Ministerul Educației Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Stat ,,Alecu Russo’’ din Bălți

Facultatea de Drept și Științe Sociale
Catedra de Științe Socioumane și Asistență Socială
Specialitatea: Asistență socială

Teză de an

Strategii și politici destinate persoanelor marcate de sărăcie în Republica

Moldova

Student: Mereniuc Cornelia

grupaAS31R
Conducător științific:
Ciobanu Elvira, lector universitar

Bălți, 2019
 CUPRINS
INTRODUCERE………………………………………………………………………… 3
Capitolul I. FENOMENUL SĂRĂCIEI . SITUAȚIA NAȚIONALĂ.............................5
1.1 Conceptul de sărăcie.................................................................................................5

1.2 Factori, Cauze și Istorie ale sărăciei………………………………..………..……6

1.3. Nivelul de viata. Săracia…………………………………………..………………7

Capitolul II. STRATEGII ȘI POLITICI PENTRU PERSOANELE SĂRACE ÎN

REPUBLICA MOLDOVA.................................................................................................10
2.1. Ce strategii și politici de diminuare a sărăciei sunt în Republicii Moldova……...10
2.2 Moldova 2020. Strategia Naţională de Dezvoltare: 7 soluţii pentru creşterea
economică şi reducerea sărăciei.........................................................................................15
2.3. Strategia Națională de Dezvoltare „Moldova 2030”...............................................17

2.4. Asistența socială - un sistem de protecție socială solid și incluziv..........................20

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI .......................................................................... 25

BIBLIOGRAFIE………………………………………………........................…... 27
ANEXE…………………………………………………... .................................................28

2
 Întroducere
Sărăcia este o problema complexă la scară națională cât și internatională. Nici o soluție viabilă
nu poate fi găsită pentru combatere la scara globală , de aceea programele naționale cât și cele
internaționale au un rol foarte important în acest proces. Eradicarea sărăciei cât și a foamei plus
factorul uman sunt principalele probleme ce se întalnesc peste tot în lume. Lupta împotriva sărăciei
este responsabilitatea tuturor țărilor . La fel ca în cazul unei politici de conducere care se axeaza pe
o producție mare și care nu ia în calcul resursele pe care se bazează producția, ducând mai târziu la
declinul producției care ar putea avea un impact negatv asupra săraciei . Pentru a dezvolta o
strategie anti -saracie trebuie asigurată o dezvoltare substanțială a condițiilor de bază . O problema
esențială este aceea de-a ne concentra asupra producției si resurselor, ce ar trebui să acopere
problemele demografice, sporirea sănătăți și a educației , drepturile femeilor, rolul tinrerilor a
populației indigene și a comunitățiilor locale, în asociere cu autoritațile existente. Aceste acțiuni
împreună cu suportul internațional , crestera economiei în țările slab dezvoltate și locuri de munca
mult mai numeroase plus noile programe de dezvoltare sunt principalele cai de eradicare a
sărăciei .
La nivelul societății moldovenești sărăcia este o problemă fundamentală, afectând o mare parte
a populației, de aceea lucrarea de față se dorește a fi o scurtă analiză a acestui fenomen, a evoluției
sau a involuției acestui fenomen pe teritoriul țării noastre în ultima decadă, a efectelor pe care le-a
produs, le produce și se anticipează că le va produce sărăcia în Moldova, dar mai ales o analiză a
măsurilor și a politicilor sociale destinate reducerii efectelor sărăciei.
Actualitatea temei ” Strategii și politici destinate persoanelor marcate de sărăcie în
Republica Moldova” este determinată de principalul component al statului: populația și măsura în
care sunt satisfăcute necesitățile materiale și spirituale ale acesteia. Acest subiect este important,
fiindcă studierea și cercetarea lui este primul pas pentru diminuarea și soluționare a fenomenului
sărăciei. Deci, stabilirea strategiilor și politicilor destinate persoanelor marcate de sărăcie perimite
vizualizarea situației actuale a existenței și dezvoltării oamenilor, întru determinarea strategiei de
îmbunătățire a caltății vieții.Obiectul cercetării îl constituie aplicarea strategiile actuale în politicile
social-economice de dezvoltare durabilă și echilibrată, cu o atenție deosebită asupra antisărăciei
populației din Republica Moldova.
Scopul tezei date este de a stabili interdependenţele existente între nevoile populației Republicii
Moldova şi analizarea strategiilor și politicilor destinate diminuării sărăciei populației Republicii
Moldova. Astfel, urmărim următoarele sarcini: explicare conceptului de sărăcie a populației, analiza
realităților societății, identificare strategiilor și politicilor destinate persoanelor marcate de sărăcie,
stabilirea importanței politicilor identificate.

