REFERAT

2. PROTECȚIA SOCIALĂ A ȘOMERILOR

I. Introducere

În lume, primele forme de protecție socială au apărut la începutul

secolului al XIX-lea, iar până la cel de-al doilea război mondial, în multe țări
s-au adoptat măsuri importante privind securitatea socială. În ultimii 50 de
ani, sistemele de securitate socială au cunoscut importante evoluții, ce au
fost impuse de nevoia unei "păci sociale", îndeosebi în perioadele de criză
sau depresiune economică precum și în unele țări, în perioadele de tranziție
de la sisteme social-economice de un anumit tip la altele, democratice.
Într-un stat democratic, protecția socială reprezintă un element
fundamental al politicilor statale, deoarece prin punerea în aplicare se
realizează prevenirea, diminuarea sau înlăturarea consecințelor unor
evenimente considerate ca "riscuri sociale" asupra nivelului de trai al
populației.
Consecinţele unor evenimente diverse din viața unei persoane sunt
calificate în genere riscuri sociale. Această concluzie rezultă din importante
documente internaţionale, inclusiv Convenţia nr. 102/1952 a Organizaţiei
Internaţionale a Muncii, care utilizează expresia securitate socială şi îi
precizează conţinutul. Documentele respective se referă la evenimente care
determină puterea statală să asigure protecţie în tot sau în parte populaţiei
sale. Aşadar, noţiunea de securitate socială este asociată unei liste de
evenimente (şomajul, accidentul de muncă şi boală profesională, boală,
maternitatea, etc.) care, în pofida unei varietăţi aparențe, prezintă
caracteristici comune, ele fiind, de fapt riscuri sociale, adică riscuri de
natură să determine reducerea ori suprimarea capacităţîi de câştig a
persoanelor (în primul rând, salariate). Având în vedere efectele lor, riscurile
sociale sunt acele evenimente care au incidenţă comună asupra situaţiei
economice a indivizilor prin diminuarea veniturilor sau, invers, prin creşterea
cheltuielilor1.
Conceptul de protecție socială2 a fost prima oară introdus de către John
K. Galbraith și definește politica de protejare a categoriilor defavorizate ale
populației, prin măsuri ce urmăresc alinierea acestor categorii la un nivel de
trai decent. El considera ca fiind cea mai urgenta măsură "prevederea
dreptului celor care nu-și pot găși un loc de muncă de a avea un venit
garantat sau alternativ".
Mutațiile produse în viața economică, socială și politică a României au
deschis calea unor transformări în domeniul protecției sociale, proces care a
acutizat și amplificat sarcinile sociale ale statului.
Șomajul poate fi considerat un fenomen economic, aflat la interferența
socialului cu politicul, având implicații negative asupra condițiilor de viață și
nivelului de trai ale populației. Frământările economiei de piață și mai ales,
schimbările structurale majore ale economiilor în tranziție, trebuie
acompaniate de tendința oricărui guvern responsabil de a atenua efectele
negative ce însoțesc procesul tranziției asupra populației prin măsuri de
politică socială adecvate.
Pentru societatea noastră, aflată pe drumul tranziției spre economia de
piață, este esențială identificarea acelor zone ale socialului care pot deveni
obiect al politicii sociale. În acest sens, șomerii, ca persoane fără un loc de
muncă, dar care caută și sunt disponibile să muncească, reprezintă una din
categoriile sociale cele mai afectate de schimbările economice recente și
este de un real interes, analiza acestui segment al populației 3.

