DREPT ȘI LEGISLAȚIE ÎN ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Curs nr. 3

Protecția socială

Protecţia socială se defineşte în contextul principiilor, valorilor şi tradiţiilor ce guvernează

relaţiile sociale dintre indivizi, grupuri, comunităţi şi instituţii în statele Uniunii Europene şi
reprezintă: un ansamblu de măsuri şi acţiuni care au ca scop asigurarea unui anumit nivel de
bunăstare şi securitate socială pentru întreaga populaţie şi în mod special pentru anumite
grupuri sociale.

Autorităţile administraţiei publice centrale (menționăm Ministerul Muncii și Solidarității

Sociale și Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse) asigură respectarea cadrului
legislativ în domeniul protecţiei sociale, pentru susţinerea categoriilor defavorizate, combaterea
sărăciei şi a riscului de excluziune socială, dezvoltarea politicilor de susţinere a familiei pe
parcursul întregului ciclu de viaţă a membrilor acesteia, precum şi transferul către autorităţile
administraţiei publice locale şi societatea civilă, inclusiv către instituţiile de cult recunoscute de
lege, a atribuţiilor şi mijloacelor financiare necesare acţiunilor de asistenţă socială, prevăzute prin
legile speciale.
Protecţia socială cuprinde două componente de bază: asigurările sociale în sistem
contributiv şi asistenţa socială noncontributivă 1.

De asemenea, cu forță juridică superioară legii-cadru a asistenței sociale (Legea 292/2011),

Constituția României dispune în art. 1 alin. 3: România este stat de drept, democratic și social, în
care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității
umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor
democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate.

Statul social are funcţie de stabilizator automat, asigură sprijin pentru cererea internă și
ajută la evitarea pauperizării și asigurarea locurilor de muncă. În special criza financiară și

1
art. 6 lit. 33) din Legea 292/2011 a asistenței sociale

1
economică actuală arată cât de important este statul social. Tocmai într-o perioadă de criză devin
evidente forţa și importanţa acestuia. 2

Asistența socială - componentă a Dreptului securității sociale

1. Definiția dreptului securității sociale și obiectul său de reglementare
Cuvântul securitate îşi are originea în latinescul securitas (securite, security) semnificând
protecţie, apărare, stare de siguranţă, a fi pus la adăpost de orice pericol; exprimă securitate socială,
semnifică ideea de reparare a consecințelor unor evenimente diverse calificate ca fiind riscuri
sociale (boală, maternitate, invaliditate, bătrânețe, accident de muncă, boală profesională, deces,
sarcină, șomaj).
Biroul Internaţional al Muncii3 defineşte securitatea socială ca fiind protecţia pe care
societatea o acordă membrilor săi printr-un ansamblu de dispoziţii publice contra mizeriei
economice şi sociale care îi ameninţă, în caz de pierdere sau reducere importantă a câştigurilor din
cauza bolii, maternităţii, accidentului de muncă, şomajului, invalidităţii, bătrâneţii sau decesului,
precum şi acordarea de îngrijiri medicale şi de alocaţii familiilor cu copii.
Securitatea socială are ca obiect protejarea indivizilor faţă de riscurile inerente vieţii sociale;
se consideră că ea constituie o garanţie contra riscurilor de ordin:
- psihologic: boală, maternitate, invaliditate, deces, bătrâneţe - care pot afecta persoanele,
antrenând astfel, o reducere sau pierdere a câştigurilor;
- profesional: accidentele de muncă şi bolile profesionale
Securitatea socială începe adesea înainte de naştere (îngrijirile prenatale) şi se prelungeşte
după moarte (pensiile de urmaş).
Ideal ar fi ca fiecare membru al colectivităţii să fie protejat prin securitate socială.
(Expresia securitate socială e aproape întotdeauna utilizată în două înţelesuri diferite,
respectiv:
- „politici de securitate socială”
și
- „sisteme de securitate socială”;
cele două expresii nu sunt sinonime.

2
orientativ, puteți consulta următorul material ce aduce clarificări despre conceptul de stat social:
https://library.fes.de/pdf-files/bueros/bukarest/12412.pdf
3
Organizat în cadrul MAE – promovează dreptul muncii, încurajează oportunităţile de angajare în condiţii decente,
măsuri de protecţie socială.

2
 Politicile de securitate socială, înţelese ca politici de securitate economică, comportă 4 direcţii:
- Securitatea locurilor de muncă;
- Securitatea câştigurilor;
- Securitatea capacităţii de muncă;
- Organizarea sistemului de distribuire a venitului de înlocuire în timpul perioadelor de
inactivitate forţată4.
Sunt considerate „sisteme de securitate socială” acele norme juridice care reglementează o
redistribuire financiară, adică prelevarea, pe de o parte şi repartiţia fondurilor prelevate între
beneficiarii acestei redistribuiri, pe de altă parte 5.
Securitatea socială nu reprezintă doar o activitate, o preocupare a statelor ci ea este un
ansamblu de norme juridice care reglementează această activitate, măsurile de protecție specifice
lor, benficiarii acestora.
Normele juridice care reglementează regulile de securitate socială alcătuiesc ramura de
drept cunoscută sub denumirea de dreptul securităţii sociale.
Dreptul securității sociale reprezintă acea ramură autonomă a sistemului dreptului
alcătuită din ansamblul normelor juridice care reglementează atât regulile de asigurare cât și
pe cele de asistență socială (altă accepțiune).
2. Componenţa dreptului securității sociale
În cadrul dreptului securității sociale se nasc, se desfășoară și se sting raporturi juridice
specifice.
Raporturile juridice de asigurări sociale sunt acele relații juridice care se nasc, se
modifică și se sting în legătură cu descoperirea riscurilor sociale.
Subiectele raportului de asigurare sunt pe de o parte persoana fizică, asiguratul, iar pe de
altă parte organizații de asigurări prin organismele competente.
Conținutul raportului de asigurări este alcătuit, în esență, din dreptul asiguratului la
primirea indemnizației de asigurări sociale și obligația sa corelativă de a face (vira, plăti)
contribuția la organismele de asigurări ori la instituția de asigurări respectivă.

4
cf. https://www.hamangiu.ro/upload/cuprins_extras/dreptul-securitatii-sociale-editia-a-8-a-actualizata-ticlea-
extras.pdf, consultat la data de 20.06. 2018.
5 J.J. Dupeyroux, Droit de la securite sociale, 12 edition, Precis Dalloz, Paris, 1993, p. 4 apud Ghimpu, S., Ţiclea,

Al., Tufan, C-tin, Dreptul securităţii sociale, p. 3.

3
 Raportul de asigurare se naște de regulă ex lege (în baza legii), respectiv nu are la bază
voința subiectelor sale.
Conținutul raportului juridic de asigurare este prestabilit prin lege.
Obiectul raportului de asigurare constă, în principal, în furnizarea unor prestații ce
reprezintă venit de înlocuire a câştigului profesional (salariul sau alte forme de venit).
În categoria acestor raporturi se includ cele privind pensiile și alte drepturi de asigurări
sociale, protecția șomerilor, asigurările sociale de sănătate.
Raporturile juridice de asistenţă socială. Caracteristici
Spre deosebire de raporturile juridice de asigurări sociale care au o sferă de cuprindere
mai redusă datorită calității de asigurat și care, la rândul său este condiționată de o anumită
situație juridică, de exemplu cea de salariat, raporturile juridice de asistență socială au o arie de
cuprindere mult mai extinsă, derivată din noţiunea de nevoie socială; (potrivit art. 6 lit. w) din
Legea 292/2011 a asistenței sociale, nevoia socială reprezintă ansamblul de cerințe
indispensabile fiecărei persoane pentru asigurarea condițiilor strict necesare de viață, în
vederea asigurării participării sociale sau, după caz, a integrării sociale;)
Asistența socială are o vocație universală pentru că nevoia socială, odată dobândită
permite accesul tuturor categoriilor de persoane defavorizate la prestațiile sau beneficiile ce se
acordă în astfel de situații.
Raporturile juridice de asistenţă socială se caracterizează, în esență, prin următoarele:
• sunt reglementate exclusiv prin lege, subiectele lor fiind persoane fizice aflate în
nevoie, pe de o parte, şi statul prin organismele sale specializate, pe de altă parte;
• în conținutul acestor raporturi se include dreptul persoanelor asistate social de a
primi prestații/beneficii în bani sau în natură precum și obligația organizaţiilor și
instituțiilor specializate de a le acorda;
• prestațiile sau beneficiile au un cuantum forfetar 6 şi ele nu sunt în mod obligatoriu
succesive ca și cele de asigurări sociale.
Principiile şi izvoarele dreptului securităţii sociale (minim 1 principiu)

6 Referitor la bani; aici sensul de sumă care este fixă şi globală.

4
 Principiul egalităţii - decurge dintr-un principiu general constituţional7, potrivit căruia
cetăţenii români, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie
sau apertenenţă politică, avere - participă în egală măsură la viaţa politică, economică, socială şi
culturală fără privilegii şi fără discriminări şi sunt trataţi în mod egal de către autorităţile publice
şi ceilalţi cetăţeni. Această egalitate se manifestă şi în domeniul securităţii sociale în sensul că
orice persoană care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege (este asigurată sau se află în stare
de nevoie socială) va beneficia de măsurile de protecţie fără nici o discriminare.
Principiul universalităţii - pe de o parte, priveşte sfera persoanelor protejate, punct de
vedere din care protecţia socială apare ca fiind expresia unei solidarităţi a colectivităţii în
asamblul său; în acest sens măsurile legislative întreprinse după anul 1990 au urmărit pe de o
parte, ca toate categoriile de persoane aflate în nevoie să fie protejate, iar pe de altă parte, natura
prestaţiilor care se acordă, deci acoperirea tuturor situaţiilor ce presupun măsuri de securitate
socială.
Principiul asigurării obligatorii - exprimă ideea că prestaţiile de asigurare socială se
dobândesc doar ca urmare a unei asigurări care, în majoritatea cazurilor este obligatorie, făcând
parte din resortul - de principiu - al finanţării de la bugetul de stat a prestaţiilor non-contributive.
Existenţa prestaţiilor non-contributive reflectă esenţa securităţii sociale, adică solidaritatea
societăţii pentru ajutarea membrilor săi aflaţi în nevoie, fără vreun echivalent sau efort din partea
acestora.
Mai jos, Fig. 1 se regăsește o schemă explicativă

- asigurări sociale asistență socială

Starea de nevoie

- principiul repartiţiei - principiul solidarităţii sociale

-persoană fizică-fonduri asigurări - bugetul de stat + donaţii

7 art. 16 din Constituția României dispune Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi
fără discriminări.

5
 (sistem contributiv) (sistem noncontributiv)

Protecția socială

asigurări sociale asistență socială

(sistem contributiv) (sistem noncontributiv)

Figura nr. 1

Curs nr. 5
Continuare Curs nr. 3

Așa cum reieșea din schema de la finalul Cursului nr. 3, respectiv din faptul că protecția socială
– este prezentă atât în situațiile de securitate socială/asigurare socială cât și în cele de asistență
socială, se mai desprinde un principiu, specific și sistemului financiar și fiscal, care are legătură
însă și cu asigurarea unui minim necesar pentru nevoile de bază ale persoanei – este vorba despre
Principiul (-ile) indexării și compensării cuantumului prestaţiilor.
Prin intermediul indexării și compensării, veniturile populației se mențin la un nivel
corespunzător față de prețurile de consum. Indexarea și compensarea sunt măsuri ce se impun în
perioade de stagnare economică, de recesiune. Cele două modalități, prin finalitatea lor sunt
foarte asemănătoare. De cele mai multe ori, de altfel, au fost reglementate împreună.
Indexarea presupune o majorare a veniturilor într-un procent sau uneori cu o sumă fixă,
datorită creșterii generale a prețurilor.
Compensarea reprezintă o sumă de bani cu care se majorează veniturile individuale ca
urmare a creșterii prețurilor de consum și a tarifelor la produse și serviciile la care se retrage
subvenția.
Ca urmare, periodic, statul intervine prin indexări și compensări, majorând prestațiile de
securitate socială (pensii, alocații de stat pentru copii, ajutoare sociale etc.).
Acordarea acestor indexări și compensări (inclusiv la salarii) este de competența
Guvernului.

6
 Clarificarea unor termeni și a conținutului lor: securitate socială, asigurări sociale
Securitatea socială
Pentru o clară distincție a conținutului sintagmelor de securitate socială și asigurări sociale
aducem următoarele precizări:
Normele juridice care reglementează relațiile de securitate socială formează (alcătuiesc)
ramura de drept cunoscută în lume sub denumirea de dreptul securității sociale.
Menționăm că tot așa cum dreptul muncii s-a desprins de dreptul civil, dreptul
securității sociale s-a desprins, la rândul său, din dreptul muncii pentru a deveni o disciplină
autonomă, o nouă ramură de drept.
Anterior (până nu demult), raporturile juridice din domeniul securității sociale au fost
socotite ca fiind conexe raporturilor juridice de muncă, stabilite prin încheierea contractului
individual de muncă și incluse și ele în dreptul muncii. S-a apreciat și că raporturile juridice
privind asigurările sociale de stat au față de raportul de muncă o poziție derivată pe considerentul
că se găsesc grefate8 pe acesta. Acest considerent era valabil mai ales în perioadele (inclusiv în
România) când majoritatea drepturilor de asigurări sociale și de asistență socială se acordau în
considerarea calității de salariat a beneficiarului.
În prezent, însă, dispozițiile legale din domeniul securității sociale au evoluat către
dobândirea unei specificități proprii care le conferă individualitatea necesară constituirii într-o
ramură de drept distinctă, de sine stătătoare. Această ramură a dreptului securității sociale
aparține dreptului public și nu dreptului privat.
Securitatea socială vizează siguranța persoanelor în cazul producerii anumitor
evenimente pe care le-am denumit riscuri sociale, precum:
- boala;
- maternitatea;
- invaliditatea;
- bătrânețea;
- accidentul de muncă și boala profesională;
- decesul (protecția urmașilor);

8 a grefa (sensul folosit) - conform DEX - a adăuga un element unui ansamblu deja structurat.

7
 - sarcinile familiale (spre exemplu obligația de întreținere – a copiilor, unuia dintre soți
față de celălalt soț etc.);
- șomajul.
Așadar, noțiunea de securitate socială este asociată unei liste de evenimente care, în
pofida unei varietăți aparente, prezintă caracteristici comune, ele fiind, de fapt, riscuri sociale,
adică riscuri de natură să determine reducerea ori suprimarea capacității de câștig a persoanelor
(în primul rând, salariate).
Literatura de specialitate a definit – într-o accepțiune – dreptul securității sociale ca fiind
dreptul indemnizațiilor pentru consecințele acestor evenimente. Aceste evenimente denumite și
riscuri sociale au o incidență comună asupra situației economice a indivizilor prin diminuarea
veniturilor sau, invers, prin creșterea cheltuielilor.
Precizăm că asigurările sociale sunt cel mai important mijloc de realizare a protecției
populației active, astfel asigurările sociale sunt o instituție a dreptului securității sociale.
Asigurările sociale
Conform dicționarului explicativ al limbii române, prin asigurările sociale se înțelege forma de
ocrotire a persoanelor încadrate în muncă, constând în acordarea de ajutoare materiale și
asistență medicală în caz de boală, în trimiterea la odihnă sau tratament.
În mod curent, noțiunea de asigurare se folosește în legătură nu numai cu asigurările
sociale ci și cu asigurările de stat.
Literatura juridică a conturat mai multe puncte de vedere în legătură cu noțiunea
asigurărilor sociale.
Astfel, ele sunt o verigă importantă a sistemului financiar și de credit, cuprinzând acele
relații economice, exprimate în formă bănească, prin mijlocirea cărora se repartizează și se
utilizează fondurile bănești necesare ocrotirii personalului muncitor, cooperatorilor și membrilor
lor de familie în caz de pierdere temporară sau definitivă a capacității de muncă, la bătrânețe și
în multe alte cazuri.
Prin raporturile de asigurări sociale se au în vedere relațiile juridice care se nasc, se
modifică și se sting în legătură cu acoperirea unor riscuri sociale ca atare determinate de lege.
S-a afirmat că asigurările sociale sunt cel mai important mijloc de realizare a protecției
populației active (în special a salariaților – după cum am menționat anterior) în caz de pierdere

8
a veniturilor din cauză de șomaj, maternitate, îmbolnăviri, invaliditate, bătrânețe sau decesul
asiguratului cu moștenitori dependenți (fără posibilități de a se întreține pe cont propriu.)
În România, anterior anului 1989, asigurările sociale s-au realizat prin mai multe sisteme
de asigurări sociale, respectiv prin:
- asigurările sociale de stat;
- asigurările sociale ale agricultorilor;
- asigurările sociale ale meșteșugarilor;
- asigurările sociale ale artiștilor plastici, scriitorilor, muzicologilor și compozitorilor;
- asigurările sociale ale cultelor;
- asigurările sociale ale avocaților.
După 1990 au fost integrate în sistemul asigurărilor sociale de stat
Raporturile juridice de asigurări sociale reprezintă acele relații juridice care se nasc, se
modifică și se sting în legătură cu acoperirea unor riscuri sociale.

Izvoarele dreptului securității sociale

Așa cum dreptul, în general, izvorăște ori își are originea în diferite surse normative, și
fiecare ramură a sa are izvoare specifice; așadar, inclusiv ramura dreptului securității sociale are
numeroase izvoare.
- Constituția României – e considerată principalul izvor de drept și lege fundamentală pentru
sistemul de drept românesc
- Legea - ca și izvor al dreptului securității sociale
- Ordonanțele Guvernului României pot fi izvoare ale dreptului securității sociale dacă
îndeplinesc condiția de a reglementa relații de securitate socială. Are un asemenea caracter
O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului 9, cu modificările
și completările ulterioare.
În ceea ce privește ordonanțele de urgență ale Guvernului României, conform art.
115 din Constituția României, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului
pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul de reglementare al legii organice; ele
conțin de fapt, norme cu putere de lege, urmând ulterior să fie aprobate de Parlament potrivit

9
publicată în M. Of. al României nr. 1008 din 14.11.2005, actualizată.

