Dreptul Securității Sociale

Curs 1

Asigurările sociale
Se bazează pe principiul plății unor contribuții. Pensionarii vor primi pensie dar trebuie să
plătească contribuția constant. Dacă nu apuci pensia, banii se vor redistribui. Sistemul de
asistență socială, prin contrast, presupune că cineva primește un ajutor fiindcă nu are surse de
venit sau are surse prea mici și nu dă nimic înapoi. De exemplu copiii, femeile însărcinate sau
victimele accidentelor, care primesc ajutor indiferent dacă au contribuit vreodată fiindcă sunt
considerate persoane vulnerabile automat.
Primul sistem de pensii a fost gândit de cancelarul Bismark în Prusia, în 1881, pentru
muncitorii din industrie. Ele vizau accidentele de muncă, bolile profesionale, bătrânețea și boala.
Acest principiu de asigurare funcționează și azi. Atât angajații cât și patronii trebuiau să
plătească contribuții la o casă de pensii independentă și supravegheată de stat. Casa
redistribuia banii celor ce aveau nevoie. Deși și Marea Britanie a creat un propriu sistem de
pensii, sistemul german a fost cel care s-a extins mai mult (România aplică astăzi modelul
german).
La începutul sec. XX în România s-a dezvoltat legislația pentru protecția cetățenilor, iar
după WW1 aveam o legislație modernă în domeniul securității sociale.
REVISAL merge foarte bine, cu cărțile de muncă e o problemă că nu se ține uneori
evidența cum trebuie.
Legea nr. 19/2000 a introdus un sistem modern de pensii în România. Pentru prima
dată, prin această lege se ținea cont de toată perioada de activitate, față de legea anterioară
care se uita doar la 5 ani din ultimii 10 înainte de pensie, mergând pe premisa greșită că înainte
de pensie ai salariul cel mai mare. Legea actuală a stabilit stagiul de cotizare și a mărit vârsta
de pensionare (majorare treptată într-un interval de 15 ani). Stagiul standard de cotizare este
nediferențiat pe sexe și durează 35 de ani. Vechimea în muncă NU este același lucru cu stagiul
de cotizare. Uneori se suprapun, pentru că aceste perioade se recunosc și ca vechime și ca
stagiu de cotizare, dar în cazuri particulare. În limbaj popular, se folosește termenul de vechime
pentru a desemna stagiul de cotizare.
DSS e mai degrabă o ramură de drept public, fiindcă nu există contracte și putere de
negociere, ci contribuțiile sunt stabilite și impuse prin lege. Dacă nu mai există bani la casa de
pensii, se readuc bani din bugetul de stat deoarece statul garantează fondul de pensii.
Pe lângă jurisdicția muncii, există în paralel și jurisdicția securității sociale. La instanțe
mari precum Tribunalul București există inclusiv completuri distincte în secție.

📜 Acte normative ce vor fi studiate: Legea nr. 76/2002 - legea ajutorului de șomaj, OUG nr.
158/2005 - concedii medicale, de îngrijire a copilului, de risc maternal, carantină etc.

📌 Aspecte administrative: Urmează să publice proful o carte. La seminar vom face și unele
probleme practice, inclusiv spețe de la CJUE. Examenul e oral, o grupă pe zi.
Legea nr. 263/2010 și Legea nr. 127/2019 ne trebuie pentru data viitoare.
 Curs 2
Securitatea socială ca drept fundamental

Securitatea socială reprezintă un sistem de drepturi pozitive bazat pe un ansamblu de

experiențe și care trebuie examinate din perspectiva a două elemente: politici sociale și sisteme
de securitate socială.

Istoric:
Securitatea socială a apărut ca noțiune în 1935 într-un act normativ din SUA (Social
Security Act. Pe scurt SSA), în timpul președintelui Roosevelt. În 1929 a avut loc marea criză,
care a rezultat și din crahul bursier dar și din cauza supraproducției. În aceste condiții șomajul a
ajuns la cifre astronomice iar din cauza șomajului mare cei din agricultură nu au mai avut cui să
vândă produsele și de aici lucrurile au luat-o la vale. Acest dezastru a dus la necesitatea de a
se lua măsuri de protecție pentru toți cetățenii. Prin SSA s-a statuat că toți cetățenii au dreptul la
protecție socială și statul trebuie să se implice. Prin această securitate se înțelege nu numai un
sistem de plăți, ci și investiția în locuri de muncă. Astfel, statul a găsit de muncă investind în
diferite proiecte ca să creeze locuri de muncă. Noțiunea de securitate socială a fost apoi
prevăzută în 1948 în Declarația Universală a Drepturilor Omului (ONU), apoi fiind preluată de
diferite convenții regionale. Riscul identificat de SSA este sărăcia ca factor ce afectează
întreaga societate, iar măsurile presupun nu doar investiții din partea statului, ci și încurajarea
investițiilor private.
Sistemul de securitate garantează nu numai un loc de muncă, ci și un venit (venit minim
garantat, pensie minimă etc) și diferite indemnizații pentru situații speciale (șomaj, accidente de
muncă, graviditate etc), ultimele fiind aspecte ale securității economice individuale.
Astfel de sisteme și politici se aplică în toate statele membre ale OIM, adaptate la
specificul și posibilitățile fiecărui stat dar respectând niște standarde minime pentru toate statele
membre. Securitatea socială presupune asigurarea unui venit de înlocuire decent persoanelor
care nu pot să supraviețuiască și să-și satisfacă nevoile prin muncă. Reprezintă un sistem care
începe cu colectarea impozitelor și plata de indemnizații și ajutoare.
UE se bazează foarte mult pe protecția socială a cetățenilor. Conform DUE, toate
drepturile specifice sunt garantate pentru cetățenii europeni în toate statele membre dacă se
află acolo în mod legal. Pentru că sistemele de pensie și asigurări sociale din țările UE sunt
interconectate, perioada de stagiu de cotizare se poate aduna de la o țară la alta.
Politicile sociale trebuie gândite în așa fel încât să asigure subzistența dar nu să devină
o sursă de profit. Dacă o politică socială nu este gândită suficient pe termen lung, poate
produce efecte dezastruoase (ex: decretul din 1966 privind avorturile).

Principiile Securității Sociale:

a. Egalitatea de tratament (între bărbați și femei, rezidenți și nerezidenți etc.). Egalitatea se
referă la aceeași situație, nu la situații diferite, caz în care se justifică măsuri de
discriminare pozitivă. Egalitatea se referă, printre altele, la dreptul la pensie și la
obligația de a contribui la bugetul asigurărilor sociale. Stabilirea unor vârste diferite de
pensionare pentru diverse categorii de muncă (ex: piloți militari, magistrați etc.) nu e o
 discriminare, ci o măsură justificată de nevoile diferite și uzura accentuată a celor din
asemenea locuri de muncă.
b. Principiul includerii presupune dreptul participanților la sistemul de securitate socială de
a participa și a beneficia de protecție socială. Acest drept este acordat în special celor
aflați în nevoie. Uneori acest drept de a participa este mai degrabă o obligație
(contribuția la bugetul de asigurări sociale). Beneficiile sunt oferite, în multe situații,
numai dacă persoana respectivă a contribuit la sistemul de asigurări. De exemplu dacă
un angajat care are 3 luni de stagiu face o boală obișnuită, primește doar concediu, nu și
indemnizație, dar indiferent de stagiu, dacă face o boală profesională, va beneficia și de
concediu, și de indemnizație.
c. Principiul responsabilității generale a statului presupune faptul că toate sistemele de
asigurări sociale sunt garantate de stat. De asta pensiile și venitul minim sunt garantate
de stat. Modul în care statul intervine în asigurarea securității sociale depinde de tradiție,
nevoi locale, situație particulară în stat etc. Garanțiile se instituie prin măsuri precum:
existența inspecției sociale, garantarea propriu-zisă de către stat a plății pensiilor și
indemnizațiilor (dacă nu mai există bani de pensii, statul bagă bani în bugetul
asigurărilor sociale ca să fie bine pentru toată lumea și imediat).

🔰
Securitatea socială trebuie privită ca având 3 dimensiuni:
O protecție minimă trebuie asigurată tuturor și presupune accesul la bunuri și servicii

🔰
esențiale (care diferă de la stat la stat. De exemplu, coșul minim).
Securitata proactivă presupune prevenția apariției factorilor ce aduc persoanele în stare de

🔰
șomaj, boală etc. necesitate de ajutor social.
Promovarea potențialului și a resurselor presupune încurajarea populației de a avea o mai
mare autonomie în gestionarea raporturilor de muncă și activitate în general și înlăturarea
discriminării în acordarea serviciilor, accesul neîngrădit la ocuparea locurilor de muncă.

Concluzia e că o persoană trebuie să beneficieze de un trai decent în toate etapele

vieții, pentru a nu fi supusă excluziunii, abuzurilor de orice fel din cauza sănătății, sărăciei sau
altor factori. Sistemele acestea sunt redistributive, banii care se plătesc în contul contribuțiilor se
redistribuie în indemnizații și pensii după nevoie imediat ce se încasează. Totuși, o parte din
contribuții, cel puțin în România, se redistribuie în fonduri administrate privat (Pilonul II) și se
administrează conform actelor normative din domeniu.De obicei, băncile care le administrează
investesc fondurile în titluri de stat. DIn păcate, fondurile din Pilonul II nu sunt garantate de stat,
chiar dacă ASF și BNR supraveghează operațiunile.
Politicile sociale sunt în permanentă schimbare pe măsură ce se identifică alte riscuri
sociale (ex: copiii care nu pot merge la școală din cauza pandemiei), sunt gândite mereu pe
termen lung și mediu (scurt doar în caz de urgență majoră fiindcă nu știi ce se poate întâmpla
din cauza asta pe termen lung). Sistemele de securitate socială au început să dobândească
autonomie, în România din 2001, probabil o manifestare a descentralizării specifice

🎉
administrației publice.
Fun fact: conform legii se pot înființa unități protejate care sunt entități ce se obligă să
angajeze cel puțin 50% persoane cu handicap, iar statul susține unitățile prin scutiri de taxe.
 Seminar - 10 feb 2021

Sistemul public de pensii:

Reglementat actualmente de Legea nr. 263/2010. Este un sistem care are la bază
contribuțiile plătite de-a lungul vieții. Stagiul de cotizare reprezintă numărul de ani în care s-a
plătit contribuție. Stagiul de cotizare e diferit de vechimea din dreptul muncii. Stagiul de cotizare
este un minimum, iar astfel de reguli sunt instituite în toate țările UE. Legea nr. 127/2019 este,
momentan, într-o perioadă de tranziție, urmând a se aplica în cea mai mare parte începând cu 1
septembrie 2021. Actualmente se aplică unele articole, de exemplu cele privind jurisdicția.
Deși se vorbește de sistemul public de pensii, nu există un sistem unitar. Unii pensionari
au case proprii de pensie: CASAOPSNAJ, casa avocaților etc.
Din contribuțiile plătite, un procent e direcționat către niște fonduri private, fonduri care
sunt momentan în cadrul băncilor (Pilonul II). DIn păcate, statul nu garantează decât fondurile
din Pilonul I. Și pensiile din Pilonul III sunt supravegheate de stat, dar fiind facultative
contractarea și contribuția se fac de către individ sau de către patroni (dacă patronul contribuie
la Pilonul III primește reduceri la impozitul pe profit).
În mod ironic, tot casa de pensii se ocupă și de asigurările pentru accidente de muncă și
boli profesionale.

Sistemul de asigurări de sănătate:

Se ocupă nu numai de asigurarea serviciilor medicale, ci și indemnizațiile de concediu
de maternitate, de risc maternal, carantină, pentru reducerea programului cu două ore și pentru
concediul de îngrijire a copilului bolnav (7 ani în mod normal, pentru boli grave prevăzute în
anexa legii 16 ani, iar pentru copiii cu handicap până la 18 ani).
Legea aplicabilă e Legea nr. 95/2016 privind reforma în domeniul sănătății.

Sistemul de asigurări pentru pierderea locului de muncă:

Aici se includ cursurile de reconversie profesională plătite de stat, susținerea pentru
găsirea unui nou loc de muncă, indemnizația de șomaj, sponsorizarea unor locuri de muncă nou
înființate sau în care se angajează șomeri sau tineri pe o perioadă de minimum 2 ani. Toate
aceste servicii sunt asigurate/centralizate de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de
Muncă (ANOFM).

Curs 3
Sistemul Public de Pensii

Pensia este o sumă de bani acordată din asigurările sociale persoanelor care îndeplinesc
condițiile de vârstă și stagiu și care nu mai desfășoară activitate. Pensia este un drept, așadar
cine vrea poate să continue să muncească și după pensie. Pensia se plătește pe toată durata
de la pensionare până la decesul beneficiarului. Pensia este un drept personal, însă se poate
renunța la acest drept doar în primele 30 de zile de la primirea deciziei de pensionare. După
acest termen de 30 de zile nu se mai poate renunța. Poți ca după renunțare să faci o altă cerere
să ți se reacorde pensia fiindcă dreptul la pensie este imprescriptibil.
Principiile sistemului public de pensii din România (conform Legii nr. 263/2010):
1. Principiul unicității: fiecare cetățean al țării care are dreptul la pensie are o singură
pensie, garantată de stat, iar participanții la sistem sunt asigurați și participă în baza
acelorași norme de drept. Nu sunt excepții: cei ce cumulează profesii cu case de pensii
diferite (ex: militari, avocați, STSiști, magistrați etc.), lucrătorii din armată care au avut
calitate de militar-lucrător civil în armată în mod alternativ (se plătește de la casa unde ai
cotizat ultima oară și se aduce acolo cotizația de la cealaltă casă). Pilonul III e altă sursă
de venit, nu încalcă unicitatea. De fapt, corect, această pensie privată se numește o
asigurare de viață. Casa de pensii a avocaților e independentă. Dacă are vârsta
necesară să iasă pe sistemul militar, va primi prioritar de la casa MApN. Unicitatea
pensiei se referă mai degrabă la pensiile de stat, or casa avocaților nefiind de stat va
plăti o pensie dar care nu încalcă unicitatea pensiei. Cine a fost întâi militar și apoi
avocat, de exemplu, va primi pensie de la MApN dacă are condițiile (15 ani sau mai
puțini dacă s-a lucrat în condiții speciale) în mod prioritar, și pe lângă asta primește și de
la casa avocaților ce mai are acolo. Nu se face transfer de la o casă de pensii de stat
către una privată.
2. Principiul egalității: tuturor participanților li se asigură un tratament nediscriminatoriu în
ceea ce privește drepturile și obligațiile instituite de lege. S-a stabilit că vârsta
diferențiată pe sexe pentru pensionare NU este o formă de discriminare. Discriminare ar
exista, conform CJUE, doar dacă i s-ar interzice femeii să lucreze până la o vârstă egală
cu bărbații dacă ea dorește.
3. Principiul solidarității sociale: participanții la sistemul public își asumă reciproc obligații și
beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor asigurate.
Dacă ai o pensie mult prea mică, este posibil să beneficiezi de diferite indemnizații și
subvenții (de exemplu, pentru încălzire pe timp de iarnă)
4. Principiul obligativității: persoanele fizice și juridice au obligația de a participa la sistemul
public de pensii iar drepturile se exercită corelativ cu îndeplinirea obligațiilor. Obligația de
cotizare cade în sarcina persoanelor fizice dar și juridice după caz. De exemplu,
magistrații, demnitarii, directorii generali ai societăților pe acțiuni, consilierii de stat,
președintele etc. nu au contracte de muncă, dar din punct de vedere al relațiilor de DSS
ei sunt asimilați unei situații de raport de muncă, deci trebuie să contribuie.
5. Principiul contributivității: fondurile de asigurări sociale se constituie din contribuțiile
plătite de PF și PJ iar orice drepturi se acordă se acordă exclusiv în baza contribuțiilor
făcute la sistemul public.
6. Principiul repartiției: fondurile care se încasează de sistemul public se repartizează
imediat către cei care beneficiază de fonduri (pensionarii)
7. Principiul solidarității sociale între generații (nereglementat legal, desprins din doctrină):
generația de azi suportă pensia celor care sunt pensionari, și tot așa de la o generație la
alta.
8. Principiul autonomiei: sistemul e administrat de o instituție unică și independentă (Casa
Națională de Pensii) care are diferite direcții județene/pe sectoare. Casa de pensii are un
consiliu de administrație care cuprinde și reprezentanți ai sindicatelor și patronatelor,
așadar nu se pot lua măsuri în dauna cetățenilor. Acest aspect asigură independența
 fiindcă deși se pot băga bani din bugetul central de stat în cel de pensii, nu se pot scoate
bani din bugetul casei de pensii pentru a se distribui în alte bugete publice.
9. Principiul imprescriptibilității: de la data la care îndeplinești condițiile și dreptul tău la
pensie se naște nu curge niciun termen de prescripție.
10. Principiul incesibilității: dreptul la pensie nu se poate cesiona. Este un drept intuitu
personae ce se naște când beneficiarul îndeplinește condițiile și se stinge la data
decesului beneficiarului. Pensia de urmaș este o situație particulară, vom discuta mai
încolo.

Persoanele asigurate sunt definite de art. 3 din lege. Aceștia pot fi dependenți (cu
contracte de muncă sau raporturi asimilate), independenți (liber-profesioniști, PFA-uri, drepturi
de autor etc.) sau cei care achită pe baza unui contract de asigurare încheiat voluntar (de
exemplu, femeile casnice). Pot fi asigurați cetățenii, străinii și apatrizii cu reședință sau domiciliu
în România, sau străini care beneficiază în baza unei convenții cu statul lor de cetățenie.
Conform art. 6, există persoane asigurate obligatoriu sau facultativ. Sunt asigurați obligatoriu în
baza legii: salariații, funcționarii publici, persoanele care realizează alte categorii de venituri [...],
cei ce beneficiază de indemnizație de șomaj (se recunoaște ca stagiu de cotizare în sistemul
public de pensii), persoanele care realizează venituri din activități independente sau din drepturi
de proprietate intelectuală și pentru care se percep contribuții fiscale (adică cine dă la ANAF
impozit pe venit dă și la casa de pensii contribuțiile). Sunt asigurate facultativ persoanele care
doresc să se asigure și nu au această obligație în baza legii. Se pot asigura până la vârsta când
îndeplinesc condițiile. Această asigurare poate fi de două feluri: se pot asigura cei care nu au
obligația de a contribui deloc (ex: soțiile casnice), sau cei ce vor să contribuie în completare (au
un venit asigurat mic și vor ca din fonduri proprii să contribuie în plus ca să beneficieze de o
pensie mai mare).

