii nu sunt
obişnuiţi cu vicisitudinile
fizice şi psihice pe care le
presupune fuga în exil, în
multe lagăre de refugiaţi,
condiţiile sunt catastrofale;
multe din aceste lagăre devin
însă deseori locuinţe de durată, fapt ce contribuie şi mai mult la întărirea sentimentului de
„apatriditate de durată” şi de lipsă de referenţiabilitate. Această situaţie sinistră contribuie
substanţial la dezrădăcinarea şi pierderea identităţii de către copii, ele sunt o piedică în
vederea integrării, stând în calea realizării multora dintre aceştia. Numărul copiilor refugiaţi,
care aleg calea exilulului de unii singuri care urmare a pierderii părinţilor şi rudelor se ridică
la 6 - 10 milioane. 2

Sex masculin Sex feminin


Vârsta cât % din totalul refugiaţilor cât % din totalul refugiaţilor
0-4 9 1,2% 5 0,6
5-17 32 4,2% 33 4,3

Având în vedere această limitare de proporţii a şanselor vitale ale copiilor şi de


încălcarea drepturilor acestora, propoziţia conţinută în preambului „Cartei drepturilor
copilului” din 1959 – „Omenirea este datoare să ofere copiilor ce are mai bun de oferit” –
sună ca o luare în derâdere a realităţilor în care îşi duce existenţa cea mai mare parte a
copiilor din lume.
Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului a venit, la 20 noiembrie 1989,
pentru a diminua acest clivaj căscat între certitudini şi acţiuni, între ceea ce se vorbeşte şi
2
www.dadalos.org/rom

5
Beca Constantina Protecţia copiilor refugiaţi

ceea ce se face cu adevărat, între ceea ce se pretinde a fi şi ceea ce este în realitate făcând
apel la prevederile „superioare” ale unui text de lege. 187 de state au ratificat sau au aderat
între timp la această Convenţie.

3. Cadrul legal privind protecţia copiilor refugiaţi în România.

Copiii care solicită obţinerea statutului de refugiat, precum şi cei care au obţinut acest
statut beneficiază de protecţie şi asistenţă umanitară corespunzătoare pentru realizarea
drepturilor lor. Aceştia beneficiază de una dintre formele de protecţie prevăzute de
Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001, cu modificările şi completările ulterioare.3
Cadrul legal în ceea ce priveşte protecţia copiilor refugiaţi se regăseşte în Capitolul
IV, cu denumirea marginală „Protecţia copiilor refugiaţi şi protecţia copiilor în caz de
conflict armat” al Legii 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copiilor.
În cazul în care copilul care solicită statutul de refugiat este neînsoţit de către părinţi
sau de un alt reprezentant legal, susţinerea intereselor acestuia pe parcursul procedurii de
acordare a statutului de refugiat se asigură de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi
Protecţia Copilului în a cărei rază administrativ-teritorială se află organul teritorial al
Ministerului Administraţiei şi Internelor unde urmează a fi depusă cererea.4
Cererea pentru acordarea statutului de refugiat al copilului neînsoţit de către părinţi
sau de un alt reprezentant legal are prioritate în concurs cu celelalte cereri.
Pe parcursul procedurii de acordare a statutului de refugiat, în scopul susţinerii
adecvate a intereselor copilului neînsoţit de către părinţi sau de un alt reprezentant legal,
Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului desemnează o persoană cu studii
superioare juridice sau de asistenţă socială din cadrul personalului propriu sau al unui
organism privat autorizat, care să susţină drepturile copilului
Dacă aceasta nu îşi îndeplineşte corespunzător obligaţia de apărare a intereselor
copilului sau dovedeşte rea-credinţă în îndeplinirea acesteia, Oficiul Naţional pentru
Refugiaţi poate solicita înlocuirea persoanei.

3
Mihai, Gabriel, Dreptul familiei şi acte de stare civilă, Ed. EX PONTO, Constanţa, 2006
4
Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 554 din 23.06.2004.

6
Beca Constantina Protecţia copiilor refugiaţi

Copiii neînsoţiţi de către părinţi sau de un alt reprezentant legal sunt cazaţi cu ajutorul
Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului sau a unor organisme private
până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cererii de acordare a statutului de refugiat.
Copiii care au împlinit vârsta de 16 ani pot fi cazaţi şi în centrele de primire şi cazare
aflate în subordinea Oficiului Naţional pentru Refugiaţi.5
Copiilor cărora li s-a acordat statutul de refugiat, beneficiază de protecţia specială a
copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi, prevazută Legea 272/2004.
În situaţia în care cererea de acordare a statutului de refugiat, este respinsă în mod
definitiv şi irevocabil, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului sesizează
Autoritatea pentru Străini şi solicită instanţei judecătoreşti stabilirea plasamentului copilului
într-un serviciu de protecţie specială.
Măsura plasamentului durează până la returnarea copilului în ţara de reşedinţă a
părinţilor ori în ţara în care au fost identificaţi alţi membri ai familiei dispuşi să ia copilul.

