MAREA PROVOCARE A SECOLUI XXI – ÎNVINGEREA SĂRĂCIEI ÎN

LUME
THE GREAT CHALLENGE OF THE XXI CENTURY – OVERCOMING
POVERTY IN THE WORLD

Student: Sita Maria-Alexandra, Anul II Zi

Coordonator ştiinţific: Conferenţiar univ. dr. Cosmina-Dema PORUȚIU
Universitatea Europeană "Drăgan" din Lugoj
Facultatea de Ştiinţe Economice
Programul de studii de masterat: Management financiar
Str. Ion Huniade, Nr. 2, 305500 – Lugoj, Jud. Timiş, România
ued@deu.ro

Rezumat: Sărăcia este o problemă complexă și persistentă cu care se confruntă

societățile din întreaga lume. Este considerată de mulți ca fiind problema secolului, deoarece are
un impact semnificativ asupra vieților a miliarde de oameni și afectează dezvoltarea economică
și socială a comunităților.
Sărăcia este cauzată în prezent de diverși factori economici și politici. În ciuda
remarcabile
progresele tehnologice care au avut loc în ultimii ani, condițiile de viață nu s-au îmbunătățit
pentru
toată lumea, nici în nord, nici în sudul lumii. Eradicarea sărăciei este o problemă care are
a persistat timp de mulți ani.
Abstract: Poverty is a complex and persistent problem facing societies around the world.
It is considered by many to be the problem of the century because it has a significant impact on
the lives of billions of people and affects the economic and social development of communities.
Poverty is currently caused by various economic and political factors. Despite the remarkable
technological advances that have occurred in recent years, living conditions have not improved
for all the world, neither in the north nor in the south of the world. Poverty eradication is a
problem that has it persisted for many years

Cuvinte cheie: sărăcie, provocare, economie , global , social.

Keywords: poverty, challenge, economy, world, social.

Clasificarea JEL1: J00 General , J110 Demographic Trends, Macroeconomic Effects, and

Forecasts , F6 Economic Impacts of Globalization
JEL Classification: J00 General , J110 Demographic Trends, Macroeconomic Effects, and
Forecasts , F6 Economic Impacts of Globalization

1. Introducere

Saracia poate fi privita din numeroase unghiuri, fateta principala a acestui termen isi are
radacinile adanc infipte in relatiile bio-psiho-sociale ale individului.
Din punct de vedere social saracia o putem definii ca fiind acel fenomen in care individul sau
grupul din care face parte (familia) nu are potenta necesara atat intelectuala cat si economica de
asi satisface nevoile primare astfel situandu-se pe o scara sociala inferioara.

1
Domeniul sau domeniile ce fac obiectul cercetării ştiinţifice pot fi identificate aici:
https://www.aeaweb.org/econlit/jelCodes.php?view=jel.

1
Fiecare individ este inzestrat de natura cu un bagaj genetic, cu un potential intelectual. Inca de la
nastere acest bagaj incepe sa se manifeste in diferite moduri reactionand diferit in functie de
context.
Pe parcursul vietii capacitatea intelectuala si aptitudinile incep sa schimbe si sa modeleze fiinta
umana dandu-i o personalitate cu care sa interactioneze cu mediul schimbandu-l si modelandu-l
dupa propriile nevoi.
Capacitatea lui de adaptare la mediu, interferentele care au loc la nivel social poate crea un
tablou care sa reflecte pozitia sociala a individului, relatii pe care individul prin abilitatile sale le
sintetizeaza, le ierarhizeaza in functie de nevoi, principii si primordialitate.
Dar stim ca lucrurile nu stau in totdeauna asa, gradul de inteligenta al individului nu poate de
unul singur sa joace mai multe roluri, chiar daca individul este destul de inteligent nu putem
afirma ca el nu poate fi sarac, din potriva el poate constientiza faptul in sine dar daca nu exista
acea motivatie intrinseca de a se desavarsi ca individ el se poate complace in situatie ramanand
un latent social.
Societatea la randul ei prin politica pe care o duce ar trebui sa creeze sanse egale fiecaruia,
dandu-le posibilitatea de a trai si a-si conduce propriul destin prin intersectii de legi si norme
sociale care sa produca acel efect de bunastare intregii populatii.
Saracia este un fenomen des intalnit peste tot in lume exista tari sarace care au bogati dar si tari
bogate care isi au saracii lor, astfel nu putem avea un etalon al saraciei si nici nu exista un termen
de comparatie in interiorul ei, in esenta putem insa afirma ca socialul este principala componenta
pe care o putem compara, astfel nivelul de saracie dintr-o tara bogata, probabil ca s-ar afla pe un
alt nivel social-ierarhic fata de o tara saraca, cu alte cuvinte tarile sarace au saraci autentici.

2. Cercetarea teoretică.

Definirea sărăciei
Sărăcia absolută și relativă
 Sărăcia absolută se referă la lipsa resurselor de bază necesare supraviețuirii umane, cum
ar fi hrană, adăpost și acces la apă potabilă. Este măsurată prin stabilitatea nivelului
minim de trai.
 Sărăcia relativă se referă la incapacitatea unei persoane sau a unei familii de a avea un
nivel de trai comparabil cu cel al celorlalți membri ai societății. Este adesea evaluată prin
prisma veniturilor sau a standardelor sociale și economice.