9
procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului
atrage încetarea efectelor ordonanței.
- Hotărârile Guvernului pot fi în mod excepțional izvoare ale dreptului securității sociale. Ele
se emit în baza și în vederea executării legii. Au un asemenea caracter, de exemplu, hotărârile
prin care sunt indexate pensiile și alte drepturi de asigurări sociale.
- Norme metodologice, Norme tehnice, Ordine ale miniştrilor pot avea calitatea de izvoare
ale dreptului securității sociale, fiind date în aplicarea unor dispoziții legale care reglementează
relații de securitate socială.
Dintre izvoarele dreptului securității sociale enumerăm, cu mențiunea că numeroase acte
normative au suportat modificări în timp:
- Legea 61/1993 privind alocația de stat pentru copii 10, cu modificări, la zi11;
- Legea nr. 49/1999 privind pensiile I.O.V.R.12 (care se acordă invalizilor și accidentaților
de război, urmașilor celor morți sau dispăruți în război, precum și urmașilor foștilor
pensionari invalizi și accidentați de război – calificate ca fiind drepturi reparatorii cu
caracter necontributiv), cu modificări, la zi;
- Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice 13
- Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii 14
- Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat 15, cu modificările și completările
ulterioare;
- Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale16 cu modificările și completările ulterioare etc.

Curs nr. 6

10
publicată în M. Of. al României nr. 767 din 14.11.2012.
11
modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr. 9/2019, publicată în M. Of. al României nr. 143
din 22.02.2019.
12
publicată în M. Of. al României nr. 135 din 1.04.1999.
13
republicată în M. Of. al României nr. 157 din 6.03.2007, modificată succesiv prin O.U.G. nr. 118/2008, prin
Legea nr. 270/2008, prin O.U.G. nr. 43/2010, prin O.U.G. nr. 34/2016, prin Legea nr. 19/2018 privind aprobarea
Ordonanțeu de urgență a Guvernului României nr. 34/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 17/2000,
publicată în M. Of. nr. 44 din 17.01.2018.
14
publicată în M. Of. al României nr. 563 din 9.07.2019.
15
publicată în M. Of. al României nr. 401 din 20.07.2001.
16
publicată în M. Of. al României nr. 905 din 20.12.2011.

10
 Cadrul juridic privind organizarea și funcționarea sistemului de asistență
socială

Considerații
Dificultățile create în societatea românească generate de o slabă calitate a strategiilor
politice și a administrării societății, adesea – pe termen scurt – prin fenomene politice precum
succedarea la guvernare a clasei politice cu schimbarea planurilor de guvernare și a viziunilor
privind protecția socială au creat de-a lungul anilor degradări ori dereglări ale sistemului de
asistență socială și în mod deosebit, a eficienței măsurilor realizate.
Nu întotdeauna, dar mai ales în trecut (ne referim la perioada după Decembrie 1989), la
nivelul administrației publice centrale și locale nu a existat o înțelegere clară a responsabilităților
stricte în domeniul asistenței sociale.
Atribuția de inițiere și promovare a politicilor sociale în asistență socială a revenit, în
principal, Ministerului Muncii și Protecției Sociale 17. În anul 1993, după elaborarea Cărții albe a
asistenței sociale, Ministerul Muncii și Protecției Sociale 18 a trecut la actualizarea cadrului juridic
prin elaborarea de acte normative care să reglementeze dreptul și modul de abordare a prestațiilor
și serviciilor de aistență socială. Asumarea acestor responsabilități a fost uneori, blocată de
dezvoltarea rapidă a numeroaselor organisme centrate pe diferite programe de asistență socială.
De asemenea, relațiile dintre organele (autoritățile) administrației publice centrale și cele
ale administrației publice teritoriale și locale a rămas multă vreme nedefinită, responsabilitățile
locale fiind lipsite de instrumentul de asistare financiară, instituțională și tehnică. Situația din trecut
a dus adesea la o lipsă de autoritate în domeniu, precum și la o responsabilitate diluată.
Ministerele cu atribuții de asistență socială au rămas cu răspunderea guvernamentală în
privința problemelor majore. La acest aspect s-a adăugat și dispersarea programelor de asistență
socială distribuite diferitelor organisme și cu numeroși responsabili, a căror activitate nu s-a putut
monitoriza. Situația de fapt a condus la fragmentarea sistemului, lipsa de coerență, dublarea și
chiar triplarea activităților, imposibilitatea coordonării și corelării activităților, disiparea 19
fondurilor alocate, ceea ce a condus la scăderea eficienței acțiunilor de asistență socială.

17denumirea Ministerului Muncii a suferit numeroase modificări în ceea ce privește titulatura (numele);
18denumire actuală.
19 A împrăștia, a risipi, a face să dispară.

11
 La toate acestea s-a remarcat subfinanțarea asistenței sociale, ca procent din PIB, ceea ce
a situat-o pe o poziție marginală față de celelalte domenii și la mare distanță de nivelul înregistrat
de multe țări europene, inclusiv față de cele cu un proces de tranziție, prin care a trecut și țara
noastră.
De asemenea, și valoarea alocațiilor și a ajutoarelor s-a erodat în timp din cauza inflației,
deși ele au avut un rol important pentru segmentul sărac de populație, ajungând de exemplu, în
anul 2001 la o treime din valoarea anului 1989.
Pe de altă parte, sistemul de servicii sociale s-a dezvoltat greoi, cu distorsiuni, cu acțiuni
sporadice și eficiență minină. De fapt, serviciile sociale pentru persoanele aflate în dificultate s-au
concentrat în cadrul instituțiilor de asistență socială finanțate de la bugetele locale. Fenomenul
instituționalizării a fost cauzat de inexistența unui sistem public de servicii de asistență socială
pentru familie, în cadrul colectivităților. Au lipsit servicii de asistență socială pe tipuri grave de
probleme, precum: violența domestică, dependența de alcool și droguri, asistarea persoanelor fără
adăpost, asistarea victimelor traficului de persoane etc. Totuși, prin programe cu titlu de
experiment (pilot) s-au creat asemenea servicii, în general în sistem privat, dar total insuficiente în
raport cu nevoile comunităților.
Din cauza unui lipsei unui sistem de servicii sociale acordate în familie și comunitate, care
să prevină, să trateze în faze incipiente, să reintegreze social, sistemul de de asistență socială s-a
dezvoltat între zidurile instituțiilor rezidențiale care au preluat persoanele cu probleme sociale din
familie și comunitate.
Se poate afirma că și focalizarea acțiunilor de asistență socială a fost necorespunzătoare:
situația categoriilor de persoane aflate în dificultate – sărăcie extremă, excluziune și marginalizare
– a fost cea mai puțin acoperită atât financiar cât și cu servicii sociale.
Din anul 1997 s-a încercat promovarea unui proces de descentralizare, dar acesta a fost
incoerent și destul de confuz. Astfel, unele activități au fost descentralizate, altele nu, situație care
a dus la pierderea capacităților de monitorizare și control. De regulă, acțiunile s-au desfășurat la
nivel județean, nivelul local fiind total ignorat, iar resursele financiare locale au fost mult sub
cheltuielule stabilite în vederea realizării responsabilităților primite.
Pentru eliminarea acestor aspecte necorespunzătoare și pentru a stabili că statul își asumă
responsabilitatea de realizare a măsurilor de asistență socială prevăzute prin legi speciale și
asigură transferul atribuțiilor și mijloacelor financiare necesare către autoritățile publice locale,

12
serviciile publice descentralizate și societatea civilă, din anul 1999 s-a trecut la elaborarea unei
legi-cadru a asistenței sociale. Actul normativ a fost definitivat prin adoptarea Legii nr. 705/2001
privind sistemul național de asistență socială, urmată de Legea nr. 47 din 2006 privind sistemul
naţional de asistenţă socială - ambele fiind abrogate.
În prezent este în vigoare Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale20, cu modificările și
completările ulterioare.
Potrivit art. 2 din legea asistenţei sociale 292/2011 sistemul naţional de asistenţă socială
reprezintă ansamblul de instituţii, măsuri şi acţiuni prin care statul, reprezentat de autorităţile
administraţiei publice centrale şi locale, precum şi societatea civilă intervin pentru prevenirea,
limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori permanente ale situaţiilor care pot genera
marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor ori comunităţilor.
Dreptul la asistenţă socială

Potrivit dispoziţiilor legale (art. 4 alin. 1 din Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale21) toţi
cetăţenii români care se află pe teritoriul României, au domiciliul sau reşedinţa în România,
cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ai Spaţiului Economic European şi cetăţenii
Confederaţiei Elveţiene, precum şi străinii şi apatrizii 22 care au domiciliul sau reşedinţa în
România au dreptul la asistenţă socială, în condiţiile legislaţiei române, precum şi ale
reglementărilor Uniunii Europene şi ale acordurilor şi tratatelor la care România este parte.
Dreptul la asistenţă socială se acordă la cerere sau din oficiu, după caz, în conformitate
cu prevederile legii.
Sistemul național de asistență socială, poate fi analizat pe două paliere: central, respectiv
teritorial și/sau local, astfel, semnalîm existența instituțiilor de asistență socială (nu doar cele
publice, ci și cele provenind din sectorul organizațiilor neguvernamentale):
A. Nivel central
Precizare: când specificăm „central” facem referire la aparatul administrativ de la
Centru – ca și exponent unic al puterii executive cu componenta ei de administrație
publică; menționăm: celelalte două puteri politice în stat sunt: puterea legislativă
reprezentată de Parlamentul României – ca unică autoritate legiuitoare și puterea

20 publicată în M. Of. al României nr. 905 din 20.12.2011.

21 publicată în M. Of. al României nr. 905 din 20.12.2011.
22 persoană fără cetățenie.

13
 judecătorească – cu rolul de a stabili adevărul, prin intermediul instanțelor de
judecată.
De asemenea, întrucât ne-am referit nu doar la sistemul public de aistență socială,
trebuie să semnalăm și prezența organizațiilor ori fundațiilor din domeniul asistenței
sociale, un exemplu la nivel național fiind Asociația Salvați Copiii România 23, dar și
multe altele.
Organizatoric, chestiunile și problemele gestionate de către Ministerul Muncii și
Protecției Sociale pot fi analizate din punct de vedere administrativ ca fiind de competență
publică centrală - prin intermediul unor instituții specializate ce funcționează în subordinea, sub
autoritatea și coordonarea acestuia (Ministerului Muncii și Protecției Sociale). Acestea sunt:
1. Unități care funcționează în subordinea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale
- Inspecția Muncii
- Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială
- Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții
- Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați
2. Unităţi care funcţionează sub autoritatea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale
- Casa Națională de Pensii Publice
- Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
3. Unităţi care funcţionează în coordonarea Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale
- Institutul Național de Cercetare Științifică în Domeniul Muncii și Protecției Sociale
4. Entități private ce au ca obiect de activitate servicii de asistență socială, cu caracter
național, internațional sau transnațional sau care participă prin diferite co-finanțări la
susținerea sistemului de asistență socială.
B. Nivel teritorial/local
Precizare: când specificăm nivel teritorial, deși poate părea ambiguu, clarificăm
următoarele: teritorial (cu sensul desemnat de dreptul administrativ, nu cel din
vocabularul comun, obișnuit) înseamnă regiune24 (cu sensul de regiune de dezvoltare

23
despre Asociația Salvați Copiii puteți afla detalii consultând: https://salvaticopiii-
iasi.ro/?gclid=Cj0KCQjw17n1BRDEARIsAFDHFewRnLKyMsUu6Vhz_g6GLjG16PAjQ1WFvO6xie9_2qvFLdGZ
IhTilb0aAtS9EALw_wcB
24
Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 577
din 29.06.2004.

14
 și nu unitate administrativ teritorială) ori județ. Local înseamnă organ/autoritate la
nivel de unitate administrtiv teritorială: județ (consiliul județean, direcție generală
județeană de asistență socială – DGASPC Bihor), municipiu reședință de județ
(consiliu local, administrație sau direcție de asistență socială – ASCO pentru Oradea,
în prezent DASO – Direcția de Asistență Socială Oradea), municipiu (consiliu local,
direcție de asistență socială), oraș (consiliu local, direcție de asistență socială),
comună (serviciu de asistență socială din cadrul primăriei acelei comune).
La nivel teritorial și local există instituții ce fac parte din sistemul național de asistență
socială ori participă prin atribuțiile deținute la acordarea de servicii de asistență socială, precum:
- Nivel județean:
- Inspectoratul Teritorial de Muncă de la nivelul județului Bihor;
- Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Bihor;
- Direcția Generală Județeană pentru Protecția Copilului Bihor;
- Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Bihor;
- Direcția Județeană de Probațiune Bihor;
- Centrul Regional Oradea al Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane;
- numeroase organizații neguvernamentale ce acordă asistență socială și servicii
specializate diferitelor categorii defavorizate: persoane cu dizabilități, vârstnici, copii
din familii dezorganizate, victime ale violenței domestice etc.
- Nivel local:
- Direcția de Asistență Socială Oradea;
- numeroase organizații neguvernamentale ce acordă asistență socială și servicii
specializate diferitelor categorii defavorizate: persoane cu dizabilități, vârstnici, copii
din familii dezorganizate, victime ale violenței domestice etc.

CURS nr. 7

Principiile și valorile care guvernează sistemul de asistență socială

Beneficiile de asistență socială. Clasificare

15
 Principiile și valorile care guvernează sistemul de asistență socială
Întrucât în materie de drept, după cum am văzut că doctrina și literatura de specialitate
consemnează categorii de principii guvernatoare ale fiecărei ramuri ori subramuri, și în domeniul
asistenței sociale se ține cont de respectarea a numoase principii:
- unele, având originea în legea fundamentală a țării (Constituția României)
-altele, regăsindu-se în tratate, convenții internaționale ori declarații pe care și țara noastră
le-a recunoscut, semnat și asumat, obligându-se să le respecte și devenind parte din dreptul intern
(românesc);
-altele, regăsindu-se în legislația românească și nu în cele din urmă, fiind consemnate în
legea specială din domeniu, respectiv Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale 25.
Astfel, art. 4 din Constituția României, cu denumirea marginală „Unitatea poporului și
egalitatea între cetățenii” săi prevede la alin. 1 „Statul are ca fundament unitatea poporului român
și solidaritatea cetățenilor săi” se regăsește și ca principiu pe care se fundamentează sistemul
național de asistență socială, prin solidaritatea socială potrivit căreia întreaga comunitate
participă la sprijinirea persoanelor vulnerabile care necesită suport şi măsuri de protecţie socială
pentru depăşirea sau limitarea unor situaţii de dificultate, în scopul asigurării incluziunii sociale a
acestei categorii de populaţie (art. 5 alin. 1 lit. a) din Constituția României 2003).
În aceeași ordine de idei, art. 4 alin. 2 din Constituție dispune că România este patria
comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, naționalitate, de origine
etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine
socială – principiu regăsit și în art. 5 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale 26 –
nediscriminarea - potrivit căruia persoanele vulnerabile beneficiază de măsuri şi acţiuni de
protecţie socială fără restricţie sau preferinţă faţă de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă,
religie, categorie socială, opinie, sex ori orientare sexuală, vârstă, apartenenţă politică, dizabilitate,
boală cronică necontagioasă, infectare HIV sau apartenenţă la o categorie defavorizată.
Ceea ce dorim să subliniem este faptul că în doctrina juridică și ca ramură a dreptului -
există Specializarea/Ramura drepturilor omului. Ceea ce interesează este că drepturile omului pot

25Publicată în M. Of. al României, P. I, nr. 905 din 20.12.2011.

26
În M. Of. nr. 642 din 24 iulie 2018, s-a publicat Legea nr. 194/2018 pentru completarea Legii asistenței sociale nr.
292/2011.

16
fi clasificate atât din punct de vedere a recunoașterii lor în timp, din punct de vedere istoric și a
evoluției umanității în:
-drepturi civile și politice;
-drepturi economice, sociale, culturale;
-drepturi de generația a treia, așa-numitele drepturi de dezvoltare (de exemplu: dreptul la
un mediu înconjurător sănătos).
O altă clasificare a drepturilor omului poate face referire la drepturi fundamentale ale
omului și la garanții sau drepturile – garanții.
(Am menționat, succinct, toate acestea, întrucât aceste categorii sau denumiri de drepturi
ale omului se întâlnesc și sunt consemnate în numeroase studii ori acte normative, inclusiv din
domeniul asistenței sociale.)
De asemenea, art. 8 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a
libertăților fundamentale27 prevede că orice persoană are dreptul la respectarea vieții private și
de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale – idee cu valoare de principiu regăsită și în
Constituția României la art. 26 Viața intimă, familială și privată: „Autoritățile publice respectă și
ocrotesc viața intimă, familială și privată. Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși, dacă
nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.”
De altfel, art. 49 din Constituția României Protecția copiilor și a tinerilor dispune: copiii
și tinerii se bucură de un regim special de protecție și de asistență în realizarea drepturilor lor,
dispoziție regăsită și în art 5 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea
drepturilor copilului28: „Copiii au dreptul la protecţie şi asistenţă în realizarea şi exercitarea
deplină a drepturilor lor, în condiţiile prezentei legi”.
Un alt principiu guvernator și nondiscriminatoriu din materia asistenței sociale, respectiv
egalitatea de șanse este regăsit și în art. 7 alin. 2 din Legea nr. 48/2006 privind protecția și
promovarea persoanelor cu handicap29: autoritățile publice competente au obligația să asigure
resursele financiare necesare și să ia măsuri specifice pentru ca persoanele cu handicap să aibă
acces nemijlocit și neîngrădit la servicii și, bineînțeles și în Constituția României la art. 50:

27
Adoptată la Roma în 4.11.1950. A intrat în vigoare la 3.09.1953. România a ratificat Convenția prin Legea nr. 30
din 18.05.1994, publicată în M. Of. nr. 135 din 31.05.1994.
28 publicată în M. Of. nr. 159 din 05.03.2014.
29 republicată în M. Of. nr. 1 din 03.01.2008, cu modificările și completările ulterioare.

