Sărăcia poate fi definită ca o stare socială în care un individ, activ pe piața forței de muncă, nu

are posibilitate să-și asigure ,lui și familiei sale, mijloacele materiale minime de subzistență.
Sărăcia este o noțiune dinamică și trebuie privită în corelație cu nivelul de dezvoltare al fiecărei
țări, baza de evaluare fiind un anumit standard minim de nivel de trai. Acest standard este relativ,
fiind foarte diferit după țară sau regiune. Organizația Mondială a Sănătății (OMS), organizație din
cadrul ONU, definește sărăcia ca pe un indice rezultat din raportul dintre venitul mediu
pe glob pe cap de locuitor și venitul mediu (salariul mediu) pe cap de locuitor al țării respective.
De exemplu în Germania, unde există un procent de 60 % din salariile medii din Uniunea
Europeană, limita sărăciei a fost considerată în anul 2003 la un venit lunar de 983 euro.
Alte repere pentru stabilirea limitei sărăciei sunt insuficiența venitului pentru acoperirea
cheltuielilor necesare unei alimentări regulate, sau a necesarului pentru îmbrăcăminte, încălzire
și alte necesități indispensabile traiului.
Această sărăcie atrage după sine deficiențe culturale, o lipsă de calificare și creșterea
analfabetismului populației.
Sărăcia poate să fie o sărăcie absolută și o sărăcie relativă, între aceste două forme existând
forme structurale tranzitive.
Robert McNamara, un om politic american, definește sărăcia absolută ca o stare extremă a
existenței umane când individul în lupta pentru supraviețuire este expus la lipsuri și umilințe de
neînchipuit, ce depășesc fantezia lumii privilegiate.
În lume, aproape un miliard (850 de milioane) de oameni suferă de foame sau subnutriție din
care 170 de milioane de copii. La fiecare 5 secunde moare un copil de o vârstă de sub 5 ani, în
total mor anual cca. 30 de miloane de oameni din cauza subnutriției.
Pe glob, circa 1,4 miliarde de oameni nu au acces la energie electrică, circa 880 de milioane de
persoane trăiesc, încă, fără apă potabilă și 2,6 miliarde de semeni de-ai noștri nu au canalizare[1].
În anul 2008 atât numărul oamenilor care trăiau cu sub 1,25 dolari pe zi, cât și ponderea lor în
total, a scăzut la nivel mondial.[2] Este prima evoluție negativă globală a acestui indicator din
1981 și până acum.[2]

Cuprins

 1Măsuri de înlăturare a sărăciei

 2Cauze
 3Religia creștină despre sărăcie
 4Citate
 5Sărăcia în România
 6Vezi și
 7Note
 8Legături externe

Măsuri de înlăturare a sărăciei[modificare | modificare sursă]

Printre aceste măsuri se numără atenuarea inegalitatilor sociale printr-un sistem de salarizare și
impozitare echitabil , un învățământ performant, adaptat progresului tehnic și necesităților reale
ale economiei naționale . Ajutoarele sociale, alocațiile acordate de stat familiilor nevoiașe rezolvă
problema sărăciei numai daca acestea sunt urmate și de alte masuri , cum ar fi calificărea /
recalificarea forței de muncă pentru a se adapta nevoilor economiei naționale și concurenței de
pe piața forței de muncă.

Cauze[modificare | modificare sursă]
Cauzele sărăciei sunt:
 Inegalitate socială,
 Războaiele, sau alte conflicte militare care ,temporar, întrerup activitatea economica
 Structura politică care nu permite sau ,prin măsurile luate , descurajează libera initiativă
 Structura economică ineficienta , cu multă birocrație și activități economice neadaptata
progresului economic si social
 Guvenare ineficientă (incompetentă , coruptă }, instabilitate legislativă, lipsa reformelor
necesare avântului economic care să conducă la diminuarea ratei șomajului
 Catastrofe naturale (cutremure, secetă)
 Epidemii care blocheaza activitatea economică si implicit raporturile comerciale
 O creștere a numărului populației , raportat la resursele materiale existente
 Pregatire profesională deficitara , datorita unui sistem de instruire {Invatamant} depasit,
neadaptat necesitatilor reale ale economiei
 Lipsa de interes a unor categorii de indivizi în formarea și dezvoltarea unor deprinderi
pentru integrare în structuri economice și activități eficiente

Religia creștină despre sărăcie[modificare | modificare sursă]

Apostolul Pavel spunea că bunăstarea materială nu merge mână în mână cu îmbunătățirea vieții
spirituale, ci dimpotrivă, când una crește, scade cealaltă.[3]

Citate[modificare | modificare sursă]
„Reicher Mann und armer Mann // Standen da und sahn sich an. // Und der Arme sagte bleich: //
Wär ich nicht arm, wärst du nicht reich.“ - aus dem Gedicht „Alfabet“, Bertolt Brecht 1934.
(q:Bertolt Brecht) în traducere:
Săracul privește bogatul zicând posac
Dacă aș fi bogat ai fi tu sărac ( Bertolt Brecht 1934)

Sărăcia în România[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Sărăcia în România.
Printre personalitățile care au murit în sărăcie în România se numără: Mihai Eminescu,[4]
[5]
 George Topîrceanu,[6] Dimitrie Bolintineanu,[7][8][9] Grigore Alexandrescu,[10] Ștefan
Luchian,[11] Andrei Mureșanu,[12][13] Romulus Vulpescu,[14] Traian Demetrescu,[15] Ion
Nicolescu,[16] Ioniță Scipione Bădescu,[17] Pavel Dan,[18] Constantin Brăiloiu,[19] Gil
Dobrică,[20] Temistocle Popa,[21] Zavaidoc,[22] Gheorghe Chițu,[23] Ion Roată,[24]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Emigrație
 Foamete
 Trafic de persoane
 Secetă