Potrivit specialistilor, continutul conceputului de saracie are in vedere: lipsa hranei (32%); lipsa
banilor (28%); lipsa unui adapost (30%).
Organizatia Natiunilor Unite a stabilit o serie de prioritati si a creat programe pentru reducerea
saraciei si imbunatatirea vietii oamenilor de pretutindeni. Progresul depinde insa de gradul de
implicare a celor care cred ca lumea poate depasi una din cele mai mari provocari cu care se
confrunta - saracia.
Azi in lume una din cinci persoane traieste cu mai putin de un dolar pe zi, iar una din sapte
sufera de foame cronica. Traind la marginea economiei, saracii se lupta pentru un venit regulat si
pot pierde totul cind apare o schimbare. Femeile si copiii sunt cei mai vulnerabili.
Conform statisticilor ONU din cele 6 miliarde de locuitori ai planetei, 1,5 sunt saraci. Dintre
acestia aproximativ 1 miliard se afla in tarile in curs de dezvoltare, iar aproximativ 500 de
milioane se afla in tarile industrializate. In SUA exista aproximativ 40 de milioane de saraci, iar
in tarile din Europa de Est si fosta URSS se afla aproximativ 200 de milioane de saraci.
Saracia nu este legata doar de venituri. Saracia inseamna si lipsa educatiei, a ingrijirii medicale si
a influentei politice, lipsa sigurantei persoanei, a unui adapost adecvat si a hranei suficiente.

2
Saracia absoluta incearca sa stabileasca un stndard universal al saraciei, un prag al saraciei
absolute care se bazeaza pe conceptul de subzistenta. Saracia absoluta poate fi definita ca lipsa
mijloacelor necesare mentinerii vietii umane.
Organizatia Internationala a Muncii a stabilit in '77 o lista cu necesitatile umane fundamentale:
 lipsa de carne sau peste proaspat;
 mai putin de 6 perechi de sosete noi;
 lipsa autoturismului;
S-a observat ca nevoile fundamentale sunt foarte greu de standardizat. Oamenii sunt diferiti si au
nevoi diferite.
Necesitatile umane sunt definite ca implicand doua elemente:
- cerinte ale consumului privat al familiei: hrana adecvata, imbracaminte, locuinta si mobilier,
- servicii esentiale oferite de comunitate: apa curenta, canalizare, transport public, servicii de
sanatate si educatie.

Saracia relativa se refera la nivelul relativ al nevoilor si al aspiratiilor oamenilor care depinde de
gradul general de dezvoltare al unei anumite societati. Stabilirea pragului de saracie reprezinta o
problema, pragul de saracie fiind nivelul veniturilor exprimate in bani sub care o persoana poate
fi considerata saraca. Fiecare tara are metoda ei de a stabili nivelul pragului saraciei.

Indicatori și criterii utilizate pentru măsurarea sărăciei

 Indicatorii obișnuiți de măsurare a sărăciei includ venitul, cheltuielile, consumul, accesul

la servicii de bază, educație și sănătate.
 Criteriile de sărăcie pot varia în funcție de contextul și țara analizată. Acestea includ
adesea linii de sărăcie, praguri de venit minim, măsurători ale deprivării multiple sau
indicii compuși care iau în considerare mai mulți factori.

Principalii indicatori utilizați în măsurarea sărăciei sunt:

- Demografici: Indicatori despre structura gospodăriei; Raportul de dependență între membri

gospodăriei; Genul persoanei care conduce gospodăria. Studiile au arătat că în unele țări
gospodăriile conduse de femei sunt mai sărace.
- Economici: Venitul gospodăriei; Consumul gospodăriei; Ocuparea forței de muncă în cadrul
gospodăriei, atenția este îndreptată spre persoanele din gospodărie care ocupă un loc de muncă,
numărului de ore lucrate, dacă dețin sau nu mai multe locuri de muncă și cât de des își schimbă
angajatorul.
- Sociali: Starea nutrițională, unde se analizează greutatea, înălțimea raportate la vârstă; Gradul
de îmbolnăvire; Rata mortalității și morbidității; Rate de apariție a anumitor boli sau infecții;
Accesul la servicii și centre de sănătate; Nivelul educațional, disponibilitatea și accesul
serviciilor educaționale. Studiile au arătat că atunci când nivelul de educație este mai mare, cu
atât crește și consumul gospodăriei și șansele ca acea gospodărie să iasă din sărăcie sunt mai
mari; Gradul de alfabetizare; Rata de abandon școlar; Accesul la adăpost, structura și materialele
clădirii, nivelul de salubritate, gradul de izolare; Durata și accesul la transport.

• Indicatorii monetari ai sărăciei

Principalii indicatori utilizați în evaluarea bunăstării sunt: venitul total și consumul total al
gospodăriei.
Pentru măsurarea sărăciei, ținând cont de indicatorii monetari, putem să utilizăm în analize:

3
- venitul gospodăriei, obținut în urma unor cercetări la nivel de gospodăriei. Avantajul folosirii
venitului ca și indicator de măsurare a sărăciei este acela că, venitul gospodăriei se poate
compara cu surse ofi ciale existente: salariul mediu în zona de analiză, rata șomajului, PIB-ul pe
cap de locuitor. În plus, pot fi luate în considerare mai multe surse de venit, un exemplu foarte
bun este dat de remitențele primite de membri gospodăriei de la migrantul afl at în străinătate.
Evidența acestor transferuri poate fi verifi cată cu ajutorul chitanțelor de trimitere, frecvența și
volumul acestora ajută la determinarea unui venit pe gospodărie ce poate fi utilizat în analize.
- consumul gospodăriei, care potrivit economiștilor este un mai bun indicator de măsurare a
sărăciei deoarece: arată nivelul prin care gospodăria reușește să-și satisfacă nevoile primare, cu
alte cuvinte dacă gospodăria nu are resursele necesare își va restricționa nevoile. Pe baza
cheltuielilor gospodăriei se poate determina și accesul acesteia la creditele bancare, atunci când
venitul gospodăriei este scăzut nu putem să vorbim despre investiții sau economii. O cercetare a
consumului gopodăriei este mai precisă și aici aducem în discuție situațiile în care venitul
gospodăriei fluctuează.