3
 Realizarea acestui scop condiţionează următoarele obiective ale cercetării:
 Analiza abordărilor metodologice ale dezvoltării social-economice echilibrate pentru
diminuarea sărăciei.
 Aproximarea principalelor strategii și politici moderne la realităţile nevoilor
populațieimarcate de sărăcie în Republica Moldova.
 Analiza mecanismelor existente de dezvoltare social-economică a ţării noastre şi definirea
principalelor avantaje şi dezavantaje ale actualului mecanism în satisfacerea nevoilor de
combatere a sărăciei populației din Moldova.
Cercetarea surselor bibliografice ne permite să concluzionăm că nivelul de abordare a temei în
literatura de specialitate este foarte limitat, fiindcă informația are un caracter învechit. O sursă
eficientă pentru analiza nevoilor populatiei este studiile ONU în raport cu nivelul de dezvoltare a
popuației, mai exact este vorba despre elaborarea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă și aprobarea
lor în spațiul Republicii Moldova și Strategia Națională de dezvoltare ,, Moldova 2030,, .
Metodele de cercetare utilizate au fost: documentarea, analiza, obeservația, comparația, sinteza,
generalizarea, ierarhizarea ideilor, concluzionarea.
Astfel, m-am focusat pe evaluarea propriilor probleme în raport cu problemele întregii populații
și am formulat o serie concluzii referitoare la tema abordată.

