UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI, FACULTATEA DE DREPT ŞI ŞTIINŢE

ADMINISTRATIVE
MASTER: DREPT SOCIAL ROMÂN ŞI EUROPEAN

REFERAT

PROTECŢIA SOCIALĂ A ŞOMERILOR

COORDONATOR:
Prof. univ. dr. Alexandru Ţiclea

Masterand:
Cloșcă Simion Nicolae

Bucureşti

1
 - 2017-
Cuprins:
1. Accepţiuni ale termenului de şomaj...............................................................3
2. Tipologia formelor de şomaj........................................................................4
3. Cadrul legal privind asigurările pentru şomaj şi stimularea ocupării
forţei de muncă.................................................................................................6
4. Organe cu atribuţii în domeniul asigurărilor pentru şomaj.......................8
5. Bugetul asigurărilor pentru şomaj...............................................................9
6. Indemnizaţia de somaj..................................................................................9
7. Condiţii pentru naşterea dreptului la indemnizaţia de şomaj.....................9
Bibliografie:.....................................................................................................11

2
1. Accepţiuni ale termenului de şomaj
Evoluţia economiei fiecărei ţări şi a economiei mondiale a adus în prim plan problema
ocupării resurselor de muncă şi a nonocupării sau şomajului. Aceste probleme au un conţinut
complex şi o arie largă de manifestare, cu importante consecinţe economice şi social-umane.
Dacă în legătură cu existenţa şomajului nu există nici un dubiu, definirea şi măsurarea
acestuia formează obiectul unor ample controverse. Unghiurile de vedere şi opiniile exprimate
cu privire la şomaj au variat în timp, întrucât şi şomajul a acoperit realităţi specifice foarte
diferite.
Etimologic, cuvântul şomaj provine din termenul francez chomage, preluat la rândul său
din latinescul caumare şi grecescul cauma. La origine, el înseamnă „căldură mare“, din cauza
căreia înceta orice fel de activitate1.
Dicţionarul explicativ al limbii române îl defineşte ca un fenomen economic
caracteristic societăţii capitaliste, care constă în aceea că o parte din salariaţi rămân fără lucru,
ca urmare a decalajului dintre cererea şi oferta de forţă de muncă. Este o stare negativă a
economiei care constă în nefolosirea unei părţi din forţa de muncă salariată.
Şomajul reprezintă un dezechilibru, un excedent al ofertei faţă de cererea de muncă cu
niveluri şi sensuri de evoluţie diferite pe ţări şi perioade, având, iniţial caracter temporar, iar
in ultimele decenii unul permanent, dar care nu exclude total şi definitiv existenţa stării de
ocupare deplină a forţei de muncă. Acesta mai este definit şi ca starea de inactivitate
economică, totală sau parţială, proprie celor care nu au loc de muncă, nu-şi pot găsi de lucru
ca salariaţi, au condiţie de salariaţi dar sunt angajaţi numai o parte din timpul de muncă cu
scăderea corespunzătoare a salariului2.
Acest dezechilibru reflectă un excedent al ofertei de muncă față de cererea de muncă,
având niveluri și sensuri de evoluție diferite pe țări și perioade. El a înregistrat inițial un
caracter temporar, pentru ca în prezent sa fie permanent, fără să excludă însă totul și definitiv
existent unei stări de ocupare opționala a forței de muncă.
Şomajul este considerat ca element negativ al dezvoltării economice care afectează în
proporţii diferite toate ţările, mai ales cele subdezvoltate şi cele în tranziţie la economia de
piaţă. Există diverse modalităţi de estimare a şomajului şi implicit diverse modalităţi de
cuantificare a lui.

1
Țiclea Alexandru, Georgescu Laura, Dreptul securităţii sociale, Ediţia a VII-a, actualizată, Editura
Universul Juridic, Bucureşti, 2016, p. 64.
2
Dobrotă Niţă, Dicţionar de economie, Editura Economică, Bucureşti, 1999, p. 456.