• Indicatorii non-monetari ai sărăciei

În măsurarea sărăciei, pe lângă indicatorii tradiționali monetari: consumul și venitul, pentru o
altă perspectivă, se pot lua în considerarea și anumiți indicatorii non-monetari.
O atenție deosebită trebuie acordată și:
- sănătății și nutriției, accesul unui individ, respectiv al unei gospodării la servicii medicale,
medicamente, numărul de vizite la medic, nivelul bolilor în cadrul gospodăriei, nivelul
nutrițional al copiilor din gospodărie, greutatea și înălțimea raportate la vârstă, reprezintă
idicatori puternici de analiză a sărăciei
- educație, pentru a măsura sărăcia din perspectiva educației pot fi avuți în vedere: numărul
anilor încheiați de studiu, gradul de alfabetizare, la nivel individual, cât și la nivelul întregii
gospodării; disponibilitatea sistemelor educaționale, distanțele de parcurs până la centrele
educaționale, numărul înregistrărilor în sistemul educațional și rata abandonului școlar.
- adăpost, acest indicator al sărăciei prezintă în mod general nivelul de trai al gospodăriei în
legătură cu tipul și structura locuinței: materiale folosite în construcția locuinței, dacă locuința se
află în proprietatea persoanelor din gospodărie sau este folosită în sistem de chirie; serviciile
accesibile gospodăriei: accesul la apă curentă, electricitate și telecomunicații și mediul
înconjurător: nivelul de salubritate, accesul la mijloacele de transport și gradul de siguranță
personală

Cauzele sărăciei
A. Factori socio-economici
1. Șomajul și subocuparea: Lipsa locurilor de muncă sau a oportunităților de muncă bine
remunerate contribuie la creșterea sărăciei. Unul dintre factorii cheie care contribuie la
sărăcie este lipsa locurilor de muncă sau subocuparea. O rată ridicată a șomajului într-o
anumită regiune sau țară poate duce la scăderea veniturilor individuale și familiale,
creând astfel condiții propice sărăciei. Lipsa oportunităților de angajare bine plătite și
lipsa securității în domeniul muncii pot duce la perpetuarea ciclului sărăciei.
2. Salarii și venituri scăzute: Diferențele mari în venituri între diferite categorii socio-
economice duc la perpetuarea sărăciei. Diferențele semnificative în veniturile individuale
și inegalitatea economică joacă un rol important în sărăcie. Există situații în care oamenii
muncesc, dar nu câștigă suficient pentru a-și asigura nevoile de bază. Aceasta poate fi
rezultatul nivelurilor scăzute ale salariilor minime, exploatarea forței de muncă și
discriminarea în sistemul de salarizare.
3. Lipsa accesului la educație și servicii de sănătate: O educație precară și un acces limitat la
servicii de sănătate calitative contribuie la ciclul sărăciei. Educația și sănătatea sunt două
aspecte esențiale pentru a scăpa de sărăcie și a obține oportunități mai bune în viață.

4
 Lipsa accesului la educație de calitate și servicii de sănătate poate perpetua sărăcia.
Copiii proveniți din familii sărace pot fi privați de o educație adecvată, iar adulții pot
suferi de probleme de sănătate neglijate din cauza costurilor ridicate sau lipsei accesului
la servicii medicale de calitate.

B. Factori structurali
1. Inegalitățile economice și sociale: Inechitățile în distribuția veniturilor, proprietății și
oportunităților crează un mediu propice sărăciei. nechitățile în distribuția veniturilor,
proprietății și oportunităților sunt factori semnificativi care contribuie la sărăcie.
Concentrarea bogăției și a resurselor în mâinile unei mici părți a populației poate duce la
inegalități sociale și economice. Aceasta poate fi rezultatul politicilor fiscale neechitabile,
corupției, discriminării și accesului limitat la resurse și oportunități.
2. Discriminarea și excluderea socială: Grupurile marginalizate și discriminare în funcție de
gen, etnie, religie sau dizabilități au mai multe șanse de a se confrunta cu sărăciea.
Discriminarea bazată pe criterii precum genul, etnia, religia sau dizabilitățile poate
contribui la sărăcie. Grupurile marginalizate și excluse social sunt adesea mai vulnerabile
la sărăcie din cauza accesului limitat la educație, locuri de muncă și alte resurse.
Discriminarea poate fi perpetuată de sistemele sociale și economice inechitabile, creând
un cerc vicios al sărăciei.
3. Conflictul și instabilitatea politică: Zonele afectate de conflicte armate sau instabilitate
politică sunt adesea asociate cu sărăciea și dificultăți economice. Zonele afectate de
conflicte armate, instabilitate politică sau corupție sistemică sunt adesea asociate cu
sărăcie. Conflictul și instabilitatea pot distruge infrastructura, resursele economice și
sistemele sociale, limitând astfel oportunitățile de dezvoltare și contribuind la sărăcie.
Există numeroase exemple de zone în care instabilitatea politică și sărăcia sunt strâns legate. Iată
câteva exemple:

 Yemen: Yemenul se confruntă cu un conflict brutal și prelungit între guvernul recunoscut

internațional și grupurile militante, cum ar fi Ansar Allah (Houthi). Această instabilitate
politică a dus la distrugerea infrastructurii, colapsul sistemului de sănătate și agravarea
crizei umanitare. Peste 80% din populație depinde de ajutor umanitar, iar sărăcia și
foametea afectează în mod generalizat.