17
„Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială. Statul asigură realizarea unei politici
naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în vederea
participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii, respectând drepturile şi
îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor”.
Precizăm că numeroase asemenea principii se regăsesc, după cum am afirmat anterior și în
declarații, tratate, convenții la care România este parte, le-a recunoscut, semnat și asumat.
Urmare acestor instrumente juridice internaționale (tratate, declarații etc.) în special în
materia drepturilor omului menționăm ca important art. 20 din Constituția României potrivit căruia
„Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate
în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la
care România este parte. Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile
fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările
internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai
favorabile.”
Se poate remarca în teza a doua a articolului 20 din Constituție un principiu cu valoare de
obligativitate în materia drepturilor omului, aplicabil și în domeniul asistenței sociale – în măsura
în care se pretează - respectiv în ceea ce privește obligativitatea respectării unei norme
internaționale - cu întâietate față de normele interne (românești) pentru situațiile în care se
prevăd situații mai favorabile asigurării unor drepturi decât prevăd normele interne.
În concluzie, la nivelul actelor internaționale se regăsesc numeroase principii comune
domeniului asistenței sociale, de altfel stipulate în Constituția României. Este, implicit și efectul
și consecința existenței unei anume ierarhii și forțe juridice a normelor de drept (pentru dreptul
intern, românesc, Constituția are forța juridică cea mai mare față de oricare altă normă de drept;
acest aspect generează aplicarea cu întâietate a normelor constituționale).

Beneficiile de asistență socială sau Prestațiile sociale sau Prestațiile de asistență

socială

Motto:„Asistența socială a ieșit din făgașul sentimentalismului generos al simplelor

bune intenții pentru a păși în domeniul unei acțiuni sociale și etnice ordonate și temeinic

18
motivate, cu scopul exclusiv de a servi societatea nu prin cărți și teorie, ci prin găsirea
adevărului social în mijlocul grelelor conflicte ale vieții.” (Dumitrie Gusti)

Orice sistem de politici sociale este alcătuit din diverse beneficii și servicii sociale, pe care
este mai corect și precis să fie numite beneficii și servicii de asistență socială.
În evoluția asistenței sociale, beneficiile de asistență socială au fost/sunt denumite și
prestații de asistență socială sau prestații sociale – relatăm acest aspect pentru a recunoaște în
context ori limbajul profesioniștilor, aceste noțiuni ori termeni.
Beneficiile de asistență socială și serviciile de asistență socială constituie un pachet unitar
de măsuri corelate și complementare.
Beneficiile de asistență socială sunt considerate acele măsuri prin care statul dar și
societatea civilă, intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori
permanente ale situațiilor care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei,
familiei, grupurilor ori comunităților.
Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale, actualizată, asigură cadrul pentru implementarea
politicilor publice din domeniul asistenței sociale.
Beneficiile de asistență socială reprezintă:
- o formă de suplimentare a veniturilor individuale obținute din muncă, în vederea
asigurării unui nivel de trai minimal, precum și
-o formă de sprijin în scopul promovării incluziunii sociale și creșterii calității vieții
anumitor categorii de persoane ale căror drepturi sociale sunt prevăzute expres de lege.30
Beneficiile de asistență socială se pot acorda în bani sau în natură și cuprind alocații,
indemnizații, ajutoare sociale și facilități.
Beneficiile de asistență socială acordate în bani reprezintă măsuri financiare destinate
asigurării unui standard minim de viață, susținerii familiei și copilului, promovării și garantării
exercitării de către persoanele cu nevoi speciale a drepturilor și libertăților fundamentale.
Beneficiile de asistență socială în natură pot fi ajutoare materiale acordate individual ori în
cadrul unor programe destinate facilitării accesului la educație, sănătate și ocupare a forței de
muncă. Beneficiile de asistență socială constau în bunuri de folosință personală sau îndelungată și
bunuri alimentare.

30
art. 7 din Legea 292/2011 a asistențe sociale.

19
 Facilitățile se acordă pentru anumite categorii de beneficiari și pot fi:
-Facilități reprezentate de asigurarea plății unor contribuții de asigurări sociale și/sau
assimilarea unor perioade de contribuție, precum și anumite facilități fiscale, conform legii (de
exemplu: scutirea de la plata anumitor taxe, impozite);
-Facilități de acces la mediul fizic, informațional, comunicațional; și acestea pot fi
completate de anumite facilități fiscale, conform lrgii.
Beneficiile de asistență socială reprezintă nişte beneficii necontributorii.
Beneficiile de asistență socială au rolul de a acoperi întreaga gamă de nevoi sociale a
persoanelor şi familiilor aflate în dificultate sau în pericol de a deveni social dependente.
Beneficiile de asistență socială sunt reglementate prin legi speciale.
Statul român, prin autoritățile administrației publice centrale și locale, își asumă
responsabilitatea de realizare a măsurilor și acțiunilor prevăzute în actele normative privind
beneficiile de asistență socială.
Clasificarea beneficiilor de asistență socială
Potrivit Legii nr. 292/2011 a asistenței sociale, actualizată, beneficiile de asistență socială pot fi
clasificate, în funcție de mai multe criterii, astfel:
în funcție de criteriul de eligibilitate, există: (din toate, obligatoriu a se cunoaște minim
4)
- beneficii de asistență socială selective, bazate pe testarea mijloacelor de trai ale
persoanei singure sau familiei;
- beneficii de asistență socială universale, acordate fără testarea mijloacelor de trai ale
persoanei singure sau familiei;
- beneficii de asistență socială categoriale, acordate pentru anumite categorii de
beneficiari, cu sau fără testarea mijloacelor de trai ale persoanei singure ori familiei.
Precizăm că potrivit dispozițiilor legii-cadru, beneficiile de asistență socială selective precum și
cele categoriale se acordă:
-fie doar în baza evaluării veniturilor bănești
-fie în baza evaluării cumulate a veniturilor bănești, a bunurilor și a veniturilor ce pot fi obținute
prin valorificarea bunurilor aflate în proprietate ori folosință.
1. în funcție de scopul lor (urmărit prin acordarea beneficiului de asistență socială), există:

20
 - beneficii de asistență socială pentru prevenirea și combaterea sărăciei și riscului de
excluziune socială;
- beneficii de asistență socială pentru susținerea copilului și familiei;
- beneficii de asistență socială pentru sprijinirea persoanelor cu nevoi speciale;
- beneficii de asistență socială pentru situații deosebite.
Dacă beneficiarii acestor categorii de beneficii de asistență socială (în funcție de scopul lor) se
încadrează/reîncadrează în muncă ori își reiau activitatea profesională sau încep o activitate pe
cont propriu, pot beneficia, conform legilor speciale, de:
- majorări ale beneficiului de asistenţă socială acordat, dacă întrunesc condiţiile de
eligibilitate;
- prelungirea perioadei de acordare a beneficiului de asistenţă socială cu maximum 3
luni, începând cu luna încadrării în muncă;
- stimulente pentru suplinirea unor servicii sociale;
- alte drepturi prevăzute de lege.
2. În funcție de beneficiarul acestora, beneficiile de asistență socială pot avea:
- caracter individual, fiind acordate persoanei singure, unuia sau mai multor membri din
familie a căror nevoie identificată constituie o situație particulară și necesită intervenție
individualizată;
- caracter familial, fiind acordate pentru creșterea calității vieții în familie și menținerea
unui mediu familial propice realizării funcțiilor de bază ale acesteia.

CURS nr. 8
Clasificarea beneficiilor de asistență socială (continuare Curs nr. 7)
Administrarea beneficiilor de asistență socială
Acordarea beneficiilor de asistență socială

Clasificarea beneficiilor de asistență socială (continuare Curs nr. 7)

21
 4. Beneficii de asistență socială pentru prevenirea și combaterea sărăciei și riscului de
excluziune socială 31
Articolul nr. 11 din Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale 32, cu modificările și
completările ulterioare, prevede o serie de beneficii de asistență socială acordate cu scopul de a
preveni și combate sărăcia și riscul de excluziune socială.
Potrivit art.6 alin. hh) din Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale, „sărăcia reprezintă starea
unei/unui persoane/familii/, grup/comunităţi manifestată prin lipsa resurselor strict necesare
cumpărării bunurilor şi serviciilor considerate a asigura nivelul minim de trai într-o anumită
perioadă de timp, raportat la condiţiile socioeconomice ale societăţii”.
Deși sunt folosite de multe ori, în același context și împreună (sărăcia și excluziunea
socială), excluziunea socială se referă la o arie mult mai mare decât lipsa resurselor materiale și
financiare, fiind constituită din diverse probleme sociale întâmpinate de grupurile dezavantajate.
Excluziunea presupune imposibilitatea ori negarea participării la diferite aspecte ale vieţii
sociale, cum ar fi: accesul la servicii publice, accesul la viața politică, încadrarea pe piața muncii,
izolarea față de restul comunității sau chiar anumite forme de discriminare.
Alăturat celor două noțiuni se folosesc și termenii de incluziune socială și marginalizare
socială. Marginalizarea socială presupune, într-o accepțiune, un proces prin care unele grupuri sunt
excluse, temporar sau pentru o perioadă îndelungată, din centrul vieții sociale. În alte accepțiuni
se face distincție între persoanele marginalizate și așa-numita underclass formate din persoane
care au o atitudine ce exprimă refuzul de a fi integrate pe piața muncii, recursul la diverse
infracțiuni și săvârșirea de acte cu caracter penal pentru câștigarea existenței … ori, chiar nașterea
unor copii, fără scopul de a se întemeia o familie, ci doar de a primi anumite ajutoare din partea
statului; totuși, între clasa de jos (underclass) și excluziune socială există diferență, persoanele din
clasa de jos (underclass) aleg să se auto-excludă, pe când indivizii aflați într-o etapă de excluziune
socială sunt marginalizați de către restul populației sau o parte a comunității.
Revenind, beneficii de asistență socială pentru prevenirea și combaterea sărăciei și riscului
de excluziune socială se acordă pe perioade determinate de timp și pentru situații punctuale. Legea-

31 Precizare: menționăm această categorie de beneficii întrucât deține o mare adresabilitate de situații, persoane și
fenomene sociale. Alte categorii de beneficii, precum cele pentru susținerea copilului și a familiei sau cele pentru
sprijinirea persoanelor cu nevoi speciale vor fi abordate, în detaliu, în următoarele cursuri.
32 publicată în M. Of., P. I, nr. 905 din 20.12.2011.

22
cadru enumeră, cu titlu de exemplu și nu exhaustiv33, următoarele categorii de beneficii asistență
socială pentru prevenirea și combaterea sărăciei și riscului de excluziune 34 socială:
- ajutoare sociale susţinute din bugetul de stat, acordate focalizat, pentru categoriile de
populaţie aflate în risc de sărăcie;
- ajutoare sociale comunitare susţinute din bugetele locale, acordate focalizat, ca măsuri
individuale de suport pentru depăşirea unor situaţii de dificultate temporară;
- ajutoare de urgenţă susţinute din bugetul de stat şi/sau din bugetele locale, acordate pentru
situaţii datorate calamităţilor naturale, incendiilor, accidentelor etc.;
- burse sociale şi ajutoare financiare pentru facilitarea accesului la educaţie, susţinute din
bugetul de stat şi/sau din bugetele locale;
- ajutoare în natură, alimentare şi materiale, inclusiv cele acordate în cadrul programelor de
sprijin educaţional pentru copiii şi tinerii proveniţi din familii defavorizate, susţinute din
bugetul de stat şi/sau bugetele locale, cum ar fi programe pentru suplimente alimentare,
rechizite şi alte materiale necesare în procesul de educaţie;
- ajutorul acordat din bugetul de stat pentru refugiaţi şi persoanelor care au obţinut protecţie
subsidiară în România, în condiţiile prevăzute de lege;
- facilităţi privind utilizarea mijloacelor de transport în comun, accesul la comunicare şi
informare, precum şi alte facilităţi prevăzute de lege.
5. Beneficiile de asistență socială pentru susţinerea copilului şi a familiei
Această categorie de beneficii are în vedere naşterea, educaţia şi întreţinerea copiilor şi cuprinde
următoarele categorii principale:
- alocaţii pentru copii;
- alocaţii pentru copiii lipsiţi, temporar sau permanent, de ocrotirea părinţilor;
- indemnizaţii pentru creşterea copiilor;
- facilităţi, în condiţiile legii.
6. Beneficiile de asistenţă socială pentru sprijinirea persoanelor cu nevoi speciale

33exhaustiv = care epuizează un subiect, temă; care tratează complet un subiect, temă.
34
Legea-cadru oferă o definiție a incluzunii sociale, cuprinzând în antiteză, excluziunea socială, respective: procesul
de incluziune socială reprezintă ansamblul de măsuri şi acţiuni multidimensionale din domeniile protecţiei sociale,
ocupării forţei de muncă, locuirii, educaţiei, sănătății, informării-comunicării, mobilității, securităţii, justiţiei şi
culturii, destinate combaterii excluziunii sociale şi asigurării participării active a persoanelor la toate aspectele
economice, sociale, culturale şi politice ale societăţii.

23
Această categorie de beneficii se acordă atât pentru asigurarea nevoilor de bază ale vieţii, cât şi în
scopul promovării şi garantării exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi participării
depline la viaţa societăţii.
Principalele categorii de beneficii de asistenţă socială pentru sprijinirea persoanelor cu
nevoi speciale sunt următoarele:
- alocaţii pentru persoanele cu dizabilităţi;
- indemnizaţii de îngrijire;
- facilităţi, în condiţiile legii.
IMPORTANT: Nivelurile, respectiv cuantumurile beneficiilor de asistenţă socială se stabilesc în
raport cu indicatorul social de referinţă (ISR), prin aplicarea unui indice social de inserţie.
Administrarea beneficiilor de asistenţă socială
Statul acordă beneficiile de asistenţă socială prin autorităţile administraţiei publice centrale
sau locale, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare în domeniu.
[Autoritățile administrației publice centrale, conform Codului administrativ 35 sunt:
- Guvernul României – alcătuit din prim-ministru și miniștri. Din Guvern pot face parte:
viceprim-miniștri, miniștri de stat, miniștri delegați, miniștri cu însărcinări speciale pe lângă prim-
ministru, numiți de Președintele României pe baza votului de încredere acordat de Parlament;
- Aparatul de lucru al Guvernului – este alcătuit din Secretariatul General al Guvenului,
Cancelaria Prim-ministrului, aparatul propriu de lucru al viceprim-ministrului, departamente și alte
structuri organizatorice cu atribuții specifice stabilite prin hotărâre a Guvernului. Guvernul
României are un Secretariat General care este condus de Secretarul General al Guvernului, având
rang de ministru și fiind numit prin decizie a prim-ministrului.
- Administrația publică centrală de specialitate – este formată din ministere, alte structuri
aflate în subordonarea sau în coordonarea Guvernului sau a ministerelor și autorități administrative
autonome.
Autoritățile administrației publice locale, conform Codului administrativ 36 sunt:
- Consiliile locale din comune, orașe, municipii, ca autorități deliberative
- Primarii de comune, orașe, municipii, ca autorități executive

35 adoptat prin Ordonanța de Urgență nr. 57/2019 (privind Codul administrativ), publicată în M. Of., P. I, nr. 555 din
5 iulie 2019.
36 adoptat prin Ordonanța de Urgență nr. 57/2019 (privind Codul administrativ), publicată în M. Of., P. I, nr. 555 din

5 iulie 2019.

24
 - Consiliul (-iile) județean – este autoritatea administrației publice locale pentru
coordonarea activității consiliilor comunale, orășenești și municipale, în vederea realizării
serviciilor publice de interes județean. Consiliul județean este ales prin vot universal, egal, direct,
secret și liber exprimat, în condițiile legii pentru alegerea autorităților administrației publice locale.
Consiliul județean este condus de un președinte al consiliului județean, care reprezintă autoritatea
executivă la nivelul județului.]
De asemenea, deși sunt entități politice distincte, ele exercitându-și atribuțiile și funcțiile
pe plan local, în teritoriu, dar fiind în strânsă legătură cu administrația publică centrală și centrală
de specialitate, menționăm: Prefectul, Instituția prefectului și Serviciile publice deconcentrate.
Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local (art. 249 Cod administrativ).
Prefectul conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale
administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale. Prefectul asigură conducerea
comitetelor județene pentru situații de urgență. Funcțiile de prefect și subprefect sunt funcții din
categoria înalților funcționari publici.
În ceea ce privește serviciile publice deconcentrate, Codul administrativ 37 prevede că
ministerele și alte organe de specialitate ale administrației publice centrale pot avea în subordinea
lor servicii publice deconcentrate, ca structuri de specialitate în unitățile administrativ-teritoriale
(comune, orașe, municipii, municipii reședință de județ, județe). Serviciile publice deconcentrate
pot îndeplini atribuții de control, inspecție și monitorizare în domeniul de specializare al
ministerului de resort, respectiv al organului de specialitate al administrației publice centrale
competente.
(Exemple de instituții publice deconcentrate, care, de altfel, ființează la nivelul fiecărui
județ din România, dar sfera noastră de interes se limitează la nivelul județului Bihor: Casa
Județeană de Pensii, Inspectoratul Școlar Județean, Agenția Județeană de Ocupare a Forței de
Muncă, Direcția de Sănătate Publică, Direcția Sanitar Veterinară, Inspectoratul Teritorial de
Muncă, Direcția Județeană de Statistică, Direcția Județeană pentru Cultură, Inspectoratul de Poliție
Județean etc.)
Acordarea benefiiciilor de asistență socială

37adoptat prin Ordonanța de Urgență nr. 57/2019 (privind Codul administrativ), publicată în M. Of., P. I, nr. 555 din
5 iulie 2019

25
 Beneficiile de asistenţă socială acordate de autorităţile administraţiei publice centrale,
direct sau prin instituţiile aflate în subordinea acestora, se stabilesc în bani sau în natură.
Ele reprezintă măsuri financiare destinate asigurării unui standard minim de viaţă,
susţinerii familiei şi copilului, promovării şi garantării exercitării de către persoanele cu nevoi
speciale a drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
Pentru solicitarea beneficiilor de asistență socială finanțate din bugetul de stat se utilizează
un formular unic de cerere. Formularul unic de cerere se stabilește prin hotărâre a Guvernului.
Beneficiile de asistenţă socială acordate de autorităţile administraţiei publice locale sunt
susţinute din bugetele locale și se stabilesc în bani sau în natură. Ele sunt măsuri complementare 38
celor acordate de autorităţile administraţiei publice centrale.
Pentru beneficiile de asistență socială acordate din bugetele locale, autoritățile
administrației publice locale utilizează formulare de cerere aprobate prin hotărâri ale consiliilor
locale.
Dreptul la beneficii de asistență socială socială se acordă la cererea scrisă a persoanei
îndreptățite, a reprezentantului familiei sau a reprezentantului legal al persoanei îndreptățite.
(Evocăm în acest context art. 4 alin. 3 din Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale, potrivit căruia
„Dreptul la asistență socială se acordă la cerere sau din oficiu, după caz, în conformitate cu
prevederile legii.”)