3
 În termeni generali, şomajul este acea stare negativă a economiei care afectează o parte
din populaţia activă disponibilă, prin negăsirea de locuri de muncă. Şomajul este influenţat de
particularităţi demografice, economico-sociale şi culturale, care determină evoluţiile sale în
timp.
Reţinem că, dacă abordăm termenii pieţei muncii, şomajul poate fi definit ca un
excedent al ofertei de muncă faţă de nivelul cererii de muncă, iar şomeri pot fi considerate
persoanele apte de muncă, care nu-şi găsesc de lucru, formând suprapopulaţia relativă, fiind în
fond un surplus de forţă de muncă comparativ cu numărul celor angajaţi.
Privind simplist şi din punct de vedere juridic lucrurile, şomerii sunt persoanele ce au
înregistrat cereri de angajare la oficiile de plasare a forţei de muncă sau cu cereri le locuri de
muncă permanente sau temporare nesatisfăcute la sfârşitul fiecărei luni.
În această concepţie, şomajul apare ca rezultat exclusiv al cererii de muncă sau de forţă
de muncă, oferta cealaltă latură a pieţei muncii nefiind luată in consideraţie. Numai corelarea
cererii cu oferta de locuri de muncă, permite aprecierea mai corectă asupra situaţiei de pe
piaţa muncii, dacă există sau nu şomaj. O creştere a ofertei concomitent cu scăderea cererii
determină o deteriorare a situaţiei ocupării forţei de muncă.
2. Tipologia formelor de şomaj3
A. După originea șomajului se distinge:
 Şomajul conjunctural sau ciclic este şomajul care apare în perioadele de criză sau
recesiune economică - ce se constituie în faze ale unui ciclu economic şi care au o
anumită repetabilitate. Şomajul ciclic este explicat în principal prin insuficienţa cererii
efective, el fiind rezultatul modului defectuos în care se realizează legătura dintre
nivelul salariilor, pe de o parte, şi cel al preţurilor şi productivităţii muncii, pe de altă
parte.
 Şomajul structural este acela care se formează pe baza modificărilor ce se petrec în
structura activităţilor economico-sociale. El este corelat cu interacţiunea dintre
schimbarea consumului şi structurile de producţie existente. O asemenea interacţiune
provoacă o diminuare puternică a gradului de ocupare în anumite ramuri sau sectoare
şi o lipsă de forţă de muncă în alte domenii. Acest şomaj demonstrează existenţa unei
evidente neconcordanţe între structura cererii şi ofertei de forţă de muncă, sub aspect
demografic, educaţional-profesional şi ocupaţional.
 Şomajul tehnologic apare ca o variantă a celui structural şi este determinat, în
principal, de înlocuirea vechilor tehnici şi tehnologii cu altele noi, precum şi de
3
Țiclea Alexandru, Georgescu Laura, op. cit., p. 80 şi urm.

4
 restrângerea locurilor de muncă în urma reorganizării întreprinderilor. El nu este
rezultatul introducerii, pur şi simplu, a progresului tehnic, ci îndeosebi a modului cum
posesorii forţei de muncă receptează şi se adaptează la schimbările tehnologice.
 Şomajul sezonier este acel şomaj determinat de întreruperea activităţilor dependente,
într-o mare măsură, de factori naturali. Astfel de activităţi sunt cele din agricultură,
construcţii, lucrări publice, turism etc.
 Șomaj intermitent ce apare ca urmare a practicării contractelor de angajare de scurtă
durată din cauza incertitudinii afacerilor unui anumit număr de unităţi economice.
 Şomajul fricţional se circumscrie perioadei necesare în mod normal pentru a găsi un
alt loc de muncă. Este probabil cea mai răspândită formă de şomaj care poate apare
chiar şi în condiţia ocupării depline a forţei de muncă. Şomajul fricţional apare
deoarece piaţa muncii este inerent dinamică, datorită imperfecţiunii fluxului de
informaţii şi deoarece trebuie să treacă un timp până când şomerii şi firmele ce oferă
slujbe vacante să se găsească unii pe alţii.
 Șomajul de inadaptare este determinat de imposibilitatea unei părți a populației
active de a utiliza și de a se adapta tehnicilor avansate actuale care presupun viteză de
execuție și flexibilitate. Acest fenomen poate fi evitat sau diminuat doar prin
pregătirea și orientarea personalului.
 Șomajul tehnic este determinat de întreruperea activității unei firme din lipsă de
comenzi pe termen îndelungat, ieșirea din șomaj având șoc odată cu reluarea
activității.
B. Din punct de vedere al intensității:
 Șomajul deghizat apare în țările mai puțin dezvoltate și este caracterizat prin
existența de ocupații aparente ale căror productivitate și remunerare sunt foarte slabe.
 Șomajul total apare atunci când salariații sunt eliberați complet în cursul anului din
procesul producție.
 Șomajul parțial apare în cazul în care salariații lucrează numai o parte din ziua sau
săptămâna de lucru, primind în mod corespunzător un salariu redus.