 Republica Democrată Congo (RDC): RDC a fost martorul unor conflicte armate repetate
și instabilitate politică îndelungată. Aceasta a dus la dezorganizarea sistemului de
guvernare, exploatarea resurselor naturale și implicarea diferitelor grupuri armate.
Sărăcia este răspândită, iar accesul la servicii de bază precum educația și sănătatea este
limitat.

 Haiti: Haiti, una dintre cele mai sărace țări din emisfera vestică, a fost marcată de
instabilitate politică, corupție și tensiuni sociale. Numeroase conflicte politice și dezastre
naturale, cum ar fi cutremurul din 2010 și uraganele devastatoare, au afectat grav
economia și infrastructura țării, perpetuând sărăcia și privațiunile sociale.

 Sudanul de Sud: Sudanul de Sud a obținut independența în 2011, dar a fost afectat de un
conflict intern între diferite facțiuni politice și etnice. Această instabilitate a generat
violențe, migrații masive și deteriorarea infrastructurii. Sărăcia și insecuritatea alimentară
sunt endemice în această regiune.

5
  Somalia: Somalia se confruntă cu decenii de conflicte, lipsă de guvernare efectivă și
instabilitate politică. Prezența grupărilor militante, cum ar fi Al-Shabaab, a avut un
impact negativ asupra economiei, infrastructurii și bunăstării populației. Sărăcia este
generalizată, iar accesul la servicii de bază este limitat.

Impactul sărăciei
A. Efecte asupra individului
1. Subnutriție și sănătate precară: Sărăcia poate duce la insuficiență alimentară, malnutriție
și risc crescut de boli.
2. Acces limitat la educație și oportunități de dezvoltare: Copiii proveniți din familii sărace
au adesea dificultăți în accesarea unei educații de calitate și a oportunităților de
dezvoltare personală.
3. Lipsa adăpostului și condiții precare de trai: Sărăcia poate duce la lipsa adăpostului sau la
trai în condiții insalubre și nesigure.

Sărăcia are un impact semnificativ asupra indivizilor și poate afecta în moduri diverse toate
aspectele vieții lor. Iată câteva dintre principalele aspecte în care sărăcia poate avea un impact
negativ:
1. Sănătate fizică și mentală: Indivizii aflați în sărăcie au adesea acces limitat la servicii
medicale de calitate și la alimentație adecvată. Acest lucru poate duce la sănătate precară,
malnutriție, lipsa de igienă și creșterea riscului de boli. De asemenea, sărăcia poate
contribui la stresul cronic, anxietatea și depresia, având un impact negativ asupra
sănătății mentale a persoanelor afectate.
2. Educație: Sărăcia poate afecta accesul la educație de calitate. Cheltuielile pentru cărți,
uniforme, materiale școlare și taxe școlare pot fi dificil de suportat pentru familiile
sărace. Copiii din familii sărace pot avea șanse mai mici de a merge la școală și de a-și
dezvolta abilitățile și potențialul lor. Lipsa educației adecvate poate perpetua ciclul
sărăciei și poate limita oportunitățile de angajare și creștere profesională ulterioare.
3. Oportunități de angajare: Persoanele sărace se confruntă adesea cu dificultăți în obținerea
și menținerea unui loc de muncă stabil și bine plătit. Lipsa calificărilor, educației și
accesului la resurse și rețele de susținere pot reduce șansele de a găsi un loc de muncă
decent și de a-și asigura un venit adecvat. Acest lucru poate perpetua sărăcia și poate crea
dificultăți în satisfacerea nevoilor de bază și în asigurarea unui nivel de trai decent.
4. Locuință și condiții de trai: Persoanele sărace pot trăi în condiții precare de locuit, în
cartiere dezavantajate și în case fără acces la servicii de bază precum apă potabilă,
electricitate și canalizare. Aceste condiții pot contribui la probleme de sănătate,
marginalizare socială și limitări ale dezvoltării personale.
5. Participarea socială și incluziunea comunitară: Sărăcia poate genera marginalizare socială
și excluziune, ceea ce poate afecta încrederea, interacțiunea socială și participarea în
comunitate. Persoanele sărace pot avea oportunități reduse de a se implica în activități
sociale, culturale și de voluntariat, ceea ce poate duce la izolare și stigmatizare.
Este important să se înțeleagă că impactul sărăciei poate varia în funcție de circumstanțe

B. Efecte asupra comunității și societății

1. Creșterea inegalității și polarizării sociale: Sărăcia contribuie la creșterea inegalității
dintre diferite categorii socio-economice și poate crea tensiuni sociale.
2. Scăderea productivității și a creșterii economice: Prezența sărăciei într-o societate poate
afecta productivitatea și creșterea economică pe termen lung.