Seminar - 17 feb 2021

OUG nr. 96/2003 privind protecția maternității prevede pauze pentru alăptat în timpul
programului de muncă. Tot aici apare și concediul de risc maternal, care se acordă înainte de
naștere. După naștere, se poate lua concediu de creștere a copilului, dacă dorește. Indiferent
dacă ia sau nu concediul, angajatorul NU poate primi la muncă o angajată care abia a născut
mai devreme de 42 de zile de la naștere (art. 16). Față de alte legislații naționale din Europa,
pauza de alăptare e prevăzută la noi doar pentru femei.
Tatăl are o lună de concediu paternal, dar urmează să crească la două pe o directivă
nou apărută.

Izvoarele dreptului securității sociale:

A. Internaționale:
a. Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948 - ONU)
b. Convenția Internațională a Drepturilor Economice, Sociale și Culturale (1966 -
ONU)
c. Convenția nr. 102/1952 (1952 - OIM)
Despre OIM:
OIM a fost înființată în 1919 prin anexa nr. 12 din Tratatul de la Versailles. După WW2
sub egida ONU. Modul de lucru în OIM e că inițial se emite o recomandare, iar după ce mai
multe state o implementează și merge, ea se transformă în convenție, care se pot ratifica cu
rezerve. România adoptase convențiile de dinainte de Revoluție cu rezerve, pe care le-am
retras după Revoluție.

🎉 Fun fact: dacă mama moare la naștere sau la scurt timp după, tatăl poate lua concediul de
creștere al copilului cuvenit mamei.

Despre Convenția nr. 102/1952:

Este considerată un fel de cod de securitate socială. A fost ratificată de România spre sfârșitul
anilor ‘90. Sistemul Convenției este bazat pe o serie de riscuri care trebuie asigurate de stat,
prevăzând și unii parametri ai acestei asigurări. Astfel, beneficiile oferite de convenție sunt:
a. Îngrijiri medicale (pentru situații de maternitate, accidente etc.). Tuturor cetățenilor
trebuie să li se acorde asistență medicală de diverse tipuri, inclusiv kinetoterapie și
asistență stomatologică, din fonduri de stat, iar îngrijirea poate fi limitată la o perioadă de
timp în ceea ce privește plata din fonduri publice.
b. Boala în caz de concedii medicale. Indemnizația trebuie să fie de minimum 60% din
câștiguri. Se prevede și o indemnizație de înmormântare. Se poate să se acorde un
termen de grație de 3 zile în care să nu se plătească indemnizație, prevedere ce s-a
aplicat și în România acum aprox. 10 ani. Această reglementare urmărește să
descurajeze concediile medicale pe perioade foarte scurte (care să fie de fapt degeaba).
Convenția prevede că statele trebuie să instituie perioade maxime de concediu medical,
ce nu pot fi mai mici de 26 de săptămâni.
c. Șomajul, pentru care România a prevăzut ajutorul de șomaj.
d. Bătrânețea. Convenția prevede pentru pensionare o vârstă maximă pe care statele o pot
impune drept vârstă de pensionare (65 de ani) și un stagiu minim de cotizare pe care
statele îl pot reglementa, stagiu minim care nu poate depăși 15 ani.
e. Bolile profesionale și accidentele de muncă. Indemnizație lunară trebuie să fie de cel
puțin 40% din câștiguri. Stagiul de cotizare pentru boli profesionale e mult redus. Dacă
se produce decesul, sunt prevăzute prestații pentru urmași. La noi se acordă pensia de
urmaș.
f. Prestațiile familiale sunt o categorie largă. Include, alocația, ajutorul social, diferite
subvenții acordate familiilor, cum e la noi cea pentru încălzire, subvenții de transport,
subvenții pe anumite locuri de cazare și studiu la universitate, pentru masă etc.
g. Invaliditatea. Prestațiile de invaliditate acoperă riscul pierderii capacității totale sau
parțiale de muncă. În România există pensia de invaliditate cu stagiu minim de cotizare
15 ani, mai puțin în cazul în care invaliditatea e cauzată de un accident de muncă,
stagiul fiind mai mic. La fel ca în cazul bolilor profesionale, indemnizația trebuie să fie de
minimum 40% din câștiguri.
h. Mai avem și categoria ajutoarelor pentru deces. O avem și noi în Legea nr. 263/2010.
La aceste beneficii prevăzute de Convenție de adaugă și diferite concedii prevăzute prin
recomandări ulterioare ale OIM.
 Curs 4
Sistemul de pensii. Stagiul de cotizare

Sistemul public de pensii are la bază principiul contributivității. Stagiul de cotizare este
perioada de timp pentru care s-au datorat contribuții de asigurări sociale către sistemul public
de pensii, precum și cea pentru care asigurații cu declarație individuală sau contract individual
au datorat și plătit contribuții la acest sistem. Legiuitorul are în vedere două perspective
diferite, anume când cineva se află în raporturi de subordonare față de un angajator, caz în care
angajatorul e responsabil de plata contribuțiilor (dacă se întâmplă ca angajatorul să nu vireze
contribuțiile salariatul, în principiu, nu are de suferit dacă nu e vina lui. Indiferent dacă s-a plătit
sau nu, dacă exista un raport de dependență și cel subordonat nu avea obligația de a plăti
contribuția să nu sufere), și când nu există raport de subordonare (liber-profesioniști sau
asigurați facultativ), caz în care dacă nu plătești contribuția simplul fapt că individul a avut
activitate nu contribuie la stagiul de cotizare fiindcă tot ei erau singurii responsabili de reținerea
și plata contribuției. Stagiul de cotizare se compune din însumarea tuturor perioadelor pentru
care se datorează (și se plătesc dacă e cazul) contribuții la bugetul asigurărilor sociale. Pe
scurt, stagiul de cotizare este compus din perioade contributive și perioade asimilate.

Perioade ce constituie stagiu de cotizare și perioade asimilate (art. 16-19 și 49 din Legea
263/2010, sau art. 14 din Legea nr. 127/2019):
a. Vechimea în muncă acumulată până la 1 aprilie 2001 (când a început să funcționeze
casa de pensii și până când nu exista conceptul de stagiu de cotizare, ci doar de
vechimea în muncă), deoarece în această perioadă se plătea contribuția pe legea
veche. Pentru acea perioadă, vechimea în muncă se dovedește cu carnetul de muncă.
b. Perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001 care constituie vechime în muncă
suplimentară conform art. 18 pentru desfășurarea de activități în grupele I și II de muncă.
Pentru fiecare an de muncă în condiții deosebite se acordă suplimentar 4 luni stagiu de
cotizare, iar pentru condițiile speciale se acordă 6 luni suplimentare la fiecare an de
lucru. Condițiile deosebite constituie grupa II, iar cele speciale grupa I. Art. 29 cuprinde
locurile de muncă cu condiții deosebite (grupa a II-a de muncă), iar art. 30 pe cele cu
condiții speciale (grupa I). A se vedea tabelele de la art. 55 pentru calculul vârstei reduse
de pensionare. Față de condițiile deosebite, care se determină în mare după niște
criterii, condițiile speciale sunt limitativ prevăzute de lege, ori în anexe, ori în alte acte
normative. De exemplu: personalul navigant din aviația civilă, circarii care fac acrobații,
cei care lucrează în medii cu radiații etc. Pentru ei există o prezumție că viața și
sănătatea lor sunt puse în pericol de condițiile în care desfășoară activitate.
c. Cei care beneficiază de drepturile stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, care acordă
drepturi suplimentare celor care au fost deținuți politici sau asimilați acestora (deportați,
strămutați forțat, interzicerea practicării unor meserii din motive politice etc. indiferent
dacă aceste situații au avut loc în România sau în alte state din blocul comunist). Dacă
s-a dovedit că persoanele respective au participat în acte de genocid sau crime de
război în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, nu se acordă stagiu de cotizare, ci
doar unele măsuri reparatorii sub forma unor indemnizații. Perioadele respective
 urmează a fi considerate stagiu de cotizare și pentru fiecare an recunoscut ca stagiu se
acordă 6 luni de stagiu suplimentar.
d. Perioadele în care persoanele au cotizat la alte sisteme decât cel public și aceste
sisteme au fost preluate de sistemul public. De exemplu, fostele case de pensii
autonome ale agricultorilor, ale cultelor religioase, muzicienilor etc. Cel mai probabil,
aceste sisteme separate au intrat în faliment.
e. Perioadele în care o persoană a contribuit la case de asigurări din UE sau case ale unor
state cu care România are tratate prin care cotizările se recunosc între state.
f. Perioadele necontributive (asimilate) în care s-a beneficiat de pensie de invaliditate.
Pensia de invaliditate e reglementată tot de această lege, se aplică celor care au pierdut
parțial sau total capacitatea de muncă. Invaliditatea de gradul I presupune un însoțitor
permanent și pierderea totală a capacității de muncă.
g. Perioadele în care cineva a urmat cursuri de zi de învățământ superior pe o durată
normală și au absolvit. Dacă se fac două facultăți simultan poți beneficia doar de
perioada uneia din licențe la alegere. În această perioadă nu trebuie să fi obținut venituri
din care să se fi datorat (și plătit după caz) contribuție. În perioada în care s-a lucrat nu
se ia în calcul studiul. De exemplu, dacă din 3 ani de facultate 6 luni ai lucrat, vei avea
doar 2 ani și jumătate de stagiu de cotizare pe perioadă necontributivă. Această facilitate
NU se poate folosi la pensionarea anticipată, ci doar la cea pentru limită de vârstă.
h. Perioada în care persoana a efectuat stagiu militar obligatoriu, a fost concentrat,
mobilizat sau în prizonierat. Stagiul militar obligatoriu a fost suspendat, nu abrogat, prin
legea apărării naționale. Concentrare presupune chemarea celor care au făcut armata
pentru a efectua pregătire să își reamintească tehnică de luptă și să fie antrenați.
Mobilizarea presupune chemarea la luptă.
i. Perioadele în care persoanele vizate de lege au beneficiat de concediu de creștere a
copilului și concediu medical pentru boli profesionale și accidente de muncă, începând
cu 1 ianuarie 2006, respectiv 2005 pentru concediul medical indiferent de durată. Înainte
de 2005 concediile astea erau reglementate de legea pensiilor, fiind perioade
necontributive. Această perioadă se pune și ca vechime în muncă.
j. Perioadele în care persoanele au beneficiat de ajutor de șomaj. În această perioadă,
contribuția se plătește de către Agenția Teritorială de Ocupare a Forței de Muncă.
k. Alte persoane prevăzute de acte normative speciale.

✅ Pentru cazurile când stagiul de cotizare se suplimentează cu 4 sau 6 luni, acest spor se
poate acorda fragmentat dacă nu se lucrează ani plini (ex: pt 6 luni se acordă încă 2).

Contribuția la bugetul asigurărilor sociale:

Contribuția la fondul asigurărilor sociale este reglementată de art. 27 al Legii nr.
263/2010. Contribuabilii sunt persoanele fizice care realizează venituri din salarii sau surse
asimilate salariilor, proprietate intelectuală sau activități independente. Cotele de contribuție se
stabilesc prin Codul fiscal. Mai contribuie și persoanele fizice sau juridice care au calitatea de
angajator sau entitate asimilată angajatorilor (ex: ONG-uri sau entități fără personalitate
juridică), precum și toți cei care sunt asigurați conform contractului de asigurare încheiat pe cont
propriu.
 Art. 30 prevede categoriile de persoane care lucrează în condiții speciale (grupa I de
muncă). Mai există și unele categorii prevăzute în anexa legii. Aceste locuri de muncă se
reevaluează din 5 în 5 ani, iar dacă e cazul se modifică legea pentru a include sau înlătura
anumite locuri de muncă, De exemplu, acum ceva timp cei care lucrau pe platforme maritime de
extracție petrolieră. Ei au fost scoși, dar au fost introduși cei din industria de armament, care
înainte erau prevăzuți de legislația din domeniul militar, dar legiuitorul nostru s-a trezit la
realitate că ălea sunt firme private și, deci, acolo lucrează civili, nu militari.
Tot Codul fiscal prevede limitativ sumele pentru care nu se datorează contribuție la
bugetul asigurărilor sociale, precum ajutoarele de înmormântare, pentru boli grave, ajutoare
până în 150 RON care se acordă copiilor salariaților de Paște și Crăciun, diurnele de delegație
și detașare în anumite limite, tichetele cadou etc.
Stagiul de cotizare se certifică gratuit de către casa de asigurări o dată pe an. Ar fi
trebuit să expedieze anual o situație de asigurat (câți ani ai cotizat, cât ai contribuit etc.) dar nu
au făcut-o niciodată deci trebuie să mergi să ceri. Oricum primești asta odată cu decizia de
pensionare în anexă, Dacă ai mai multe locuri de muncă, plătești contribuție de la fiecare,
proporțional cu salariul oferit de fiecare angajator.

🎉 Fun fact: cei care au trăit în zone puternic poluate (ex: Copșa Mică unde era fabrica de
negru de fum) beneficiază de reducerea vârstei de pensionare, conform unor anexe din lege.

Curs 5
Pensiile

Persoanele care au dreptul la pensie:

a. Asigurații din sistemul public, cei enumerați la art. 6 din lege
b. Persoanele care satisfac obligațiile militare (elevi de la școlile militare și de agenți de
poliție, nu și liceele! Această cerință se referă la cei cu studii superioare. În ceea ce
privește poliția, acest punct se referă la cei care sunt ofițeri sau mai mult. Subofițerii nu
intră aici. Pentru ei e important fiindcă dacă au un accident în cadrul pregătirii din
instituții, au dreptul la pensie de invaliditate)
c. Elevii de la școlile militare, ucenicii și studenții care și-au pierdut capacitatea de muncă
în timpul și din cauza practicii profesionale;
d. Persoanele care și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă din cauza
evenimentelor de la Revoluție, cu condiția ca înainte de acel moment să fi fost încadrați
într-un sistem de asigurări sociale. Aici se referă la revoluționari per se și la persoane
care nu au participat la efortul revoluționar dar au fost victime ale violențelor aleatorii din

📌
acele zile (“marii mutilați”).
Ei beneficiază de pensie de invaliditate în aceleași condiții cu cei care au suferit
accidente de muncă sau au boli profesionale;
e. Persoanele care îndeplinesc condițiile dar nu mai au calitatea de asigurat la data
pensionării;
f. Urmașii persoanelor de mai sus și soțul supraviețuitor
Categorii de pensii:
a. Pensia de invaliditate
b. Pensia de urmaș
c. Pensia anticipată
d. Pensia anticipată parțială (nu va mai fi prevăzută de noua lege)

📌
e. Pensia pentru limită de vârstă
În sistemul public, aceste pensii nu se pot cumula! Poți beneficia de mai multe astfel de
pensii numai consecutiv, nu și simultan, deoarece s-a plătit o singură contribuție la sistem.

Pensia pentru limită de vârstă:

Se acordă persoanelor care îndeplinesc cumulativ condiția de vârstă și cea de stagiu de
cotizare. Vârstele de pensionare se tot măresc pentru a ajunge la un standard. Ținta este 65 de
ani pentru bărbați și 63 pentru femei. La bărbați s-a atins vârsta țintă, la femei încă mai crește
progresiv, deci momentan nu s-a ajuns la 63 (e cam 62 și câteva luni la data redactării acestui
curs - martie 2021). Stagiul minim de cotizare este de 15 ani, iar cel complet este de 35 de ani.
Persoanele care au realizat stagii complete au dreptul la reducerea vârstei de pensionare dacă
au realizat stagiu în condiții deosebite sau speciale de muncă. Mai există și condiții speciale
pentru cei care au realizat stagiu de cotizare în condiții de handicap. Vârsta minimă de
pensionare pentru femei este 50, iar pentru bărbați este 52. Pensia pentru limită de vârstă este
o pensie integrală și, această pensie fiind regula, dacă o persoană iese la pensie anticipată sau
pentru invaliditate, momentul în care îndeplinesc condițiile pentru pensia de limită de vârstă este
momentul în care pensia se transformă din invaliditate în limită de vârstă și se recalculează
corespunzător. Pentru anumite categorii de activitate (grupa I de exemplu) exisă vârste minime
de pensionare reduse (de exemplu, balerinii se pensionează la 40, respectiv 45 de ani). Se
poate cumula cu calitatea de angajat în baza unui CIM, conform Codului muncii.

Pensia anticipată (art. 62):

Se cuvine cu cel mult 5 ani înaintea vârstei standard persoanelor care au depășit cu cel
puțin 8 ani stagiul complet. Așadar, cel mai devreme pot ieși femeile la 58 și bărbații la 60, iar
stagiul complet pentru pensie de 43. În practică, nu poți lua pensie anticipată decât cel mult cu 1
sau 2 ani înainte de vârsta standard. În plus, la pensia anticipată NU se iau în calcul perioadele
în care a beneficiat de pensie de invaliditate, a urmat cursurile de zi ale unei instituții de
învățământ superior sau a satisfăcut obligațiile militare. Se iau în calcul celelalte perioade (ex:
creșterea copilului). Cuantumul pensiei anticipate se stabilește exact ca în cazul pensiei pentru
limită de vârstă. La data la care persoana beneficiară îndeplinește vârsta standard de
pensionare pensia se va converti în pensie pentru limită de vârstă și se va recalcula, unde e
cazul, luându-se în considerare perioadele asimilate care nu au fost incluse la calculul perioadei
de cotizare la pensia anticipată. Pensia anticipată nu se poate cumula cu calitatea de angajat cu
CIM.

Pensia anticipată parțial (art. 65):

Se cuvine cu cel mult 5 ani înaintea vârstei standard de pensionare persoanelor care au
un stagiu de cotizare normal sau depășit cu până la 8 ani. Această pensie presupune o
penalizare fiindcă pentru fiecare lună de anticipare din cei 5 ani sau mai puțin, se stabilește un
procent de diminuare a cuantumului pensiei, ajungându-se la situația în care cei care cer pensie
anticipată parțial cu 5 ani înainte au o pensie infimă. Penalizarea se aplică doar pe perioada
rămasă până la îndeplinirea vârstei standard de pensionare. Pensia anticipată parțial nu se
poate cumula cu calitatea de angajat cu CIM. Nu se iau în considerare perioadele asimilate în
care a beneficiat de pensie de invaliditate, a urmat cursurile de zi ale unei instituții de
învățământ superior sau a satisfăcut obligațiile militare. La data la care persoana beneficiară
îndeplinește vârsta standard de pensionare pensia se va converti în pensie pentru limită de
vârstă și se va recalcula, unde e cazul, luându-se în considerare perioadele asimilate care nu
au fost incluse la calculul perioadei de cotizare la pensia anticipată.