II. Reglementări juridice

1
Curs universitar master “Dreptul securităţi sociale aprofundat” 2019, Alexandru Țiclea, Laura
Georgescu
2
Dreptul securității sociale, Curs universitar, Ediţia a-VIII-a revăzută şi adăugită, Alexandru Ţiclea
Laura Georgescu, Universul Juridic, București, 2019
3
Dreptul muncii “Aspecte teoretice privind şomajul şi protecţia socială a şomerilor în România“
Eufemia Vieru, Dumitru Vieriu
 Cadrul legislativ privind măsurile de protecție ale șomerilor este
reglementat de următoarele acte normative4:

 Actul normativ cel mai important adoptat în România este aşa-numita

“Lege Ioaniţescu” (din 1933), pentru unificarea asigurărilor sociale pe
întreg teritoriul naţional. Legea prevedea, printre altele, următoarele:
o cota de asigurări sociale, în cuantum de 6% din salariu, se
suportă în părţi egale de patron şi salariaţi;

o bolile profesionale erau asimilate accidentelor de muncă;

o ajutoarele de incapacitate de muncă se acordau din prima zi

de boală.

 Actul juridic care a utilizat pentru prima dată în lume termenul de

securitate socială este “Legea americană de securitate social” (Social
Security Act), din 1935. Această lege reglementa protecţia şomerilor,
asigurarea de bătrâneţe şi deces în favoarea salariaţilor, asistenţa
socială a persoanelor defavorizate.

Conceptul de securitate socială, a fost revoluţionat în anul 1942, prin

celebrul raport al britanicului William Beveridge – "Social insurance and
alliend servides"care a proclamat obiectivul ambiţios de a libera omul de
teamă şi nevoie. Prin acest raport a fost motivată ideea unui drept de
securitate socială, care, ulterior, a făcut obiectul unor documente
internaţionale.

 Legea nr.1 din 7 ianuarie 1991 privind protecția socială a șomerilor și

reintregrarea lor profesională, cu modificările și completările ulterioare.
 Legea nr. 76 din 16 ianuarie 2002 privind sistemul asigurărilor pentru
şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările și
completările ulterioare.

 Ordonanța de urgență nr. 70/2011 din 01 septembrie 2011 privind

acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinței, precum și a unor
facilități populației pentru plata energiei termice.

 Ordonanța nr. 55/2004 din 29 iulie 2004 privind unele măsuri

financiare în vederea acordării ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei.

 Hotărârea nr. 1350/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice

de aplicare a prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 55/2004 privind

4
Dreptul securității sociale, Curs universitar, Ediţia a-VIII-a revăzută şi adăugită, Alexandru Ţiclea
Laura Georgescu, Universul Juridic, București, 2019
 unele măsuri financiare în vederea acordării ajutoarelor pentru încălzirea
locuinței.

Cadru legal actual:

 În România, fiecărei persoane îi sunt garantate dreptul de a-și

alege singur profesia și locul de muncă, precum și dreptul la asiguarile
pentru șomaj;
 Drepturile la asigurările pentru șomaj precum și alte facilități
acordate categoriilor de persoane care și-au pierdut locul de muncă sunt
reglementate de o serie de acte normative, principalul act normativ fiind:
Legea nr. 76 din 16 ianuarie 2002 privind sistemul asigurărilor pentru
şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă;

 Prevederile Legii nr. 76/2002 reglementează măsurile pentru

realizarea strategiilor și politicilor elaborate în vederea protecției
persoanelor pentru riscul de șomaj, asigurării unui nivel ridicat al
ocupării și adaptării forței de muncă la cerințele pieței muncii;

Legea5 are drept scop realizarea următoarelor obiective pe piața muncii:

 prevenirea șomajului și combaterea socială ale efectelor acesteia;

 încadrarea sau reîncadrarea în muncă a persoanelor în căutarea unui
loc de muncă;
 sprijinirea ocupării persoanelor apatinand unor categorii defavorizate
ale populației;
 asigurarea egalității șanselor în ocuparea unui loc de muncă;
 stimularea șomerilor în căutarea unui loc de muncă;
 stimularea angajatorilor pentru încadrarea persoanelor în căutarea
unui loc de muncă;
 îmbunătățirea structurii ocupării pe ramuri economice și zone
geografice;
 creșterea mobilității forței de muncă în condițiile schimbărilor
structurale care se produc în economia națională;
 protecția persoanelor în cadrul asigurărilor pentru șomaj.