6
 3. Instabilitate socială și conflicte: Sărăcia poate alimenta instabilitatea socială și
conflictele, având un impact negativ asupra stabilității societății.

Sărăcia are un impact semnificativ asupra comunităților și societății în ansamblu. Iată câteva
aspecte ale impactului sărăciei asupra acestora:
1. Inegalitate socială: Sărăcia contribuie la creșterea inegalităților sociale și economice într-
o comunitate și în întreaga societate. Disparitățile semnificative de venit și de acces la
resurse creează diviziuni și tensiuni sociale. Aceasta poate genera sentimente de
nemulțumire, marginalizare și instabilitate socială.
2. Educație și dezvoltare umană: Sărăcia afectează dezvoltarea umană și accesul la educație
în comunități. Copiii din familii sărace se confruntă cu dificultăți în a-și dezvolta
abilitățile și potențialul lor, având consecințe pe termen lung asupra dezvoltării lor
personale și profesionale. Acest lucru poate afecta dezvoltarea întregii comunități și
potențialul de creștere economică și socială.
3. Sănătate și bunăstare: Sărăcia poate afecta sănătatea și bunăstarea comunităților. Accesul
limitat la servicii de sănătate, alimentație adecvată și apă potabilă contribuie la creșterea
riscului de boli, malnutriție și sănătate precară. Aceasta poate avea un impact negativ
asupra capacității comunității de a se dezvolta și de a se implica activ în viața socială și
economică.
4. Criminalitate și instabilitate: Sărăcia poate genera sau agrava problemele de criminalitate
și instabilitate într-o comunitate. Lipsa oportunităților economice și educaționale, precum
și disperarea cauzată de sărăcie, pot crea un mediu propice pentru creșterea
infracționalității, conflictelor și tensiunilor sociale.
5. Participare civică și implicare comunitară: Persoanele afectate de sărăcie pot întâmpina
dificultăți în a-și exprima vocea și în a se implica în procesele decizionale și în viața
comunității. Lipsa resurselor și a oportunităților poate limita participarea civică și
implicarea activă a cetățenilor în soluționarea problemelor și luarea deciziilor care
afectează comunitatea.
6. Dezvoltare economică: Sărăcia poate încetini dezvoltarea economică a unei comunități și
a unei țări în ansamblu. Persoanele sărace au adesea acces limitat la resurse și oportunități
de angajare, ceea ce poate îngreuna creșterea economică durabilă și inovarea. Inegalitățile
sociale și economice pot duce la dezechilibre și la perpetuarea ciclului sărăciei.
Combaterea sărăciei și crearea unui mediu favorabil dezvoltării sunt aspecte esențiale pentru
construirea unei societăți echitabile, incluzive și sustenabile. Este importantă implementarea de
politici și programe care să promoveze accesul la educație, sănătate, locuri de muncă decente și
resurse comunitare pentru toți membrii societății.

Strategii de combatere a sărăciei

A. Asistență socială și programe de siguranță socială: Implementarea sistemelor de asistență

socială, precum ajutorul pentru șomaj, alocații pentru copii și servicii de sănătate gratuite sau
subvenționate, poate reduce sărăcia și proteja populația vulnerabilă.
B. Dezvoltarea economică durabilă și crearea de locuri de muncă: Promovarea investițiilor în
industrii durabile, dezvoltarea antreprenoriatului și crearea de locuri de muncă remunerate
corespunzător pot reduce sărăcia.
C. Investiții în educație și sănătate: Accesul la educație de calitate și servicii de sănătate este
esențial pentru a spori șansele de ieșire din sărăcie și de a construi un viitor mai bun.

7
D. Măsuri de reducere a inegalităților sociale și economice: Implementarea politicilor și
măsurilor care vizează reducerea inegalităților de venit, accesul echitabil la resurse și
promovarea incluziunii sociale.
E. Consolidarea guvernanței și combaterea corupției: Guvernanța transparentă și responsabilă,
combăterea corupției și promovarea statului de drept sunt cruciale pentru a asigura o utilizare
eficientă și echitabilă a resurselor și serviciilor publice.