Pensia de invaliditate:
Invaliditatea nu este definită de legea pensiilor, însă, din perspectiva dreptului securității
sociale, înseamnă pierderea totală sau parțială a capacității de muncă, fiind vorba de pierderea
capacității pentru orice fel de muncă, nu numai pentru o anume muncă (acolo e vorba de
necorespundere profesională). Nu există egalitate cu noțiunea de infirmitate. Art. 69 din lege
detaliază categoriile de invaliditate:
a. Invaliditate de gradul I: se pierde total capacitatea de muncă, iar persoana are nevoie de
însoțitor;
b. Invaliditatea de gradul II: se pierde total capacitatea de muncă, dar se păstrează
capacitatea de autoîngrijire;
c. Invaliditatea de gradul III: se pierde cel puțin jumătate din capacitatea de muncă,
persoana putând să presteze o activitate profesională corespunzătoare a cel mult
jumătate din timpul normal de muncă.

HG nr. 155/2011 detaliază condițiile în care se face încadrarea în grad de invaliditate,

fiind un ghid de încadrare cu norme de diagnostic, norme privind evaluarea capacității de
muncă și altele. Institutul Medical de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă
funcționează pe lângă CNPP (Casa Națională de Pensii Publice) și au o rețea de servicii
teritoriale care sunt numite, în mod colocvial, comisii. Acest institut poate propune modificări ale
legii sau adoptarea de norme în funcție de realitățile constatate de angajați în efectuarea
expertizelor. Persoanele trimise de medici să li se evalueze capacitatea de muncă se vor duce
în fața unei comisii specializate în maladia sau maladiile de care suferă persoana expertizată.
Medicii experți de asigurări sociale sunt singurii în drept să constate pierderea capacității de
muncă și în urma examinării, medicul expert completează un raport și emite o decizie care se
poate contesta în 5 zile de la emitere. Contestația se soluționează de comisii medicale de
contestații din cadrul Centrelor Regionale de Expertizare a Capacității de Muncă. În principiu,
decizia ultimă se poate ataca la instanță, însă în practică nu se prea întâmplă. Cei ce și-au
pierdut capacitatea de muncă din cauza unor boli obișnuite sau accidente care nu au legătură
cu munca au dreptul la pensie de invaliditate doar dacă au un stagiu efectuat (art. 73 nu
specifică despre care stagiu e vorba, complet sau minim). Dacă pierderea e datorată bolilor
profesionale sau accidentelor de muncă, nu se cere un stagiu minim. Stagiul potențial e
diferența între stagiul complet de care ar fi avut nevoie (35 de ani) și stagiul realizat (cât a făcut
până atunci). Stagiul potențial se acordă din oficiu conform unor tabele iar pentru fiecare an sau
lună de acordare a stagiului potențial se face o diminuare a pensiei de invaliditate. În practică,
are Casa de Pensii un program care are toate informațiile (stagiu, vârstă, grupe de lucru etc.) și
acolo se calculează toate nebuniile astea. Cei cu invaliditate de gradul I sau II din cauza unor
boli obișnuite sau accidente fără legătură cu munca primesc stagiul potențial numai dacă, în
raport cu vârsta pe care au au la data emiterii deciziei medicale asupra capacității de muncă, au
stagiu de cotizare corespunzător efectuat conform tabelului nr. 3 de la art. 76 din lege. Cei cu
invaliditate de gradul I au dreptul la o indemnizație pentru însoțitor, care se plătește de la

📌
bugetul de stat în cuantum de 80% dintr-un punct de pensie.
Mai beneficiază de pensie de invaliditate indiferent de stagiu persoanele care suferă de
neoplazii, schizofrenie sau SIDA [art. 68 alin. (1) lit c)].

Seminar - 03.03.2021

Pentru anumite meserii există o vârstă minimă de angajare specială, precum în cazul
paznicilor (25 de ani), sau a șoferilor de TIR (21 de ani, însă e legată de condiția de studii
fiindcă nu poți lua categoria de carnet necesară înainte de 21 de ani).. În anumite situații,
criteriul de stabilire a vârstei minime nu mai e natura muncii (ca în cod, de exemplu minorii nu
pot lucra de noapte), ci o vârstă subînțeleasă, precum condiția de studii (nu poți ajunge, logic

🎉
vorbind, magistrat mai devreme de 24 de ani că nu ai studiile până atunci).
Fun fact: paznicii au nevoie de avizul poliției, conform legii.
În România, nu există ca limită generală o vârstă maximă de angajare. Te poți angaja și
la 70 de ani teoretic. Totuși, există unele limite maxime de facto, nu de iure, precum capacitatea
fizică ce scade cu vârsta. Nu prea vrei să angajezi o balerină de 55 de ani.

În România, există 3 asigurători:

a. Casa Națională de Asigurări de Sănătate
b. Casa Națională de Pensii Publice
c. Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă

🎉 Fun fact: PFA-urile au contract de asigurare prin efectul legii, deci sunt în aceeași situație cu
persoanele casnice care încheie contract de bună voie, doar că nu se duc ei de capul lor la
Casa de Pensii să semneze contract, ci îl au deja în baza legii. În principiu, declarația lunară de
venituri este titlul executoriu cu care casa te poate executa. În plus, produce penalități. Cu toate
astea, ți se cere contribuție (cred) și dacă nu faci bani, deci e posibil să fie și contractul titlu
executoriu? Anywho ce e clar e că astea sunt probleme de fiscalitate, cuantumul contribuțiilor și
plata lor, deci acolo trebuie văzut. Oh and also, legea pensiilor îți indică competența pentru
litigii, însă e posibil să se fi modificat în Legea nr. 127/2019. Nu se cere la examen cuantumul
contribuțiilor.

🌍 Noțiuni de drept european al securității sociale în materia pensiei - Sistemele de securitate

socială din UE sunt supuse armonizării, în fiecare țară există instituții corespondente față de
celelalte țări (în România sunt cei trei asigurători de mai sus), între țările UE se recunosc stagiile
de cotizare. Ultimul aspect e important pentru cei care lucrează și se pensionează în țări
diferite. Pentru ajutoare sociale, alocații și altele se aplică alte reguli, precum legea locală unde
încasezi. Transferul de perioadă contributivă de la un stat UE la altul se face doar pentru
pensie. La nivel unional există două autorități cu atribuții în domeniu: o autoritate europeană de
coordonare a sistemelor de securitate socială [Cred că e vorba de Comisia Administrativă
instituită de Regulamentul (CE) nr. 883/2004. Înființată în 2004. Se ocupă, printre altele, cu
rezolvarea diferendelor dintre instituțiile corespondente. Foarte rar aceste diferende se referă la
neplata sumelor de la o casă la alta, de cele mai multe ori se referă la cum interpretează fiecare
țară o instituție a dreptului securității sociale și conținutul acesteia] și o Autoritatea Europeană a
Muncii care supraveghează raporturile de muncă.

Curs 6
Pensiile

Pensia de urmaș
Sediul materiei este la art. 83-93. Conform articolului 83, condițiile sunt ca cel decedat
să fi fost pensionar sau să fi îndeplinit condițiile pentru a obține pensie conform Legii nr. 263,
indiferent de tipul de pensie (anticipată, parțial anticipată, de limită de vârstă), iar urmașii să
aibă vârsta până la 16 ani (când pot încheia contracte individuale de muncă fără acordul
părinților), să fie într-o formă de învățământ organizat conform legii fără a depăși 26 de ani sau
pe durata invalidității, dacă invaliditatea s-a ivit în perioada când aveau mai puțin de 16 ani sau
se aflau în continuarea studiilor conform condițiilor de mai sus.
Cu privire la soțul supraviețuitor, acesta are dreptul la pensie de urmaș dacă durata
căsătoriei a fost de cel puțin 15 ani. Se poate coborî durata la 10 ani, însă pensia se va diminua
cu 0.5% per lună lipsă, adică 6% pentru fiecare an lipsă din cei 15. Această pensie se acordă
doar dacă soțul supraviețuitor nu e salariat sau pensionar, deoarece scopul pensiei de urmaș
este să susțină persoanele fără venituri. Pensia de urmaș se poate cumula, însă, cu prestații
specifice asistenței sociale (precum alocațiile pentru minori). Soțul supraviețuitor are dreptul la
pensie de urmaș indiferent de vârstă pe perioada cât suferă de o invaliditate de gradul I sau II
dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin 1 an. Scopul acestor durate minime de căsătorie este
să se asigure că persoanele nu se căsătoresc cu persoane pe moarte ca să beneficieze de
pensie de urmaș. Soțul supraviețuitor are, însă, dreptul la pensie de urmaș indiferent de durata
căsătoriei sau de vârstă dacă decesul s-a produs din cauza unui accident de muncă sau boli
profesionale și dacă soțul supraviețuitor nu are venituri din activități dependente sau aceste
venituri sunt mai mici decât 35% din câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea
bugetului asigurărilor sociale [vezi art. 86 alin (2) din lege]. Valoarea câștigului salarial mediu
brut în 2021 este 5.380 RON. Mai apare în diferite lucrări sub denumirea salariu mediu brut.
Acest câștig se determină anual de către Institutul Național de Statistică. Soțul supraviețuitor
care nu îndeplinește condițiile pentru acordarea unei pensii de urmaș va beneficia, totuși, de o
astfel de pensie pe o durată de 6 luni de la data decesului. Scopul normei e să asigure o
perioadă în care soțul supraviețuitor să-și revină și să își redreseze sursele de venit (art. 87).
Soțul supraviețuitor care are, la data decesului susținătorului, în îngrijire minori care nu au
împlinit 7 ani, beneficiază de pensie de urmaș indiferent de alte condiții până când ultimul minor
a împlinit 7 ani pentru perioadele în care soțul supraviețuitor nu are venituri din activități
dependente sau aceste venituri sunt mai mici decât 35% din câștigul salarial mediu brut utilizat
la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale.
❌ Legea se referă numai la soț supraviețuitor, neexistând norme de protecție pentru concubini
sau logodnici.
Calculul pensiei de urmaș pornește de la pensia pe care cel decedat a avut-o sau cea la
care ar fi avut dreptul prin calcul procentual în funcție de numărul de urmași: 100% pentru 3 sau
mai mulți urmași, 75% pentru 2 urmași și 50% pentru un singur urmaș. Dacă urmașii sunt orfani
de ambii părinți, dreptul la pensie se calculează prin însumarea drepturilor calculate pentru
fiecare părinte. De exemplu, un singur copil poate primi 50% de la fiecare părinte, însă sunt
aplicabile condițiile de vârstă, respectiv de studii specifice copiilor. Art. 91 se aplică și în cazul
rar în care apare un urmaș după decesul susținătorilor (soția rămâne gravidă, tatăl moare în
timpul sarcinii, copilul fiind născut după decesul susținătorului).

Calculul pensiilor

Pentru a înțelege calculul pensiilor, sunt necesare 3 definiții cuprinse în art. 3 din lege la

🔰
literele l), m) și n):
Punctaj lunar = numărul de puncte realizat de asigurat într-o lună, calculat prin raportarea
câştigului salarial brut lunar sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de
calcul al contribuţiei de asigurări sociale, la câştigul salarial mediu brut din luna respectivă,
comunicat de Institutul Naţional de Statistică. Câștigul salarial brut lunar include sporuri. De
exemplu, un salariat face 4500 RON câștig brut (cu tot cu sporuri), care se împarte la câștigul
mediu brut lunar de 5380, rezultând 0.83 puncte. Venitul lunar asigurat se referă la venitul
declarat de cei care au contracte proprii de asigurare (ex: femeile casnice). Acest venit declarat

🔰
nu poate fi mai mic decât salariul minim pe economie
Punctaj anual = numărul de puncte realizat de asigurat pe parcursul unui an calendaristic,
obţinut prin împărţirea la 12 a sumei punctajelor lunare. În general, punctajul e constant fiindcă

🔰
și salariile sunt constante de la o lună la alte.
Punctajul mediu anual = numărul de puncte realizat de asigurat, calculat prin raportarea
punctajului total realizat de acesta în întreaga perioadă de activitate la numărul anilor
corespunzători stagiului complet de cotizare prevăzut de lege la data pensionării. Se adună
toate punctajele anuale obținute de un asigurat și se împarte la un stagiu complet de cotizare
(35 întotdeauna). Așadar, dacă faci stagiu peste cei 35 vei avea un punctaj mai mare, iar dacă
ai ani sub cel 35 vei avea pensii mici. Ce e important e că dacă nu se cotizează sau se
cotizează pe sume mici, sunt șanse mari să ai o pensie foarte mică sau chiar pensia minimă
socială (800 RON în martie 2021).

Calculul propriu zis (art. 94 și urm):

Regula de bază e înmulțirea punctajului mediu anual cu valoarea unui punct de pensie.
Punctul de pensie e un indicator care se stabilește prin lege. Așadar, un punct de pensie mic va
genera pensii în plată la valori mici. De asta politicienii promit în campanii majorarea valorii
punctului de pensie. Cu toate astea, creșterea valorii punctului de pensie presupune o presiune
suplimentară pe bugetul de stat, cu atât mai mult cu cât sunt mulți pensionari și actualmente se
plătesc contribuții prin raportare la valoarea salariului minim. În plus, o majorare bruscă și mare
a punctului de pensie poate genera dezechilibre majore în economie și după e cam greu, realist
vorbind, să micșorezi punctul de pensie în anul imediat următor. Valoarea unui punct de pensie
în 2021 este de 1.442 RON. De exemplu, dacă punctajul mediu anual e 0.83, pensia lunară
este de 1.196,86 RON. Guvernanții au promis că de la intrarea în vigoare a Legii nr. 127/2019
valoarea punctului de pensie va crește la 1.875. Apoi au revenit cu un OUG și au amânat
creșterea până prin 2023.
Cu privire la perioadele asimilate (necontributive), pentru calcularea punctajului se va

💰
utiliza după caz, conform art. 96:

💰
Pe perioada pensiei de invaliditate, baza de calcul este valoarea pensiei de invaliditate
Pe perioadele în care s-au efectuat stagiu militar și/sau studii superioare, se socotește ca
venit 25% din câștigul salarial mediu brut. Salariul la care se raportează este cel mediu brut din

💰
anul în care se emite decizia de pensionare.
Cuantumul indemnizației pentru incapacitatea temporară de muncă (de fapt, se referă și la
concediul de copil bolnav, concediul de risc maternal, de maternitate și altele asemenea. Pentru
orice perioadă de concediu medical, indiferent de motivul bolii sau al absenței în general, se va
calcula cu raportare la indemnizația din perioada respectivă). Nu numai că vei fi taxat pe
moment prin faptul că indemnizația e mai mică decât salariul, dar vei fi taxat și la pensie fiindcă

💰
îți scade punctajul. A se vedea și discuția privind OUG nr. 158/2005 mai jos.
Pe perioada în care s-au primit plăți compensatorii, baza de calcul este aceeași cu baza de
calcul pentru contribuții (la concedierea colectivă se pot achita plăți compensatorii, care sunt
echivalente cu un număr de salarii la data concedierii. Deoarece au natură salarială, se rețin și

💰
se virează contribuții iar perioada pe care se plătesc e stagiu de cotizare).

💰
Pe perioada în care persoana e în șomaj, se calculează pe baza ajutorului de șomaj.
Pentru situația în care nu există documente justificative pentru venituri (ex: nu s-au făcut
mențiunile în carnetul de muncă sau nu exista dovadă scrisă reglementată atunci), se ia venitul
minim pe economie din perioada respectivă.

✅ Conform art. 99, cei care au realizat stagiu complet și continuă să contribuie după vârsta
standard, punctajul lunar realizat în această perioadă se majorează cu 0.5%. Cei care au lucrat
în condiții speciale sau deosebite, punctajele lunare realizate în perioadele respective se
majorează cu 25% pentru grupa II, și cu 50% pentru grupa I (art. 100). Aceste majorări
constituie măsuri de compensare a riscului la care persoanele se expun în acele persoane, cu
atât mai mult cu cât probabilitatea ca persoana să iasă mai devreme la pensie este mare și să
nu aibă o pensie mult diminuată.

Stabilirea și plata pensiilor (art. 103 și urm):

Pensia se acordă celui îndreptățit sau tutorelui/curatorului/urmașului etc. Cererea se
depune personal sau prin mandatar cu procură specială la casa teritorială de pensii de la locul
domiciliului. Vechea reglementare prevedea competența în sarcina casei de la ultimul loc de
muncă sau de unde aveai funcția de bază. Cererea se depune începând cu data îndeplinirii
condițiilor, împreună cu toate documentele doveditoare, deci NU se poate depune anticipat.
Actele trebuie să dovedească raporturile de muncă anterioare, diplomele de absolvire,
adeverințe cu sporuri care nu apar în carnetul de muncă, carnetul de muncă, acte speciale
pentru cei care beneficiază de drepturi speciale (ex: deținuții politici), acte medicale, certificat de
deces pentru cei care cer pensie de urmaș, livret militar etc. De obicei se depun în copie și
original iar casa le certifică pentru conformitate cu originalul. Cererea se poate transmite și de
cei domiciliați în străinătate. Cererea se poate retrage până la emiterea deciziei de pensionare.
Pensiile se cuvin de la data îndeplinirii condițiilor. Pensia se stabilește prin decizia casei de
pensii și se acordă de la data înregistrării cererii (asta de obicei dacă depui cererea la ceva timp
după ce ai îndeplinit condițiile). În termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii, admiterea
sau respingerea se face prin decizie motivată. Se va atașa un buletin de calcul care cuprinde
perioadele care constituie stagiu de cotizare, informații din carnetul de muncă și REVISAL și
defalcarea pe fiecare lună a punctajului obținut. Așadar persoana poate, dacă observă lipsuri,
să mai încerce să obțină acte de la foști angajatori inclusiv dacă asta ajută. De multe ori nu
există mențiunile corespunzătoare privind sporurile. Decizia se poate anula la cererea titularului
în termen de 30 de zile de la emitere. Dacă ulterior emiteri se constată diferențe între sumele
stabilite și/sau legal plătite și drepturile cuvenite, sunt operate modificările din oficiu sau la
solicitarea beneficiarului de către casa de pensii, urmând a se emite o decizie de revizuire.
Sumele plătite suplimentar din greșeală se recuperează în termenul de prescripție pentru
creanțe bugetare [în principiu 5 ani, aceasta fiind și opinia dl. Tunsoiu. Art. 107 alin. (2) spune,
totuși, că se recuperează în termenul general de prescripție. Dl. Tunsoiu consideră că prin
termen general se înțelege termenul general privind creanțele bugetare, deci 5 ani, și nu
termenul din dreptul civil de 3 ani]. Plata pensiei se face lunar iar pensionarii care trăiesc în
străinătate pot opta pentru trimiterea banilor în străinătate cu suportarea cheltuielilor de către ei.
Art. 113 - plata pensiei încetează sau se suspendă. Art. 118 prevede situațiile în care pensia se
poate cumula cu veniturile realizate din activități dependente.
Pensionarii mai pot primi bilete de odihnă, bilete de tratament balnear.