Una din formele cele mai importante ale protecției sociale o reprezintă
protecția ce se acordă șomerilor. Prin aceasta înțelegem ansamblul de
măsuri publice luate de societate în scopul de a proteja membrii săi
împotriva problemelor economice și sociale ce ar putea fi cauzate de șomaj.

5
https://mmuncii.ro/Documente/Legislație/2019
 Prin lege șomerii pot beneficia de următoarele forme de protecție
socială:

o ajutor de șomaj, maxim 9 luni;

o ajutor de integrare profesională pentru persoanele care

provin din învățământ – pe o perioada de maxim 9 luni;

o alocația de sprijin – după expirarea perioadei de 9 luni,

durata acesteia fiind de 18 luni.

Potrivit definiţiei date de Organizaţia Internaţională a Muncii, este şomer

orice persoană care are mai mult de 15 ani şi îndeplineşte în mod cumulativ
următoarele condiţii:

o este apt de muncă;

o nu are loc de muncă;

o este disponibil pentru o muncă salariată;

o caută un loc de muncă.

În România, legea 1/1991, modificată prin legea 76/2002, precizează că

sunt consideraţi şomeri persoanele apte de muncă, ce nu pot fi încadrate
din lipsă de locuri disponibile corespunzătoare pregătirii lor.
Conform6 art. 17 alin. 2, sunt asimilate şomerilor, persoanele ce nu au
putut ocupa loc de muncă după absolvirea unei instituţii de învăţământ sau
după satisfacerea stagiului militar, dacă îndeplinesc următoarele condiţii 7:

 sunt absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ, în

vârstă de minimum 16 ani care, într-o perioadă de 60 de zile de la
absolvire, nu au reuşit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii
profesionale;
 sunt absolvenţi ai şcolilor speciale pentru
persoane cu handicap în vârstă de minimum 16 ani, care nu au reuşit
să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale.

Beneficiarii sistemului asigurărilor pentru şomaj sunt persoanele în

căutarea unui loc de muncă, aflate în una din următoarele situaţii 8:

6
https://legeaz.net/Legea șomajului nr.76/2002/art.17
7
Curs universitar master “Dreptul securităţi sociale aprofundat” 2019, Alexandru Țiclea, Laura
Georgescu
8
Legea nr. 76 din 16 ianuarie 2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării
forţei de muncă, cu modificările și completările ulterioare
  au devenit şomeri pentru că nu au loc de muncă,
nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit
legii, venituri mai mici decât indemnizaţia de şomaj;
 nu au putut ocupa loc de muncă după absolvirea
unei instituţii de învăţământ;

 ocupă un loc de muncă şi, din diferite motive,

doresc schimbarea acestuia;

 au obţinut statutul de refugiat sau beneficiază de

altă formă de protecţie internaţională, sau se află în procedura de
soluţionare a cererii de azil şi au acces pe piaţa muncii, în condiţiile
prevăzute de lege;

 străini sau apatrizii care au fost încadraţi în

muncă sau au realizat venituri în România sau care au drept de muncă
pe teritoriul României;

 nu au putut ocupa loc de muncă după repatriere

sau după eliberarea din detenţie (art. 16).

Beneficiarii de indemnizaţie de şomaj conform art. 48 alin. (1) sunt

asiguraţi în sistemul asigurărilor sociale de stat şi în sistemul asigurărilor
sociale de sănătate şi beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege
pentru asiguraţii acestor sisteme.
Apariția noului cod al muncii, vine în sprijinul șomerilor.