3. Cercetarea aplicativă. Studiu de caz. Zonele cu un nivel ridcat al sărăciei.

– Există mai multe regiuni și țări care sunt considerate printre cele mai sărace din lume,
având un nivel scăzut al dezvoltării și al standardelor de viață. Aceste zone se confruntă
cu multiple provocări, cum ar fi sărăcia extremă, foametea, lipsa accesului la servicii de
bază și infrastructură precară. Iată câteva exemple de cele mai sărace zone din lume:
– Sub-sahara africană: Regiunea sub-sahariană este afectată de o combinație de factori care
contribuie la sărăciea extremă. Confruntată cu conflicte armate, instabilitate politică,
corupție, dezastre naturale și boli, această regiune este una dintre cele mai afectate de
sărăcia generalizată. Țări precum Burundi, Republica Democrată Congo, Niger,
Mozambic și Madagascar se confruntă cu probleme grave în ceea ce privește accesul la
educație, asistență medicală, apă potabilă și alimente adecvate. De asemenea, agricultura
de subzistență și dependența de resurse naturale limitate reprezintă obstacole majore în
calea dezvoltării economice durabile în această regiune.
– Haiti: Situată în Caraibe, Haiti este considerată una dintre cele mai sărace țări din
emisfera vestică. De-a lungul istoriei sale, Haiti a fost marcată de instabilitate politică,
corupție și catastrofe naturale devastatoare. Cutremurul din 2010 a avut un impact masiv
asupra infrastructurii, serviciilor de bază și economiei țării. Aceste evenimente au
contribuit la perpetuarea sărăciei și la dependența de ajutor umanitar extern. Problemele
sociale, cum ar fi accesul limitat la educație și servicii de sănătate, inegalitățile
economice și marginalizarea grupurilor vulnerabile, sunt și ele prezente în această țară. În
ciuda resurselor naturale bogate, economia și infrastructura rămân slabe, iar accesul la
servicii de bază este limitat. Inegalitățile sociale, corupția și slaba guvernare afectează în
mod semnificativ dezvoltarea țării.
– Afganistan: Afganistanul a fost afectat de decenii de conflicte armate și instabilitate
politică. Războiul îndelungat și prezența grupurilor insurgente au avut un impact
devastator asupra economiei și infrastructurii țării. Sărăcia și dependența de ajutorul
internațional sunt endemice în Afganistan. Accesul limitat la educație, în special pentru
femei și fete, și la servicii de sănătate de calitate reprezintă provocări majore pentru
dezvoltarea socială și economică. Situația afganilor s-a agravat și mai mult în urma
retragerii trupelor străine în 2021 și preluarea controlului de către talibani.
– Coreea de Nord: Coreea de Nord este una dintre cele mai închise și sărace țări din lume.
Regimul politic autoritar, politica izolaționistă și accentul pus pe programul militar au
contribuit la subdezvoltarea economică și la lipsa oportunităților de dezvoltare. Populația
se confruntă cu lipsa alimentelor și resurselor de bază, precum și cu restricții severe
privind accesul la informații, libertăți
– Sudanul de Sud: Sudanul de Sud, o țară relativ tânără care și-a obținut independența în
2011, se confruntă cu sărăcie extremă și instabilitate. Conflictul etnic și politic, precum și
dificultățile economice, au dus la o criză umanitară semnificativă. Milioane de oameni
suferă de insecuritate alimentară, lipsă de acces la servicii de sănătate și educație precară.

8
 – Somalia: Somalia este afectată de decenii de conflicte armate, instabilitate politică și lipsă
de guvernare efectivă. Prezența grupărilor militante, cum ar fi Al-Shabaab, a amplificat
tensiunile și a avut un impact negativ asupra economiei și infrastructurii țării. Sărăcia este
generalizată, iar accesul la servicii de bază precum educația și sănătatea este limitat.
– Republica Central Africană (RCA): RCA se confruntă cu instabilitate politică, conflicte
armate și tensiuni etnice, care au dus la sărăcie generalizată și crize umanitare.
Problemele de securitate, corupția și lipsa infrastructurii au împiedicat dezvoltarea
economică și socială. Populația este afectată de sărăcia extremă, malnutriție și acces
limitat la servicii de bază.
– Mozambic: Mozambic, situată în sud-estul Africii, este una dintre țările cu un nivel
ridicat de sărăcie. Conflictul armat, dezastrele naturale precum ciclonii devastatori și
corupția sistemică au avut un impact semnificativ asupra dezvoltării economice și
bunăstării populației. Sărăcia și inegalitățile sociale rămân provocări majore în această
țară.
– Haiti: Haiti, menționată anterior, continuă să se confrunte cu sărăcie extremă și
instabilitate politică.
– Yemen: Yemenul se află într-un conflict devastator între guvernul recunoscut
internațional și grupurile militante, iar acest lucru a dus la una dintre cele mai grave crize
umanitare din lume. Sărăcia extremă, foametea și distrugerea infrastructurii au afectat
grav populația yemenită, iar accesul la alimente, apă curată și servicii de sănătate este
grav limitat.

În ceea ce privește România, este important de menționat că, în ultimele decenii, țara a făcut
progrese semnificative în reducerea sărăciei și îmbunătățirea standardelor de viață ale populației.
Cu toate acestea, există încă anumite zone și segmente ale populației care se confruntă cu sărăcia
și excluziunea socială.
Unele regiuni ale României, în special cele din zona rurală și din regiunile mai puțin dezvoltate,
se confruntă cu un nivel mai mare de sărăcie și oportunități reduse de dezvoltare economică.
Aceste comunități sunt adesea afectate de lipsa infrastructurii de bază, acces limitat la servicii
sociale și oportunități de angajare precare.
De asemenea, grupurile vulnerabile, cum ar fi romii, persoanele cu dizabilități și familiile
monoparentale, sunt expuse unui risc crescut de sărăcie și excluziune socială. Aceste grupuri se
confruntă adesea cu discriminare, acces limitat la educație și locuri de muncă, precum și cu
condiții de trai precare.
Eforturile de combatere a sărăciei în România includ programe și politici sociale, cum ar fi
acordarea de ajutoare sociale și subvenții pentru familiile defavorizate, dezvoltarea infrastructurii
în zonele rurale și proiecte de incluziune socială pentru grupurile vulnerabile. Cu toate acestea,
există încă provocări în ceea ce privește asigurarea unui acces echitabil la oportunități de
dezvoltare și reducerea inegalităților sociale.
Este important să subliniem că situația economică și socială a unei țări se poate schimba în timp,
iar evaluarea nivelului de sărăcie trebuie să țină cont de multiple aspecte, cum ar fi venitul,
accesul la servicii de bază și indicatorii de dezvoltare umană.