4
 CAPITOLUL I. FENOMENUL SĂRĂCIEI .SITUAȚIA NAȚIONALĂ
1.1 Сonceptul de sărăcie
Sărăcia – reprezintă un fenomen social, care presupune o insuficienţă cronică a veniturilor şi a
resurselor persoanelor, necesare pentru un trai considerat decent pentru societatea în care trăiesc.
Din cauza sărăciei, persoanele date se pot confrunta cu mai multe dificultăţi ca şomajul, condiţii
precare de locuit, acces limitat la servicii de sănătate sau de educaţie, în special, la cele de formare
continuă, lipsa de acces la servicii de cultură, sport sau servicii de agrement etc.. Aceste persoane
sunt adesea marginalizate în participarea la diverse activităţi din cadrul comunităţii (economice,
sociale şi culturale) care ar reprezenta o normă pentru alte persoane. De asemenea, şi accesul lor la
realizarea drepturilor fundamentale este limitat. O extindere a definirii sărăciei presupune
identificarea acesteia cu privarea de capacităţi , ceea ce a determinat apariţia conceptului de sărăcie
umană. Sărăcia reprezintă una dintre cele mai mari probleme sociale cu care s-a confruntat și încă se
confruntă societatea de-a lungul istoriei, de aceea au existat constant încercări de reducere sau chiar stopare
(stoparea este una pur declarativă, și a venit adesea doar ca o mișcare de imagine) a efectelor produse de acest
fenomen social, însă puține dintre aceste încercări și-au dovedit succesul, contribuind la reducerea reală,
semnificativă a efectelor sărăciei. Definind politicile publice într-o manieră simplistă, am putea spune că
ele reprezintă ”ceea ce guvernele aleg să facă sau să nu facă” în vederea soluționării unor probleme ale
societății, de aceea am considerat necesară analiza acțiunilor și a seturilor de acțiuni inteprinse de Guvernele
țării noastre în scopul reducerii sărăciei, structurate de altfel, sub forma unor politici și programe sociale
complexe, menite să diminueze efectele sărăciei. Astfel, teza de față a avut în vedere pe de o parte,
identificarea sărăciei ca problemă socială și a cauzelor ce au determinat extinderea efectelor acesteia,
stabilirea unuia sau unor grupuri vulnerabile în fața sărăciei, precum și identificarea, respectiv, analiza acelor
politici sociale demarate și/sau implementate de Guvern împotriva fenomenului. Pe de altă parte, am urmărit
analiza gradului de atingere a obiectivelor stabilite înaintea implementării acestor politici sociale, analiza
efectelor și ale implicațiilor socio-economice ale acestor politici, precum și costurile și consecințele rezultate
acestora. Saracia ca problemă socială este o rană cu radăcini adânci care afecteaza fiecare dimesiune a culturii
și a societatii. Pe langa menținerea unui nivel scazut de venituri printre membrii unei comunitati, saracia
inlcude limitarea accesului la servicii ca educatia, sanatatea, luarea deciziilor precum si lipsa facilitatilor
comunale ca apa, sanitația, drumurile, transportul si comunicatiile. Mai mult, "spiritul saraciei" permite
membrilor aceleiasi comunitati sa creada si sa impartaseasca sentimente ca disperarea, lipsa de speranta,
apatia si timiditatea. Saracia, la fel ca si factorii care contribuie la aparitia si mentinerea ei, reprezinta o
problema sociala si, de aceea, solutia trebuie sa fie una sociala. Definiţia operaţională a sărăciei presupune
stabilirea unui prag absolut (în funcţie de nevoile umane de bază) sau relativ (în funcţie de modul de viaţă
obişnuit în societatea respectivă) care delimitează populaţia săracă de restul populaţiei. Definiţia operaţională
în termeni absoluţi: lipsa resurselor necesare pentru satisfacerea nevoilor de subzistenţă. Nevoile umane
reprezintă, în sens economic, cerinţe materiale şi spirituale, de bunuri şi servicii, de mediu ecologic etc. ale
vieţii şi activităţii oamenilor. Satisfacerea lor înseamnă consum de bunuri şi servicii şi asigură existenţa şi
dezvoltarea purtătorilor acestor nevoi – indivizi, grupuri sociale, naţiuni, societatea în ansamblul ei. În sens
5
general, este vorba de: nevoi de consum ale populaţiei (alimente, îmbrăcăminte, încălţăminte, locuinţă,
transport, instruire, cultură etc.); nevoi de producţie, prin a căror acoperire se asigură producerea bunurilor şi
serviciilor respective necesare oamenilor.
Definiţia “europeană” a sărăciei: „ considerăm că sunt sărace acele persoane, familii sau grupuri
ale căror resurse (materiale, culturale sau sociale) sunt atât de limitate încât îi exclud de la acele
standarde minime de viaţă care sunt recunoscute drept acceptabile în societăţile în care trăiesc”
(Consiliul European, Decembrie 1984).Definirea sărăciei în termeni relativi, ca o situaţie de
deprivare relativă multiplă: materială, socială, culturală (educaţională), politică, de mediu fizic de
viaţă. Prin acumularea dezavantajelor, indivizii ajung să fie excluşi din societatea în care trăiesc.
Definiţia lui Townsend: „… o formulare socială mai cuprinzătoare şi mai riguroasă a
înţelesului sărăciei, aceea de deprivare relativă. Persoanele sunt în situaţia de deprivare relativă dacă
nu pot obţine într-o măsură suficientă acele condiţii de viaţă – hrană, bunuri de consum, standarde
de viaţă şi servicii – care le-ar permite să îşi asume roluri sociale obişnuite, să participe în relaţii
sociale şi să aibă un comportament obişnuit, aşa cum se aşteaptă din partea lor în societatea
respectivă” Saracia este unul dintre factorii cei mai importanti si mai frecventi,la noi indicele de
saracie fiind dintre cele mai crescute din lume. (Constantin Mecu – coordonatori – Economie
Politică 1, Editura Fundaţiei ROMÂNIA DE MÂINE, Bucureşti, 2007, pag. 14.) (Townsend, 1993:
33-36). Townsend, Peter: The International Analysis of Poverty. London: Harvester Wheatsheaf,
1993.

1.2 Factori, cauze și istorie ale sărăciei.

Un "factor" sau o "cauză" nu înseamnă chiar același lucru. O "cauză" este ceva care contribuie
la originea unei probleme ca sărăcia, în timp ce un "factor" este ceva care contribuie la menținerea
ei după ce a aparut deja. La scara globală, sărăcia are multe cauze istorice: colonialismul, sclavajul,
razboiul și cucerirea. Între acele cauze și ceea ce numim factorii care mențin sărăcia este o diferenta
enormă. Diferența constă în ceea ce putem face azi. Nu putem merge înapoi în istorie ca să schimbăm
trecutul; ceea ce putem sa facem însă este să eliminăm factorii care perpetuează acest fenomen. Este
bine stiut ca in urma celor doua razboaie mondiale multe natiuni europene au fost aruncate în sărăcie;
din aceasta cauza oamenii au supravietuit cu greu si au fost nevoiti sa traiasca de pe urma pomenilor
si caritatii. In cateva decade, însă, aceasta situatie s-a schimbat: venitul domestic real al națiunilor
europene a crescut atât de mult încât multe dintre ele au ajuns sa fie printre cele mai prospere și
influente națiuni din timpurile moderne. Daca decizia unui grup de oameni intr-o societate sau
comunitate este de a reduce sau a elimina saracia, acel grup va trebui sa-si realizeze obiectivul fara
a judeca ci doar prin a observa si identifica factorii care duc la saracie pentru a-i putea elimina. Acest
lucru este cu atat mai important cu contribuie la aparitia factorilor secundari ai saraciei ca: lipsa de