Ajutorul de deces (art. 125 și urm):

Ajutorul este acordat la decesul pensionarului care este asigurat. Acesta este în
cuantumul salariului mediu brut (5000 ăla) și se plătește persoanei care dovedește că s-a
ocupat de înmormântarea celui asigurat, de exemplu soț supraviețuitor, copil, părinte,
tutore/curator sau, în lipsă, orice altă persoană care a avut grijă. Ajutorul se plătește dacă
decedează un membru de familie care nu are un drept propriu (ex: femei casnice neasigurate)
dar în cuantum de 50%, iar aici se consideră membru de familie o listă de la articolul
corespunzător. Ajutorul acesta se acordă o singură dată și de obicei se acordă rapid chiar dacă
există o procedură, tocmai pentru a acoperi eficient cheltuielile de înmormântare.

Jurisdicția asigurărilor sociale:

Legea nr. 127/2019 a modificat imediat jurisdicția, așadar ea a intrat deja în vigoare.
Legea nr. 263/2010 spunea că toate deciziile de pensie emise se pot contesta la o comisie
centrală de contestații care examina și hotăra dacă deciziile au fost legale. Comisia funcționa la
Casa Națională de Pensii prin Ministerul Muncii. S-a constatat că de fapt, deși se depuneau
cereri, comisia nu răspundea în termen (45 de zile). Hotărârea comisiei se putea ataca în 30 de
zile la instanța competentă. Prin legea nr. 127/2019 s-a prevăzut că se va contesta direct la
instanța competentă (tribunal sau curte de apel, care au secții specializate în litigii de muncă și
asigurări sociale).
 Seminar - 10.03.2021

Concediile și indemnizațiile de asigurări sociale - OUG nr. 158/2005:

Toate prestațiile sociale se suportau de Ministerul Muncii până prin 2001, când s-a făcut
reforma sistemului de pensie. De atunci, concediile medicale au fost menținute în sistemul
public de pensii. În 2005-2006 au apărut unele acte speciale care să degreveze instituțiile și le
divide pe reguli specifice. A fost instituită o asigurare nouă pentru concedii și indemnizații care
s-au mutat de la pensii la Casa Națională de Asigurări de Sănătate, urmând să se plătească o
contribuție separată specială la acest fond.

💉
Persoanele asigurate:

💉
Cei care se află în raporturi de muncă sau asimilate

💉
Cei care doresc să se asigure pe cont propriu
Șomerii (pentru ei plătește AOFM contribuția)

Stagiile de cotizare se recunosc între state și aici. Stagiul general este 6 luni în ultimele
12 luni (pentru cel maternal există excepții). Cuantumul, în general, există o contribuție
asigurătorie de muncă, care este o sumă globală din care ANAF direcționează către pensii,
asigurări sociale, șomaj etc. niște sume. Aceste împărțiri sunt reglementate de Codul fiscal.

💊
Beneficiile pe care le au asigurații:
Concediu medical (“pentru boală obișnuită și accidente obișnuite”). Durata este de până la
183 de zile în ultimele 12 luni. Aceste zile nu se obțin ușor. Medicul de familie nu poate acorda
mai mult de 10 zile concediu medical în decurs de 12 luni. El este obligat, pentru orice
suspiciune de boală mai gravă, să trimită pacientul la medicul specialist. Medicul specialist
poate acorda până la 91 de zile. Din a 91-a zi se poate prelungi dar numai cu avizul medicului
expert de asigurări sociale. Acești experți sunt numiți în practică comisie (am mai discutat de ei
mai sus). Specialistul poate da concediu, dar el trebuie validat de această comisie, prin
aplicarea unei vize. Pentru a se evita fraudele, certificatele medicale sunt eliberate numai pentru
luna în curs, nici retroactiv (decât o zi în cazuri de urgență), nici pentru viitor mai mult decât
permite legea. Nu se poate prelungi valabilitatea aceluiași certificat, ci trebuie eliberat câte un
certificat nou de fiecare dată. Salariatul e obligat ca până pe 5 luna următoare să prezinte actul
la angajator ca să i se poată elibera banii. În plus, la medic trebuie adusă o adeverință de la
angajator/cine îi plătește contribuția care să arate câte zile de concediu medical a avut în
ultimele 12 luni. Adeverința nu e necesară în cazuri urgente (ex: te-a lovit mașina și te-au adus
cu ambulanța la spital). De obicei, se aduce adeverința de altcineva sau la câteva zile de la
externare. Concediul medical se acordă pe zile calendaristice, NU lucrătoare. Există și o
procedură de contestare a avizului în lege, la o comisie de la CNAS. După cele 183 de zile,
concediul se mai poate prelungi cu până la 90 de zile dacă există indicii că beneficiarul se poate
reface, iar acestea se dispun doar prin comisie. Se mai acordă concedii peste cele 183 de zile
pentru o listă de boli prevăzute de lege și se prevede și până când îți poate acorda prelungirea
(ex: neoplazii). Dacă situația e gravă, de obicei i se sugerează beneficiarului să-și ia pensie de
invaliditate. Indemnizația e 75% din baza de calcul, iar pentru bolile grave este 100%.
💊 Concediul de maternitate se acordă pe o durată de 126 de zile, se acordă de medicul
specialist (iar ulterior se poate acorda din nou de cel de familie). Dacă se acordă simultan
concedii (odihnă, medical, maternal etc) ele nu se suprapun ci merg unul în continuarea
celuilalt. Acest concediu e format din 2 perioade de 63 de zile fiecare: concediu prenatal și
concediu postnatal (sau de lăuzie). CIne naște mai repede de 63 de zile ia toate zilele rămase
până la 126 în cel de lăuzie. DIn concediul de lăuzie trebuie să iei obligatoriu 42 (?) de zile, iar
angajatorul nu o poate primi la muncă mai repede de a 43-a zi. Dacă mama moare la naștere
sau în perioada concediului de lăuzie, tatăl poate prelua dreptul la concediu. Cuantumul

💊
indemnizației este de 85% din baza de calcul și e plătit integral din bugetul asigurărilor sociale.
Concediul pentru îngrijirea copilului bolnav se poate acorda pentru copilul care are până în 7
ani, ori până în 18 ani dacă are handicap sau afecțiuni intercurente (ex: diabet, epilepsie etc.).
Nu contează ce boli au copiii în cazul celor până la 7 ani, se acordă per cap de copil și se
acordă numai unuia din părinți. Dacă e și părintele bolnav, trebuie să opteze între concediu
medical pentru el sau concediu pentru îngrijirea copilului. Dacă copilul e imobilizat în aparat
gipsat sau are boli grave, durata de 45 de zile maximul se poate prelungi. În mod normal se
acordă până la 45 de zile în ultimele 12 luni. Pentru cei cu boli grave și aparat gipsat se poate
acorda concediul până când copilul are 16 ani, nu doar până la 7. Indemnizația este de 85% din

💊
baza de calcul.
Concediul de risc maternal se acordă viitoarelor mame sau celor care au născut recent și nu
se află în concediu de maternitate (deci ori înainte de concediul de maternitate, ori după el,
dacă nu accesează concediul de creștere a copilului). Riscul maternal (OUG nr. 96/2003) atrage
suspendarea de drept a contractului, e o situație care poate pune în pericol viața sau sănătatea
mamei, fătului sau nou-născutului. De exemplu, există riscul pierderii sarcinii, riscuri legate de
locul de muncă (stă în picioare, ture de noapte, frig, noxe, chimicale etc.) și altele. Tot legea
definește femeia însărcinată ca fiind aceea care prezintă această stare fiziologică și a anunțat în
scris angajatorul în legătură cu starea sa și a prezentat un document medical în acest sens (de
obicei de la medicul specialist). În această perioadă angajatorul nu poate lua contact cu dosarul
medical al angajatei din motive de GDPR (singurul care poate este medicul de medicina muncii.
Acesta trebuie să facă evaluare a riscului maternal. Medicul de medicina muncii nu este medic
curant, deci doar face o evaluare a riscurilor. Medicul acesta poate propune reducerea
programului de muncă cu două ore, fără reducerea salariului, schimbarea sau adaptarea locului
muncii, ori concediul de risc maternal. Medicul acesta NU acordă, ci recomandă aceste măsuri.
Medicul de medicina muncii dă o scrisoare medicală cu care te duci la medicul specialist/de
familie și el îți dă concediu, după modelul de la concediu medical cu mai multe certificate
consecutive). În practică, o femeie poate, astfel, sta acasă cam din luna a 3-a de sarcină, cu tot
cu concediul prenatal. După ai concediul postnatal, cel de creștere a copilului și dacă mai faci
un copil treaba se prelungește. În acest timp angajatorul nu o poate concedia, nu-i poate
modifica salariul, felul muncii etc. Indemnizația este 85% din baza de calcul și se plătește total
din bugetul asigurărilor sociale.

Tot în baza OUG nr. 158/2005, angajatorul trebuie să țină o evidență strictă a zilelor de
concediu și este obligat să elibereze adeverințele de zile primite în ultimele 12 luni. Când
primește documentele pentru acordarea concediului, trebuie să verifice datele pentru
corectitudine (ex: CNP, cod de diagnostic, perioadă etc.). Dacă există probleme, i se înapoiază
certificatul beneficiarului care revine cu el la medic și medicul poate modifica pe loc erorile.
Dacă ai pierdut certificatul, medicul poate elibera duplicate la cerere. CNAS are un corp de
control prin care verifică dacă s-au calculat corect indemnizațiile, verifică și angajatorii și medicii.
Medicii de la clinicile private nu pot elibera certificate pentru concediu medical decât dacă au
contract cu CNAS. Cei care nu au contract cu CNAS pot elibera cel mult o adeverință, dar care
nu funcționează pentru primirea de indemnizații iar angajatorul nu e obligat să o ia în
considerare. Niciodată corpul de control nu verifică diagnosticul.
Jurisdicția este aceeași ca la litigiile de muncă, iar regulile de procedură sunt aceleași ca
la litigiile de muncă (compunerea completurilor, scutirea de taxe de timbru, termene etc.).

🎉 Fun fact: chiar dacă codul de diagnostic e, teoretic, secret, lista e publică pe internet. Chiar
dacă decodifică diagnosticul, angajatorul trebuie să nu divulge mai departe.

Curs 7
Asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale

Legea nr. 127/2019 trebuia să intre în vigoare anul ăsta pe 1 septembrie dar termenul ei
a fost prorogat până pe 1 septembrie 2023 printr-o ordonanță de urgență introdusă în februarie.
Totuși, jurisdicția asigurărilor sociale a fost modificată imediat de legea nouă, deci față de acest
capitol NU s-a prorogat niciodată intrarea în vigoare (vezi Curs 6, pag. 17 - jurisdicția
asigurărilor sociale). Nu existau diferențe mari între legi, cea mai importantă fiind mai degrabă
lipsa pensiei anticipate parțiale în noua reglementare.
Legea nr. 346/2002 privește o altă prestație socială din sistemul de asigurări publice. Nu
se face vorbire de accidente de muncă și boli profesionale în mod nominal, ci despre riscuri
asigurate și categoriile de asigurați. Accidentele de muncă sunt orice incidente care au legătură
cu pierderea parțială sau totală a capacității de muncă și care se datorează unor factori de risc
surveniți la locul de muncă sau în legătură cu locul de muncă. Există accidente de muncă
propriu-zise (survenite în procesul muncii) și accidente în legătură cu munca (de obicei
accidentele de traseu sau din delegație). Bolile profesionale sunt, de fapt, boli obișnuite dar care
se constată ca fiind dobândite în legătură cu activitatea depusă la locul de muncă. Nu există o
listă a acestor boli. De exemplu, poți răci fiindcă ești paznic de noapte, ai inhalat noxe la
vopsitorie, faci hernie de disc sau sciatică de la poziția proastă ca șofer de tir etc. Dacă un
medic, orice medic, are indicii că o boală ar putea fi boală profesională, e obligat să ia legătura
cu medicul de medicina muncii și să declare boala ca fiind profesională. De cele mai multe ori,
boala profesională debutează ca boală obișnuită și se descoperă ulterior legătura cu locul de
muncă. Până în 2002 nu se făcea o distincție între asigurările de boli și accidente și alte
asigurări sociale. După s-a optat pentru reglementarea separată a asigurării pentru accidente
de muncă și boli profesionale, cu precizarea că asigurătorul aici este casa de pensii. Este o
asigurare garantată de stat și are ca scop protecția socială a salariaților împotriva diminuării sau
pierderii capacității de muncă ori a decesului. Asigurarea e obligatorie pentru toți cei ce
utilizează forță de muncă și ea se bazează pe principiul solidarității sociale, pe nediscriminare,

❌
pe repartiția echilibrată a fondurilor.
Un caz particular este intoxicația acută survenită la locul de muncă. Aceasta este
considerată accident de muncă, NU boală profesională.
🔨
Persoane asigurate obligatoriu:
Toate persoanele care desfășoară activități în raporturi de dependență (CIM, raporturi de
serviciu sau asimilați - contracte de mandat, management, funcții elective, numiți în autorități,

🔨
cooperatori).
Cei ce beneficiază de ajutor de șomaj (contribuția se plătește din bugetul asigurărilor de

🔨
șomaj). Aceștia pot fi implicați în accidente de muncă dacă efectuează un stagiu de practică.

🔨
Ucenicii, elevii și studenții pe toată perioada efectuării practicii profesionale

🔨
Pensionarii aflați în invaliditate ca urmare a unui accident de muncă sau boală profesională

🔨
Voluntarii din serviciile de voluntariat

🔨
Salariați români care efectuează activități în străinătate pentru un angajator român
Străinii sau apatrizii care desfășoară activitate în România pentru un angajator român

✅ Față de pensii, nu există asigurare facultativă. Asigurările sunt obligatorii fiindcă ele se
❌ NU se aplică militarilor, funcționarilor, angajaților administrației penitenciarelor, lucrătorilor
dobândesc, conform legii, prin efectul intrării într-un raport de muncă.

MAI în general (poliție, STS și altele) fiindcă au altă casă de pensii. Ei nu au asigurare de boli
profesionale și accidente de muncă fiindcă oricum au drepturi speciale, plus că ei fiind implicați
în activități secretizate nu e posibil ca dosarul lor să fie gestionat de o autoritate civilă (casa de
pensii). DIn nou, ei au drepturi speciale oricum, mai ales că unii dintre ei au risc mai mare de
accidente. Ei au propriile beneficii în caz de accident.

Se aplică coordonarea între statele membre pentru acordarea sumelor cuvenite,

conform Regulamentul (CE) nr. 883/2004, discutat mai sus. Raportul juridic de asigurare de
accidente de muncă și boli profesionale se naște la data nașterii raportului de muncă sau de la
momentul începerii practicii profesionale. Se fac instruiri de SSM regulat pentru a evita
accidentele, iar fișa de instructaj (fișa de SSM care e obligatorie pentru toți angajații) este
personalizată în funcție de caracteristicile și riscurile locului de muncă respectiv. Pentru elevi,
studenți și ucenici, e obligatoriu instructajul de SSM dar în realitate nu se întâmplă, însă orice
accident este un accident de muncă dacă sunt îndeplinite condițiile, indiferent dacă li se face
instructajul sau nu.
Baza de calcul este aceeași ca la concediile și indemnizațiile pentru asigurări de
sănătate: veniturile salariale sau din activități asimilate obținute în ultimele 6 luni anterioare
momentului din care se acordă prestațiile. Stagiul de cotizare? Recuperarea capacității de
muncă se face prin unități aflate în contract cu casa de pensii (de ex: centre de kineto). Dacă
cineva vrea să meargă la privat, e problema lui și suportă costurile.

Prestațiile acordate:
✌ Prestații medicale pentru diagnostic, reabilitare și recuperare a capacității de muncă (consult,
chirurgie reparatorie, cure balneoclimaterice, dispozitive medicale etc.). 15-21 de zile pentru
tratamentele balneare, iar biletele se acordă prin casa de pensii. La fel, se pot acorda gratuit
dispozitive medicale care se decontează din bugetul casei de pensii.
✌ Prestații de reabilitare și reconversie profesională. Se acordă celor care deși nu au pierdut
complet capacitatea de muncă, nu mai pot exercita activitatea ca urmare a bolii profesionale
sau accidentului de muncă. De exemplu, cineva care lucra la înălțime nu o mai poate face din
cauza unui accident care i-a cauzat vertij. Această prestație este diferită de cea specifică
șomajului. Aici reconversia profesională presupune servicii medicale și psihologice iar cauza
este un accident de muncă sau boală profesională. Pe toată această durată, casa de pensii
oferă și o indemnizație lunară de 70% din salariul de bază brut avut de asigurat la data
survenirii accidentului sau bolii.
✌ Indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă. Dacă incapacitatea survine ca urmare
a unui accident de muncă sau unei boli profesionale, acel certificat despre care am discutat la
concediu medical trebuie să mai aibă o condiție îndeplinită: dacă se acordă pentru boală
profesională, trebuie avizat și de DSP, iar dacă e pentru accident de muncă, trebuie vizat
obligatoriu și de ITM. Aceste certificate au jos și niște rubrici speciale pentru vize. Numai în
baza acestor vize casa de pensii e obligată să plătească indemnizația. Dacă nu există aceste
vize se consideră că nu e boală profesională sau accident de muncă, deci plățile se fac de către
casa de asigurări de sănătate. Cuantumul este 80% din media veniturilor brute din ultimele 6
luni. Pentru urgențe medico-chirurgicale, indemnizația este 100% din baza de calcul. Se acordă
pe o durată de maximum 183 de zile cu posibilitatea prelungirii cu încă 90 de zile la fel ca la
OUG nr. 158/2005. Dacă medicul specialist consideră necesar, poate propune pensionarea de
invaliditate a asiguratului.
✌ Indemnizația pentru trecerea temporară în alt loc de muncă și pentru reducerea timpului de
muncă. Este o perioadă de cel mult 90 de zile în ultimele 12 luni în care salariatul asigurat poate
beneficia de reducerea programului de lucru cu o pătrime și de o indemnizație din fondul casei
de pensii care nu poate depăși 25% din baza de calcul. Așadar, apare ca și când ar lucra 8 ore,
iar cele două ore pe care nu le lucrează sunt plătite de casa de asigurări. Ca urmare, nu suferă
la vechimea în muncă. Pentru trecerea temporară în alt loc de muncă, indemnizația se acordă
dacă nu se mai poate lucra în locul de muncă anterior din cauza accidentului sau bolii. Dacă
există alte locuri de muncă vacante și adecvate și la noul post se oferă un venit inferior raportat
la media veniturilor din ultimele 6 luni anterioare survenirii bolii/accidentului, diferența se acordă
de către casa de pensii pe perioada cât salariatul e mutat în alt loc de muncă.
✌ Compensațiile pentru atingerea integrității. Beneficiază cei care au avut calitatea de salariat
și care ca urmare a îmbolnăvirii sau accidentului și care au pierdut între 25-50% din capacitatea
de muncă, au leziuni permanente și care produc deficiențe. Beneficiază o singură dată de o
compensație, care ține cont de gravitatea leziunii. Cel mult se acordă 12 salarii minime brute pe
țară. De la pierdere de peste 50% în sus începe invaliditatea și se califică pentru pensie de
invaliditate.
✌ (În legea pensiilor) Ajutoarele pentru deces. Dacă decesul e urmare a unei boli profesionale
sau accident de muncă, ajutorul de deces este 4 salarii medii brute. Cererea de acordare se
depune la asigurător (casa de pensii), care plătește acest ajutor.
✌ Rambursări de cheltuieli. În cazul în care victima accidentului e transportată de urgență la
spital, dacă transportul nu s-a făcut în sistem obișnuit (mijloacele de transport ale ISU), se
rambursează cheltuielile dacă se dovedește că nu se putea face transportul altfel.
✌ Decontarea ochelarilor, protezelor, aparatelor auditive dacă ele sunt necesare recuperării, ori
dacă persoana le avea și acestea au dispărut/deteriorat în timpul accidentului de muncă. Se
mai decontează și dispozitivele medicale implantabile chirurgical.
Contribuțiile pentru aceste asigurări sunt reglementate de Codul fiscal. Jurisdicția pentru
accidente de muncă și boli sociale se realizează prin completurile specializate în conflicte de
muncă și asigurări sociale. Regulile de competență sunt aceleași ca la litigiile de muncă
(tribunalul ia fondul, apelul e la curtea de apel, nu se plătește taxă de timbru, competența
teritorială este la domiciliul asiguratului sau sediul asigurătorului).