Detalii suplimentare despre sărăcia în România:

1. Inegalități regionale: Există discrepanțe semnificative în ceea ce privește nivelul de

sărăcie și dezvoltare economică între regiuni în România. Regiunile din sud-estul țării și
cele rurale sunt în general mai afectate de sărăcie decât regiunile urbane și cele din vestul
țării. Aceasta se datorează în parte disparităților în accesul la locuri de muncă,
infrastructură și servicii sociale.

9
 2. Țările din Uniunea Europeană: Deși România a făcut progrese în ultimii ani în reducerea
sărăciei, se află încă într-o poziție mai dificilă comparativ cu alte țări din Uniunea
Europeană. Indicatorii de sărăcie și excluziune socială, cum ar fi rata sărăciei relative și
riscul de sărăcie, rămân peste media europeană.
3. Grupuri vulnerabile: Anumite grupuri vulnerabile din România se confruntă cu un risc
crescut de sărăcie și excluziune socială. De exemplu, comunitatea romă, care este una
dintre cele mai mari minorități din țară, se confruntă cu inegalități sociale și economice
semnificative. Discriminarea, segregarea școlară, șomajul și condițiile precare de locuit
sunt doar câteva dintre provocările cu care se confruntă această comunitate.
4. Educație și ocuparea forței de muncă: Accesul la o educație de calitate și la oportunități
de angajare adecvate reprezintă factori cheie în lupta împotriva sărăciei. În România,
există încă provocări în asigurarea unui sistem educațional egal și de calitate pentru toți
copiii. De asemenea, rata șomajului rămâne relativ ridicată în anumite zone și printre
anumite grupuri, ceea ce poate contribui la sărăcie și excluziune socială.
5. Politici sociale și programe de incluziune: Guvernul român a implementat politici și
programe sociale pentru a combate sărăcia și inegalitățile. Acestea includ acordarea de
ajutoare sociale, subvenții pentru familiile defavorizate, programe de incluziune socială și
măsuri pentru promovarea accesului la servicii de bază. Cu toate acestea, eficacitatea și
impactul acestor programe pot varia și sunt încă necesare eforturi continue pentru a
asigura un impact semnificativ asupra sărăciei.
6.
Să ne reamintim că sărăcia este o problemă complexă și multidimensională, iar abordarea
acesteia necesită un efort coordonat între guvern, organizații neguvernamentale, sectorul privat și
comunitatea în ansamblu.
În România, sărăcia și inegalitățile sociale sunt fenomene complexe, care necesită o abordare
multidimensională. Deși țara a făcut progrese semnificative în ultimii ani în ceea ce privește
dezvoltarea economică și reducerea sărăciei, există încă provocări persistente care afectează
anumite regiuni și grupuri de populație.
Una dintre principalele cauze ale sărăciei în România este inegalitatea regională. Regiunile mai
puțin dezvoltate din zona rurală și din estul țării sunt afectate de un acces limitat la oportunități
de angajare și la servicii sociale de bază. Aceste zone se confruntă cu probleme precum
infrastructură precară, lipsa locurilor de muncă bine plătite, servicii de sănătate și educație de
calitate.
Grupurile vulnerabile, cum ar fi romii și persoanele cu dizabilități, se confruntă cu un risc crescut
de sărăcie și excluziune socială. Romii, în special, se confruntă cu discriminare și marginalizare
sistemică, ceea ce îngreunează accesul lor la educație, locuri de muncă și servicii de sănătate.
Această situație perpetuează ciclul sărăciei și excluziunii sociale pentru aceste comunități.
De asemenea, inegalitatea de gen este o problemă semnificativă în România. Femeile se
confruntă cu dificultăți în accesul la locuri de muncă bine plătite și la poziții de conducere, iar
veniturile lor sunt adesea inferioare celor ale bărbaților. Aceasta contribuie la riscul de sărăcie și
la dependența de ajutoare sociale în anumite cazuri.
Guvernul român a implementat o serie de măsuri și programe pentru a combate sărăcia și
inegalitățile sociale. Acestea includ acordarea de ajutoare sociale, subvenții pentru familii
defavorizate, programe de incluziune socială și formare profesională, precum și sprijin pentru
dezvoltarea infrastructurii în regiunile mai puțin dezvoltate.
Cu toate acestea, este important ca aceste eforturi să fie continue și să se axeze pe abordarea
cauzelor profunde ale sărăciei, precum accesul la educație de calitate, formare profesională și
crearea de oportunități de angajare. În plus, combaterea discriminării și promovarea egalității de
gen sunt aspecte esențiale pentru a asigura dezvoltarea socială și economică sustenabilă în
România.