6
piete, lipsa infrastructurii, slabirea conducerii, proasta guvernare, lipsa de locuri de munca, lipsa de
pregatire, absenteism, lipsa de capital si altele.
Așa cum am accentuat deja, fiecare dintre acestia reprezintă o problemă socială și contribuie la
perpetuarea sărăciei; prin urmare, eradicarea lor este necesara pentru eliminarea saraciei. Ignoranța
inseamna lipsa de informatie sau lipsa de cunostiinte. Atunci cand o comunitate are o rata inalta de
imbolnaviri creste absenteismul, scade productivitatea si bogatia este creata in cantitati mai mici.
Prin urmare, dincolo de mizerie, discomfort si moarte, imbolnavirile constituie o cauza a saraciei. A
fi sanatosi (a se simti bine) nu numai ca ii ajuta pe indivizi sa fie bogati dar contribuie la eradicarea
saraciei in comunitate. Multi oameni considera accesul la sistemul de sanatate ca fiind legat de
drepturile oamenilor, reducerea mizeriei si cresterea calitatii vietii. Toate acestea sunt motive
serioase pentru a contribui la mentinerea unei populatii sanatoase. Pe langa faptul ca o populatie
sanatoasa contribuie la eradicarea saraciei, dorim sa sustinem ca cea din urma nu se masoara doar
intr-o rata inalta de morbiditate si mortalitate ci ca imbolnavirile contribuie si la alte forme si aspecte
legate de saracie (nu numai la saracia insasi). Apatia este prezenta atunci când oamenilor nu le pasa
sau atunci cand ei se simt atat de slabiti incat nu incearca sa schimbe lucrurile, sa corecteze
nedreptatile, sa repare greselile sau sa-si imbunatateasca conditiile de viata.
Dependența rezultă din poziția de primitor al carității. Dupa un dezastru, pe termen scurt,
caritatea poate fi esențială pentru a putea supraviețui. Caritate pe termen lung, însă, poate contribui
la moartea celui care o primeste și, cu siguranță, la continuarea sărăciei. Soluția la problema socială
a sărăciei este solutia sociala de eliminare a factorilor saraciei.

1.3. Nivelul de viață. Sărăcia

Nivelul de viață mediu al unei țări se masoara ,de regula, printr-un indicator economic: produsul
intern brut (PIB),care in tarile bogate se ridica la mai multe mii de dolari lunar pe cap de locuitor iar
in cele sarace la cateva zeci de dolari. Nivelul de viata inseamna venituri totale, mai précis ce si cat
se poate cumpara (bunuri si servicii calculabile in bani) , dupa cum explica Jean Fourastié. Ceea ce
reprezintă importanță pentru nivelul de trai este repartizarea veniturilor pentru satisfacerea diferitelor
categorii de trebuinte:ce parte din total se cheltuieste pentru trebuintele primare (alimentatie), cele
secundare (produse industriale,imbracaminte, locuinta si echipamentul acesteia,circulatie,etc) si
cele tertiare (servicii de tot felul,timp liber,cultura ,refacere si distractie,etc.). Nevoia de a cheltui cea
mai mare parte a veniturilor pentru satisfacerea trebuintelor primare indica un nivel de viata scazut.
Cu cât mai ridicat este procentul de venituri alocabil pentru satisfacerea trebuintelor secundare si
tertiare,cu atat nivelul de viata este mai ridicat si ,implicit ,calitatea vietii este mai buna. O asemenea
raportare a nivelului de viata la strructura trebuintelor este specifica , dupa Jean Fourastié,
societatilor moderne, industriale. Până la construirea acesteia, deci până în secolul al XIX-lea în