✅ Casa de asigurări de sănătate, conform legii reformei asigurărilor sociale de sănătate în

afara cazurilor de accidente de muncă și boli profesionale, poate deconta și aparate auditive,
proteze, implanturi chirurgicale necesare supraviețuirii dacă persoana are venituri foarte mici.
Decontarea, aici se face de casa de asigurări de sănătate, fiind vorba de boli obișnuite.

Orice accident de muncă se comunică obligatoriu și imediat ITM-ului, conform Legii

securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, se realizează un dosar și se investighează situația.
Angajatorii sunt obligați să asigure normele de SSM, angajații să le respecte și ITM să verifice
respectarea. În cazul accidentelor colective grave se mobilizează un corp de control de la
Ministerul Muncii, nu ITM-ul (ex: se surpă pereții în mină și mor zeci de mineri, ia foc o fabrică
de produse petrochimice).

🎉 Fun fact: Casa de pensii este condusă de un președinte și are un consiliu tripartit format din
9 membri: 3 reprezentanți ai guvernului, 3 reprezentanți ai salariaților aleși de comun acord de
organizațiile sindicale, și 3 reprezentanți ai angajatorilor aleși de comun acord de organizațiile
patronale. Durata mandatelor acestora e de 4 ani iar pe această durată primesc și o
indemnizație.

Seminar - 17.03.2021
OUG nr. 158/2005 & 111/2010

OUG nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate

mai prevede și reducerea programului de lucru cu o pătrime numai pentru persoanele cu
CIM cu normă întreagă (8h). Scopul este ocrotirea persoanelor asigurate care s-au aflat o
perioadă mai lungă de timp în concediu medical și au nevoie de o perioadă de adaptare,
recuperare, dar care să fie o perioadă activă. Din dosarul medical trebuie să rezulte că nu pot
lucra normă întreagă. E exclus ca aceste persoane să facă ore suplimentare. Dacă se
depășesc 90 de zile de concediu medical, se poate acorda această facilitate de reducere a
orelor de lucru. Se acordă pe o perioadă maximă de 90 de zile în ultimele 12 luni. Procedura de
acordare debutează cu obținerea avizului medicului expert de asigurări sociale, care lucrează la
cabinetele specializate din subordinea Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare
a Capacității de Muncă (INEMRCM sau comisia). Fiind un aviz medical, se emite pe fiecare
lună. În trecut, acest drept era accesat frecvent de mame deoarece nu exista concediu de
creștere a copilului. Dreptul la acest program redus se acordă în considerarea faptului că încă
lucrezi. Cele 6 ore lucrate se plătesc de angajator iar restul pentru 2h se acordă din bugetul
asigurărilor sociale și nu poate depăși 25% din venitul normal.
Carantina se declară de către autoritatea publică locală (primar) la solicitarea DSP. Este
vorba de un risc general, specific unei zone, nu unui loc de muncă anume. Carantina poate
avea drept cauze epidemii, dar și epizootii. Ca efect, persoana nu își poate desfășura activitatea
și fie nu poate desfășura activitatea la locul de muncă, fie nu mai are acces la locul de muncă.
Pe această perioadă se primește o indemnizație de 75% din baza de calcul. Perioada e
vechime în muncă și stagiu de cotizare. Nu există o durată de acordare standard, ci cât ține
carantina.
Biletele de tratament pentru recuperare medicală se acordă pentru recuperare
medicală oferită asiguraților care au suferit de diverse maladii și starea lor de sănătate, dar mai
ales capacitatea de muncă, s-ar putea ameliora dacă urmează un tratament de
balneofizioterapie. Pe durata tratamentului se suspendă contractul de muncă și beneficiarul
trebuie să se odihnească. Medicul prescriptor poate acorda un astfel de bilet, prin casa de
asigurări, care se încasează la stațiuni de tratament. Durata este 15-21 de zile după caz. Pe

🔑
perioada tratamentului se plătește o indemnizație.
Alte aspecte relevante: Persoanele care se află în concedii medicale de orice fel, dacă le
încetează CIM prin ajungere la termen ori prin încetarea activității angajatorului, concediul nu se
mai poate continua deoarece nu mai există angajator. Persoana în cauză este, în acest caz,
preluată în plată de casa de asigurări iar pe toată perioada până i se încheie concediul
indemnizațiile se achită integral de către casa de asigurări. În această situație nu se pune
problema de concediu, fiindcă nu există un angajator, ci doar de indemnizație.

OUG nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația pentru creșterea copilului privește un
concediu special pentru creșterea copilului până la 2 ani, respectiv 3 ani pentru copilul cu
handicap. Inițial și aceste prestații erau în legea pensiilor și se suportau de bugetul de pensii,
motiv pentru care bugetul s-a supraîncărcat și a fost nevoie de repartizarea asigurărilor în alte
bugete. Inițial, actul din 2005 a adus probleme de aplicare, fapt ce a forțat instanțele să adauge
la lege pentru a suplini drepturi neacordate în mod injust. Noul act, OUG nr. 111/2010,
raportează asigurarea la impozitul pe venit, nu la contribuții. Nici aici nu există asigurări
facultative, sistemul este mult diferit de celelalte sisteme. Persoanele care au plătit impozit pe
venit 12 luni din ultimele 24 pot accesa acest concediu.

🍼
Beneficiari:

🍼
Persoanele aflate în raporturi de dependență
Persoanele care desfășoară activități independente sau care realizează venituri din drepturi

🍼
de proprietate intelectuală
Persoanele care desfășoară activități agricole (silvicultură, piscicultură etc.).

❌ NU intră aici persoane care plătesc impozit pe venit dar obțin venituri din alte surse: chirii,
speculații pe piața financiară, dobânzi etc.

Aceste 12 luni din ultimele 24 constituie stagiu și sunt incluse și luni în care nu ai putut
plăti impozit din diferite cauze (ex: concediu medical), care constituie perioade asimilate. Aceste
12 luni din ultimele 24 nu trebuie să fie neapărat consecutive.

🕘
Perioade asimilate:
Perioada în care persoana a fost șomeră sau s-a aflat în căutarea unui loc de muncă
🕘 Perioada în care persoana a urmat o formă de învățământ la zi (superior dar și, spre
🕘 Perioada în care persoana și-a urmat partenerul în misiuni diplomatice sau militare în
deosebire de alte acte, învățământ preuniversitar)

🕘 Perioade în care persoana a urmat cursuri de pregătire profesională

străinătate

🕘 Alte perioade enumerate specific în lege [art. 2 alin (5) din ordonanță].
Beneficiază oricine are domiciliu pe teritoriul României, a plătit impozit pe venit sau are
perioade asimilate, iar copilul locuiește cu beneficiarul în România. Se acordă pe 2 ani sau 3 ani
dacă copilul are handicap. Cuantumul minim e 2.5 ISR (indicator social de referință) și maximul
e 8500 RON. ISR este un indicator folosit în calculul drepturilor de asistență socială
(echivalentul punctului de pensie). În 2020 valoarea unui ISR era 500 RON și la momentul
actual (martie 2021) nu s-a modificat. Aceleași implicații ale creșterii punctului de pensie există
și dacă s-ar majora ISR-ul (presiune pe bugetul de stat, de exemplu). Valoarea reală e 85% din
baza de calcul (media veniturilor nete în ultimele 12 luni din ultimele 24 - da, așa scrie în lege.
Din ce s-a predat rezultă că se referă de fapt la cele 12 luni care formează stagiul). Dreptul
poate fi accesat și de cei care au adoptat sau urmează să adopte, precum și celor cărora li s-a
încredințat copilul, cu excepția asistenților maternali profesioniști. Pentru oricâte nașteri ar
exista se acordă acest concediu la cerere. Dacă din aceeași naștere rezultă mai mulți copii
(gemeni, tripleți etc.), se acordă indemnizația pentru primul copil iar pentru restul se acordă 2.5
ISR/copil. Dacă apar suprapuneri între concedii de creștere, se beneficiază în continuare de
dreptul pentru prima naștere iar pentru perioada în care există suprapunere se acordă 2.5 ISR.
Dacă nu ai stagiul de 12 luni complet, lunile se pot rotunji (nu ne dă la examen că e complicat
de explicat). Pe perioada concediului se acordă asigurare de sănătate, perioada e asimilată
vechimii în muncă și în specialitate. Solicitările de acordare a acestor beneficii se depun la
primărie (o tonă de hârțogăraie: declarații de venituri, certificate de naștere, căsătorie whatever
ce mai cere acolo). După ce primăria verifică dosarul, trimite un aviz favorabil la Agenția pentru
Prestații Sociale, care gestionează banii pentru prestațiile de asigurări sociale (plătite din
bugetul central). Agenția emite o decizie în urma căreia beneficiarul/beneficiara va primi banii.
Decizia se poate contesta. Dacă situația se modifică în vreun fel (te reangajezi, a încetat
contractul etc.) se emit decizii noi. Beneficiarul depune o înștiințare de suspendare a
contractului la angajator iar acesta din urmă ia act de suspendare, fără să se poată opune.
Deciziile se pot contesta la instanța de contencios-administrativ! Ordonanța prevede și o lună
din acest concediu pentru partenerul care nu a accesat concediul (tatăl de obicei, sau mama
după caz). În plus, partenerii pot roti perioada de concediu între ei fiindcă se poate accesa de
oricare dintre părinți dar doar de unul din ei. Se acordă 2 sau 3 ani concediu dar părinții pot
decide să ia un an unul și un an celălalt.
Stimulentul de inserție este o sumă fixă care se plătește titularului concediului pentru
creșterea copilului dacă acesta renunță de bună voie cu 2 luni înainte de termen la acest
concediu și începe să realizeze venituri. Stimulentul se acordă doar dacă reiei activitatea și
plătești efectiv impozit iar perioada de acordare e până când copilul împlinește 3 ani, respectiv 4
ani pentru copilul cu handicap. Cuantumul este de 650 RON/lună/copil. Banii aceștia nu sunt
impozabili. În perioada în care se plătește acest stimulent persoana nu poate fi concediată. E
posibil să apară o modificare în curând care prevede că se pot concedia angajații pe motive
disciplinare. La întoarcerea din concediul de creștere a copilului persoana beneficiază de o
perioadă de acomodare de 6 luni în care nu se poate modifica contractul de muncă și se acordă
servicii de formare profesională. Aceste concedii nu reduc drepturile la concedii de odihnă.

Curs 8
Șomajul

Legea nr. 76/2002 prevede protecția acordată persoanelor care își pierd locul de muncă.
La fel ca la alte asigurări sociale, se plătește o cotizație la fondul asigurărilor sociale. Repartiția
procentelor din contribuție către fiecare fond separat se stabilește prin Codul fiscal. Asigurarea
de sănătate se plătește separat față de celelalte contribuții. La fel ca la alte asigurări, stagiile de
cotizare se recunosc între statele UE. ANOFM este structura centrală, în subordinea căreia se
află agenții teritoriale și agenții județene. ANOFM oferă inclusiv cursuri de formare profesională
complet plătite de asigurător. În plus, perioada în care persoana e șomeră se consideră stagiu
de cotizare pentru pensie și concedii medicale, iar pe lângă asta beneficiază de asigurare de
sănătate. Pe lângă ANOFM, alte entități private care activează în domeniul plasării forței de
muncă au nevoie de acreditare din partea ANOFM (presupun că bestjobs, eJobs etc., dar nu
știu sigur).
În art. 1 din Legea nr. 76 se menționează principiul libertății alegerii locului de muncă și
faptul că se asigură ajutorul de șomaj, fapt detaliat în art. 2 și 3. Art. 5 oferă definițiile relevante,
din care sunt relevante pentru noi persoana aflată în căutarea unui loc de muncă, șomer, șomer
înregistrat, șomer de lungă durată, tinerii cu risc de marginalizare socială, tânăr NEET (bro the
fuck?),stagiu de cotizare și ISR (indicatorul social de referință. Un indicator stabilit prin lege la

📌
care se raportează diferite asigurări sociale. Momentan valoarea ISR este de 500 RON).
Cei care au pensie NU beneficiază de ajutor de șomaj, drept pentru care dacă o persoană
îndeplinește condițiile pentru a ieși la pensie (fie că a ieșit sau nu efectiv) nu mai poate primi
ajutor. În plus, persoanele care aleg să lucreze după ce se pensionează nu mai au de plătit
contribuții pentru șomaj. Nu pot fi considerați șomeri cei care nu au capacitate de muncă (ex: au

🔑
pensie de invaliditate).
COR (codul ocupațiilor din România) = listă de coduri din 6 cifre, adoptată prin HG. Se
modifică periodic pe măsură ce sunt autorizate alte ocupații de către Ministerul Muncii, sau
unele meserii dispar. Menționarea acestui cod este obligatorie în contractele individuale de
muncă. Nu se confundă cu codul CAEN, care se referă la activități desfășurate de
întreprinzători.

🔨
Beneficiarii sunt persoanele care (art. 16):

🔨
Au devenit șomeri, astfel cum e definit acest concept de lege

🔨
Nu pot ocupa un loc de muncă după absolvirea unei instituții de învățământ

🔨
Ocupă un loc de muncă și din diverse motive doresc schimbarea acestuia

🔨
Au dobândit statutul de refugiat
Nu au putut ocupa un loc de muncă după eliberarea din detenție sau după repatriere

Persoanele care au dreptul la indemnizație de șomaj sunt cele aflate în una din situațiile
de la art. 17. Trebuie avut în vedere faptul că literele a) și b) sunt neconcordante cu Codul
muncii, deoarece acesta din urmă a intrat în vigoare după legea privind ajutorul de șomaj.
Actualmente, clasificarea motivelor de încetare a contractelor de muncă e diferită. De exemplu,
desființarea locului de muncă este motiv neimputabil. Dacă trebuie să facem, vreodată, corelația
între cele două acte, trebuie să vedem enumerarea motivelor imputabile și neimputabile din
normele de aplicare de la Legea nr. 76/2002. Art. 56 lit. e) din Codul muncii este un motiv
neimputabil, deoarece era vina angajatorului că a angajat pe cineva pe un post de pe care
fusese înlăturat ilegal angajatul anterior. Se poate vorbi, aici, de șomaj dacă angajatorul nu
reușește să ofere acestei persoane un alt loc de muncă, după cum cere Codul muncii. Alin. (2)
al art. 17 prevede persoanele care sunt asimilate șomerilor, așadar beneficiază de drepturile
prevăzute de Lege. Aceste persoane sunt doar asimilate, nu veritabili șomeri, deoarece nu au
deținut anterior un loc de muncă din care au fost eliberați sau au plecat iar această
demisie/concediere să fi constituit premisa nevoii de ajutor de șomaj.
Categoriile de asigurați sunt cetățenii români care realizează venituri, cetățenii români
care lucrează în străinătate sub autoritatea unui angajator străin, străinii și apatrizii care fac
venituri în România. Niciodată pensionarii nu sunt asigurați. Ce este specific șomajului față de
alte forme de asistență socială e că nu se acordă vreun concediu.

👷
Persoanele asigurate obligatoriu sunt (art. 18 și 19):

👷
Angajați cu CIM

👷
Funcționarii publici

👷
Persoanele numite sau alese

👷
Cei ce lucrează la ONG-uri, lăcașe de cult, sindicate și altele asemenea
Alte persoane care desfășoară activități în baza contractelor de mandat (administratorii,

👷
directorii executivi etc.)

👷
Cooperatorii

👷
Persoanele care realizează venituri în România sau în alt stat UE
Străini și apatrizi care realizează venituri din alte state și care nu se supun Regulamentului
(CE) nr. 987/2009 pe perioada cât sunt în România

👷
Se pot asigura facultativ [art. 20 alin. (1)]:

👷
Asociații unici, asociații

👷
PFA-uri

👷
Titulari de întreprinderi individuale sau membrii întreprinderilor familiale

👷
Cetățeni români ce desfășoară activități în străinătate
Alte persoane care desfășoară activități din care realizează venituri

📝 Persoanele care se asigură facultativ încheie un contract separat și plătesc contribuție

conform Codului fiscal [art. 20 alin. (2)].