III. Măsuri de stimulare a ocupării forței de muncă

În vederea creșterii gradului de ocupare și scăderea reală a ratei

somajului, Guvenul României promovează o serie de măsuri 9:
1. Promovarea unor programe speciale în parteneriat pentru diminuarea
șomajului de lungă durată, atât în rândul tinerilor cât și a persoanelor care
au depășit vârsta de 45 de ani sau care au dificultăți de integrare.
2. Medierea locurilor de muncă
Se are în vedere utilizarea și perfecționarea sistemului electronic la nivel
local și național și accesul persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă
la acest sisitem, printr-un program clar stabilit de Agenția Națională pentru
Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) și agențiile județene. Ocuparea
locurilor de muncă vacante se va face prin concurs iar încadrarea se va
realiza în exclusivitate în baza criteriilor de competență a șanselor egale și a
eliminării oricărei fome de discriminare.
3. Formarea profesională
9
Legea nr. 76 din 16 ianuarie 2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării
forţei de muncă, cu modificările și completările ulterioare
 Se va organiza astfel încât să răspundă solicitanților de pe piața munci
având ca sursă bugetul de șomaj, find flexibilizată pentru nevoile de pe
piața locală a munci. Pentru persoanele din mediul rural se vor organiza
programe speciale de formare profesională pentru meserii specfice.
Persoanele în căutarea unui loc de muncă pot participa la programe de
fomare profesională care să le asigure creșterea și diversificarea
competențelor profesionale în scopul asigurări mobilității și reintegrării pe
piața muncii. Programele de formare profesională asigură, conform legii,
inițierea, calificarea, recalificarea caifcares, recaificaes, perfecționarea și
specializarea persoanelor în căutarea unui loc de muncă. Formarea
profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se face ținându-se
seama de cerințele de moment și de perspectiva pieței muncii, în
concordanță cu opțiunile, aptitudinile individuale ale persoanelor respective.
Formele prin care se realizează formarea profesională a persoanelor în
căutarea unui loc de muncă sunt: cursuri, stagii de practică și specializare,
etc.
4. Consilierea și informarea în carieră
Se va urmări funcționarea și dezvoltarea cabinetelor de consiliere și
încadrarea persoanelor de specialitate care sunt capabile să presteze
această muncă. De asemenea, va fi îmbunătățită baza materială prin
înființarea unor biblioteci de specialitate și extinderea acestui serviciu prin
conlucrarea cu cabinetele private.
5. Creditarea în condiții avantajoase
Pentru a crește eficiența acestei măsuri și pentru a avea un control
asupra numărului de persoane care vor fi încadrate de către agenți
economici creditați în condiții avantajoase, în conformitate cu prevederile
legale, procentul din locurile de muncă nou create ce vor fi ocupate de
șomerii aflați în evidența agenților pentru ocuparea forței de muncă va fi de
minim 60%, față de 50% în prezent.
6. Bursele de locuri de muncă
Vor fi organizate de două ori pe an primăvara - bursa generală de locuri
de muncă și toamna - bursa de locuri de muncă pentru absolvenții de
învățământ universitar și preuniversitar. Atunci când piața muncii va lansa o
cerere stringentă, se vor organiza și burse speciale pentru ocuparea de
locuri de muncă.