7
țările cele mai dezvoltate si secolul XX în cele subdezvoltate , ,,nivelul de viata a ramas vegetativ in
intreaga lume și la scara maselor de muncitori și tarani.” Atunci saracia caracteriza majoritatea
populatiei masata la baza piramidei sociale,doar straturile medii si , mai ales, superioare fiind scutite
de ea . Societatea moderna a rezolvat in linii mari ( in tarile dezvoltate) problema alimentatiei pentru
majoritatea populatiei ; in aceasta societate , accentul s-a deplasat pe satisfacerea in masa a
trebuintelor secundare, iar in societatea postmoderna accentual se deplaseaza din nou , el cazand
acum pe satisfacerea trebuintelor tertiare , de servicii . In toate tarile dezvoltate , saracia
caracterizeaza situatia unor categorii sociale destul de conturate: somerii,oamenii in varsta fara
pensie sau cu pensii mici,personae handicapate,copii orfani,etc.
Printr-un oarecare consens,cercetatorii acestei problematici disting doua genuri sau trepte ale
saraciei : cea absoluta si cea relativa. Peter Townsend foloseste pentru aceeasi distinctie expresiile
de saracie totala si partiala. Temeiul acestei distinctii il constituie stabilirea a doua nivele . Primul
este cel al ,,minimului de subzistenta” , insemnand ,, minimul de resurse necesare unui om sau unei
familii pentru a-si procura suficienta mancare,pentru mentinerea sanatatii fizice”,deci pentru simpla
supravietuire, iar cel de al doilea nuvel este cel al ,,minimului social” , insemnand resursele necesare
pentru satisfacerea trebuintelor. Cei ce traiesc sub minimul de subzistenta se afla in conditia saraciei
totale sau absolute , iar cei ce traiesc sub nivelul minimului social se afla in conditia saraciei partiale
sau relative.Aici trebuie subliniat faptul ca insasi notiunea de saracie totala sau absoluta este si ea ,
in sens sociologic, relativa.Chiar nevoile de alimentatie,accentueaza Peter Townsend, nu pot fi
definite, in chip abstract, pentru toate imprejurarile sociale, ci sunt in mare masura dependente de
conditiile sociale si ocupationale in care ele se manifesta. Standardul minim al nevoilor de
alimentatie este altul in societatea industriala decat in cea preindustriala, altul in societatile
dezvoltate de astazi decat in cele subdezvoltate, altul in diferite regiuni ale aceleiasi tari, altul si altul
la oameni cu ocupatii si moduri de viata diferite,etc.Din acelasi motiv, in cele din urma, insasi
distinctia dintre saracia absoluta si cea relativa este relativa, minimul de subzistenta fiind si el ,,
social “.
Sărăcia unei părți din populație, respectiv atenuarea sără ciei depind, alaturi de nivelul
veniturilor directe, de structurile protecției sociale instalate într-o societate și de modul de
funcționare a acestora. Societatea poate proteja , într-o mai mica sau mai mare măsură, categoriile
sociale dezavantajate sau cu risc de pauperizare , alocând pentru acestea fondurile necesare și punând
în funcțiune un sistem de instituții corespunzatoare.
Formele de privațiune mai sus menționate – sărăcia de diferite grade – au consecințe evident
negative asupra calitații vieții categoriilor sociale și indivizilor afectati. Aceste consecințe negative
nu se restrang doar la cei direct afectați, ci se rasfrâng , într-un fel oarecare , în mod nefavorabil
asupra intregii societăți. Este vorba despre faptul ca privațiunile și pauperismul se constituie –alaturi
de alte cause – în factori de dezintegrare socială : genereaza comportamente antisociale , favorizeaza
8
alcoolismul și consumul de droguri ,alimentează infracționalitatea și criminalitatea. Luând aceste
aspecte în considerare, apare cu toată claritatea ca optimizarea sistemului de protectie socială –
indiferent de forma concretă în care aceasta urmează a se realiza – este importantă nu numai sub
aspect caritabil , ci si în interesul bine conceput al societății în ansamblu și al tuturor
compartimentelor sale.
Datorită ritmului înalt de creștere economică , dar și a influențelor negative cauzate de folosirea
neraționala a resurselor , se manifestă efectul de sărăcire. Însă aceasta poate fi diminuată prin:
perfecționarea tehnicior și tehnologiilor de explorare si exploatare, utilizarea de noi resurse
substituibile ș.a . Această situație servește ca drept exemplu de depistare și soluționare a unei
probleme întru diminuarea problemelor de producție și de ecologie în spațiul Republicii Moldova,
ce ar favoriza o creștere economică și un mediu curat pentru întreaga populație.
În așa mod, rezolvarea unei probleme schimbă structura nevoilor populației, iar odată cu aceasta
se schimbă și atmosfera în societate, se creează premise pentru o viață mai bună.
Forma de manifestare a necesității economice, forma economică a cerințelor, a insatisfacțiilor
vieții materiale a membrilor societății constituie trebuințele economice. Ca și celelalte trebuințe,
trebuințele economice au un caracter dinamic, ele se modifică odată cu evoluția societății omenești,
cum ar fi:creșterea Generalizarea producției de mărfuri, monetarizarea bunurilor economice –
obiecte și servicii – au făcut din puterea banilor cea mai mare putere și din trebuința de bani cea mai
importantă trebuință. Cu cât un individ are mai mulți bani, cu atât el este mai avut, mai bogat, mai
puternic și cu atât mai mult se poate implica în sistemul vieții economico-sociale.” (“Economia
politica” , G.Ignat , 2013)
În concluzie, putem spune că necesitățile populației sunt totalitatea cererilor nelimitate ale
indivizilor în raport cu resursele limitate. Astfel, Republica Moldova, ca și toate statele, are nevoie
de un echilibru între cerere și ofertă, care ulterior reprezintă cheia spre un mediu social favorabil
tuturor indivizilor. Un nivel de viata foarte ridicat,asigurat prin venituri foarte mari , nu inseamna
automat o calitate foarte buna a vietii, dar un nivel de viata foarte scazut,saracia,privarea de cele
necesare unei vieti indestulate la nivelul mediu inseamna cu siguranta frustrarea de o viata buna,
calitativ corespunzătoare.