10
Combatarea sărăciei în zonele grav afectate este o provocare complexă, dar există mai multe
abordări și strategii care pot fi implementate pentru a îmbunătăți situația. Iată câteva exemple de
măsuri care pot fi luate:
1. Stimularea dezvoltării economice locale: Este important să se investească în
infrastructură, cum ar fi drumuri, rețele de transport și comunicații, pentru a deschide noi
oportunități economice în aceste zone. Guvernele pot acorda facilități fiscale și sprijin
financiar pentru a atrage investiții în sectoare cheie și pentru a susține întreprinderile
locale. În plus, se pot promova programe de antreprenoriat și se poate oferi acces la
credite pentru a stimula inițiativele economice locale.
2. Educația și formarea profesională: Investițiile în educație și formarea profesională pot
juca un rol crucial în reducerea sărăciei pe termen lung. Prin asigurarea unei educații de
calitate, accesibile și relevante, precum și a programelor de formare profesională,
oamenii pot dobândi abilități și competențe necesare pentru a accesa locuri de muncă
bine plătite și pentru a-și îmbunătăți nivelul de trai. Guvernele și organizațiile non-
guvernamentale pot colabora pentru a dezvolta și implementa programe educaționale și
de formare adaptate nevoilor specifice ale zonei.
3. Acces la servicii sociale de bază: Asigurarea accesului la servicii de sănătate, educație,
apă potabilă, alimentație și locuințe decente este esențială în combaterea sărăciei și
inegalităților sociale. Guvernele pot dezvolta și implementa politici și programe care să
asigure furnizarea acestor servicii esențiale în zonele afectate, inclusiv prin construirea și
modernizarea infrastructurii necesare.
4. Dezvoltarea infrastructurii și accesul la resurse: Construirea și modernizarea
infrastructurii sunt importante pentru a spori accesul la oportunități economice și sociale.
De exemplu, dezvoltarea rețelelor de transport și energie poate facilita conectivitatea cu
alte regiuni și stimula dezvoltarea economică. Asigurarea accesului la resursele naturale,
cum ar fi teren agricol fertil sau surse de apă, poate sprijini dezvoltarea comunităților și
stimula agricultura și industria locală.
5. Promovarea incluziunii sociale și a egalității de șanse: Este important să se combată
discriminarea și să se promoveze incluziunea socială și egalitatea de șanse pentru toți
membrii comunității. Aceasta poate implica politici și programe care să abordeze
inegalitățile de gen, rasiale și economice, precum și să promoveze drepturile omului și
participarea cetățenească activă.
6. Colaborarea între actorii implicați: Abordarea sărăciei în zonele grav afectate necesită o
colaborare strânsă între guverne, organizații neguvernamentale, sectorul privat și
comunitatea locală. Prin lucrul în echipă, se poate asigura o abordare integrată și
coordonată, cu resurse și expertiză diversificate. Participarea și implicarea comunității în
procesul decizional și implementarea proiectelor sunt esențiale pentru succesul și
sustenabilitatea măsurilor adoptate.
Este important de menționat că fiecare zonă afectată de sărăcie poate avea caracteristici și nevoi
specifice, iar abordările trebuie să fie adaptate la contextul local. Planificarea pe termen lung,
sustenabilitatea și monitorizarea efectelor sunt aspecte-cheie pentru a asigura succesul
programelor de combatere a sărăciei în zonele afectate.

4. Concluzii

Combaterea sărăciei reprezintă o provocare complexă, dar cu eforturi și abordări adecvate,

putem reduce impactul sărăciei asupra indivizilor și societății în ansamblu. Este important să se
promoveze soluții integrate care abordează cauzele profunde ale sărăciei și să se colaboreze la
nivel global pentru a asigura un viitor mai prosper și echitabil pentru toți oamenii.

11
Reiterează faptul că combaterea sărăciei reprezintă o provocare complexă, dar vitală pentru
societatea noastră. Subliniază importanța abordării sărăciei nu numai prin programe de asistență
socială, ci și prin strategii care vizează dezvoltarea economică, investițiile în educație și sănătate,
reducerea inegalităților sociale și economice și consolidarea guvernanței. Concluzia ar trebui să
sublinieze nevoia de angajament și cooperare internațională în lupta împotriva sărăciei și în
construirea unui viitor mai echitabil și prosper pentru toți.

Bibliografie:

1. Iordache, V., & Dima, A. M. (coord.). (2016). Sărăcia în România: Dimensiuni, cauze,
consecințe. Editura Universitară.
2. Ioniță, E., & Popa, D. (coord.). (2016). Sărăcia în România: Efecte și politici sociale.
Editura Universitară.
3. Mărginean, S. (coord.). (2015). Politici sociale și sărăcie în România. Editura Polirom.
4. Ioniță, E. (coord.). (2014). Sărăcia în România: Analiză regională. Editura Universitară.
5. Galer, G., & Dumitru, A. (coord.). (2017). Sărăcia în mediul rural din România:
Perspective teoretice și analize empirice. Editura Lumen.
6. Stoian, M., & Vasile, V. (coord.). (2013). Sărăcia în România: Factori de risc și de
vulnerabilitate socială. Editura Expert.
7. Banerjee, A., Duflo, E. (2011). Poor Economics: A Radical Rethinking of the Way to
Fight Global Poverty. PublicAffairs.
8. Ravallion, M. (2016). The Economics of Poverty: History, Measurement, and Policy.
Oxford University Press.
9. Sachs, J. D. (2005). The End of Poverty: Economic Possibilities for Our Time. Penguin
Books.
10. World Bank. (2021). Poverty and Shared Prosperity Report 2020: Reversals of Fortune.
World Bank Publications.
11. United Nations Development Programme. (2020). Human Development Report 2020:
The Next Frontier - Human Development and the Anthropocene. United Nations
Development Programme.
12. Kabeer, N. (2012). Gender, Poverty, and Inequality: A Brief History of Feminist
Contributions in the Field of International Development. Gender & Development, 20(3),
381-395.
13. Escobar, A. (1995). Encountering Development: The Making and Unmaking of the Third
World. Princeton University Press.

12