IV. Tendințe europene în domeniul protecței sociale a

șomerilor

Protecția socială a șomerilor din perspectiva uniunii europene

 Orice stat membru poate determina metoda sau metodele de protecție
pe care le-a ales pentru a pune în aplicare dispozițiile convenției 10, fie că
este vorba de regimuri contributive sau necontributive, sau de combinarea
unor astfel de regimuri, cu condiția să nu se dispună altfel prin prezenta
convenție. Totuși, dacă legislația unui stat membru protejează pe toți
rezidenții ale căror resurse în timpul eventualității nu exced limitele
prescrise, protecția acordată poate fi limitată în funcție de resursele
beneficiarului și familiei sale, în conformitate cu dispozițiile art. 16.
Statele membre prezintă o bună rețea de protecție contra pierderii
venitului pe perioada șomajului dar există tendința de a oferi un venit pasiv
și de a lasă oamenii să aștepte ajungându-se la șomaj pe termen lung
înainte de a se face ceva pentru ei. Mulți șomeri sunt împiedicați să obțină
un nou post datorită nivelului scăzut de educație sau de uzura abilităților și
calificărilor, ei fiind puși în situația de a nu face față posturilor care le sunt
oferite. Pe de altă parte, adaptarea Europei la noile tehnologii este relativ
redusă. Această se manifestă atât în termenii organizării muncii cât și în cei
ai lipsei de oportunități (pentru cei care muncesc sau sunt în afară pieței
muncii) de a-și descoperi și reînnoi abilitățile de-a lungul perioadei active de
viață. Răspunsul Europei la cea de-a două problema o reprezintă Strategia
Europeană de Ocupare a Forței de Muncă, al cărei principal scop este de a
sprijini statele membre și partenerii sociali în efortul lor de a se moderniza și
adapta la cerințele actuale ale pieței muncii.
Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene 11 (TFUE) care a prevăzut
că „în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale, Uniunea
ține seama de cerințele privind promovarea unui nivel ridicat al ocupării
forței de muncă garantarea unei protecții sociale corespunzătoare,
combaterea excluziunii sociale, precum și de cerințele privind un nivel ridicat
de educație, de formare profesională și de protecție a sănătății umane”.
Această normă este o „clauză socială orizontală”, ce asigură integrarea
dimensiunii sociale în toate politicile sale.
Același tratat12 (TFUE) consacră un titlu întreg ”Titlul X”, prezentării
coordonatelor politicii sociale la nivel european. Astfel, art. 151 TFUE, după
ce evocă drepturile sociale fundamentale, precum și cele enunțate în Carta
socială europeană (1961) și Carta comunitară a drepturilor sociale
fundamentale ale lucrătorilor (1989), stabilește obiective fundamentale ale
politicii sociale a Uniunii, și anume promovarea ocupării forței de muncă,
îmbunătățirea condițiilor de trai și de muncă, permițând armonizarea
acestora în condiți de progres, o protecție socială adecvată, dialogul social,

10
https://lege5.ro/Organizația Internațională a Muncii – OIM/Convenția nr. 168/1988 privind
promovarea angajării și protecția contra șomajului, 1988*)

11
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/
12
Tratat de drept social internațional și european - Nicolae Voiculescu, Maria-Beatrice Berna,2019
dezvoltarea resurselor umane care să permită un nivel ridicat și durabil al
ocupării forței de muncă și combaterea excluziunii.
Țările UE au stabilit obiective comune 13 pentru politica de ocupare a
forței de muncă, pentru a combate șomajul și a crea locuri de muncă mai
multe și mai bune în UE, cunoscute și sub numele de “Strategia Europeană
privind ocuparea forței de muncă”.
Pentru a integra mai bine șomerii pe termen lung pe piața muncii, statele
membre au adoptat recomandări: încurajează înregistrarea șomerilor pe
termen lung la un serviciu de ocupare a forței de muncă, o evaluare
individuală în profunzime pentru a identifica nevoile acestora, precum și un
plan personalizat pentru a îi readuce la muncă (un acord de integrare pe
piața locurilor de muncă).
Programul european pentru ocuparea forței de muncă și inovare
socială (EaSI) urmărește modernizarea politicilor sociale și de ocupare a
forței de muncă, ameliorarea accesului la finanțare pentru întreprinderile
sociale sau persoanele vulnerabile care doresc să înființeze o
microîntreprindere și promovarea mobilității forței de muncă prin
intermediul rețelei EURES14. Rețeaua europeană a locurilor de muncă
facilitează mobilitatea oferind informații angajatorilor și persoanelor aflate în
căutarea unui loc de muncă, precum și o bază de date cu locurile de muncă
vacante și cererile din întreaga Europă.
Fondul European de ajustare la globalizare (FEG) sprijină lucrătorii care
își pierd locul de muncă din cauza globalizării (companiile se pot închide sau
își pot muta producția în țări terțe) sau din cauza crizei economice și
financiare, în găsirea de noi locuri de muncă sau înființarea de întreprinderi
proprii.
Printre măsurile UE de combatere a șomajului în rândul tinerilor  se
numără “Garanția pentru tineret”, un angajament al statelor membre de a
garanta că toți tinerii cu vârste sub 25 de ani primesc în termen de patru
luni de când au devenit șomeri sau au părăsit educația formală o ofertă de
bună calitate de loc de muncă, învățământ continuu, ucenicie sau stagiu.
Punerea în aplicare a “Garanției pentru tineret” 15 este susținută cu investiții
UE, prin inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor.
“Corpul European de solidaritate”permite tinerilor să facă voluntariat și să
lucreze în proiecte de solidaritate în Europa. Platforma “Primul tău loc de
muncă EURES”  ajută tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 35 de ani și care
sunt interesați să obțină experiență profesională în străinătate să găsească
un loc de muncă, un stagiu sau o ucenicie.
Promovând și îmbunătățind dobândirea de competențe, sporind
comparabilitatea calificărilor și furnizând informații privind cererile de