CURS nr. 9
Termeni și expresii specifice sistemului de beneficii de asistență socială
I. Alocația de stat pentru copii
Termeni și expresii specifice sistemului de beneficii de asistență socială
Legea nr. 292/2011 a asistenţei sociale prevede, conţine şi explică înţelesul unor termeni
în sensul definirii lor, pentru o eficientă aplicare a normelor în materia sistemului de beneficii
de asistenţă socială. Astfel, la Secţiunea a 4-a - Noțiuni specifice sistemului de beneficii de
asistență socială se regăsesc, clarificați din punct de vedere legal, sensul următorii termeni :

38potrivit principiului complementarității ce guvernează Sistemul național de aistență socială – beneficiile trebuie
acordate luând în considerare toate nevoile beneficiarului și corelate cu alte măsuri și servicii din domeniul
economic, aducațional, de sănătate etc.

26
 Prin familie se înțelege soţul şi soţia sau soţul, soţia şi copiii lor necăsătoriţi, care au
domiciliul sau reşedinţa comună înscrisă în actele de identitate și care gospodăresc împreună.
Se consideră, de asemenea, familie şi fraţii fără copii, care gospodăresc împreună şi au
domiciliul sau reşedinţa comună, separat de domiciliul ori reședința părinţilor.
Se asimilează, de asemenea, termenului familie: bărbatul şi femeia necăsătoriţi, cu copiii
lor şi ai fiecăruia dintre ei, care locuiesc şi gospodăresc împreună, dacă aceasta se consemnează
în ancheta socială.
Familia extinsă desemnează copilul, părinţii şi rudele acestora, până la gradul III
inclusiv (modificare adusă în anul 2022 Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea
drepturilor copilului).
Termenul familie monoparentală desemnează familia formată din persoana singură și
copilul/copiii aflați în întreţinere şi care locuiesc împreună cu aceasta.
[Este posibil ca în literatura de specialitate sau limbajul specialiștilor să întâlniți sintagma
familie substitutivă, aceasta desemnând persoanele, altele decât cele care aparțin familiei extinse,
inclusiv afinii39 până la gradul IV și asistenții maternali care asigură creșterea și îngrijirea
copilului, în condițiile legii.]
Prin persoană singură se înţelege persoana care se află în una din următoarele situații:
a) este necăsătorită
b) este văduvă
c) este divorţată
d) al cărei soţ/soţie este declarat/declarată dispărută prin hotărâre judecătorească;
e) al cărei soţ este arestat/arestată preventiv pe o perioadă mai mare de 30 de zile sau execută o
pedeapsă privativă de libertate şi nu participă la întreţinerea copiilor;
f) nu a împlinit vârsta de 18 ani și se află în una din situațile prevăzute la lit. a)-e)
g) a fost numită tutore sau i s-au încredințat ori dat în plasament, unul sau mai mulți copii și se
află în una din situațiile prevăzute la literele a)-e).
Prin termenul copil se înțelege persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi nu a
dobândit capacitatea deplină de exerciţiu, în condiţiile legii.

39 afin = persoană care este rudă prin alianță; de exemplu: cumnat, socru etc.

27
 Conform art. 22 alin. 7 din Legea nr. 292/2011 a asistenţei sociale, art. 4 lit. a din Legea
nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului şi a Convenţiei O.N.U.
privind drepturile copilului din 1989
[Convenţie pe care România a semnat-o, şi-a asumat-o şi ca urmare, face parte din dreptul intern
(românesc)); potrivit art. 20 din Constituția României – Tratatele internaționale privind
drepturile omului „(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor
fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu
pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacă există neconcordanţe între
pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte,
şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care
Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile”]
prin copil se înțelege persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani și nici nu a dobândit capacitatea
deplină de exercițiu.
Așadar, copil este:
a. copilul provenit din căsătoria soţilor
b. copilul unuia dintre soţi
c. copilul adoptat
d. copilul dat în plasament familial sau personal
e. copilul pentru care s-a instituit tutela, potrivit legii
f. copilul pentru care s-a instituit curatela40.
Reprezentantul familiei este membrul familiei cu capacitatea deplină de exercițiu a
drepturilor civile, care solicită în numele familiei acordarea drepturilor la beneficii de asistență
socială. Reprezentantul familiei se stabilește de către soți sau în caz de neînţelegere între aceștia,
de către autoritatea tutelară.
În cazul familiei monoprentale, reprezentantul familiei e persoana singură.
În cazul persoanei singure care are copii în întreţinere şi nu a împlinit 18 ani,
reprezentantul familiei este persoana singură dacă are capacitate deplină de exercițiu sau, după
caz, reprezentantul sau ocrotitorul său legal.

40
Instituție legală pentru ocrotirea unei persoane care are capacitatea civilă, dar care, din cauza bătrâneții, a unei boli
ori infirmități fizice sau a lipsei îndelungate de la domiciliu, nu-și poate administra singură bunurile și apăra
interesele; Instituție legală pentru ocrotirea și administrarea intereselor unui minor, ale unei persoane atinse de o
anumită incapacitate.

28
 Reprezentantul legal este persoana desemnată, în condiţiile legii, să reprezinte interesul
persoanei lipsite de capacitate deplină de exercițiu a drepturilor civile sau a persoanei lipsite de
discernământ.
Prin locuinţă de domiciliu sau reşedinţă se înţelege construcţia aflată în proprietate
personală ori închiriată sau asupra căreia se exercită un drept de folosință în condițiile legii cu
dependințele, dotările și utilitățile necesare formată din una sau mai multe camere care asigură
condițiile minime de odihnă, preparare a hranei, educaţie şi igienă ale persoanei singure sau ale
familiei.
Se asimilează noțiunii de domiciliu sau reşedinţă şi locuinţa de necesitate precum şi
locuinţa socială, așa cum sunt ele definite de legislaţia în vigoare.
Prin persoană fără locuinţă se înțelege persoana care nu are un domiciliu sau o reședință,
nu deține o locuință principală sau, după caz, o locuință secundară în condițiile legii.
Prin locuinţă cu condiţii improprii se înţelege locuinţa improvizată sau construcţia cu
destinaţie de locuinţă care nu îndeplineşte cerinţele minimale prevăzute la Legea locuinței nr.
114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin Livret de familie se înțelege documentul care cuprinde componența familiei, filiația
copiilor și situaţia lor juridică față de reprezentanţii legali și care face dovada privind
componența familiei în vederea acordării prestațiilor sociale. Livretul de familie se eliberează
cu ocazia încheierii căsătoriei sau la cerere, iar actualizarea datelor din livret este obligatorie și
se efectuează de către serviciul de stare civilă pentru orice situaţie de stare civilă apărută ulterior
emiterii acestuia.
Titularul beneficiilor de asistență socială este reprezentantul familiei sau, după caz,
persoana îndreptățită pentru beneficiul de asistenţă socială cu caracter familial.
Pentru beneficiile de asistență care au caracter familial, beneficiarul este familia.
Pentru beneficiile de asistență care au caracter individual, beneficiarul este însăşi
persoana îndreptățită.
I.Alocația de stat pentru copii

Consideraţii

29
 Alocaţia de stat pentru copii este un beneficiu de asistență socială și face parte din categoria
alocaţiilor familiale. Sediul materiei îl reprezintă Legea nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru
copii41, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit dispozițiilor legale menţionate, alocaţia de stat pentru copii reprezintă o formă de
ocrotire pe care statul o acordă copiilor, fără nici o discriminare. Art 12 din Legea 292/2011
prevede categoria de beneficii pentru susținerea copilului (și a familiei), având în vedere naşterea,
educaţia şi întreţinerea copiilor, categorie în care se includ și alocațiile pentru copii.
Alocația de stat pentru copii reprezintă un beneficiu de asistenţă socială universal,
deoarece se acordă tuturor copiilor (pentru Seminar Drept și legislația n asistență socială veți putea
citi o excepție de neconstituționalitate ridicată cu ocazia condiționării acordării alocației de stat
pentru copii de frecventarea activităților de învățământ), fără condiţia de testare a mijloacelor de
trai ale acestora.
Alocația de stat pentru copii se calculează ca număr zecimal din ISR, conform legii.
Valoarea ISR, actualmente este 598 lei pentru annul 2023.
În funcţie de beneficiarul acestora alocaţia de stat pentru copii, ca beneficiu de asistenţă
socială se include în categoria beneficiilor cu caracter familial acordate pentru creşterea calităţii în
familie şi menţinerea unui mediu familial propice realizării funcţiilor de bază ale acesteia.
Beneficiarii alocaţiei de stat pentru copii
Potrivit dispoziţiilor legale, beneficiază de alocația de stat pentru copii toţi copiii în vârstă
de până la 18 ani, inclusiv copiii cetăţeniilor străini sau şi persoanelor fără cetățenie (apatrizii),
rezidente în condiţiile legii în România, dacă locuiesc împreună cu părinții lor. De asemenea,
alocația de stat pentru copii se acordă şi tinerilor care au împlinit vârsta de 18 ani dar urmează
cursurile învăţămâmtului liceal sau profesional, până la terminarea acestora. Nu beneficiază de
alocație de stat pentru copii, tinerii care repetă anul școlar, cu excepţia celor care repetă din motive
de sănătate, dovedite cu certificat medical.
Titularul dreptului la alocația de stat pentru copii este copilul.
Cuantumul acestui beneficiu de asistență socială este o sumă fixă care nu variază de la o
situație la alta (de la un titular la altul) în funcţie de criterii precum venitul familiei, compoziția
familiei, calitatea de salariat al reprezentantului legal, participarea școlară etc.

41 publicată în M. Of. nr. 767 din 14 noiembrie 2012, cu modificările și completările ulterioare.

30
 Cuantumului alocației de stat pentru copii variază însă, în funcție de vârsta copilului și
starea lui de sănătate, respectiv încadrarea în grad de handicap, iar conform art. 3 din Legea nr.
61/1993 privind alocația de stat pentru copii42 aceasta se stabileşte în cuantum de:
[- 631 lei pentru copiii cu vârsta de până la 2 ani sau de până la 3 ani, în cazul copilului
cu handicap;
- 256 lei pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 2 ani şi 18 ani, precum şi pentru tinerii care
au împlinit vârsta de 18 ani, care urmează cursurile învăţământului liceal sau profesional,
organizate în condiţiile legii, până la terminarea acestora;
- 631 lei pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 3 ani şi 18 ani, în cazul copilului cu
handicap.]
Stabilirea și plata drepturilor
Potrivit dispozițiilor legale, alocația de stat pentru copii se plătește unuia dintre părinți pe
baza acordului acestora sau, în caz de neînţelegere, pe baza deciziei autorităţii locale sau a hotârârii
judecătorești - părintelui căruia i s-a încredințat copilul spre creştere și educare. De asemenea,
alocația de stat pentru copii se plătește tutorelui, curatorului, persoanei căreia i-a fost dat în
plasament copilul, inclusiv asistentului maternal sau persoanei căreia i s-a încredințat copilul în
vedera adopției în condițiile legii; după împlinirea de către copil a vârstei de 14 ani plata se face
direct titularului (copilului) cu încuviinţarea reprezentantului legal, iar în cazul celor peste 18 ani
plata se face direct acestora, pe bază de cerere.
Stabilirea dreptului la alocația de stat pentru copii se face pe baza cererii şi a actelor din
care rezultă îndeplinirea condițiilor de acodare a dreptului. Cererea se face în numele copilului de
reprezentantul său legal, iar după împlinirea de către acesta a vârstei de 14 ani, cererea se poate
face şi de către copil prin comunicarea reprezentantului său legal. Dreptul la alocaţia de stat pentru
copii se stabileşte începând cu luna următoare celei în care s-a născut copilul, iar plata dreptului
se face începând cu luna următoare depunerii cererii.
Dreptul la alocația de stat pentru copii încetează începând cu cu luna următoare celei în
care nu mai sunt îndeplinite condiţiile de acordare.
Persoanele cărora li se face plata alocației sunt obligate să comunice împrejurările care au
determinat încetarea condiţiilor de acordare, în termen de 15 zile de la apariţia acestora.

42Forma consolidată a Legii nr. 61/1993 a fost modificată şi completată prin Legea nr. 125/2015; nr. 82/2016; nr.
9/2019; Legea nr. 214/2019; Legea nr. 14/2020, OUG nr. 2/2020.

31
 Fondurile pentru plata alocaţiei precum şi pentru cheltuielile cu administrarea și
transmiterea drepturilor se asigură de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Muncii și
Protecției Sociale43.
(AJPIS) Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Bihor împreună cu Inspecoratul
Școlar Județean Bihor (în fiecare județ din România există aceste două instituții ale administrației
publice deconcentrate) realizează lunar evidența și situația copiilor care îndeplinesc condițiile
pentru acordarea alocației de stat pentru copii, pe care o trimit Ministerului Muncii și Protecției
Sociale, urmând ca acesta să aprobe situațiile și în final, să vireze sumele alocate, în teritoriu, tot
prin intermediul A.J.P.I.S. plata alocaţiei de stat pentru copii se realizează prin mandat poştal, cont
de card, cont curent personal.
Alocaţia de stat pentru copii nu este impozabilă şi nu poate fi urmărită silit decât în vederea
recuperării sumelor plătite necuvenit cu acest titlu.

CURS nr. 10

Beneficii de asistență socială (continuare)

Venitul minim garantat ca formă de ajutor social și beneficiu de asistență socială

Considerații
Asistența socială este o activitate profesională de ajutorare a persoanelor, anumitor persoane sau a
unor grupuri sau comunități cu scopul de a-și restaura sau mări capacitatea de funcționare socială
și de a crea condiții care să favorizeze acest scop. Nu este doar o disciplină, ci și un mod de
activitate, o metodă și o practică. Funcționarea normală a unei societăți presupune îndeplinirea
responsabilităților față de societate, în general, față de cei din imediata apropiere sau față de propria
persoană. Aceste responsabilități includ satisfacerea nevoilor de bază ale individului și ale
membrilor de familie care depind de el/ea. Nevoile de bază sunt fizice, emoționale, de realizare
personală.
Aplicarea Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat44 a condus la diminuarea
numărului de cetățeni din România care trăiau/trăiesc în sărăcie și a marcat, la începuturile

43 despre Ministerul Muncii și Protecției Sociale (activitate, domenii, legislație, rapoarte, strategii etc,) puteți să vă
informați aici: http://mmuncii.ro/j33/index.php/ro/
44 publicată în M. Of. al României, P. I, nr. 401 din 20.07.2001.

32
implementării ei, ample perspective care au avut în vedere adoptarea de noi măsuri de asistență
socială pentru asigurarea îmbunătățirii nivelului de trai al populației.
Pe de altă parte, ajutorul social a fost şi este încă asociat cu dependenţa de asistenţa socială,
reprezentând o idee controversată a politicilor de protecţie socială. Unii autori consideră că „a trăi
din ajutorul social reprezintă o sursă jenantă ..., iar cei mai mulţi oameni care se află într-o astfel
de postură probabil că fac eforturi susţinute să depăşească această situaţie” (Giddens 2000, p. 301).
Într-o altă opinie, se consideră că a trăi din ajutorul social nu este deloc o opţiune facilă,
iar anumite cercetări din domeniu au scos în evidenţă faptul că odată șomerii au început să trăiască
din ajutorul social, aceștia au cunoscut o deteriorare a nivelului de trai, ceea ce nu ar justifica
dependenţa de serviciile sociale. Din contră, alte opinii susțin că programele guvernamentale de
inserare pe piața muncii a șomerilor sunt utile, găsind benefic ajutorul social.
Se pot observa atitudini pro și contra acordării ajutorului social (și pentru alte sisteme din alte țări,
de asistență socială), dar ceea ce se mai observă în literatură este problematica dependenței de
ajutorul social, ca fenomen trenanat în viața beneficiarilor; în opoziție cu criticile aduse
beneficiilor de asistență socială se situează serviciile de asistență socială, al cărui rol e considerat
util în situaţiile de criză, deși clienții apreciază că adesea, se simt constrânși din punct de vedere
birocratic în a accesa informații necesare pentru obținerea unor servicii, la care se adaugă atitudinea
ostilă a angajaţilor sistemului.
Bineînțeles că acestea sunt doar câteva afirmații/observații, combătute adesea, dar care au rolul
de a contura limitele în favoarea sau defavoarea unui beneficiu de asistență precum este ajutorul social.
În definitiv, nu aceste aspecte fac obiectul nostru de studiu, dar este util să cunoaștem cât mai multe
aspecte ale unui anume subiect.
Venitul minim garantat
Potrivit dispozițiilor legale, familiile şi persoanele singure, cetăţenii români și cetăţenii altor state
precum și apatrizii, care au reşedinţa sau, după caz, domiciliul în România au dreptul la un venit
minim garantat ca formă de asistenţă socială. De asemenea, au dreptul la un venit minim garantat
şi persoanele fără domiciliu sau reşedinţă şi fără locuinţă, aflate în situaţie de nevoie.
De reținut: Persoanele fără locuinţă beneficiază de ajutor social numai pe perioada în care
se află în evidenţa serviciilor publice de asistenţă socială din cadrul unităţilor administrativ-
teritoriale în care trăiesc; (pentru mun. Oradea – Direcția de Asistență Socială Oradea).