Indemnizația de șomaj este prevăzută de art. 34 din lege și prevede că șomerii

beneficiază de indemnizație dacă au stagiu de cotizare de 12 luni din ultimele 24, nu realizează
venituri din activități reglementate/fac venituri mai mici decât ISR, nu îndeplinesc condițiile de
pensionare și sunt înregistrați la AOFM. Indemnizația se acordă de la data de la care le-a
încetat raportul de muncă sau după încetarea celor 60 de zile în cazul persoanelor asimilate
șomerilor. Se depune o cerere la AOFM în termen de 10 zile de la intervenirea situației care
duce la nevoia de a obține ajutor de șomaj. Dacă depui mai târziu de cele 10 zile, dar nu mai
târziu de 12 luni, ajutorul se acordă de la data depunerii cererii. Termenul de 12 luni este un
termen de decădere, nesupus suspendărilor și întreruperilor. Indemnizația de șomaj se acordă
pe durate diferențiate în funcție de durata stagiului de cotizare, conform art. 39. Durata de
acordare este de 6 luni pentru perioade de cotizare de cel puțin 1 an, 9 luni pentru stagii de
cotizare de cel puțin 5 ani, și 12 luni pentru cei cu stagiu de cotizare de peste 10 ani. Cuantumul
este diferențiat, conform art. 39 alin (2), în funcție de stagiul de cotizare astfel: 75% ISR pentru
cei cu stagii de cel puțin 1 an (375 RON/lună), iar pentru stagii mai mari de 1 an se calculează
prin adăugarea la acest minim a unui procent diferențiat după durata stagiului, procent care se
aplică raportat la media veniturilor care constituie baza de calcul a indemnizației, din ultimele 12
luni în care s-a realizat stagiu de cotizare. Baza asta de calcul se stabilește prin normele
metodologice de aplicare a legii, conform alin (21). Procentul crește în funcție de numărul de ani
de stagiu, conform art. 39 alin. (3).

Exemplu practic: sporul este 3% pentru stagii de cel puțin 3 ani. Așadar, dacă am lua baza de
calcul ca fiind 3000 RON, indemnizația este 375 RON+(3% din 3000 RON)=375+90=465
RON/lună).

Beneficiarii indemnizației au obligația de a se prezenta lunar sau de fiecare dată când

sunt solicitate, la agenția unde sunt înregistrați, pentru a primi ajutor în găsirea unui loc de
muncă, trebuie să notifice orice schimbare a condițiilor care au dus la acordarea ajutorului, să
participe la cursuri sau traininguri puse la dispoziție de agenție, să își caute activ un loc de
muncă. De asemenea, dacă survine incapacitate temporară de muncă, trebuie să informeze
agenția în termen de 24h despre schimbarea stării de sănătate în acest caz. Angajatorii care
încadrează în muncă persoane care au beneficiat de ajutor de șomaj trebuie să anunțe agenția.
Nu beneficiază de ajutor de șomaj cei ce refuză un loc potrivit cu pregătirea lor sau care nu se
prezintă la activitățile puse la dispoziție de agenție, precum și cei care după absolvirea unei

📌
forme de învățământ își continuă educația (ex: merg la master sau la o postliceală).
Să citim noi cauzele de încetare a plății indemnizației - art. 44.
Sumele plătite fără drept se recuperează, beneficiarii au asigurare de sănătate iar
bugetul agenției virează în numele persoanei contribuții la fondul pentru asigurări de sănătate și
contribuțiile la fondul de pensii.

Curs 9
Șomajul

Măsurile active pentru prevenirea șomajului sunt luate de ANOFM și cuprind, conform Legii nr.

📈
76/2002:
Art. 481 - Angajatorii care organizează programe de formare profesională derulate prin firme
specializate acreditate de ANOFM primesc de la bugetul ANOFM 50% din cheltuielile cu
organizarea cursurilor pentru cel puțin 20% din personalul angajat. Conform Codului muncii
angajatorul este obligat să asigure formarea profesională continuă a angajaților săi. Dacă timp
de 2 ani angajatorul nu asigură formarea profesională, salariații pot cere un concediu special în

📈
timpul căruia să urmeze un astfel de curs.
Art. 49 - În cazul concedierilor colective, angajatorii au obligația să înștiințeze agenția pentru
ocuparea forței de muncă în vederea adoptării unor măsuri de combatere a șomajului. Aceeași
obligație apare și în Codul muncii, deoarece Legea nr. 76/2002 e anterioară Codului muncii,
acesta din urmă fiind adoptat în 2003. Neîndeplinirea obligației angajatorului de a notifica
concedierea colectivă către ITM și ANOFM atrage nulitatea concedierii. În cazul concedierilor
colective, ANOFM realizează unele servicii de preconcediere, care de obicei constau în
informarea despre drepturile persoanelor concediate (ex: uneori pot primi unele compensații) și
cum se aplică pentru ajutorul de șomaj. În mod secundar, ANOFM mai acordă și unele cursuri
de pregătire în vederea reducerii perioadei în care persoana va sta fără job. Mai mult, în unele
contracte colective era stipulat că în perioada de preaviz se pot acorda 4h/zi liber în vederea
căutării de noi locuri de muncă. Aceste 4h se pot acorda, cu acordul angajatorului, și cumulat
(de ex: din 20 de zile de preaviz, 10 zile să stea doar să caute de lucru). Aceste zile/ore libere
sunt plătite. Un alt scop al acestei perioade este ca persoana să poată participa, dacă vrea, la

📈
cursuri de recalificare oferite de ANOFM.
Sondarea angajaților cu privire la ce ar dori angajații.

Măsuri de stimulare a angajărilor: just read art. 53-561. Efectiv e ce e acolo.

Creșterea șanselor de ocupare a forței de muncă se face prin (art. 57): informare și
consiliere profesională, formare profesională directă, evaluare și certificare a competențelor
profesionale, medierea muncii, asistență pentru inițierea unei afaceri proprii sau activități
independente și altele. Medierea muncii presupune punerea în legătură a persoanelor aflate în
căutarea unui loc de muncă cu angajatorii. Angajatorii au obligația de a comunica în termen de
3 zile de la vacantare a existenței unui loc de muncă disponibil. Vezi și art. 661
Toate cursurile oferite de ANOFM, în special prin prestatori autorizați, se finalizează cu
diplome recunoscute atât la nivel național, cât și european. Persoanele care urmează alte
cursuri decât cele acreditate de ANOFM (ex: cursuri făcute de angajatori, finalizate cu diplomă
dar care nu e recunoscută) pot să solicite ANOFM echivalarea acestor competențe și
încadrarea în standardul național de calificare profesională, cu atribuirea unui cod COR, dacă
persoana dovedește aceste competențe. Țările UE își recunosc automat între ele competențele
dobândite prin cursuri, în timp ce competențele dobândite în state non-membre sau în state cu
care România nu are acorduri de recunoaștere trebuie recunoscute printr-un serviciu special
oferit de Min. Educației.

👷 Șomerii care primesc o ofertă de loc de muncă NU pot refuza un loc de muncă plătit decât
pentru motive temeinice.

📝 De citit și art. 73 1
privind drepturile absolvenților și stimulentul de inserție, plus art. 80-83
privind angajarea absolvenților, ca măsuri de stimulare a angajatorilor să încadreze persoane în
muncă. Also, art. 75 și 75 1 privind prima de instalare.

Stimularea angajatorilor pentru a realiza angajări:

📈 Subvenționarea locurilor de muncă. DIn bugetul asigurărilor de șomaj sau din alte surse se
pot subvenționa un fel de posturi temporare pentru realizarea unor servicii sau lucrări de interes
public, precum lucrări de întreținere a infrastructurii. Nu se subvenționează serviciul respectiv, ci
salariile acordate pentru muncile prestate, fie că angajatorul e un ONG sau o societate

📈
comercială. A se citi art. 77 1 și 772.

📈
Acordarea de credite în condiții avantajoase: art. 86 și urm.
Art. 85 - angajarea unor anumite categorii de persoane. Angajatorul primește unele sume pe
o perioadă limitată.

✨ În acest punct mi-am băgat picioarele fiindcă profu doar citește din lege. Efectiv ce a predat
condițiile de acordare/retragere din Legea nr. 76/2002. ✨
e ce scrie și în lege așa că doar citește beneficiile acordate șomerilor și angajatorilor, precum și

Promovarea participării pe piața muncii a tinerilor cu risc de marginalizare socială e un capitol

nou introdus, care, din nou, recomand a se citi ca atare (art. 931-94).

Seminar - 31 martie 2021

Protecția persoanelor cu handicap

Această formă de protecție este prevăzută de Legea nr. 448/2006 și operează cu două
noțiuni: persoană cu dizabilități și persoană cu handicap. Era o vreme când se renunțase la a
doua noțiune, dar s-a reintrodus pentru a asigura o distincție mai clară deoarece există nevoi
diferite. De pildă, unele persoane cu dizabilități nu au nevoie de măsurile de protecție prevăzute
de lege și se descurcă. Dizabilitatea e, mai degrabă, un diagnostic și este pus ca urmare a unei
evaluări conform clasificării dizabilităților, clasificare făcută de OMS. Ca o paranteză, OMS a
emis și o clasificare internațională a maladiilor, clasificare utilizată și în România, prin care
fiecărui diagnostic i se atribuie un cod.
Persoanele cu handicap, conform art. 2 alin. (1) sunt acele persoane cărora mediul
social, neadaptat deficiențelor lor fizice, senzoriale, psihice, mentale și/sau asociate, le
împiedică total sau le limitează accesul cu șanse egale la viața societății, necesitând măsuri de
protecție în sprijinul integrării și incluziunii sociale.
Persoane cu dizabilităţi, conform art. 5 pct. 16, sunt persoane care suferă de o
dizabilitate, definită de lege astfel: termenul generic pentru afectări/deficiențe, limitări de
activitate și restricții de participare, definite conform Clasificării internaționale a funcționării,
dizabilității și sănătății, adoptată și aprobată de Organizația Mondială a Sănătății, și care relevă
aspectul negativ al interacțiunii individ-context.
Așadar, dacă o persoană se încadrează în noțiunea de persoană cu handicap conform
legii, beneficiază de o protecție sporită prin diverse măsuri, instituite în funcție de gradul de
handicap.

♿
Persoanele cu handicap au drepturi la (art. 6):

♿
ocrotirea sănătății - prevenire, tratament și recuperare;

♿
educație și formare profesională;
ocuparea și adaptarea locului de muncă, orientare și reconversie profesională;
♿ asistență socială, respectiv servicii sociale și prestații sociale;
♿ locuință, amenajarea mediului de viață personal ambiant, transport, acces la mediul fizic,
♿ petrecerea timpului liber, acces la cultură, sport, turism;
informațional și comunicațional;

♿ asistență juridică;
♿ facilități fiscale;
♿ evaluare și reevaluare prin examinarea la domiciliu a persoanelor nedeplasabile de către
membrii comisiei de evaluare, la un interval de 2 ani.

Drepturi și facilități acordate persoanelor cu handicap:

Art. 7 prevede că promovarea și respectarea drepturilor persoanelor cu handicap revin,
în principal, autorităților administrației publice locale unde își are domiciliul sau reședința
persoana cu handicap și, în subsidiar, respectiv complementar, autorităților administrației
publice centrale, societății civile și familiei sau reprezentantului legal al persoanei cu
handicap.
La ora actuală, ajutorul vine de multe ori și de la persoane sau entități din exterior:
ONG-uri şi biserică (inclusiv de la mănăstiri și facultățile de teologie), precum și din alte surse
(ex: facultățile de asistență socială, prieteni, apropiați, sau persoane care pur și simplu vor să
ajute). Măsurile privind încadrarea în muncă sunt mai degrabă forme de asistență socială
(whatever that sentence meant). Conform art. 8, activitățile privind asistența persoanelor cu
handicap este asigurată, în primul rând, de Autoritatea Națională pentru Persoanele cu
Handicap.
Pentru drepturile privind sănătatea și recuperarea, art. 9-11 din lege prevăd facilitățile
acordate, de exemplu: dispozitive medicale, rețete 100% compensate, bilete de tratament
balnear și altele. Art. 10, cel care prevede gratuitatea medicamentelor și a asistenței medicale,
nu face diferența între grade de handicap, spre deosebire de art. 11 unde se fac unele distincții.
În ceea ce privește accesul la educație, art. 15-19 prevăd măsurile care trebuie luate
pentru a facilita accesul, precum și obligațiile autorităților. Atenție la art. 16 alin. (7)-(9) privind
gratuitățile, la alin. (8) acele reduceri fiind acordate la cerere! În general, se încurajează, în
măsura în care este posibil, realizarea educației în școli și clase de copii normali (învățământul
de masă). Totuși, uneori nu e posibil fiindcă ori sunt clasele supraaglomerate (mai ales la oraș)
sau fac copiii mișto de cel cu handicap, ori handicapul/dizabilitatea face dificilă sau imposibilă
educația în sistem de învățământ de masă, deci e nevoie de înscrierea la școli speciale unde nu
mai există diferențieri după dizabilitate, ci sunt puși toți la comun. Învățământul special și cel
special integrat sunt feluri de organizare a învățământului în funcție de tipuri de handicap sau
nevoi ale beneficiarilor. Indiferent dacă instituția de învățământ e publică sau privată, drepturile
și facilitățile se aplică unde se poate. De exemplu, inclusiv universitățile private sunt obligate să
respecte și să asigure exercitarea drepturilor de la art. 18 alin. (1).
În materia locuințelor, art. 20 din lege prevede că persoanelor cu handicap trebuie să li
se ofere prioritate la închirierea, la nivelurile inferioare, a unei locuințe proprietate publică a
statului sau a unităților administrativ-teritoriale. În acest sens, există un fond de locuințe din care
se construiesc locuințe cu destinație specială, la nivelul fiecărei autorități publice (?), pentru
situațiile excepționale precum evacuarea persoanelor foarte sărace din imobile
revendicate/retrocedate (conform OUG nr. 74/2007), pierderea locuinței din cauza calamităților
naturale (inundații, cutremure etc.). Din păcate în caz de inundații nu prea s-au construit case,
Guvernul amplasând doar niște corturi (cred? Nu e clar ce s-a întâmplat). Acest fond se
numește fondul de locuințe sociale. În orice caz, conform art. 20 alin. (2) din lege persoanele cu
handicap au dreptul de a ocupa spații cu destinația de locuință care constituie proprietatea
statului sau a unităților administrativ-teritoriale fără a plăti chirie. Înainte de 1991-1992,
locuințele acestea formau cam 80% din fondul de stat. Ulterior, multe dintre locuințe au fost
vândute la prețuri modice celor care erau chiriași ai statului în respectivele locuințe încă de
dinainte de revoluție. Persoanele cu handicap mai au dreptul, în plus, la o cameră suplimentară
față de normele minimale de locuit. Momentan, norma este de 10 m2 spațiu locuibil/membru de
familie iar copiii de sex opus trebuie să aibă camere diferite. În plus, de facilitățile prevăzute de
alin. (2) beneficiază și familia/reprezentantul legal pe perioada cât are în îngrijire un copil/adult
cu handicap grav, iar de scutirea de la plata chiriei beneficiază și adultul cu handicap accentuat.
Fondul de locuințe este un fond public, conform art. 39 din Legea locuințelor nr. 114/1996, care
zice că sunt parte din domeniul public al UAT-urilor. În plus, aceste locuințe nu pot fi înstrăinate,
fiind văzute ca locuințe eminamente temporare. Momentan se lucrează la modificarea
pachetului legislativ privind construcțiile și urbanismul (legea locuințelor, legea construcțiilor
etc.).
Art. 21 prevede facilitățile acordate în domeniul cultură, sport și turism, în primul alineat
fiind prevăzută obligația generală a autorităților de a facilita accesul persoanelor cu handicap la
aceste domenii și activități. În concret, persoanele cu handicap au gratuitate la diferite instituții
sau manifestări culturale (ex: muzee, teatre, spectacole de operă). Aceleași facilități sunt
acordate și însoțitorilor persoanelor cu handicap grav sau accentuat, precum și însoțitorilor
copiilor cu handicap, fără a se menționa în lege gradul de handicap necesar în acest caz.Pentru
adulții cu handicap mediu și ușor, accesul la muzee, spectacole, manifestări artistice și sportive
se face în aceleași condiții cu elevii și studenții, de data asta nefiind menționat nimic despre
însoțitori.
Domeniul transporturilor este reglementat de art. 22-24. Pentru transportul în comun
sunt necesare anumite adaptări, precum înălțimea stațiilor de tramvai față de vehicul pentru a
se putea urca cu scaunul cu rotile, sau cel puțin una sau două uși să fie la nivelul platformei
pentru a se putea urca (tramvaiele de pe linia 10 au unele intrări la nivelul solului, altele ridicate,
cu scară - n.a.), lifturi sau platforme speciale la metrouri (cică unele stații mai vechi nu au, deși
cele noi - liniile M4 și M5 - sigur au). De asemenea, toate clădirile publice trebuie să aibă dotări
de accesibilitate pentru persoanele cu handicap (ex: liftul din aripa cu biblioteca de la noi din
facultate, rampele de la intrarea în clădirile direcțiilor de taxe și impozite locale etc.). Pentru

🎉
clădirile private modificările de accesibilitate sunt facultative.
Fun fact: pentru persoanele cu handicap se realizează vehicule personale la comandă (ex:
mașini, motociclete cu ataș) adaptate nevoilor fiecăruia. Cei fără picioare sunt încadrați la
handicap grav.
Pentru transportul interurban cu trenul în limita prețului unui bilet de tren tip interregio
clasa a II-a, cu autobuzul ori cu navele de transport fluvial, persoanele cu handicap grav
beneficiază de 24 de călătorii/an calendaristic, iar cele cu handicap accentuat de 12 călătorii/an
calendaristic. Dispozițiile privind persoanele cu handicap grav se aplică și însoțitorilor, dar
numai în prezența persoanei însoțite, precum și asistentului personal al persoanei cu handicap,
în timp ce dispozițiile privind persoanele cu handicap accentuat se aplică și însoțitorilor copiilor
cu handicap accentuat, însă numai în prezența copilului însoțit.
Art. 25 prevede facilitățile din punct de vedere al protecției juridice, instituind un regim
juridic de protecție care ușurează obținerea tutelei/curatelei în caz de nevoie. Mai mult, conform
alin. (6) și (7), cauzele în această materie se judecă cu celeritate și persoana cu handicap poate
fi asistată în fața instanței de părinte, reprezentant legal, tutore sau de către un ONG din care
face parte persoana cu handicap.
Persoanele cu handicap au beneficiat de facilități fiscale, însă au fost eliminate din lege.
Acum, persoanele cu handicap grav sau accentuat beneficiază de scutire de impozit pe profit.
Conform art. 27, persoanele cu handicap grav sau accentuat beneficiază de plata dobânzilor
creditelor de către stat dacă creditul este luat pentru achiziționarea unui singur vehicul și
adaptarea locuințelor la nevoile de acces, suma creditată nu depășește 10.000 EUR și să nu fie
făcut pe mai mult de 10 ani, iar toate ratele să fie achitate la scadență. Dacă este vorba de un
autovehicul adaptat transportului persoanelor netransferabile (dependente de scaunul cu rotile),
suma maximă este 20.000 EUR iar perioada de rambursare este maximum 15 ani. Dobânzile se
achită din bugetul de stat, prin transferuri de la bugetul Autorității Naționale pentru Persoanele
cu Handicap la bugetele direcțiilor generale de asistență socială și protecția copiilor județene,
respectiv locale pentru sectoarele Mun. București. În plus, pentru persoanele cu handicap care
dețin autoturisme, precum și pentru însoțitor și asistent personal, după caz, se aplică scutire de
rovinieta. Scutirea se aplică pentru un singur autoturism/persoană. Rovinieta e vreo 130

📌
RON/an, deci nu e o scutire lipsită de interes.
Despre serviciile sociale (art. 31-34) vom discuta la capitolul despre asistența socială.