13
https://ec.europa.eu/social
14
https://www.europarl.europa.eu
15
https://ec.europa.eu/social
competențe și de locuri de muncă, UE susține cetățenii în găsirea locurilor
de muncă de bună calitate și în realizarea unei alegeri mai bune în carieră.
Lipsa de la muncă pe termen lung conduce adesea la șomaj și la
părăsirea permanentă a pieței forței de muncă. Pentru a reține și a
reintegra la locul de muncă lucrătorii care suferă de leziuni sau de probleme
cronice de sănătate, Parlamentul European a formulat unele măsuri asupra
cărora să lucreze statele membre, cum ar fi: adaptarea locurilor de muncă
prin programe de dezvoltare a competențelor, asigurarea unor condiții de
muncă flexibile și acordarea de asistență lucrătorilor (inclusiv coaching,
acces la un psiholog sau terapeut).

V. Concluzii

 În general, protecţia socială este reprezentată de ansamblul de

măsuri economice şi noneconomice, prin care puterea publică realizează
o utilizare normativă a resurselor sale şi o distribuire a veniturilor în
scopul înfăptuirii dreptăţii sociale. Protecţia socială se concretizează prin
programe sociale care cuprind măsurile şi instrumentele menite să
asigure creşterea standardului de viaţă şi îmbunătăţirea călităţii vieții.
 Şomajul este un dezechilibru între cererea de muncă şi oferta de
muncă (cererea mai mică decât oferta), un dezechilibru între potenţialul
uman activ şi potenţialul uman efectiv utilizat. Şomajul se concretizează
în neincluderea în circuitul productiv a unei părţi a celui mai important
factor de producție, factorul muncă. În acelaşi timp, şomajul este, prin
conţinutul şi consecinţele sale, un fenomen social complex, una dintre
afecţiunile grave ale societăţii contemporane.
 Îmbunătățirea mobilității transfrontaliere a lucrătorilor poate contribui
la combaterea șomajului. UE dispune de norme comune care să
protejeze drepturile sociale ale cetățenilor legate de șomaj.
 Bibliografie

1. Curs universitar master “Dreptul securităţi sociale aprofundat” 2019,

Alexandru Țiclea, Laura Georgescu
2. Dreptul muncii “Aspecte teoretice privind şomajul şi protecţia socială a
şomerilor în România“ Eufemia Vieru, Dumitru Vieriu, Editura Pro
Universitaria, Bucureşti, 2012
3. Dreptul securității sociale, Curs universitar, Ediţia a-VIII-a revăzută şi
adăugită, Alexandru Ţiclea, Laura Georgescu, Universul Juridic, București,
2019
4. Legea nr. 76 din 16 ianuarie 2002 privind sistemul asigurărilor pentru
şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările și completările
ulterioare
5. Tratat de drept social internațional și European, Nicolae Voiculescu,
Maria-Beatrice Berna, Universul Juridic, 2019
6. https://mmuncii.ro/Documente/Legislație/2019
7. https://ec.europa.eu/social
8. https://www.europarl.europa.eu
9. https://legeaz.net
10. https://eur-lex.europa.eu/legal/Tratatul privind funcționarea UE
11. https://lege5.ro/Organizația Internațională a Muncii/OIM/Convenția nr.
168/1988 privind promovarea angajării și protecția contra șomajului, 1988*)