4. Integrarea copiilor refugiaţi în societatea românească.

Orice copil are drepturi, aşa că şi copiii refugiaţi au drepturi egale cu cele ale copiilor
români.
Solicitanţii de azil minori beneficiază, în mod gratuit, pe perioada unui an şcolar, de
un curs pregătitor în vederea înscrierii în sistemul naţional de învăţământ. Acest curs este
organizat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în colaborare cu Oficiul Român pentru
Imigrări. Solicitantul de azil minor este înscris la cursul pregătitor în termen de 3 luni de la
data depunerii cererii de azil. La sfârşitul cursului, în urma unui examen, sunt înscrişi în clase
alături de copii români.
Copiii neînsoţiţi solicitanţi de azil au dreptul la 100 de lei pe lună. Minorii neînsoţiţi
care au primit o formă de protecţie au dreptul la un ajutor rambursabil timp de 9 luni în
valoarea unui salariu minim pe economie, iar dacă sunt înscrişi în sistemul de învăţământ au
dreptul şi la alocaţia oferită de statul român pentru copii.

5
Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 554 din 23.06.2004.

7
Beca Constantina Protecţia copiilor refugiaţi

Copiii neînsoţiţi beneficiază de aceaşi protecţie oferită, în condiţiile legii, copiilor


români aflaţi în dificultate.
Copiii refugiaţi beneficiază de acelaşi tratament acordat cetăţenilor români în ceea ce
priveşte libertatea de a practica propria religie.

5. Fundaţia Salvaţi Copiii România.

Începând cu anul 1998, Salvaţi


Copiii România implementează proiectul
Înaltului Comisar al Naţiunilor Unite pentru
Refugiaţi privind copiii refugiaţi, solicitanţi
de azil şi separaţi. Prin acest proiect, copiii refugiaţi sunt ajutaţi să se adapteze la o altă lume,
la o altă cultură şi să se integreze în societatea românească. Un rol esenţial în procesul
integrării îl constituie atat activităţile educative, cât şi cele recreative, care permit afirmarea
propriei lor identităţi, a valorilor culturale, dar şi lărgirea propriului orizont, prin cunoaşterea
şi adaptarea la realitatea românească. Din anul 2004 şi până în prezent majoritatea
solicitanţilor de azil minori neînsoţiţi (declaraţi) provin din Somalia. 6
Copiii sunt sprijiniţi pentru a se integra în sistemul românesc de învăţământ, prezenţa
lor la şcoală fiind monitorizată, iar părinţii beneficiază de consiliere în vederea participării
copiilor la şcoală.
Numărul de beneficiari ai acestui program în anul 2006 a fost de 63 de copii refugiaţi
şi 37 de părinţi.
6
www.salvaticopiii.ro

8
Beca Constantina Protecţia copiilor refugiaţi

Potrivit statisticilor Oficiului Român pentru Imigrări, din anul 1991 şi până în iulie
2007 aproximativ 16.000 de străini au solicitat azil în România, dintre care 2.723 au primit o
formă de protecţie. La sfârşitul lunii iunie a anului trecut un număr de 810 străini figurau
printre beneficiarii unei protecţii oferite de statul român; dintre aceştia 261 sunt copii.
De-a lungul anilor Salvaţi Copiii a asistat, în cadrul programului „Integrarea copiilor
refugiaţi şi separaţi în societatea românească”, aproximativ 950 de copii refugiaţi şi 400 de
părinţi provenind din ţări precum: Irak, Somalia, Iran, Afganistan, Turcia, Fosta Iugoslavie,
Congo Brazaville, Rusia, Albania, etc.
În prezent, Salvaţi Copiii continuă să sprijine şi să monitorizeze integrarea copiilor
refugiaţi în sistemul românesc de învăţământ, să le asigure acestor copii rechizitele şcolare
necesare participării lor la şcoală în aceleaşi condiţii ca şi copiii români şi îi pregăteşte
suplimentar pentru a recupera cunoştinţele necesare oricărui copil integrat în sistemul
românesc de învăţământ. În acelaşi timp, copiii refugiaţi de vârstă preşcolară care
frecventează grădiniţa beneficiază de rechizite şi de plata alocaţiei zilnice de hrană. De
asemenea, sunt organizate activităţi recreative cu copiii români, vizite la muzee, teatre,
precum şi tabere.
Salvaţi Copiii continuă să fie partenerul de implementare al Înaltului Comisar al
Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi pentru acţiunile destinate copiilor refugiaţi şi continuă să
colaboreze cu celelalte organizaţii ce au ca arie de desfăşurare refugiaţii.

9
Anexa 1

Beca Constantina Protecţia copiilor refugiaţi

10