Asistentul personal:
Baza acestei instituții este art. 35 care prevede: (1) Persoana adultă cu handicap grav
are dreptul la un asistent personal, în baza evaluării sociopsihomedicale. (2) Copilul cu
handicap grav are dreptul la un asistent personal.
Pentru ca o persoană să fie asistent personal, trebuie să îndeplinească condiţiile
prevăzute de art. 36:
(1) Poate fi încadrată cu contract individual de muncă în funcția de asistent personal persoana
care îndeplinește următoarele condiții:
a) are vârsta minimă de 18 ani împliniți; (se încheie CIM)
b) nu a fost condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni care ar face-o incompatibilă
cu exercitarea ocupației de asistent personal; (se cere cazier, iar agenția stabilește ce infracțiuni
sunt incompatibile cu funcția de asistent personal)
c) are capacitate deplină de exercițiu;
d) are o stare de sănătate corespunzătoare, atestată de medicul de familie sau pe baza
unui examen medical de specialitate; (e necesar un certificat emis de medicul de familie)
e) a absolvit cel puțin cursurile învățământului general obligatoriu, cu excepția rudelor și
afinilor până la gradul al IV-lea inclusiv ale persoanei cu handicap grav, precum și cu excepția
soțului sau soției, după caz; în situații excepționale, la propunerea asistentului social din cadrul
aparatului propriu al consiliului local în a cărui rază teritorială își are domiciliul sau reședința
persoana care urmează să îndeplinească funcția de asistent personal, Autoritatea Națională
pentru Persoanele cu Dizabilități poate aproba derogarea de la îndeplinirea condițiilor de studii
și în cazul altor persoane. (a absolvit cel puţin şcoala primară, dar pot fi exceptate de la condiția
de studii soțul/soția, ruda sau afinul până la gradul al IV-lea inclusiv al persoanei cu handicap
grav. Ca fapt, divers, de multe ori părinții copiilor cu handicap devin asistent personal și încheie
CIM pentru că le este dificil să lucreze altfel având și un copil cu handicap grav).
(2) Nu pot deține calitatea de asistent personal persoanele care beneficiază de concediu
pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până
la 7 ani. [Există o diferență între prezentul text și cel din OUG nr. 111/2010, care spune că acest
concediu se acordă, în principiu, pentru creșterea copilului cu handicap până la vârsta de 3 ani.
În unele situații vârsta se poate ridica până la 7. Incompatibilitatea din alin. (2) privind calitatea
de asistent profesionist e prevăzută și de art. 33 alin. (1) din OUG nr. 111/2010].
În plus, nu poți deveni asistent personal pe perioada concediului de creștere a copilului
oricum fiindcă accesarea acestui tip de concediu este o cauză de suspendare de drept a
oricărui CIM, așadar n-ai avea cum să ai contract de muncă cu normă întreagă ca asistent
personal.
Drepturile asistentului sunt stabilite prin art. 37, astfel: (1) Pe perioada îngrijirii și
protecției persoanei cu handicap grav, pe baza contractului individual de muncă, asistentul
personal are următoarele drepturi:
a) salariu stabilit potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea
personalului plătit din fonduri publice;
b) program de lucru care să nu depășească în medie 8 ore pe zi și 40 de ore pe
săptămână;
c) concediu anual de odihnă, potrivit dispozițiilor legale aplicabile personalului încadrat
în instituții publice;
d) transport urban gratuit, în condițiile prevăzute la art. 23;
e) transport interurban, în condițiile prevăzute la art. 24 (fiindcă asistentul trebuie să-l
însoţească).
(2) Pe perioada absenței temporare a asistentului personal, angajatorul are obligația de
a asigura persoanei cu handicap grav un înlocuitor al asistentului personal.

În practică, e dificil de aplicat alin. (2) deoarece e greu de găsit un înlocuitor, iar pe
deasupra e dificil pentru cazul când persoana cu handicap e un copil, să aibă un alt asistent
dintr-o dată, pe lângă traumele cu care trăiește deja, poate să nu fie ideal. Situația este similară
în cazul asistentului maternal profesionist, care deși pe hârtie are prevăzut un program de 8 ore,
concediu de odihnă și alte drepturi ca ale angajaților, nu poate, în realitate, să beneficieze de
ele fiindcă nu are cu cine lăsa copilul. Situația mai bună, pentru copiii cu handicap cel puțin,
este asistentul profesionist numit din familie, deoarece așa i se asigură rudei/afinului și un venit
stabil, și vechime în muncă, și nici nu rămâne copilul nesupravegheat. Mai ales dacă asistent
este numit unul din părinți, oricum în grija sa e copilul, dar așa măcar nu rămâne fără loc de
muncă.

Obligațiile asistentului personal sunt cuprinse în art. 38:

a) să participe, o dată la 2 ani, la instruirea organizată de angajator;
b) să semneze un angajament, ca act adiţional la contractul individual de muncă, prin care
îşi asumă răspunderea de a realiza integral planul de recuperare pentru copilul cu
 handicap grav, respectiv planul individual de servicii al persoanei adulte cu handicap
grav;
c) să presteze pentru persoana cu handicap grav toate activităţile şi serviciile prevăzute în
contractul individual de muncă, în fişa postului şi în planul de recuperare pentru copilul
cu handicap grav, respectiv în planul individual de servicii al persoanei adulte cu
handicap grav;
d) să trateze cu respect, bună-credinţă şi înţelegere persoana cu handicap grav şi să nu
abuzeze fizic, psihic sau moral de starea acesteia;
e) să comunice direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului judeţene,
respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în termen de 48 de ore de la
luarea la cunoştinţă, orice modificare survenită în starea fizică, psihică sau socială a
persoanei cu handicap grav şi alte situaţii de natură să modifice acordarea drepturilor
prevăzute de lege.

Nu se întocmește plan de recuperare/reabilitare dacă persoana cu handicap suferă de o

afecțiune ireversibilă. Pentru celelalte afecțiuni, planul de recuperare/planul individual de servicii
se anexează la CIM, iar autoritatea locală verifică cel puțin anual dacă se respectă planul. În
rest, contractul e supus dispozițiilor privind CIM din Codul muncii.

Asistentul personal profesionist:

Este reglementat de art. 45 și urm. Acest asistent acceptă să ia în locuința sa o
persoană cu handicap grav/accentuat care nu are locuință, nu realizează venituri sau realizează
venituri de până la nivelul salariului mediu pe economie. NU pot avea calitatea de asistent
personal profesionist soțul/soția sau rudele în linie dreaptă, însă o pot avea asistenții maternali
care au în îngrijire copii cu handicap grav sau accentuat, până la majoratul acestuia din urmă.
Totuși, această normă prevede o opțiune, deci persoana care devine asistent personal
profesionist renunță la calitatea de asistent maternal. Acest asistent este tot salariat și are
contract cu direcția de asistență socială (pentru persoane cu handicap adulte) sau cu direcția
pentru protecția copiilor (pentru copiii cu handicap). Salariul nu e negociabil, postul fiind
salarizat conform legilor privind salarizarea din fonduri publice. Indemnizația pentru fiecare adult
aflat în îngrijire este de 1,2 ISR pentru adultul cu handicap accentuat și 1,5 ISR pentru cel cu
handicap grav. Indemnizația se poate cumula și cu alte drepturi, precum ajutorul de încălzire,
accesul la cantina socială etc. Pentru copilul cu handicap, în loc de indemnizație există alocația
de stat pentru copil, care în cazul copilului cu handicap se dublează în cuantum. Art. 47
cuprinde drepturile salariale ale asistentului personal profesionist, menționând că ele se
majorează față de salariul de bază astfel: 15% pentru suprasolicitare neuropsihică sau condiții
de muncă deosebite, ori pentru perioada în care are în îngrijire cel puțin doi adulți cu handicap
grav/accentuat (în ultimul caz se acordă 15% în plus pentru fiecare persoană extra), 25% dacă
are în îngrijire o persoană cu handicap grav/accentuat cu HIV/SIDA. Obligațiile asistentului
personal profesionist sunt prevăzute de art. 47 (urmarea de cursuri de pregătire profesională,
angajamentul anexat la CIM, tratarea cu respect și bună-credință a celui aflat în îngrijire,
comunicarea direcției județene/locale orice modificare în starea fizică, psihică sau socială a
adultului cu handicap grav/accentuat). Persoanele cu handicap pot beneficia de servicii sociale
acordate în diferite centre specializate, publice ori private, conform art. 51.
Prestații sociale:
Pentru copii se aplică alocația de stat pentru copil, conform legii speciale și art. 58 alin. (1) +
alocația specială de hrană prevăzută de art. 58 alin. (2). Părintele, tutorele sau persoana care
se ocupă de îngrijirea copilului cu handicap beneficiază de prestații sociale cu valoare de
60%-12% ISR, după caz. În acest caz, deși prestațiile sunt mici ele se adună. Banii se plătesc
necondiționat, deci poate încasa o astfel de indemnizație și asistentul personal sau ruda
copilului cu handicap care îl ia în grijă. Adultul cu handicap beneficiază de prestații sociale în
valoare de 70%-12% ISR.

Accesibilitate:
Clădirile, mijloacele de transport și construcțiile aferente, precum și multe altele, trebuie
adaptate nevoilor persoanelor cu handicap. Pentru clădirile de utilitate publică accesibilitatea e
o condiție de eliberare a autorizației de construcție. O astfel de obligație există și în cazul
clădirilor de locuit, inclusiv în caz de reabilitare, modernizare, consolidare și altele asemenea
atunci când sunt finanțate din fonduri publice. Autoritățile au obligația să adapteze
transportul, în modurile și până la termenele prevăzute de art. 64. Toate editurile trebuie să
pună la dispoziție matrițele electronice editurilor specializate, la cerere, pentru a publica ediții în
Braille. Trecerile de pietoni trebuie dotate cu pavaj tactil (dalele alea galbene cu desene în relief
care sunt puse pe marginea peroanelor din stațiile de metrou mai noi, de exemplu, sunt pavaj
tactil), iar în intersecțiile aglomerate trebuie adăugate elemente de semnalizare sonoră și
vizuală.
Încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap se realizează în condiții de piață liberă
sau de unități protejate. În locurile unde trebuie dat concurs/examen (instituții și autorități
publice, de exemplu) trebuie să se organizeze concurs separat pentru persoanele cu handicap,
însă orice persoană cu handicap poate participa la examenul/concursul standard dacă dorește.
Pentru persoanele cu handicap perioada de preaviz de la încetarea CIM din inițiativa
angajatorului din motive neimputabile acestuia este de minimum 30 de zile lucrătoare iar
perioada de probă e obligatorie (deși Codul muncii spune că perioada de probă la persoanele
cu handicap e de maximum 30 de zile calendaristice, legea specială fiind ulterioară derogă și
instituie o durată de minimum 45 de zile lucrătoare. Perioada de probă este, aici, obligatoriu
plătită). Angajatorul trebuie să se asigure că gradul de dezvoltare și capacitatea fizică a
persoanei corespund locului de muncă, la fel ca pentru toți salariații, așadar medicul de
medicina muncii face o evaluare prin care îl declară apt, apt parțial sau inapt. Locul de muncă
trebuie să fie adaptat inclusiv în sensul accesului fizic, să existe toaletă pentru persoane cu
handicap. Pot lucra mai puțin de 8 ore, în condițiile speciale, dacă li se recomandă de către
comisie [art. 83 alin. (1) lit. f)]. De asemenea, trebuie să poată lucra în colectiv la fel ca restul
angajaților (mă rog, nu acum pe timp de pandemie dar în general). Profu zice că nu ar lucra de
noapte, nu am găsit nicio prevedere în acest sens dar nu e exclus să fie în vreun regulament de
aplicare. Încadrarea în muncă a persoane cu handicap NU atrage pierderea celorlalte drepturi
(gratuități/reduceri la transport și alte facilități, indemnizații, loc de parcare etc.)
Unitățile protejate sunt unitățile (persoane fizice sau juridice angajatoare, inclusiv
sectoare din persoane juridice) care angajează persoane cu handicap și sunt autorizate în
condițiile unui ordin al ministrului muncii. Unitățile protejate servesc unui interes atât pentru
salariați (persoanele cu handicap pot lucra și socializa împreună), cât și pentru angajatori
(sprijinirea unităților protejate. Probabil pentru beneficiile fiscale, printre altele).
Separat de articolele privind unitățile protejate, art. 78 alin. (2) prevede că autoritățile și
instituțiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care au cel puțin 50 de angajați, au
obligația de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de
angajați. Din păcate, un astfel de deziderat este imposibil în practică. Dacă angajatorii listați mai
sus nu se conformează acestor norme de personal trebuie să plătească statului o sumă
constând în salariul minim brut x număr de locuri pe care trebuiau să fie angajate persoane cu
handicap. Mai au și opțiunea să plătească minimum jumătate din suma asta și cu restul până la
suma completă să cumpere produse/servicii realizate de persoane cu handicap din unități
protejate. Aparent, această ultimă opțiune era o afacere foarte rentabilă în domeniul serviciilor
de arhivare și legătorie: persoanele cu handicap lucrau în firme specializate care preluau
documente de la firme, realizau servicii de legătorie complexă, întocmeau opisuri și apoi
expediau dosarele către locuri speciale de depozitare din afara orașelor.

Încadrarea în grade de handicap:

Conform art. 86, există 4 grade de handicap prevăzute de lege, nediferențiate între copii și
adulți: grav, accentuat, mediu și ușor. Gradul nu se confundă cu tipul de handicap, care apare la
alineatul al doilea al aceluiași articol (fizic, psihic, vizual, surdocecitate etc.). Încadrarea se
realizează de comisii de evaluare, diferențiate pentru copii (comisia pentru protecția copilului) și
adulți (comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap), comisii care funcționează la nivel
de județ, respectiv sector al Municipiului București. Sunt comisii complexe ca alcătuire,
incluzând medici, psihologi asistenți sociali, precum și un expert de asigurări sociale (de fapt, un
medic specialist sau de medicină generală ori medic de familie, pentru a expertiza capacitatea
de muncă).
Încadrarea în grade de invaliditate (deci strict pentru partea de capacitate de muncă)
presupune stabilirea dacă persoana și-a pierdut total sau parțial capacitatea de muncă. Pentru
acestea există și cabinete de expertiză, care funcționează pe lângă Institutul Național de
Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă. Inițial aceste cabinete funcționau pe
lângă casele de pensii (la nivel local, județean etc.).
Comisiile emit certificat care pot fi contestate la Comisia superioară (reglementată de art.
901 și urm.) care este componentă a Autorității Naționale pentru Persoanele cu Dizabilități, iar
deciziile oricăreia dintre comisii se pot contesta mai departe pe calea contenciosului
administrativ (fiind acte administrative). Contestația în această materie e scutită de taxă de
timbru.
Art. 100 și urm prevăd răspunderea juridică pentru încălcări ale anumitor dispoziții. Este
vorba de sancțiuni contravenționale, în principiu.

Curs 10
Asistența socială

🔎
Dreptul securității sociale are două componente:

🔎
Asigurările sociale (parte care are la bază principiul contributivității)
Asistența socială (bazată pe principiul protecției. Drepturile nu se obțin în baza unei
contribuții)
Domeniul asistenței sociale este reglementat, în principal, de Legea nr. 292/2011, care în art. 2
prevede că sistemul de asistență socială este ansamblul de instituții și măsuri menite să prevină
situații ce pot genera marginalizare/excludere. Din această prevedere se desprinde principiul
prevenției. Alin. (2) menționează că sistemul național de asistență socială intervine subsidiar
sau, după caz, complementar sistemelor de asigurări sociale, și se compune din sistemul de
beneficii de asistență socială și sistemul de servicii sociale. Alineatele (3) și (4) ar trebui
lecturate pur și simplu, fiind destul de clare. Alineatul (5) prevede reglementarea beneficiilor și
serviciilor în mod detaliat prin legi speciale.

👪
Principiile generale ale asistenței sociale sunt [conform art. 5 lit. a), b), e), f), i) și s)]:

👪
Solidaritatea socială

👪
Subsidiaritatea

👪
Parteneriatul

👪
Abordarea individuală

👪
Nediscriminarea
Confidențialitatea

O definiție importantă este cea cuprinsă de art. 6 lit. p) care definește grupul vulnerabil
ca fiind persoane sau familii care sunt în risc de a-și pierde capacitatea de satisfacere a nevoilor
zilnice de trai din cauza unor situații de boală, dizabilitate, sărăcie, dependență de droguri sau
alcool ori a altor situații care conduc la vulnerabilitate economică și socială.
Conform art. 7, beneficiile de asistență socială se acordă în două situații generale, prin
raportare la venituri: pentru suplimentarea veniturilor, ori pentru substituirea veniturilor (în cazul
celor fără venituri). Art. 8 clasifică beneficiile de asistență socială, în funcție de condițiile de

🔰
eligibilitate, astfel:
Selective (beneficii care se acordă pe baza testării mijloacelor de trai ale persoanei - adică

🔰
se face anchetă socială)

🔰
Universale (acordate fără testarea mijloacelor de trai)
Categoriale (acordate pentru anumite categorii de beneficiari, cu sau fără testarea
mijloacelor de trai, după caz)

💲
Categorii generale de beneficii acordate:

💲
Ajutoare sociale pentru persoanele aflate în risc de sărăcie (se plătesc din bugetul de stat)
Ajutoare sociale comunitare (au caracter temporar, deoarece sunt forme de suport pentru

💲
depășirea unor situații temporare)

💲
Burse sociale

💲
Ajutoare în natură (alimente de bază, de exemplu)

💲
Ajutoare pentru refugiați
Facilități privind utilizarea mijloacelor de transport, accesul la comunicare și informare etc.

Majoritatea beneficiilor în DSS se calculează plecând de la ISR, însă în această lege, la

art. 14 alin. (4) este introdus ISI (indicatorul social de inserție), specific beneficiilor acordate
familiei, și care este, în esență, un coeficient de multiplicare aplicat ISR, coeficient stabilit după
anumite criterii, prin care se obține cuantumul beneficiilor acordate unei familii. Pentru
beneficiile acordate familiei, calitatea efectivă de beneficiar o are familia, însă aceasta are un
reprezentant ales care încasează plățile și reprezintă familia în relația cu autoritățile (ex: la
depunerea dosarului nu se duc toți, se duce reprezentantul în numele familiei).