33
 Nivelul lunar al venitului minim garantat se raportează la indicatorul social de referinţă, ISR
și este de:
- 0,283 ISR45 pentru persoana singură = 170 lei;
- 0,510 ISR pentru familiile formate din 2 persoane = 305 lei;
- 0,714 ISR pentru familiile formate din 3 persoane = 427 lei;
- 0,884 ISR pentru familiile formate din 4 persoane =529 lei;
- 1,054 ISR pentru familiile formate din 5 persoane = 631 lei;

Mod de calcul:
598 lei ..............................................100%
0,283 ...............................................X

X= 0,283x100 / 598 lei

X=170 lei (pentru o persoană)
- câte 0,073 ISR pentru fiecare altă persoană peste numărul de 5 persoane, care face parte
din familie
IMPORTANT: Cuantumul ajutorului social se stabileşte ca diferenţă dintre nivelurile prevăzute
anterior, transformate în lei, şi venitul net lunar al familiei sau al persoanei singure.
Așadar, cuantumul ajutorului nu este neaparat o sumă fixă; el se acordă însă, după calculul de mai
sus și dacă persoana declară pe proprie răspundere că nu are alte venituri.
La stabilirea venitului net lunar al familiei sau al persoanei singure se iau în considerare toate
veniturile pe care membrii acesteia le-au realizat în luna anterioară depunerii cererii de solicitare,
inclusiv cele care provin din drepturi de asigurări sociale de stat, asigurări de şomaj, indemnizaţii,
alocaţii şi ajutoare cu caracter permanent, indiferent de bugetul din care se suportă, obligaţii legale
de întreţinere şi alte creanţe46 legale.
Nu se însumează (nu se iau în considerare) pentru calculul venitului persoanei ori familiei:
- alocaţia pentru susţinerea familiei;
- alocaţia de stat pentru copii;

45 Pentru anul 2023 valoarea ISR este 598 lei.

46
aici, cu sensul de venituri; opusul (antonimul) este debite.

34
 - bugetul personal complementar lunar şi al prestaţiilor sociale prevăzute de Legea nr.
448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap;
- bursele școlare47;
- stimulentul educațional 48; etc.
- sprijinul financiar49 lunar acordat în baza HG. nr. 1488/2004 privind aprobarea criteriilor
și a cuantumului sprijinului financiar ce se acordă elevilor în cadrul Programului național
de protecție socială „Bani de liceu”;
- veniturile obţinute din activităţile cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri în condiţiile
Legii nr. 52/2011 privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de
zilieri50;
- sumele ocazionale acordate de la bugetul de stat sau bugetele locale cu caracter de
despăgubiri sau sprijin financiar pentru situaţii excepţionale.
De asemenea, dacă familia sau persoana singură are în proprietate sau închiriere, comodat ori altă
formă de deţinere, cel puţin unul din anumite bunuri și dacă acestea concură la realizarea de
venituri directe sau indirecte, ce conduc la excluderea (sau diminuarea) acordării ajutorului social,
persoana sau familia nu va beneficia de ajutor social ori vor beneficia în sumă dată de diferența
cuvenită; de asemenea, sunt cuantificate și veniturile și cheltuielile unei persoane ori familii dacă
gospodărește împreună cu alte persoane ori familii și contribuie fiecare la realizarea de venituri ori
au cheltuieli.
Bunurile sunt prevăzute într-o anumită listă ce face parte din Normele metodologice de
aplicare a prevederilor Legii nr 416/2001; lista poate suferi modificări anuale, operate de Guvern,
la propunerea Ministerului Muncii și Solidarității Sociale.
Pe de altă parte, plata ajutorului social încetează ca urmare a neachitării impozitelor şi
taxelor locale, dar poate fi reluată după depunerea unei noi cereri și depunerea acte doveditoare la
primarul localităţii de domiciliu ori reşedinţă.

47 acordate potrivit Legii educației naționale nr. 1/2011, publicată în M. Of. nr. 18/10.01.2011.
48 oferit potrivit Legii nr. 248/2015 privind stimularea participării în învățământul preșcolar a copiilor provenind din
familii defavorizate, publicată M. Of. nr. 813/02.11.2015 sub formă de tichet social.
49
Beneficiari ai Programului național de protecție socială „Bani de liceu” sunt elevii care se află în întreținerea
familiilor al căror venit brut lunar pe membru de familie, realizat în ultimele 3 luni anterioare depunerii dosarului,
este de maximum 500 lei, precum și elevii care beneficiază de o măsură de protecție ori aflați sub tutelă sau curatelă,
în cazul respectării condiției de venit precizate mai sus.
50 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 20 aprilie 2011, modificata de OUG nr.114/2018,

republicată.

35
 Ca modalitate de stimulare a ocupării forței de muncă și de păstrare a locului de muncă, în
cazul în care cel puțin un membru din familie (inclusiv persoanele singure) care are venituri până
la nivelul venitului minim garantat, face dovada că lucrează pe bază de contract individual de
muncă, are statut de funcţionar public sau prestează o activitate, realizând venituri cu caracter
salarial, cuantumul ajutorului social pe familie se majorează cu 15%.
De reținut: În contraprestația ajutorului social acordat, una sau mai multe persoane majore
apte de muncă, raportat la cuantumul ajutorului social din familia beneficiară, au obligaţia de a
presta lunar, la solicitarea primarului în a cărei rază teritorială au domiciliul ori reședința, acţiuni
sau lucrări de interes local ori sezoniere 51
, fără a se putea depăşi regimul normal de lucru şi cu
respectarea normelor de securitate şi igienă a muncii. Dacă ajutorul social acordat/familie este mai
mic de 50 lei pe lună, orele de muncă vor fi prestate cumulat, dar trimestrial; calculul numărului
de ore se efectuându-se cu păstrarea proporției dintre sumele acordate și tariful orar corespunzător
salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, raportat la durata medie lunară a timpului
de muncă.
Refuzul repetat de două ori al persoanelor apte de muncă din familiile beneficiare de ajutor social
de a efectua activităţi de interes local ori sezoniere conduce la încetarea dreptului.
Persoana este considerată aptă de muncă în vederea contraprestării sumelor acordate ca
ajutor social doar dacă face dovada faptului că este în evidenţa agenţiei teritoriale pentru ocuparea
forţei de muncă (AJOFM), pentru încadrare în muncă, şi nu a refuzat un loc de muncă ori a
participat la serviciile pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi de formare profesională oferite
de aceste AJOFM. Pentru menţinerea dreptului la ajutorul social, pentru persoanele apte de muncă
din familiile beneficiare, se verifică lunar dacă au încheiat un contract individual de muncă, dacă
nu au refuzat un loc de muncă ori au participat la serviciile pentru stimularea ocupării forţei de
muncă şi de formare profesională oferite de către agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de
muncă. (Precizăm că pentru perioada instituirii stării de urgență aceste obligații aflate în sarcina
beneficiarului ajutorului social s-au suspendat).
Refuzul unui loc de muncă oferit sau refuzul de a participa la serviciile pentru stimularea ocupării
forţei de muncă şi de formare profesională oferite de agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de

51 Acţiunile sau lucrările de interes local pot fi, dar fără a se limita la acestea, lucrări de salubrizare şi/sau de întreţinere
spaţii verzi, de salubrizare/întreţinere obiective publice, inclusiv activităţi de sprijinire a serviciilor voluntare pentru
situaţii de urgenţă, pe baza recomandărilor acestora, precum şi alte activităţi specifice stabilite prin hotărâre de consiliu
local.

36
muncă atrage încetarea dreptului la ajutorul social, iar familia sau persoana singură poate solicita
acordarea un nou drept după o perioadă de 12 luni de la data deciziei de încetare a dreptului la
ajutorul social.
Persoana aptă de muncă, în condițiile aplicării prevederilor Legii 416/2001 este persoana
care îndeplineşte următoarele condiţii:
- are vârsta cuprinsă între 16 ani şi vârsta standard de pensionare;
- nu urmează o formă de învăţământ cursuri de zi prevăzută de lege;
- are starea de sănătate şi capacitatea fizică şi psihică corespunzătoare, care o fac aptă
pentru prestarea unei munci.
Sunt scutite de la prestarea unei activități, deși beneficiază de ajutor social persoanele
singure sau membri ai familiilor care ar trebui să efectueze acele ore, dar sunt inapte de muncă
(incapacitate fizică sau psihică). Incapacitatea fizică şi psihică trebuie dovedită cu acte eliberate în
condiţiile legii.
Tot scutită de la îndeplinirea obligaţiilor de prestare a muncii pentru acordarea ajutorului
social este și persoana, care deși aptă de muncă asigură creşterea şi îngrijirea:
- unuia sau a mai multor copii (în vârstă de până la 7 ani ori până la 18 ani, în cazul copilului
cu handicap grav sau accentuat)
- persoanelor vârstnice dependente care nu beneficiază de asistent personal sau îngrijitor la
domiciliu;
- participă la un program de pregătire profesională;
- este încadrată în muncă.
De asemenea, față de situația actuală din România, precizăm că pe perioada instituirii stării de
urgenţă prin Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României 52,
efectuarea de acţiuni şi lucrări de interes local s-au suspendat. De asemenea, în baza aceluiași
decret, efectuarea anchetei sociale se suspendă. Dacă ulterior încetării stării de urgență se va
constata că beneficiarul nu îndeplineşte condiţiile de acordare, dreptul va înceta, în condiţiile legii.
Acordarea ajutorului social
Ajutorul social, în condiţiile Legii 416/2001 se acordă pe bază de cerere şi declaraţie pe proprie
răspundere, însoţite de actele doveditoare privind componenţa familiei şi veniturile membrilor
acesteia. Cererea se înaintează spre depunere și înregistrare de către reprezentantul familiei.

52
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020.

37
Reprezentantul familiei poate fi o persoană cu capacitate deplină de exercițiu, sau persoana singură
cu capacitate deplină de exercițiu sau persoana care asigură creşterea şi îngrijirea copiilor, dacă
aceasta are capacitate deplină de exerciţiu sau, după caz, reprezentantul legal al acesteia.
Cererea de acordare a ajutorului social şi declaraţia pe propria răspundere se înregistrează
la primarul localităţii în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa titularul.
Cererea şi declaraţia pe propria răspundere se întocmesc potrivit modelului prevăzut în
Normele metodologice de aplicare Legii nr. 416/2001.
Cererea de acordare a ajutorului social se soluţionează în termen de maximum 30 de zile
de la data înregistrării în cadrul serviciului de asistență socială al primăriei de domiciliu ori
reședință (pentru Oradea - Direcția de Asistență Socială Oradea).
În vederea verificării îndeplinirii de către solicitant a condiţiilor de acordare a ajutorului
social, primarul dispune în mod obligatoriu efectuarea anchetei sociale, în termen de 15 zile
lucrătoare de la data înregistrării cererii. Ancheta socială se efectuează de personalul serviciului
public de asistenţă socială din subordinea consiliului local sau, după caz, de persoanele cu atribuţii
în domeniul asistenței sociale din aparatul propriu de specialitate al primarului. În termen de
maximum 10 zile lucrătoare de la efectuarea anchetei sociale, primarul are obligaţia să emită
dispoziţia de acordare sau de respingere a cererii privind ajutorul social.
Dispoziţia primarului se comunică titularului ajutorului social, în termen de maximum 5
zile de la data emiterii.
De asemenea, primarul solicită organului central fiscal în a cărui rază teritorială se află
situată primăria, eliberarea unui document care să ateste situaţia veniturilor persoanelor din
familia/familiile solicitantă/solicitante.
[Dacă este cazul - pentru acordarea ajutorului și a alocaţiei pentru susţinerea familiei
conform Legii nr. 277/2010 privind alocația pentru susținerea familiei (ca formă de sprijin pentru
familiile cu venituri reduse care au în creștere și îngrijire copii în vârstă de până la 18 ani) 53 și a
ajutorului privind venitul minim garantat – se formulează o singură cerere; o sigură cerere se
formulează/completează și în cazul solicitării ajutorului pentru încălzirea locuinței (sau ajutorului
pentru combustibili solizi sau petrolieri) potrivit O.U.G. nr. 70/2011 privind măsurile de protecţie
socială în perioada sezonului rece.]

53
publicată în M. Of. nr. 785/22.11.2011, cu modificările şi completările ulterioare.

38
 Titularul ajutorului social este reprezentantul familiei, iar beneficiarul ajutorului social este
familia. Titularul ajutorului social are obligaţia să comunice primarului, în scris, orice modificare
cu privire la domiciliu, venituri şi la numărul membrilor familiei, în termen de 15 zile de la data la
care intervin modificări.
Persoana singură beneficiară de ajutor social, precum şi persoanele care fac parte din
familiile beneficiare de ajutor social au calitatea de asiguraţi în sistemul asigurărilor sociale de
sănătate, fără plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, în condiţiile prevăzute de art. 154
din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal54, cu modificările şi completările ulterioare.
Modificarea cuantumului precum și încetarea dreptului la ajutorul social se face prin
dispoziţie scrisă a primarului; acestea se acordă în sumă diferită sau nu se mai acordă începând cu
luna următoare celei în care au intervenit modificările.
Stabilirea dreptului la ajutorul social şi a cuantumului acestuia se face prin dispoziţie scrisă
a primarului.
[Când s-a solicitat, dispoziţia primarului conţine şi stabilirea dreptului la alocaţia pentru
susţinerea familiei şi/sau la ajutorul pentru încălzirea locuinţei.]
Dreptul la ajutorul social se acordă începând cu luna următoare înregistrării cererii.
Primarul şi secretarul unităţii administrativ-teritoriale răspund, în condiţiile legii, de realitatea şi
legalitatea operaţiunilor de stabilire a dreptului la ajutorul social, inclusiv a cuantumului acestuia.
Plata ajutorului social se asigură de către agenţiile pentru prestaţii sociale judeţene (AJPIS
Bihor de exemplu), respectiv a municipiului Bucureşti, denumite în continuare agenţii teritoriale,
prin decizie a directorului acestora, din sumele alocate de către Ministerul Muncii și Protecției
Sociale.
Plata ajutorului social se realizează, după caz, în funcţie de opţiunea beneficiarului, pe bază
de mandat poştal, în cont curent personal sau în cont de card.
CURS nr. 11
Beneficii de asistență socială
Alocaţia pentru susţinerea familiei (ASF)
Considerații

54 publicat în M. Of. nr. 688 din 10.09.2015, cu modificările și completările ulterioare.

39
 Alocaţia pentru susţinerea familiei este un alt beneficiu de asistență socială, fiind
reglementat de Legea nr. 277/2010 privind alocația pentru susținerea familiei 55.
Alocaţia pentru susţinerea familiei este considerată formă de sprijin pentru familiile cu
venituri reduse care au în creştere şi îngrijire copii în vârstă de până la 18 ani.
Acordarea alocaţiei pentru susţinerea familiei are ca scopuri declarate în chiar actul
normativ de reglementare:
- completarea veniturilor familiilor în vederea asigurării unor condiţii mai bune pentru
creşterea, îngrijirea şi educarea copiilor;
- stimularea frecventării de către copiii de vârstă şcolară, aflaţi în îngrijirea familiilor cu
venituri reduse, a cursurilor unei forme de învăţământ, organizate potrivit legii.
Beneficiari ai alocației pentru susținerea familiei pot fi familiile ai căror cetăţeni români
au domiciliul sau reşedinţa în România, precum şi cetăţeni ai altor state ori apatrizi care au
domiciliul sau, după caz, reşedinţa în România, în condiţiile legislaţiei românești. Pot beneficia de
alocație pentru susținerea familiei și persoanele fără domiciliu sau reşedinţă şi fără locuinţă, în
baza declaraţiei pe propria răspundere că nu au solicitat acordarea alocaţia altor primării.
Așadar, beneficiază de alocație pentru susținerea familiei:
- familia formată din soţ, soţie şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora, care locuiesc împreună;
- familia monoparentală, respectiv familia formată din persoana singură şi copiii aflaţi în
întreţinerea acesteia şi care locuiesc împreună cu aceasta.
Beneficiază de alocaţie și familiile ai căror membri sunt cetăţeni români care au domiciliul
sau reşedinţa în România, precum şi cetăţeni ai altor state ori apatrizi care au domiciliul sau, după
caz, reşedinţa în România, în condiţiile legislaţiei române.
Înțelesul termenilor specifici folosiți în legătură cu alocația pentru susținerea familiei
Față de termenii consacrați de Codului civil ce definesc noțiunea de familie56 - înţelesul
prevederilor Legii nr. 277/2010 privind alocația pentru susținerea familiei, acordă familiei și o altă
configurație, date fiind realitățile sociale, respectiv prin aceasta desemnând și bărbatul şi femeia
necăsătoriţi, cu copiii lor şi ai fiecăruia dintre ei, care locuiesc şi gospodăresc împreună, dacă
aceasta se consemnează în ancheta socială.

55publicată în M. Of. al României, P. I, nr. 785 din 22.11.2012.

56
art. 258 Cod civil, „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora, precum și
pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea și educarea copiilor lor.”