C. Din punct de vedere al cauzalității:

 Șomajul voluntar include persoanele care refuză actul muncii, fie datorită
salariilor sau condiţiilor de muncă oferite, care sunt inacceptabile în raport cu
pretenţiile posesorului forţei de muncă şi care consideră că indemnizaţia de şomaj

5
 îi este suficientă pentru un trai decent, fie datorită existenţei altor mijloace de trai
pe care aceste persoane le au şi care fac ca motivaţia muncii să dispară.
 Șomajul involuntar desemnează starea specifică persoanelor neocupate care, deşi
dispuse să lucreze pentru un salariu real mai mic, determinat în condiţiile pieţei, nu
pot să-şi realizeze acest obiectiv întrucât aceste locuri de muncă, pur şi simplu, nu
există.
D. Formele dominante de extindere a șomajului întâlnite astăzi sunt:
 Șomajul de conversiune afectează salariații care aveau locuri de muncă stabile
până la licențiere, fără vechime mare în muncă. La începutul perioadei de șomaj, ei
sunt considerați favorizați, iar în caz de prelungire a perioadei de șomaj, trec într-o
categorie mai defavorizată.
 Șomajul repetativ îi cuprinde pe aceia care cunosc o succesiune de perioadă și de
șomaj, mai afectați fiind tineri și cei cu calificare slabă.
 Șomajul de excluziune reunește populația activă în care sunt incluse persoane mai
în vârstă, mai puțin calificate sau aflate în șomaj de timp îndelungat, indiferent
dacă mai primesc sau nu indemnizația de șomaj.
3. Cadrul legal privind asigurările pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă
Prima lege care a reglementat și organizat protecția șomerilor în România a fost
adoptată în anul 1991. Respectiva lege a fost modificată și completată ulterior prin legea
86/1992, legea 57/1994 și legea 65/1995.
În prezent este în vigoare legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și
stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare. Actul normativ
este structurat în două părți: o primă parte dedicată reglementării detaliate a sistemului
asigurărilor pentru șomaj, care cuprinde după definirea conceptelor de bază utilizate,
categoriile de beneficiari și asigurați ai sistemului, reglementări referitoare la bugetul
asigurărilor pentru șomaj și o doua parte care cuprinde măsurile active pentru stimularea
ocupării forței de muncă.
Reglementarea actuală a asigurărilor pentru șomaj a evoluat fața de versiunea inițială
când se punea accent doar pe compensarea lipsei locurilor de muncă prin acordarea ajutorului
de șomaj. Noua reglementare pune mai mult accent pe măsurile de prevenție a șomajului și
cuprinde totodată regulile generale după care se realizează protecția șomerilor, și anume:

 includerea în categoria șomerilor pe lângă salariați și a altor persoane;

 acordarea indemnizației de șomaj condiționată de conduita beneficiarului;

6
  condiționarea plății indemnizației de șomaj de îndeplinirea de către beneficiar a
obligațiilor de calificare și recalificare profesională;
 lărgirea conținutului protecției sociale, prin recunoașterea unor drepturi suplimentare
pe lângă indemnizația de șomaj;
 reglementări privind accesul la formarea profesională.

Potrivit noului act normativ, in România, fiecărei persoane ii sunt garantate dreptul de a-şi
alege liber profesia şi locul de muncă, precum şi dreptul la asigurările pentru şomaj.
Legea 76/2002 reglementează măsurile pentru realizarea strategiilor şi politicilor elaborate
in vederea protecţiei persoanelor pentru riscul de şomaj, asigurării unui nivel ridicat al
ocupării şi adaptării forţei de muncă la cerinţele pieţei muncii.
Potrivit art.3 din legea 76/2002, măsurile stabilite prin această lege au ca scop realizarea
obiectivelor următoare pe piaţa muncii:
 prevenirea şomajului şi combaterea efectelor sociale ale acestuia;
 încadrarea sau reîncadrarea în muncă a persoanelor în căutarea unui loc de muncă;
 sprijinirea ocupării persoanelor aparţinând unor categorii defavorizate ale populaţiei;
 asigurarea egalităţii şanselor pe piaţa muncii;
 stimularea şomerilor în vederea ocupării unui loc de muncă;
 stimularea angajatorilor pentru încadrarea persoanelor în căutarea unui loc de muncă;
 îmbunătăţirea structurii ocupării pe ramuri economice şi zone geografice;
 creşterea mobilităţii forţei de muncă, în condiţiile schimbărilor structurale care se
produc în economia naţională;
Din punct de vedere conceptual, ocuparea și șomajul sunt definite și descrise, în statistica
românească cu ajutorul noțiunilor definite de art.5 din legea 76/2002.
 Persoană în căutarea unui loc de muncă - persoana care face demersuri pentru a-şi
găsi un loc de muncă, prin mijloace proprii sau prin înregistrare la agenţia pentru ocuparea
forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau, după caz, reşedinţa ori la alt
furnizor de servicii de ocupare, acreditat în condiţiile legii4;
 Angajator este persoana juridică sau persoana fizică cu sediul, respectiv domiciliul, în
România ori sucursala, filiala, agenţia, reprezentanţa din România a unei persoane juridice
străine cu sediul în străinătate, autorizată potrivit legii, care încadrează forţă de muncă în