Seminar - 07 aprilie 2021

Asigurări sociale, asistență socială și protecția anumitor categorii

Legea nr. 210/1999 privind concediul paternal privește concediul acordat tatălui
nou-născutului pe o durată de 5 zile lucrătoare. Acest concediu se plătește din fondurile
angajatorului. Se acordă celor care e asigurat în sistemul de asigurări sociale (adică toți cei
angajați). Se acordă și taților care sunt militari, polițiști, magistrați, urmând ca și în cazul lor
angajatorul/persoana cu care se acordă în raport de mandat să le acorde și să le plătească
acest concediu. Concediul se acordă în primele 8 săptămâni de la nașterea copilului, iar dacă
tatăl a efectua un curs de puericultură și are atestat în acest sens, concediul se extinde la 15
zile lucrătoare o singură dată (pentru un singur copil, indiferent câți ai după). Acest atestat este
prevăzut în normele de aplicare a legii. Se obține de la medicul de familie sau specialist, din
motive care mă depășesc. Și în cazul concediului de 15 zile se plătește concediul de angajator,
indemnizația e egală cu salariul, perioada se consideră stagiu de cotizare. Mai există prevederi
privind situația militarului în termen (deoarece stagiul militar obligatoriu nu a fost abrogat, ci
suspendat). Există o prevedere identică cu cea din OUG 158 privind preluarea concediului
maternal dacă mama decedează.
Legea nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copil. Până în 1990 alocația de stat
pentru copil se plătea doar unuia din părinți, de obicei tatălui, dar numai dacă era salariat. Dacă
mama era salariat și tatăl nu, lua mama alocația, Dacă nimeni nu avea salariu, nu se primea
alocația. De fapt, înainte de 1989 toată lumea era ori salariat, ori asimilat (cooperatorii
meșteșugărești sau agricoli, de exemplu). Alocația se plătea la locul de muncă al părintelui
îndreptățit, prin statul de plată. După Revoluție, alocația s-a acordat per copil urmând ca părinții
să se înțeleagă cine ia alocația. Tot după Revoluție, s-a constatat o creștere a absenteismului
școlar. Inclusiv profesorii, care până atunci fuseseră legați, practic, de locul de muncă de la sat,
au plecat la oraș, au înființat școli particulare sau chiar au emigrat. Așadar, pe perioada
școlarizării obligatorii (atunci, 8 clase), s-a instituit prin lege ca alocația să se plătească normal
până la 7 ani, iar după doar cu condiția frecventării cursurilor, întrucât alocațiile urmau a se plăti
prin mandat poștal ca urmare a unor dosare prin care școlile raportau prezența copiilor. Pe
vremea aceea, execuția acestei legi a fost dificilă, devenind un eșec, fiindcă pe vremea aceea
totul se făcea pe hârtie. Această normă a fost inclusiv declarată neconstituțională. Acum,
alocația se plătește fiecărui copil, singura diferență fiind cu cei cu handicap primesc alocația în
cuantum dublu. Alocația se acordă până la 18 ani, dar și mai tîrziu dacă copiii sunt în
continuarea învățământului liceal sau profesional, cu excepția situației în care beneficiarul a
repetat ani (mai puțin dacă a repetat din cauze medicale). Cuantumul se majorează anual cu
rata inflației, titularul acestui drept la alocație e copilul, dar părinții se înțeleg care părinte
încasează efectiv. Dacă nu se înțeleg, decide instanța de tutelă. După vârsta de 14 copilul poate
cere să încaseze personal alocația, cu acordul părintelui. Beneficiază și copiii dați în plasament,
cei puși sub tutelă sau curatelă, caz în care asistentul maternal/tutorele/curatorul beneficiază de
prevederile pentru părinți. Se depune un dosar de alocație la primărie, în realitate fiind făcută o
cerere în același timp cu înregistrarea nașterii la starea civilă (îți dă acolo și cererea de
alocație). Orice problemă aici se rezolvă de către instanțele de contencios-administrativ, nu se
completurile pentru litigii de muncă și asigurări sociale, fiindcă actele emise de autoritățile locale
sunt acte administrative.
Legea nr. 273/2004 prevede la articolele 50-51 concediul de acomodare în cazul
adopțiilor. Concediul de creșterea copilului a fost instituit la începutul anilor ‘90. Legile ziceau că
beneficiază de concediu și părinții care au adoptat. Totuși, nu prevedeau ce se întâmplă în
perioada de acomodare (pre-adopție definitivă) sau în situația copilului mai mare de 1 an,
respectiv 2 în cazul copilului cu handicap. Așadar, s-a instituit un concediu special separat
pentru copiii adoptați, care se acordă pre- și post-adopție. Durata concediului e doar 1 an dar se
împarte cam ca la concediul maternal (pot să fie 3 luni pre- și restul post-adopție, sau 5 cu 7
luni). Condițiile de acordare sunt similare cu cele de la concediul de creștere și îngrijire a
copilului. Cei ce vor să aplice trebuie să fi contribuit cel puțin 12 luni din ultimele 24 prin plata de
impozit pe venit, exact ca în cazul OUG nr. 111/2010. Indemnizația este 85% din baza de calcul
și nu poate fi mai mică de 3,4 ISR sau mai mare de 8.500 RON. Indemnizația se plătește prin
Agenția de Plăți aia de la OUG 111. Dosarul se depune tot la primărie și decizia primăriei se
poate contesta la instanța de contencios-administrativ.

Curs 11
Asistența socială

🎉 Fun fact: Documentele privind pensiile militare cuprind puține date, din motive de securitate
națională, precum stagiul de cotizare, perioadele contributive și cât a câștigat.
Pentru domeniul asistenței sociale s-a dorit unificarea legislativă și administrativă la
nivelul țării, pentru a nu mai exista x acte normative disparate. Așadar, Legea nr. 196/2016
privind venitul minim de incluziune stipulează alocațiile pentru familii, ajutoarele de încălzire și,
în general, ajutorul social. Toate prestațiile de asistență socială se acordă la cerere și pe baza
unui dosar. Ca principiu, în domeniul asistenței sociale au prioritate prestațiile în natură, cele în
bani fiind subsidiare. În plus, persoanele capabile să muncească sunt stimulate să își găsească
loc de muncă inclusiv prin modul în care sistemul de asigurări sociale reglementează prestațiile.
Din păcate, legiuitorul tot amână intrarea în vigoare a Legii nr. 196/2016. Acum se aplică Legea
nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, care, teoretic, se abrogă implicit la 1 aprilie 2022,
când trebuie să intre în vigoare Legea nr. 196/2016. Mai vedem dacă se mai abrogă sau iar se
prorogă intrarea în vigoare a legii noi.
În acest act normativ se instituie, în art. 1, principiul solidarității sociale, asemănător cu
cel de la pensii. În plus, se aplică doctrinar și principiul emis de Conferința de la Philadelphia,
care spune că sărăcia, acolo unde există, este un pericol pentru toată lumea. În plus, acest act

👪
operează cu noțiuni proprii:
Familie - soţul şi soţia sau soţul, soţia şi copiii lor necăsătoriţi, aflaţi în întreţinerea acestora,
care locuiesc şi gospodăresc împreună [conform art. 2 alin (1)]. Alin. (2)-(4) includ în definiția
familiei mai multe ipoteze. Alin. (7) instituie dreptul la ajutor social în favoarea străinilor și
apatrizilor. Art. 3 prevede posibilitatea acordării ajutorului social unor categorii anume de
persoane (ex: soții despărțiți în fapt, persoane fără locuință etc.).
 Venitul minim garantat se raportează la ISR, fiind foarte mic (0.28 - 1.05 ISR). Legiuitorul
a gândit aceste ajutoare ca fiind sumele minime necesare pentru supraviețuire. Ajutorul social
efectiv este diferența dintre suma calculată conform acelui calcul cu ISR-uri (art. 4) și veniturile
nete lunare ale familiei respective. Indiferent cât iese la calcul, conform art. 5, se acordă cel
puțin 10 lei. Art. 6 prevede, în primul alineat, o cauză de majorare cu 15% a ajutorului. Al doilea
alineat instituie o obligație de a presta munca. AIci e vorba de un raport juridic atipic, fiindcă se
prevăd aspecte de dreptul muncii (număr de ore, respectarea normelor de SSM) dar statutul e
asimilat cumva voluntarilor (de ce? Nu e clar, așa zice profu. Cică principalul motiv e tot
obligativitatea respectării normelor de SSM). La alineatele următoare se reglementează ce
acțiuni trebuie întreprinse de primar, precum întocmirea unor liste, contorizarea orelor de muncă
efectuate, comunicarea cu agenția de prestații sociale etc. De citit, în mare, articolele 61-72.
Articolul 8 prevede modul de calcul al venitului lunar net al familiei respective. Nu se includ
unele venituri cu destinație specială: alocația de stat pentru copil, alocația pentru susținerea
familiei (Legea nr. 277/2010), bursele școlare, stimulentele educaționale, veniturile din activități
cu caracter sezonier, sume acordate de la bugetul de stat sau bugetelor locale care au natura
juridică a unor despăgubiri (ex: ajutor pentru construirea caselor după inundații masive). Atenție
la art. 8 alin. (2) (bunuri care te exclud de la posibilitatea obținerii ajutorului). Se consideră că
persoanele ar putea valorifica aceste bunuri cu precădere prin intermediul închirierilor. Lista
bunurilor despre care vorbește alin. (2) se găsește în normele de aplicare a legii.
Conform art. 9 și urm., ajutorul se acordă pe bază de cerere și declarație pe proprie
răspundere, unele acte fiind depuse periodic și în funcție de cum se modifică veniturile familiale.
Deși beneficiarul real e familia, în cadrul familiei este mandatat un membru pentru a se ocupa
de depunerea actelor și de relația cu instituțiile. Cererea se depune la primăria din raza
teritorială a domiciliului/reședința sau, pentru cei fără adăpost, unde se află în fapt. Este
obligatorie efectuarea unei anchete sociale pentru a se identifica situația reală a familiei
solicitante. În urma anchetei se hotărăște dacă familia respectivă îndeplinește condițiile pentru
acordarea ajutorului social. Dacă se aprobă ajutorul, stabilirea efectivă a ajutorului se face prin
decizie a primarului, luată în termen de 10 zile de la efectuarea anchetei, iar acordarea
ajutorului se face începând cu data de 1 a lunii următoare a celei în care s-a emis decizia
primarului. Decizia precum și fișa de calcul (care cuprinde veniturile familiei) se comunică
Agenției pentru Prestații Sociale și Inspecție Socială, care introduce familia în plată. Decizia
primarului, fiind act administrativ, se poate ataca la instanța de contencios-administrativ.

Alocația pentru susținerea familiei este prevăzută de Legea nr. 277/2010, act care
urmează să fie abrogat de noua lege, asemenea actului studiat mai sus. Conform art. 1,
această alocație este o formă de sprijin pentru familiile cu venituri reduse care au în creștere și
îngrijire copii minori. Termenul corect aici este alocație, nu ajutor social ca la actul anterior.
Scopul e completarea veniturilor familiei, asigurarea celor necesare prcum și stimularea
frecventării învățământului organizat de stat. Art. 2-4 prevăd categoriile de persoane care
beneficiază. Atenție la art. 4 alin. (2)! Asistenții maternali primesc oricum o indemnizație lunară
și o sumă de bani care să acopere măcar parțial cheltuielile cu copilul aflat în plasament.
Așadar, alocația din Legea nr. 277/2010 se acordă asistentului maternal doar pentru copiii săi.
Și cetățenii străini pot beneficia, conform art. 7.
 Mecanismul de determinare a alocației se raportează la ISR și variază între 0,16
ISR-0,81 ISR. Sunt 4 scheme de calcul, nu trebuie să le știm la examen. La alocația de stat
pentru copil s-a renunțat la condiția frecventării orelor de învățământ, însă ajutorul pentru familie
continuă să prevadă această condiție și astăzi. Pentru alocația de stat, CCR a declarat norma
neconstituțională ca fiind o încălcare a dreptului la educație. Alocația pentru familie se acordă
tocmai în ideea ca copiii să nu absenteze de la școală din cauza sărăciei, fiind nevoiți să
lucreze, să își crească frații mai mici sau altele. Art. 8 alin. (1) prevede condițiile de prezență
pentru a se primi alocația. Alineatele subsecvente prevăd reglementări pentru absențe din
motive medicale și situația copilului cu handicap.

💬 Livretul de familie e un document de stare civilă introdus în 1997-1998 și în care se trec toți
membrii familiei, și livretul se eliberează la fiecare naștere nouă. Art. 12 prevede încă
necesitatea livretului de familie. Din păcate, actele normative privind livretul de familie s-au
abrogat.

Și în cazul alocației pentru familie se aplică procedura de la ajutorul social, privind

ancheta socială, unitatea care efectuează plata, litigiile etc. Ajutorul social se poate cumula cu
alocația pentru familie.

OUG nr. 70/2011 se referă la acordarea unor ajutoare persoanelor aflate în dificultate pe
perioada 1 noiembrie - 1 martie pentru acoperirea cheltuielilor legate de întreținere. Se acordă
ținând cont și de modul în care se realizează încălzirea în locuință, ținându-se cont inclusiv de
combustibilul de încălzire. Pentru cei care locuiesc în imobile cu mai multe apartamente, trebuie
ținută legătura de către primărie și cu asociația de proprietari. Ajutorul se plătește direct la
furnizorul de încălzire. La fel ca la alte prestații, se obține prin cerere și se efectuează o anchetă
socială.

Seminar - 14 aprilie 2021

Legatura dintre cazurile de suspendare a CIM și acordarea prestațiilor de
asigurări sociale

Sediul materiei este art. 50-51 din Codul muncii și prevederile OUG nr. 158/2005, OUG
nr. 111/2010 și OUG nr. 96/2003. Prima cauză de suspendare din cod, art. 50 lit. a), se
corelează cu OUG 158 - concediul maternal. Al doilea caz, art. 50 lit. b), este concediul de
incapacitate de muncă, corelat cu OUG 158. Dacă certificatul medical nu este întocmit conform,
nu se pot da banii, iar dacă totuși se dau, angajatorul putand sa fi verificat, casa de asigurari va
imputa plata angajatorului. Dacă nu se poate obține o îmbunătățire, contractul încetează și de
drept de la data emiterii deciziei de pensie pentru boală. Spre deosebire de încetarea pentru
limită de vârstă, caz în care CIM încetează de drept de la data îndeplinirii condițiilor, în alte
cazuri de pensionare (invaliditate, boală de exemplu) încetează doar de la data comunicării
deciziei de pensionare. AL treilea caz de suspendare, anume alte cazuri expres prevăzute de
lege, de la art. 50 lit. c). Singura situație neprevăzută de cod este concediul de risc maternal,
prevăzut de OUG nr. 158/2005 completat cu OUG nr. 96/2003 care reglementează detaliat. În
OUG nr. 96/2003 se menționează că femeia însărcinată e obligată să anunțe în scris și să ofere
dovezi (un act medical) angajatorului asupra sarcinii. Angajatorul sesizează imediat medicul de
medicina muncii pentru a realiza evaluarea medicală a riscului sarcinii. Medicul recomandă niște
controale după caz (de ex: dacă are risc de cheaguri moștenit i se recomandă un control
cardiologic). Apoi, medicul de medicina muncii întocmește un raport de risc maternal, care
atestă riscul și capacitatea de muncă a persoanei. Medicul poate, în baza acestui raport, să
recomande măsuri (ex: să nu stea prea mult în picioare sau jos). Dacă nu este posibilă
adaptarea locului/felului muncii, se poate recomanda reducerea programului la 6 ore, celelalte 2
re neefectuate fiind plătite din fondul de asigurări. Dacă e și asta ineficient, se recomandă
schimbarea locului muncii dar la același angajator. Ultima variantă posibilă este recomandarea
concediului de risc maternal, în care viitoarea mamă stă acasă. În plus, există anumite
reglementări generale în cod privind interdicțiile pentru femeile însărcinate (ex: nu pot efectua
muncă de noapte). După recomandarea acestui ultim concediu, concediul se dispune efectiv de
către medicul specialist sau de cel de familie. Se poate dispune pe o perioadă de cel mult 120
de zile.
Un alt caz prevăzut de lege mai e și concediul de creștere și îngrijire a copilului, prevăzut
de OUG nr. 111.
De asemenea, conform art. 51 lit. b), se mai acordă concediul pentru îngrijirea copilului
până la 7 ani, respectiv până la 18 dacă are handicap sau afecțiuni intercurente. Concediul
acesta e prevăzut de OUG nr. 158/2005.
Concediul paternal și cel de acomodare [art. 51 lit. c) și g)] sunt prevăzute de Legea nr.
210/1999 privind concediul paternal. Surprisingly, angajatorul plătește, deci juridic vorbind nu e
o veritabilă prestație de asigurări sociale, ci un concediu plătit acordat de angajator. Deși legea
spune angajat și angajator, de fapt se aplică și celor cu raporturi asimilate (lucrători ANP, STS,
SPP, militari, magistrați etc.). Pentru concediul de acomodare (pentru copiii adoptați), se
plătește indemnizația din bugetul de stat (ăla central, NU cel al asigurărilor sociale).

Decizii CJUE

📜 C-451/16 - MB v. Secretary of State for Work and Pensions - acest secretariat (ministerul lor,
cum ar veni) a refuzat acordarea pensiei pentru limită de vârstă unei persoane care își
schimbase genul. Decizia vizează interpretarea și aplicarea Directivei 79/7/CEE privind
egalitatea între femei și bărbați în domeniul securității sociale. Dreptul britanic condiționa pensia
pentru limită de vârstă de obținerea unui certificat definitiv de schimbare de sex, care, în cazul
persoanelor căsătorite, se putea obține doar ca urmare a anulării căsătoriei în instanță. Curtea
Supremă a Regatului Unit a întrebat CJUE dacă Directiva se opune reglementării prin care
acordarea pensiei pentru limită de vârstă e condiționată, în acest caz particular, de inexistența
unei căsătorii (pe vremea aia, UK nu permitea căsătorii homosexuale). Curtea a constatat că
impunerea condiției lipsei căsătoriei unei persoane care e căsătorită și și-a schimbat sexul după
căsătorie constituie o discriminare, în ceea ce privește accesul la pensia de stat pentru limită de
vârstă, față de o persoană căsătorită și care și-a păstrat sexul de la naștere. Curtea reține nu
doar incidența unei discriminări pe criterii de sex (interzisă de Directiva 79/7) dar și
inaplicabilitatea unei excepții (UK zice că scopul diferenței de tratament e păstrarea interdicției
căsătoriilor homosexuale. Curtea zic că ăsta nu e un motiv de diferențiere admis de Directivă,
care enumeră limitativ excepțiile admise).