40
 Prin persoană singură, conform art. 2 alin. 2 din Legea nr. 277/2010 privind alocația
pentru susținerea familiei se înţelege persoana care se află în una dintre următoarele situaţii:
a) este necăsătorită;
b) este văduvă;
c) este divorţată;
d) are soţul/soţia declarat/declarată dispărut/dispărută prin hotărâre judecătorească;
e) are soţul/soţia arestat/arestată preventiv pe o perioadă mai mare de 30 de zile sau
execută o pedeapsă privativă de libertate şi nu participă la întreţinerea copiilor;
f) nu a împlinit vârsta de 18 ani şi se află în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a)-e).
g) a fost numită tutore sau i s-au încredinţat ori dat în plasament unul sau mai mulţi copii
şi se află în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a)-c).
Condiții pentru acordarea alocației pentru susținerea familiei:
Legea 277/2010 privind alocația pentru susținerea familiei prevede că familiile care au în
întreţinere copii de vârstă şcolară - beneficiază de aceasta în condiţiile în care copiii frecventează
fără întrerupere cursurile unei forme de învăţământ organizate potrivit legii, cu excepţia celor care
le întrerup din motive medicale, şi nu înregistrează absenţe nemotivate în cursul unui semestru
care să conducă la scăderea sub 8 a notei la purtare.
Pentru copiii de vârstă şcolară din familiile potențial benefiare de alocație, inspectoratul şcolar
teritorial are obligaţia să transmită electronic, agenţiei teritoriale (AJPIS – Agenția Județeană de
Plăți și Inspecție Socială), în luna următoare încheierii semestrului şcolar, situaţia privind
frecventarea cursurilor de către acei copii precum şi numărul de absenţe înregistrate.
Dacă se constată absenţe nemotivate pe parcursul unui semestru şcolar, cuantumul alocaţiei
se diminuează proporţional cu numărul absenţelor, astfel:
- cu câte 20% pentru fiecare copil care înregistrează un număr cuprins între 10 şi 19 absenţe;
- cu câte 50% pentru fiecare copil care înregistrează un număr de 20 de absenţe.
Pentru familiile care au în întreţinere copii de vârstă şcolară cu handicap grav sau accentuat
şi care nu frecventează o formă de învăţământ organizată în condiţiile legii, alocaţia se acordă cu
condiţia prezentării certificatului de încadrare într-un grad de handicap. Pentru copiii încadrați într-
un grad de handicap grav, primăriile trebuie să solicite o dovadă secretariatelor comisiilor pentru
protecţia copilului, prin care se atestă faptul că respectivul copil nu poate fi înscris în nicio formă
de învăţământ prevăzută de lege.

41
 Important: Dacă vreunul dintre copiii familiei nu frecventează fără întrerupere cursurile
unei forme de învăţământ organizate potrivit legii, acesta este luat în calcul la stabilirea venitului
mediu net lunar al familiei, dar este exclus din numărul de copii ai familiei avut în vedere la
acordarea dreptului; în aceste situații alocaţia se va acorda corespunzător numărului de copii din
familie care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege.
Pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor de acordare a alocaţiei, primarul localității de
domiciliu, dispune evaluarea socioeconomică a familiei, prin anchetă socială.
Ancheta socială se efectuează, în termen de maximum 15 zile lucrătoare de la data
înregistrării cererii, de către personalul serviciului public de asistenţă socială din subordinea
consiliului local (în speță, Direcția de Asistență Socială Oradea) sau, după caz, de către personalul
din compartimentul cu atribuţii în domeniul protecţiei sociale din aparatul de specialitate al
primarului (Compartimentul de Asistență Socială al Primăriei Remeți/Sântandrei/etc., după caz.)
În vederea urmăririi respectării condiţiilor de acordare a dreptului la alocaţie, primarii
dispun efectuarea de anchete sociale la interval de 6 luni sau ori de câte ori este nevoie.
Răspunderea asupra conţinutului anchetei sociale revine persoanelor care au efectuat
ancheta socială şi primarului.
În termen de 5 zile de la efectuarea anchetei sociale, primarul are obligaţia să comunice
solicitanţilor dispoziţia de acordare a dreptului sau respingerea cererii.
Stabilirea dreptului la alocaţia suplimentară pentru susținerea familiei se face prin
dispoziţie a primarului.
PRECIZARE: pe perioada instituirii stării de urgenţă prin Decretul nr. 195/2020 privind instituirea
stării de urgenţă pe teritoriul României57, efectuarea oricărei anchetei sociale s-a suspendat.
Acordarea dreptului la alocație pentru susținerea familiei (ASF)
Alocaţia pentru susținerea familiei (ASF) se acordă pe bază de cerere şi declaraţie pe
propria răspundere însoţită de actele doveditoare privind componenţa familiei, veniturile acesteia
şi, după caz, privind frecventarea cursurilor şcolare de către copiii aflaţi în întreţinere.
Cererea pentru stabilirea şi acordarea alocaţiei se întocmește de către reprezentantul
familiei şi se înregistrează la primăria localității în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau
reşedinţa familia.
Dreptul la alocaţie se acordă începând cu luna următoare înregistrării/depunerii cererii.

57 publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 212 din 16.03.2020.

42
 Dreptul la alocaţia pentru susținerea familiei poate fi solicitat odată cu cel de ajutor social
prevăzut de Legea nr. 4162001privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările
ulterioare, caz în care se completează acelaşi formular de cerere.
Pentru familiile al căror drept de ajutor social a încetat sau este suspendat urmare
neîndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea nr. 416/2001privind venitul minim garantat dreptul
la alocaţia pentru susținerea familiei se acordă luând în considerare numai documentele privind
componenţa familiei.
Plata alocaţiei pentru susținerea familiei se asigură de către agenţiile pentru prestaţii
sociale judeţene – agenții teritoriale - (în speță, AJPIS Bihor) respectiv a municipiului Bucureşti,
începând cu luna următoare celei pentru care s-a stabilit dreptul, prin decizie a directorului
executive al agenției.
Plata dreptului privind alocaţia pentru susținerea familiei se realizează de către agenţiile
teritoriale pe bază de mandat poştal sau, după caz, în cont curent personal sau în cont de card.
Titularul dreptului la alocația pentru susținerea familiei este reprezentantul familiei.
În cazul familiei monoparentale, reprezentatul familiei este persoana majoră care are în
grijă, creștere și educare minorii declarați.
Pentru situația în care persoana este singură și minoră și nu are capacitate deplină de
exercițiu, reprezentantul familiei este autoritatea tutelară din a cărei circumscripție își are
domiciliul sau reședința aceasta.
Pentru celelalte forme de conviețuire, considerate familie în sensul Legii 277/2010 privind
alocația pentru susținerea familiei, reprezentantul familiei se stabileşte de către soţi sau, în caz de
neînţelegere între aceştia, de către autoritatea tutelară.
Cuantumul alocației pentru susținerea familiei. Alocația pentru susținerea familiei se
acordă pentru 3 categorii de familii, respectiv:
1. Pentru familia formată din soț, soție și copiii acestora (conform art. 2 alin. 1 din Legea
277/2010 privind alocația pentru susținerea familiei) al cărei venit net mediu lunar pe membru de
familie se situează până la 0,40 ISR inclusiv (calcul concret 239 lei), cuantumul lunar al alocaţiei este
stabilit prin raportare la indicatorul social de referinţă, denumit în continuare ISR, după cum urmează:
a) 0, 1640 ISR pentru familia cu un copil; (calculat 99 lei)
b) 0, 3280 ISR pentru familia cu 2 copii; (calculat 180 lei)
c) 0, 4920 ISR pentru familia cu 3 copii; (calculat 270 lei)
d) 0, 6560 ISR pentru familia cu 4 copii şi mai mulţi (calculat 359 lei.)

43
 Mod de calcul:
598 lei (valoarea ISR)……………….100%
Y lei………………………………..0,164

Y = 598 lei x 0,164 / 598 lei

Y = 99 lei

2. Pentru familia formată din soţ, soţie şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora, care
locuiesc împreună (prevăzută la art. 2 alin. 1 din Legea nr. 277/2010 privind alocația pentru
susținerea familiei), al cărei venit net mediu lunar pe membru de familie se situează peste 0,40
ISR şi până la 1,06 ISR inclusiv, (calculate, sumele sunt de 240, respectiv de 634 lei) cuantumul
alocaţiei este stabilit în cuantum de:
a) 0, 1500 ISR pentru familia cu un copil (calculat 90 lei);
b) 0, 3000 ISR pentru familia cu 2 copii (Calculat 179 lei);
c) 0, 4500 ISR pentru familia cu 3 copii (calculat 270 lei);
d) 0, 6000 ISR pentru familia cu 4 copii şi mai mulţi (calculat 359 lei).
Urmare modificărilor survenite, aceste cuantumuri sunt în vigoare începând cu luna
noiembrie 2014.
Noile cuantumuri (începând cu anul 2014) privind alocaţia pentru susţinerea familiei s-au
stabilit prin decizie a directorului executiv al agenţiei judeţene pentru plăţi şi inspecţie socială
(pentru județul Bihor AJPIS Bihor), respectiv a municipiului Bucureşti, în baza ultimei dispoziţii
a primarului localității în a cărei rază teritorială își avea domiciliul sau reședința familia solicitantă.
Decizia directorului executiv AJPIS privind cuantumul alocațiilor familiale s-a transmis, ulterior,
primarilor localităților de domiciliu sau reședință a beneficiarilor.
3. Pentru familia formată din persoana singură şi copiii aflaţi în întreţinerea acesteia
(familia monoparentală) şi care locuiesc împreună cu aceasta, cuantumul alocației familiale se
calculează astfel:
a) 0, 214 ISR pentru familia cu un copil (calculat 107 lei);
b) 0, 428 ISR pentru familia cu 2 copii (calculat 214 lei);
c) 0, 642 ISR pentru familia cu 3 copii (calculate 321 lei);
d) 0, 856 ISR pentru familia cu 4 copii şi mai mulţi (calculat 428 lei).

44
Tot raportat la familia monoparentală dar al cărei venit net mediu lunar pe membru de familie se
situează peste 0,40 ISR şi până la 1,06 ISR inclusiv (calculat între 200 și 530 lei, inclusiv)
cuantumul alocaţiei este stabilit după cum urmează:
a) 0, 204 ISR pentru familia cu un copil (calculat 102 lei);
b) 0, 408 ISR pentru familia cu 2 copii (calculat 204 lei);
c) 0, 612 ISR pentru familia cu 3 copii (calculat 306 lei);
d) 0, 816 ISR pentru familia cu 4 copii şi mai mulţi (calculat 408 lei).
Normele metodologice de aplicare a prevederilor privind alocaţia pentru susţinerea
familiei au fost aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 38/2011, cu modificările şi completările
ulterioare.

Curs nr. 12

Serviciile sociale
Considerații
La jumătatea secolului al XIX-lea toate țările din Europa au recunoscut necesitatea
intervenției statului pentru a garanta bunăstarea populației. Astfel, au început să fie experimentate
sisteme bazate pe cotizațiile lunare plătite de salariați și angajatori, care au avut în vedere acordarea
de servicii de asistență socială și prestații în bani, în raport cu nevoile asistaților, adică a
persoanelor care se confruntă temporar cu situații critice.
Reamintim că din punct de vedere principial sistemele de asistență socială sunt influențate
cu pregnanță de istoria țărilor în care s-au dezvoltat, de cultura, tradițiile și mentalitate populației
pentru sprijinirea celor aflați în nevoie, de nevoile și deciziile politice în plan social, de gradul de
descentralizare a responsabilităților, derelațiile dintre Biserică și Stat, de efectul cooperării între
sectorul public și cel privat, precum și gradul de implicare a guvernelor în soluționarea problemelor
sociale.
Așadar, toate țările membre ale Uniunii Europene acordă servicii de asistență socială și
prestații în bani persoanelor aflate în situații deosebite, greu de depășit prin eforturi proprii; în
acest sens, fiecare guvern se poate confrunta cu diferite probleme, diferite de la țară la țară,
putându-se manifesta:

45
 - îmbătrânirea populației și creșterea numărului persoanelor vârstnice dependente care
necesită îngrijire;
- creșterea cheltuielilor în susținerea acțiunilor sociale;
- creșterea șomajului, respectiv diminuarea populației active care prin contribuții susține
finanțarea sistemului de protecți socială, în general;
- dezechilibrul piramidei vârstelor ca urmare a scăderii bunăstării, ceea ce conduce la nevoi
suplimentare în contextual restricțiilor bugetare etc.

În considerarea acestor aspecte, guvernele europene (după cum ați observant, preponderant
am făcut și vom face comparație cu state UE sau din Europa) au început să renunțe treptat la
beneficiile (prestațiile – vă reamintim că acest termen este folosit de unii specialiști, ca sinonim
sau alternativ cu cel de beneficii) cu caracter universal care reprezentau venituri complementare
celor provenite din salarii, pensii și ajutor de șomaj, îndreptându-și atenția spre acordarea de
servicii de asistență socială potrivit nevoilor individuale sau colective, servicii de solidaritate
socială la care au acces persoanele aflate în dificultate.
După cum s-a afirmat în literatura de specialitate 58 acest mod de abordare a problemelor
sociale a condus la satisfacerea operativă a nevoilor cu costuri reduse, la asigurarea coeziunii
sociale și la integrarea serviciilor de asistență socială în condițiile de viață a celor asistați.
Serviciile sociale sunt permanent dezvoltate și diversificate, în funcție de nevoile
persoanei, restricția principală în organizarea și funcționarea sistemului de servicii de asistență
socială o constituie susținerea financiară.
Organizarea serviciilor sociale comunitare reprezintă, de fapt o alternativă la
instituționalizare și constituie atribuția primăriilor, respectiv administrației publice locale, inclusiv
consiliilor județene, precum și reprezentanților societății civile.
Organizarea şi administrarea serviciilor sociale
Sediul materiei îl constituie, nu exhaustiv 59, următoarele acte normative:
- Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale 60;
- Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale61;

58 Pașa, M., Pașa, F., Cadrul juridic și organizatoric al asistenței sociale în România, Polirom, 2003.
59 exhaustiv = care epuizează un subiect.
60 publicată în M. Of. al României nr. 905 din 20.12.2011.
61 publicată în M. Of. al României nr. 754 din 9.11.2012.

46
 - Legea nr. 177/2019 din 10.10.2019 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 197/2012 privind
asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale62
- H.G. nr. 797/2017 pentru aprobarea regulamentelor-cadru de organizare şi funcţionare ale
serviciilor publice de asistenţă socială şi a structurii orientative de personal63;
- H.G. nr. 867/2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum şi a
regulamentelor-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor sociale 64;
- Ordinul65 Ministrului Muncii și Protecției Sociale nr. 29/2019 pentru aprobarea
Standardelor minime de calitate pentru acreditarea serviciilor sociale destinate
persoanelor vârstnice, persoanelor fără adăpost, tinerilor care au părăsit sistemul de
protecție a copilului și altor categorii de persoane adulte aflate în dificultate, precum și
pentru serviciile acordate în comunitate, serviciile acordate în sistem integrat și cantinele
sociale66.
În țara noastră, responsabilitatea dezvoltării, administrării, acordării și finanțării serviciilor
sociale este partajată astfel, după competență, teritorialitate, implementare, finanțare:
-elaborarea politicilor publice, a programelor și strategiilor naţionale în domeniu,
reglementarea, coordonarea şi controlul aplicării lor precum şi evaluarea şi monitorizarea
calităţii serviciilor sociale – revin în sarcina administraţiei publice centrale;
-organizarea, administrarea şi acordarea serviciilor sociale se află în responsabilitatea
autorităţilor administraţiei publice locale, atribuţii ce pot fi externalizate către sectorul
neguvernamental, instituţii de cult, alte persoane de drept public sau de drept privat, fizice sau
juridice de drept public sau drept privat;
-finanţarea serviciilor sociale se asigură de la bugetul de stat, bugetele locale, contribuţia
beneficiarului şi/sau familiei acestuia precum şi din alte venituri extra-bugetare (alte surse-
sponsorizări, donații etc.).

62 publicată în M. Of. al României nr. 828 din 11.10.2019.

63 publicată în M. Of. al României nr. 920 din 23.11.2017.
64 publicată în M. Of. al României nr. 834 din 9 noiembrie 2015.
65 Atenție: Ordinul – ca act juridic este emis de MINISTRU, nu de minister (cum adesea și greșit se spune);

recomand să însușiți corect această exprimare: Ordin emis de MINISTRU sau Ordin al MINISTRULUI și nu
al ministerului.
66 publicat în M. Of. al României nr. 121 din 15 februarie 2019.

47
 Serviciile sociale se organizează şi se acordă la nivel comunitar având la bază identificarea
şi evaluarea nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup și evaluarea planurilor de
intervenţie pentru prevenirea, combaterea şi soluţionarea situaţiilor de dificultate.
Furnizorii de servicii sociale asigură activităţile menţionate prin asistenţii sociali angajaţi
în structuri proprii sau, în lipsa acestora, pot achiziţiona serviciile acordate de asistenţii sociali
înregistraţi cu cabinete individuale sau societăţi civile profesionale de asistenţă socială.
Actul normativ-cadru (legea asistenţei sociale67) permite angajarea de lucrători sociali
pentru realizarea activităţii de indentificare, după caz, de evaluare a nevoilor persoanelor care
solicită acordarea de beneficii de asistenţă socială sau de servicii sociale.