4
Pentru înregistrare, persoana în căutarea unui loc de muncă va prezenta următoarele documente: actul de
identitate, actele de studii și de calificare, carnetul de muncă sau după caz o adeverință, în cazul persoanelor
provenite din muncă, adeverința medicală din care să rezulte că este aptă de muncă sau că are eventuale restricții
medicale.

7
condiţiile legii;
 Loc de muncă - cadrul în care se desfăşoară o activitate din care se obţine un venit şi
în care se materializează raporturile juridice de muncă sau raporturile juridice de serviciu;
 Șomer înregistrat - persoana care îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute la
pct. IV şi se înregistrează la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială
îşi are domiciliul sau, după caz, reşedinţa ori la alt furnizor de servicii de ocupare, care
funcţionează în condiţiile prevăzute de lege, în vederea obţinerii unui loc de muncă;
 Stagiu de cotizare - perioada în care s-a plătit contribuţia de asigurări pentru şomaj
atât
de către asigurat, cât şi de angajator sau, după caz, numai de către asigurat;
 Asigurat - persoana fizică care realizează venituri, potrivit legii, şi este asigurată
pentru
riscul pierderii locului de muncă, prin plata contribuţiei de asigurări pentru şomaj;
 Indemnizaţie de şomaj - o compensaţie parţială a veniturilor asiguratului ca urmare a
pierderii locului de muncă sau a veniturilor absolvenţilor instituţiilor de învăţământ şi
militarilor care au efectuat stagiul militar şi care nu s-au putut încadra în muncă.
4. Organe cu atribuţii în domeniul asigurărilor pentru şomaj5
Conform art. 98 din Legea 76/2002 instituţiile implicate în realizarea prevederilor
prezentei legi sunt:
a) Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale;
b) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă;
c) ministere şi alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale;
d) organizaţiile sindicale şi asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional;
e) prefecturile şi autorităţile administraţiei publice locale;
f) Comisia Naţională de Promovare a Ocupării Forţei de Muncă.
5. Bugetul asigurărilor pentru şomaj
Cuprinde veniturile și cheltuielile sistemului asigurărilor pentru șomaj. Ministerul
Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice fundamentează anual, pe baza
propunerilor Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, proiectul bugetului
asigurărilor pentru șomaj. Bugetul asigurărilor pentru şomaj se aprobă prin legea bugetului
asigurărilor sociale de stat6.
5
Pentru detalii a se vedea Claudia-Ana Costea Moarcăș, Dreptul securității sociale, Editura C.H. Beck,
București, 2013, p. 87.
6
Sanda Ghimpu, Alexandru Ţiclea, Constantin Tufan, Dreptul securităţii sociale, Editura All Beck,
Bucureşti, 1998, p. 186.

8
6. Indemnizaţia de somaj
Este definită de art. 5 pct. VIII din Legea 76/2002, ca fiind o compensaţie parţială a
veniturilor asiguratului ca urmare a pierderii locului de muncă sau a veniturilor absolvenţilor
instituţiilor de învăţământ şi militarilor care au efectuat stagiul militar şi care nu s-au putut
încadra in muncă.
Conform prevederilor art. 16 din Legea 76/2002, beneficiari ai prevederilor prezentei legi sunt
persoanele în căutarea unui loc de muncă, aflate în una dintre următoarele situaţii:
a) au devenit şomeri în sensul prevederilor art. 5 pct. IV lit c);
b) nu au putut ocupa loc de muncă după absolvirea unei instituţii de învăţământ;
c) ocupă un loc de muncă şi, din diferite motive, doresc schimbarea acestuia;
d) au obţinut statutul de refugiat sau altă formă de protecţie internaţională, conform
legii;
e) sunt cetăţeni străini sau apatrizi care au fost încadraţi în muncă sau au realizat
venituri în România sau care au drept de muncă pe teritoriul României, conform legii;
f) au încheiat contract de asigurare pentru şomaj şi nu realizează venituri sau
realizează din activităţi autorizate potrivit legii venituri mai mici decât salariul de bază minim
brut pe ţară garantat în plată ce li s-ar fi cuvenit potrivit legii.
7. Condiţii pentru naşterea dreptului la indemnizaţia de şomaj
Articolul 34 din Legea 76/2002 stabilește o serie de condiții pe care șomerii trebuie să
le îndeplinească cumulativ pentru a putea beneficia de indemnizația de șomaj și anume:
a) au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare
datei înregistrării cererii;
La stabilirea perioadei de 24 de luni, prevăzută la alin. (1) lit. a), nu se iau în calcul:
 perioada de suspendare a raporturilor de muncă sau de serviciu, cu excepţia perioadei
de incapacitate temporară de muncă în care plata indemnizaţiei se suportă de unitate,
conform legii; Perioadele de incapacitate temporară de muncă prevăzute de art. 34
alin. lit. a) sunt ulterioare datei de 1 ianuarie 2011.
 perioada de pensionare pentru invaliditate, dacă aceasta nu depăşeşte 12 luni, pentru
persoanele prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. g);
 perioada cuprinsă între data suspendării raporturilor de muncă sau de serviciu şi data
încetării motivului pentru care acestea au fost suspendate, pentru persoanele prevăzute
la art. 17 alin. (1) lit. h);