Procesul/procedura de acordare a serviciilor sociale

Serviciile sociale se acordă la solicitarea persoanei, a reprezentantului său legal precum şi
din oficiu.
Solicitarea pentru acordarea serviciilor sociale se adresează serviciului public de asistenţă
socială, organizat în subordinea administraţiei publice locale sau, direct unui furnizor privat (de
exemplu un cămin pentru persoane vârstnice) - situaţie în care, dacă se încheie un contract de
prestării servicii cu persoana solicitantă, furnizorul serviciului social (reprezentantul
legal/administratorul/persoana însărcinată din partea căminului persoanelor vârstnice) are
obligaţia de a informa în scris autoritatea administrativ teritorială în a cărei rază se află domiciliul
şi reşedinţa beneficiarului (în concret serviciul public de asistență socială/asistentul social din
cadrul primăriei de domiciliu/rezidență), despre acest aspect/contract/furnizare servicii.
Acordarea serviciilor sociale se realizează în baza unui contract încheiat între furnizorul
de servicii sociale şi beneficiar - în care se stipulează (se prevăd, se menţionează) serviciile
acordate, drepturile şi obligaţiile părţilor precum şi condiţiile de finanţare.
Modelul de contract se aprobă prin ordin al ministrului muncii şi fac excepţie de la
prevederile menţionate: serviciile sociale acordate copilului - faţă de care s-a decis măsura
plasamentului.
Procesul de acordare a serviciilor sociale are următoarele etape principale:
- Evaluarea iniţială - se realizează de asistentul social sau, în lipsa acestuia de personalul cu
competenţe în domeniul asistenţei sociale din cadrul serviciului public de asistenţă socială din

67 Legea nr. 292/2011, publicată în M. Of. al României nr. 905 din 20.12.2011.

48
cadrul serviciului public de asistenţă socială 68 din subordinea autorităţilor administraţiei publice
locale69 şi au ca scop idenificarea nevoilor individuale şi familiale în baza cărora se va elabora
Planul de intervenţie;
- elaborarea Planului de intervenţie - revine aceloraşi persoane care au atribuţii în realizarea
evaluării iniţiale şi se adresează persoanelor sau familiilor acesteia, cuprinzând măsurile de
asistenţă socială, respectiv serviciile recomandate sau beneficiile de asistenţă socială la care
persoana are dreptul; dacă în evaluarea inițială se evidenţiază existenţa unor nevoi speciale pentru
a căror rezolvare se impune o abordare interdisciplinară sau implicarea altor instituţii, se
recomandă efectuarea Evaluării complexe;
- Evaluarea complexă - se efectuează în cadrul structurii specializate, organizate potrivit
dispoziţiilor legale; în urma evaluării complexe se elaborează un Plan individualizat de îngrijire
şi asistenţă;
- elaborarea Planului individualizat de îngrijire şi asistenţă;
- implementarea măsurilor cuprinse, atât în Planul de intervenţie precum şi în Planul inividualizat.
- Monitorizarea şi evaluarea serviciilor sociale.
Clasificarea serviciilor sociale - potrivit legii-cadru a asistenței sociale Legea nr.
292/2011 privind asistența socială - este realizată după anumite criterii, precum(minim 2
criterii)
După scopul lor, serviciile sociale pot fi clasificate în: servicii de asistenţă şi suport pentru
asigurarea nevoilor de bază ale persoanei, servicii de îngrijire personală, de recuperare/reabilitare,
de inserţie/reinserţie socială.
După categoriile de beneficiari, serviciile sociale pot clasifica în servicii sociale destinate copilului
şi/sau familiei, persoanelor cu dizabilităţi, persoanelor vârstnice, victimelor violenţei în familie,
persoanelor fără adăpost, persoanelor cu diferite adicţii, respectiv consum de alcool, droguri, alte
substanţe toxice, internet, jocuri de noroc etc., victimelor traficului de persoane, persoanelor
private de libertate, persoanelor sancţionate cu o măsură educativă sau pedeapsă neprivativă de
libertate aflate în supravegherea serviciilor de probaţiune, persoanelor cu afecţiuni psihice,
persoanelor din comunităţi izolate, şomerilor de lungă durată, precum şi servicii sociale de suport
pentru aparţinătorii beneficiarilor.

68 pentru Oradea, Direcția de Asistență Socială Oradea (DASO).

69 Consiliul Local Oradea sau, după caz, Consiliul Județean Bihor.

49
După regimul de asistare, serviciile sociale se clasifică în:
- servicii cu cazare pe perioadă determinată sau nedeterminată: centre rezidenţiale, locuinţe
protejate, adăposturi de noapte etc. (enumerarea legală este cu titlu exemplificative și nu
exhaustiv sau limitativ)
- servicii fără cazare: centre de zi, centre şi/sau unităţi de îngrijire la domiciliu, cantine
sociale, servicii mobile de acordare a hranei, ambulanţa socială etc. (enumerarea legală este
cu titlu exemplificative și nu exhaustiv sau limitativ)
După locul de acordare, serviciile sociale se asigură:
- la domiciliul beneficiarului
- în centre de zi;
- în centre rezidenţiale
- la domiciliul persoanei care acordă serviciul
- în comunitate
După regimul juridic al furnizorului, serviciile sociale pot fi organizate ca structuri publice sau
private.
După regimul de acordare serviciile se acordă în regim normal şi regim special, respectiv:
- servicii acordate în regim de accesare, contractare şi documentare uzuale
- servicii acordate în regim special cu eligibilitate şi accesibilitate extinsă, care vizează
măsurile preventive care se oferă în regim de birocraţie redusă şi un set de servicii sociale,
care vor fi accesate de beneficiari doar în condiţiile păstrării anonimatului, respectiv de
persoane dependente de droguri, alcool, prostituate, victimele violenţei în familie etc.
Serviciile acordate în regim special pot fi furnizate fără a încheia contract cu beneficiarii.
Categoria serviciilor acordate în regim special este reglementată prin lege specială.
Pentru acordarea serviciilor sociale sunt prevăzute normative speciale privind condiții
minime de organizare și funcționare, în prezent fiind în vigoare Ordinul Ministrului Muncii și
Protecției Sociale nr. 29/2019 pentru aprobarea Standardelor minime de calitate pentru
acreditarea serviciilor sociale destinate persoanelor vârstnice, persoanelor fără adăpost, tinerilor
care au părăsit sistemul de protecție a copilului și altor categorii de persoane adulte aflate în
dificultate, precum și pentru serviciile acordate în comunitate, serviciile acordate în sistem
integrat și cantinele sociale (anterior menținat)70.

70 se poate accesa la: http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Familie/2019/20190225-Ordin_29-2019.pdf

50
 Beneficiarii serviciilor sociale
Beneficiază de servicii sociale persoanele şi familiile aflate în situaţii de dificultate,
respectiv toţi cetăţenii români care se află pe teritoriul României, au domiciliul sau reşedinţa în
România, cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ai Spaţiului Economic European şi
cetăţenii Confederaţiei Elveţiene, precum şi străinii şi apatrizii care au domiciliul sau reşedinţa în
România și au dreptul la asistenţă socială, în condiţiile legislaţiei române, precum şi ale
reglementărilor Uniunii Europene şi ale acordurilor şi tratatelor la care România este parte.
Beneficiază de servicii sociale și grupurile şi comunităţile aflate în situaţii de dificultate,
în cadrul programelor de acţiune comunitară destinate prevenirii şi combaterii riscului de
marginalizare şi excluziune socială, aprobate prin hotărâri ale consiliilor judeţene/locale.
De asemenea, orice persoană dependentă are dreptul la servicii de îngrijire personală,
acordate în funcţie de nevoile individuale de ajutor, situaţia familială, socioeconomică şi mediul
personal de viaţă.
Beneficiarii serviciilor de îngrijire personală sunt persoanele vârstnice, persoanele cu
dizabilităţi şi bolnavii cronici.
Serviciile sociale se acordă la solicitarea persoanei, după caz, a reprezentantului său legal,
precum şi din oficiu.
Solicitarea pentru acordarea de servicii sociale se adresează serviciului public de asistenţă
socială organizat în subordinea autorităţilor administraţiei publice locale.
Solicitarea pentru acordarea de servicii sociale poate fi adresată şi direct unui furnizor
privat de servicii sociale, iar în situația încheierii unui contract furnizorul are obligaţia de a
informa, în scris, autoritatea administrativ teritorială pe a cărei rază teritorială îşi are domiciliul
sau reşedinţa beneficiarul serviciului respectiv.

Curs nr. 13

Măsuri integrate de asistenţă socială

Asistența socială a copilului şi familiei. Adopția. Legislație specifică

Legea-cadru a asistenţei sociale (Legea nr. 292/2011) stabilește expres regimul juridic al
măsurilor de asistenţă socială destinate copilului și familiei.

51
 Copilul are dreptul la protecţie şi asistenţă în realizarea și exercitarea deplină a drepturilor
sale în condițiile legii (principiul menţionat este consacrat expres şi prin normele Constituției
României, precum şi prin dispoziţiile Codului Civil 71).
Actul normativ stipulează expres ideea potrivit căreia asigurarea creșterii și dezvoltării
copilului se află în responsabilitatea părințiilor. Aceştia trebuie să-şi exercite drepturile şi să-și
îndeplinească obligațiile părintești (drepturile și obligaţiile părinteşti alcătuiesc conţinutul
conceptului de ocrotire părintească) în scopul asigurării bunăstării materiale și spirituale a
copilului, în special prin îngrijirea copilului, menţinerea de relații personale cu acesta prin
asigurarea creșterii, educării şi întreţinerii sale.
Legea-cadru în materia protecției și promovării drepturilor copilului este Legea nr.
272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului 72, republicată.
Părinții copilului au dreptul în vederea exercitării ocrotirii părintești să primească
informații și asistență de specialitate necesare în vederea îngrijirii, creşterii şi educării copilului,
astfel autorităţile administrative centrale și locale trebuie să susţină familia prin acordarea de
beneficii de asistență socială precum şi prin asigurarea de servicii sociale.
Potrivit dispoziţiilor legale menţionate se stipulează expres: dreptul copilului de a fi
crescut alături de părinţii săi în condiții care să-i permită dezvoltarea fizică, mentală, spirituală și
socială, precum şi de a beneficia de măsuri de asistenţă socială în funcție de situaţia sa personală
precum și de situaţia socio-economică a familiei sau a persoanelor în întreţinerea cărora se află.
Actul normativ consideră principiul interesului superior al copilului – un principiu central
în domeniu, principiu care trebuie să prevaleze (primeze) în toate demersurile și deciziile care
privesc copiii, întreprinse de stat, precum şi de orice persoană fizică sau juridică, publică sau
privată. Acest principiu – al respectării interesului superior al copilului – guvernează, de fapt,
întregul domeniu privind protecția copilului.
Măsurile de asistență socială pentru familie nu sunt acordate pentru compensarea
sarcinilor specifice acesteia ci ca forme de sprijin destinate în principal menţinerii copilului în
familie și depăşirii unor situaţii de dificultate, reconcilierii vieţii de familie cu viaţa profesională,
încurajării ocupării pe piaţa muncii.

71
Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată.
72 Publicată în M. Of. al României, P. I, nr. 159 din 05.03.2014.

52
 Beneficiile de asistență socială destinate copiilor și familiilor pot fi acordate în bani sub
formă de alocații, indemnizații, stimulente financiare, facilităţi fiscale și alte facilități de natură
financiară.
Alocațiile, indemnizațiile și stimulentele cuprind:
a) alocaţii pentru copii destinate copilului din familie, precum şi copilului lipsit temporar sau
definitiv de ocrotirea părintească cum ar fi:
• alocaţia de stat pentru copii
• alocaţia de plasament
• alte alocaţii acordate în condiţiile legii
b) alocații, indemnizaţii şi stimulente pentru familie acordate în raport cu veniturile familiei şi
numărul de copii aflaţi în întreţinere, cum ar fi: indemnizaţia pentru creşterea copilului, stimulent
de inserție, alte alocații familiale şi indemnizaţii.
Copilul și familia beneficiază de servicii sociale diversificate adaptate nevoilor și situațiilor
de dificultate identificate.
Orice copil lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi are dreptul la protecție
alternativă care constă în instituirea tutelei, măsuri de protecție specială ori adopție.
Protecția specială constă în instituirea măsurii plasamentului și acordarea de servicii sociale
destinate îngrijirii și dezvoltării copilului până la dobândirea de către acesta a capacităţii depline
de exercițiu (vârsta majoratului – 18 ani), însoțite de beneficiile de asistență socială prevăzute de
lege.
Deciziile de separare a copiilor de părinții săi sau de limitare a exercițiului drepturilor
părinteşti - sunt precedate, obligatoriu, de servicii sociale de informare și consiliere, de terapie și
mediere adresate părinților.
Tinerii care au beneficiat de măsuri de protecţie specială şi nu au posibilitatea revenirii în
familie, dacă se află în situaţie de risc de excluziune socială pot beneficia la cerere de continuarea
acordării unor măsuri de protecţie specială pe o perioadă determinată cu respectarea condițiilor
prevăzute de lege.
Măsurile de protecţie specială a copilului se stabilesc prin planul individualizat de protecție
întocmit, aplicat și monitorizat de instituțiile abilitate (prevăzute) de lege.
Potrivit dispozițiilor legale, copilul cu dizabilități are dreptul la măsuri de suport și îngrijire
adaptate nevoilor sale; astfel: copilul cu dizabilităţi are dreptul la servicii de îngrijire personală

53
stabilite în baza evaluării socio-psiho-medicale și a nevoilor individuale de ajutor pentru realizarea
activităţiilor uzuale ale vieţii zilnice.
Copilul cu dizabilităţi aflat în plasament la o familie sau la o persoană, la împlinirea vârstei
de 18 ani poate rămâne în grija acestora pe o perioadă de încă 3 ani dacă există solicitarea tânărului
respectiv, acordul familiei sau a persoanei în care a fost dat în plasament.
Copilul care săvârșește fapte penale (minor delincvent) și nu răspunde penal beneficiază
de măsuri de protecție specială, respectiv plasament şi supraveghere specializată precum şi de
servicii sociale destinate sprijinirii acestuia în procesul de reintegrare socială. Familia copilului
delincvent beneficiază de servicii sociale de consiliere şi suport pentru facilitarea îndeplinirii
obilgațiilor ce îi revin pe durata supravegherii specializate.
Serviciile sociale din domeniul protecţiei copilului şi familiei au ca principal obiectiv
suportul acordat pentru asigurarea îngrijirii, creşterii, formării, dezvoltării și educării copilului în
cadrul familiei. Ele pot fi acordate în instituții sau unități de asistență socială, în centre de zi, centre
rezidenţiale, la domiciliul familiei care acordă îngrijire copilului respectiv în comunitate.
Principalele categorii de servicii sociale adresate minorilor sunt:
• servicii de prevenire a separării copilului de familie
• servicii de reconciliere a vieții de familie cu viaţa profesională
• servicii pentru copilul lipsit temporar sau definitv de ocrotire părintească
• servicii de sprijin pentru familii aflate în situații de dificultate
O componentă a politicilor de protecţie şi asistenţă a familiei o reprezintă și combatea
violenței în familie.
Serviciile sociale destinate victimelor violenței în familie sunt acordate în sistem integrat
împreună cu alte măsuri de protecţie legală; de asemenea, actul normativ stabileşte expres
obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale de a înfiinţa şi furniza servicii sociale destinate
prevenirii și combaterii violenței în familie, precum și de a colabora împreună cu alte autorități
(poliţie, comandamentele de jandarmi județene, serviciile deconcentrate, cele ale Ministerului
Sănătăţii, instituţiile de învăţământ, serviciile de medicină legală etc.).
Serviciile sociale pot fi organizate ca centre de zi şi rezidenţiale, cu găzduire pe durată
determinată (centru de primire în regim de urgenţă a victimelor, locuinţe protejate, centre de
recuperare pentru victime) cu sau fără personalitate juridică, de interes local sau judeţean.

54
 De asemenea actul normativ face referire expresă la furnizarea de servicii sociale adresate
aşezărilor organizate ca centre de zi ce au ca obiectiv reabilitarea şi reinserţia lor socială prin
măsuri de educaţie, consiliere şi mediere familială.
În ceea ce privește adopția, aceasta este reglementată prin Legea nr. 273/2004 privind
procedura adopției73

Curs nr. 14
Măsuri integrate de asistenţă socială

Asistența socială a persoanelor cu dizabilități. Legislație specifică

Potrivit dispozițiilor legale, autoritățile publice, furnizorii de servicii sociale, reprezentanții
societății civile, precum și persoanele fizice și juridice responsabile de aplicarea Legii nr.
448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată 74
au obligația să promoveze, să respecte și să garanteze drepturile persoanei cu handicap, stabilite
în concordanță cu prevederile Cartei sociale europene revizuite, adoptată la Strasbourg, în data
de 3 mai 1996, ratificată de țara noastră prin Legea nr. 74/1999, precum și cu celelalte acte interne
și internaționale în materie, la care România este parte.
Conform Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor
cu handicap, persoanele cu handicap beneficiază de drepturi la ocrotirea sănătății - prevenire,
tratament și recuperare, educație și formare profesională, ocuparea și adaptarea locului de muncă,
orientare și reconversie profesională, asistență socială, respectiv servicii sociale și prestații sociale,
locuință, amenajarea mediului de viață personal ambiant, transport, acces la mediul fizic,
informațional și comunicațional, petrecerea timpului liber, acces la cultură, sport, turism, asistență
juridică, facilități fiscale, evaluare și reevaluare prin examinarea la domiciliu a persoanelor
nedeplasabile de către membrii comisiei de evaluare, la un interval de 2 ani.
În baza principiului asigurării de oportunități egale, autoritățile publice competente au
obligația să asigure toate măsurile necesare destinate persoanelor cu dizabilități în două scopuri:
pe de o parte de asigurare a accesului nemijlocit şi neîngrădit la educaţie, la sănătate, ocupare
precum şi la toate tipurile de servicii publice de interes general și servicii sociale, iar pe de altă

73 Publicată în M. Of. al României, P.I nr. 739 din 23.09.2016, cu modificările și completările ulterioare.
74 Publicată în M. Of. al României, P. I, nr. 1 din 3.01.2008.

55
parte, scopul facilitării participării active la viaţa comunităţii din care face parte persoana și a
societăţii, în general.
Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (site:
http://anpd.gov.ro/web/) și celelalte autorități publice centrale și locale au obligația să asigure,
potrivit legii, condițiile necesare pentru integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap.
Autoritățiile publice au obligația de a include nevoile speciale ale acestei categorii de
persoane în politicile publice, strategiile şi programele de dezvoltare regională, județeană sau
locală precum şi în programele guvernamentale.
De asemenea, revine autorităţilor administraţiei publice centrale (Președinția României,
Parlamentul, Guvernul, Ministerele, Agențiile, Oficiile etc.) și locale (instituția Primarului,
Prefectului, Consiliul județean – (Bihor), Consiliul local – (Oradea) etc.) și teritoriale (Direcția de
Sănătate Publică, ITM, AJOFM, ISJ, IJP, AJPM, DSV, ISU, OPC etc.) precum și persoanelor
juridice de drept public/de stat (spitale publice, unități publice/de stat de învățământ, inclusiv
autorități publice de stat, AJOFM, ISJ, IJP, AJPM, DSV, Parlamentul, Guvernul, Ministerele etc.)
sau persoanelor juridice de drept privat (S.C., S.R.L. dar și ONG-uri) au obligația de a asigura
servicii de informare și documentare accesibile persoanelor cu dizabilități.
Persoanele cu dizabilități sunt și ele prevăzute în Planul de guvernare 2021 – 2024
(https://gov.ro/fisiere/programe_fisiere/Program_de_Guvernare_2021%E2%80%942024.pdf)
De asemenea, autoritățile și instituțiile publice, persoanele juridice, publice sau private,
care au cel puțin 50 de angajați, au obligația de a angaja persoane cu handicap într-un procent de
cel puțin 4% din numărul total de angajați Autoritățile și instituțiile publice, persoanele juridice,
publice sau private, care nu angajează persoane cu handicap în condițiile prevăzute la alin. (2), pot
opta pentru îndeplinirea uneia dintre următoarele obligații:
- să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând 50% din salariul de bază minim
brut pe țară înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu
handicap
- să achiziționeze produse sau servicii de la unități protejate autorizate, pe bază de
parteneriat, în sumă echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat în condițiile legii

56
De asemenea, începând cu anul 2017, potrivit O.U.G. nr. 60/2017 75, în scopul stimulării angajării
persoanelor cu handicap, autoritățile și instituțiile publice, persoanele juridice publice, cu
excepția instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională au obligația
organizării unor concursuri de angajare exclusiv pentru persoanele cu handicap, cu respectarea
prevederilor legale în vigoare. (Măsura nu exclude posibilitatea persoanelor cu handicap de a
participa la toate celelalte concursuri de angajare organizate de către instituția publică.).
Persoanele cu dizabilităţi sunt încadrate în grade de dizabilitate în funcție de nivelul
deficienţei, gradul de afectare al funcţiilor și structurii organismului, factorilor de mediu și
personali, incapacitatea manifestată.
În funcție de gradul de dizabilitate, de situaţia familială și situaţia socio-economică,
persoanele cu dizabilităţi beneficiază de alocaţii, indemnizaţii precum şi alte forme de sprijin
financiar şi în natură.
Astfel, începând cu data de 1 ianuarie 2018, Legea nr. 448/2006 privind protecția și
promovarea drepturilor persoanelor cu handicap76, se modifică și prevede că adultul cu handicap
beneficiază de următoarele prestații sociale:
- indemnizație lunară, indiferent de venituri, respectiv sume calculate diferențiat, de la caz la caz:
- 65% din indicatorul social de referință, prevăzut de Legea nr. 76/2002 privind sistemul
asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările
ulterioare, pentru adultul cu handicap grav;
- 50% din indicatorul social de referință, prevăzut de Legea nr. 76/2002, cu modificările și
completările ulterioare, pentru adultul cu handicap accentuat;
- buget personal complementar lunar, indiferent de venituri:
- 25% din indicatorul social de referință, prevăzut de Legea nr. 76/2002, cu modificările și
completările ulterioare, pentru adultul cu handicap grav;
- 20% din indicatorul social de referință, prevăzut de Legea nr. 76/2002, cu modificările și
completările ulterioare, pentru adultul cu handicap accentuat;
- 10% din indicatorul social de referință, prevăzut de Legea nr. 76/2002, cu modificările și
completările ulterioare, pentru adultul cu handicap mediu.

75 Ordonanța de urgență a Guvernului României nr. 60/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 448/2006
privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap
76 republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008, cu modificările și completările

ulterioare.

57
Important: Începând cu data de 1 iulie 2018, alineatele (4), (5) și (13) ale articolului 58 din Legea
nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap se modifică și
vor avea următorul cuprins:
Adultul cu handicap beneficiază (în condițiile prezentei legi), de următoarele prestații sociale:
*indemnizație lunară, indiferent de venituri:
- 70% din indicatorul social de referință (ISR), prevăzut de Legea nr. 76/2002 privind sistemul
asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările
ulterioare, pentru adultul cu handicap grav;
-53% din indicatorul social de referință, prevăzut de Legea nr. 76/2002, cu modificările și
completările ulterioare, pentru adultul cu handicap accentuat;
*buget personal complementar lunar, indiferent de venituri:
- 30% din indicatorul social de referință, prevăzut de Legea nr. 76/2002, cu modificările și
completările ulterioare, pentru adultul cu handicap grav;
- 22% din indicatorul social de referință, prevăzut de Legea nr. 76/2002, cu modificările și
completările ulterioare, pentru adultul cu handicap accentuat;
- 12% din indicatorul social de referință, prevăzut de Legea nr. 76/2002, cu modificările și
completările ulterioare, pentru adultul cu handicap mediu.
Părintele, tutorele sau persoana care se ocupă de creșterea și îngrijirea copilului cu
handicap în baza unei măsuri de protecție specială, stabilită în condițiile legii, beneficiază de
prestații sociale, pe perioada în care îl are în îngrijire, supraveghere și întreținere, astfel:
-60% din indicatorul social de referință, prevăzut de Legea nr. 76/2002, cu modificările și
completările ulterioare, în cazul copilului cu handicap grav;
-35% din indicatorul social de referință, prevăzut de Legea nr. 76/2002, cu modificările și
completările ulterioare, în cazul copilului cu handicap accentuat;
-12% din indicatorul social de referință, prevăzut de Legea nr. 76/2002, cu modificările și
completările ulterioare, în cazul copilului cu handicap mediu
Persoana cu dizabilități are dreptul în baza unei evaluări socio-psiho-medicale și la servicii
sociale organizate și acordate, în condițiile legii, la domiciliu, centre rezidenţiale sau în centre de
zi.

58
 Evaluarea socio-psiho-medicală a persoanelor cu dizabilități pentru încadrarea într-un grad
de dizabilitate și stabilirea nevoilor de îngrijire personală se realizează de către personal de
specialitate care face parte din organismele de evaluare.
În cazul copilului cu handicap, părintele, tutorele sau persoana care se ocupă de creșterea
acestuia în baza unei măsuri de protecție specială, stabilită conform legii, beneficiază de prestații
sociale, pe perioada în care îl are în îngrijire, supraveghere și întreținere, astfel:
a) 50% din indicatorul social de referință, prevăzut de Legea nr. 76/2002, cu modificările și
completările ulterioare, în cazul copilului cu handicap grav;
b) 30% din indicatorul social de referință, prevăzut de Legea nr. 76/2002, cu modificările și
completările ulterioare, în cazul copilului cu handicap accentuat;
c) 10% din indicatorul social de referință, prevăzut de Legea nr. 76/2002, cu modificările și
completările ulterioare, în cazul copilului cu handicap mediu.
Serviciile de îngrijire personală la domiciliu sau recomandarea de internare într-un centru
rezidențial se înscriu într-un program individual de reabilitare și integrare socială, elaborat în urma
evaluării socio-psiho-medicale.
Persoanele cu dizabiltăți beneficiază de servicii de îngrijire personală la domiciliu acordate
de îngrijitori formali sau informali, care la rândul lor beneficiază de facilităţi şi servicii de suport
stabilite în condițiile legii.
În cazul persoanelor cu dizabilități grave, în funcție de natura deficienței, gradul de
dizabilitate sau specificul nevoilor de îngrijire, asistarea şi îngrijirea lor la domiciliu poate fi
realiazată și de un membru al familie - angajat în calitate de îngrijitor formal, în condițiile legii.
Persoana cu dizibilități poate să opteze între indemnizația de îngrijire și servicii acordate
de îngrijitori formali.
Autoritățile administraţiei publice locale au obligaţia de a înfiinţa și organiza cu prioritate
servicii sociale de îngrijire la domiciliu destinate persoanelor cu dizabilităţi precum și centre de zi
adaptate nevoilor acestora; exemplu: centre de recuperare, readaptare, reabilitare, centre de inserție
şi reinserţie socială, centre de socializare, centre de terapie ocupațională și alte terapii speciale,
centre de asistență și îngrijire în timpul zilei, ateliere protejate.
Admiterea persoanelor cu dezabilități în centre rezidențiale se realizează numai în cazul în
care asistarea, îngrijirea, recuperarea sau protecția acestora nu se poate realiza la domiciliu său în
cadrul altor centre de zi organizate în comunitate.

59
 Exemplu: centre de îngrijire și asistență, centre de recuperare şi reabilitare, centre de
integare prin terapie ocupațională, locuințe protejate.
Dacă persoanele adulte cu dizabilităţi sau susţinătorii lor legali realizează venituri, legea
stabileşte obligația acestora de a plăti o contribuţie lunară de întreținere.
În situația în care, însă, persoanele cu dezabilități nu au venituri şi nici susținătorii legali,
care datorează întreținerea acestora sau dacă veniturile lor nu permit asigurarea contribuției lunare,
cei în cauză beneficiază de dreptul la asistenţă gratuită, costurile aferente urmând a fi susținute din
bugetele locale sau județene.
Autoritățile administraţiei publice centrale şi locale au obligația de a dezvolta servicii
sociale integrate, cu servicii și măsuri specifice de stimulare a ocupării în vedera asigurării
evaluării, orientării, formării și reconversiei profesionale a persoanelor cu dizabilități.
Persoanele fizice și juridice de drept public sau privat în calitate de angajatori au obligația
de a crea toate condițiile nceesare pentru dobândirea și menținera unui loc de muncă, precum și
pentru promovarea profesională a persoanelor cu dizabilități.
Angajarea persoanelor cu dizabilități se realizează pe piața liberă a muncii, la domiciliu și
în forme protejate, respectiv loc de muncă protejat şi unități protejate.
Angajatorii persoanelor cu dizabilități beneficiază de facilităţi fiscale precum și de alte
drepturi acordate în condițiile legii.
Asistenţa socială a persoanelor vârstnice. Legislație specifică
Persoanele vârstnice reprezintă o categorie de populaţie vulnerabilă cu nevoi particulare
datorită limitelor fiziologice şi fragilităţii carecteristice fenomenului de îmbătrânire.
Persoanele vârstnice beneficiază de măsuri de asistenţă socială în completarea prestaţiilor
de asigurări sociale pentru acoperirea riscurilor de bătrâneţe şi de sănătate.
Legea-cadru în materie o constiuie Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a
persoanelor vârstnice77, republicată; cele mai recente modificări sunt cele prevăzute de O.U.G.
nr. 34/2016 aprobate prin Legea nr. 19/2018.
În România, sunt considerate persoane vârstnice, persoanele care au împlinit vârsta de 65
de ani, în conformitate cu art. 6 alin. bb) din Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale.

77publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 6 martie 2007, cu modificările și completările
ulterioare.

60
 Sunt considerate persoane vârstnice, în sensul legii, persoanele care au împlinit vârsta
de pensionare stabilită de lege.
Persoanele vârstnice au dreptul la asistență socială, potrivit dispozițiilor Legii nr. 17/2000,
în raport cu situația sociomedicală și cu resursele economice de care dispun iar măsurile de
asistență socială din legea anterior amintită sunt complementare celor reglementate prin sistemul
asigurărilor sociale.
Asistenţa socială pentru persoanele vârstnice se realizează prin servicii şi prestaţii sociale.
Asistența socială se acordă la cererea persoanei vârstnice interesate, a reprezentantului legal al
acesteia, a instanței judecătorești, a personalului de specialitate din cadrul consiliului local, a
poliției, a organizației pensionarilor, a unităților de cult recunoscute în România sau a
organizațiilor neguvernamentale care au ca obiect de activitate asistența socială a persoanelor
vârstnice.
Beneficiază de prevederile Legii nr. 17/2000, actualizată, persoana vârstnică aflată în una
dintre următoarele situații:
a) nu are familie sau nu se află în întreținerea unei sau unor persoane obligate la aceasta, potrivit
dispozițiilor legale în vigoare;
b) nu are locuință și nici posibilitatea de a-și asigura condițiile de locuit pe baza resurselor proprii;
c) nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirii necesare;
d) nu se poate gospodări singură sau necesită îngrijire specializată;
e) se află în imposibilitatea de a-și asigura nevoile sociomedicale, datorită bolii ori stării fizice sau
psihice.
Nevoile persoanelor vârstnice se evaluează prin anchetă socială care prelucrează date cu
privire la afecțiunile ce necesită îngrijire specială, capacitatea de a se gospodări și de a îndeplini
cerințele firești ale vieții cotidiene, condițiile de locuit, veniturile efective sau potențiale
considerate minime pentru asigurarea satisfacerii nevoilor curente ale vieții.
Legea nr. 17/2000 prevede și reglementează modul de funcționare a căminelor pentru
persoane vârstnice.
Finanțarea serviciilor de asistență socială și a prestațiilor prevăzute de prezenta lege se
asigură pe principiul împărțirii responsabilității între administrația publică centrală și cea locală.

61
Familia persoanei vârstnice are obligaţia de a asigura îngrijirea şi întreţinerea acesteia, în măsura
în care ea să nu afecteze veniturile considerate a fi minim necesare vieţii curente a persoanelor
familiei obligate la întreţinere.
Beneficiază de asistență socială persoana vârstnică aflată în una dintre următoarele situații:
- nu are familie sau nu se află în întreținerea unei sau unor persoane obligate la aceasta, potrivit
dispozițiilor legale în vigoare;
- nu are locuință și nici posibilitatea de a-și asigura condițiile de locuit pe baza resurselor proprii;
- nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirii necesare;
- nu se poate gospodări singură sau necesită îngrijire specializată;
- se află în imposibilitatea de a-și asigura nevoile sociomedicale, datorită bolii ori stării fizice sau
psihice.
Pentru cazurile în care persoana vârstnică singură sau familia sa nu pot asigura integral
îngrijirea şi întreţinerea, statul intervine prin acordarea de beneficii de asistenţă socială şi servicii
sociale adecvate nevoilor strict individuale ale persoanelor vârstnice. Astfel, cu titlu de noutate
normativă introdusă recent menționăm ca măsură de susținere a celor care au în îngrijire o persoană
vârstnică, următoarele prevederi: soţul şi rudele care au în îngrijire o persoană vârstnică
dependentă pot beneficia de program lunar redus de lucru, de o jumătate de normă, cu suportarea
drepturilor salariale pentru cealaltă jumătate de normă din bugetul local, corespunzător salariului
brut lunar al îngrijitorului la domiciliu, potrivit Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea
personalului plătit din fonduri publice. Timpul cât soţul şi rudele au fost încadrate în aceste condiţii
se consideră, la calculul vechimii în muncă, timp lucrat cu normă întreagă.
În situația în care starea de sănătate a persoanei vârstnice nu permite obținerea
consimțământului acesteia, pentru acordarea îngrijirilor prevăzute la alin. (1), decizia se ia de
serviciul public de asistență socială al autorității administrației publice locale unde are domiciliul
sau reședința persoana vârstnică, pe baza anchetei sociale și a recomandărilor medicale făcute de
medicul de familie, prin consultarea și a medicului specialist, cu acceptul rudelor de gradul I ale
persoanei respective sau, în lipsa acestora, cu acceptul unui alt membru de familie.
Beneficiile de asistenţă socială pentru persoanele vârstnice sunt, în principal: (minim 3
beneficii)
a) beneficii de asistență socială pentru prevenirea și combaterea sărăciei și a riscului de excluziune
socială;

62
b) indemnizații de îngrijire acordate în condițiile legii;
c) alocaţii sau contribuții pentru asigurarea calității serviciilor sociale destinate acoperirii costurilor
hranei în cantinele sociale, în centrele rezidențiale de îngrijire precum și pentru susținerea unor
suplimente nutriționale;
d) facilităţi pentru transportul urban şi interurban, telefon, radio, TV, achiziţie de produse
alimentare, bilete pentru tratament balnear sau pentru recreere precum şi alte servicii;
e) ajutoare pentru situații care pun în pericol viața și siguranţa persoanei, precum și pentru evitarea
instituționalizării;
f) ajutoare în natură precum alimente, încălţăminte, îmbrăcăminte, medicamente şi dispozitive
medicale, materiale de construcţii etc.
Persoanele vârstnice au dreptul şi la servicii sociale care se organizează cu prioritate la
nivelul comunităţii locale; autorităţile administraţiei publice locale au responsabilitatea de a
identifica şi de a evalua nevoile persoanelor vârstnice, de a organiza, planifica şi asigura finanţarea
sau cofinanţarea serviciilor sociale, iar furnizorii de servicii sociale publici sau privaţi au obligaţia
de a acorda servicii sociale cu scopul de a respecta standardele de calitate.
Autoritățile administraţiei locale au obligația de a asigura servicii de îngrijire personală
acordate la domiciliu și în centre rezidențiale pentru persoanele vârstnice dependente, singure sau
a căror familie nu le poate asigura îngrijirea.
Centrele rezidenţiale destinate persoanelor vârstnice pot fi organizate sub formă de centre
de îngrijire temporară, centre de îngrijire pe durată nedeterminată, locuințe protejate, complex de
servicii și alte tipuri de centre.
Dacă persoana vârstnică are venituri proprii, ei îi revine obligaţia de a plăti contribuţia
lunară pentru asigurarea serviciilor sociale de îngrijire personală la domiciliu sau în centre
rezidențiale.
Dacă persoana nu are venituri sau nu poate achita integral contribuţia lunară le revine
obligaţia de plată susţinătorilor legali.
În situaţia în care persoanele vârstnice nu au venituri şi nici susţinătorii legali nu datorează
contribuţia lunară, aceasta va fi susţinută din bugetul local în limitele hotărâte de autorităţile
administraţiei publice locale.

63