9
  perioada cuprinsă între data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu şi data
rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de reintegrare în muncă, dacă această
perioadă nu depăşeşte 12 luni, pentru persoanele prevăzute la art. 17 alin. (i) lit. j).
Pentru persoanele încadrate cu contract individual de muncă cu timp parţial, stagiul de
cotizare prevăzut la alin. (1) lit. a) se stabileşte proporţional cu timpul efectiv lucrat, prin
cumularea stagiilor realizate în baza contractelor individuale de muncă cu timp parţial.
Pentru persoanele încadrate cu contract de muncă temporară, stagiul de cotizare prevăzut
la alin. (1) lit. a) se stabileşte în funcţie de durata fiecărei misiuni, respectiv de timpul cât
persoanele se află la dispoziţia agentului de muncă temporară, între misiuni.
Constituie stagiu de cotizare şi perioadele pentru care angajatorul este scutit, în condiţiile
legii, de plata contribuţiei datorate la bugetul asigurărilor pentru şomaj.
b) nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri
mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare;
c) nu îndeplinesc condiţiile de pensionare, conform legii;
d) sunt înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în a căror rază
teritorială îşi au domiciliul sau, după caz, reşedinţa, dacă au avut ultimul loc de muncă ori au
realizat venituri în acea localitate7.
Articolul 34 alin.3 stabilește o serie de condiții de acordare a indemnizației de șomaj
pentru persoanele asimilate șomerilor, astfel:
a) sunt înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în a căror rază
teritorială îşi au domiciliul;
b) nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri
mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare;
c) nu îndeplinesc condiţiile de pensionare, conform legii
Condiția de stagiu de cotizare de 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei
înregistrării cererii se menține. De asemenea, perioada în care reclamantul a beneficiat de
indemnizația de șomaj nu constituie stagiu de cotizare8.

7
În legătură cu condiția menționată, în practica judiciară (Curtea de Apel Craiova, Secția de muncă și
asigurări sociale, decizia nr. 65 din 16 ianuarie 2008 în Florentina Rotaru, Simona Cristescu, CAS, pensii și
indemnizații. Recalcularea pensiilor. Practică juciară, Editura Hamangiu, București 2010, pag. 125) s-a decis
că, consilierul local nu poate beneficia de indemnizația de șomaj, atât timp cât veniturile sale, încasate din
activitatea de ședință sunt fluctuante și întâmplătoare, mult inferioare indemnizației de șomaj.
8
Tribunalul Bistrița Năsăud, Secția civilă, sentința nr. 4229 din 26 mai 2010, nepublicată.

10
Bibliografie:

Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor de şomaj şi stimularea ocupării forţei de

muncă;
Niţă Dobrin, Dicţionar de economie, Editura Economică, Bucureşti, 1999;
Ghimpu Sanda, Ţiclea Alexandru, Tufan Constantin, Dreptul securităţii sociale,
Editura All Beck, Bucureşti, 1998;
Moarcăș Costea Claudia-Ana, Dreptul securității sociale, Editura C.H. Beck,
București, 2013;
Moarcăș Costea Claudia-Ana, Instrumente de coordonare a sistemelor de securitate
socială, Editura C.H. Beck, București, 2011;
Țiclea Alexandru, Georgescu Laura, Dreptul securităţii sociale, Ediţia a VII-a,
actualizată, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2016.

11