9
 CAPITOLUL II. STRATEGII ȘI POLITICI PENTRU PERSOANELE SĂRACE ÎN
REPUBLICA MOLDOVA
2.1. Ce strategii și politici sunt în republica moldova pentru persoanele sărace.
Republica Moldova stat aflat în proces de tranziţie economică, de asemenea, acordă o
atenţie deosebită problemelor legate de eficientizarea politicilor de combatere a sărăciei şi constituire
a unui stat cu o economie de piaţă social-orientată. Cu toate că problema excluziunii sociale precum
şi promovarea politicilor sociale incluzive în sensul deplin al acestor concepte, deocamdată, nu au
stat pe ordinea de zi a activităţii autorităţilor publice, elemente de măsuri incluzive sunt prezente în
documentele oficiale ce vizează politicile sociale din republică.
Astfel, în 2000 a fost aprobat Programul Naţional de atenuare a sărăciei, care a determinat
obiectivele, sarcinile, etapele principale, precum şi măsurile concrete pentru atenuarea sărăciei în
ţară pentru perioada 2000-2003. Cele mai importante obiective ale Programului au fost: formarea
sistemului de standarde sociale minime de stat şi implementarea lor; realizarea programului complex
de creare şi păstrare a locurilor de muncă; reformarea sistemului de protecţie socială a populaţiei
nevoiaşe; lichidarea şi neadmiterea în continuare a datoriilor la plata salariului, pensiilor şi
indemnizaţiilor. În procesul promovării acestor măsuri accentul principal a fost plasat pe
valorificarea eficientă a mijloacelor alocate pentru activităţile de diminuare a sărăciei în ţară,
intensificarea susţinerii sociale a persoanelor nevoiaşe, atragerea pe scară largă a surselor financiare
extrabugetare.
În scopul elaborării sistemului de indicatori pentru determinarea cauzelor sărăciei, precum şi
a impactului programului de reformare şi al descentralizării sectorului social asupra nivelului de trai
al populaţiei, în 2002 a fost aprobat Planul de acţiuni destinat consolidării capacităţii de
monitorizare şi evaluare a sărăciei. Planul a fost prevăzut pe o perioadă de trei ani, identificând
acţiunile ce urmau a fi realizate în vederea monitorizării şi evaluării sărăciei în Moldova.
În decembrie 2004, Parlamentul Republicii Moldova a aprobată Strategia de Creştere
Economică şi Reducere a Sărăciei (SCERS) pentru 2004-2006, care a reprezentat cadrul politic
suprem pentru dezvoltarea durabilă a Republicii Moldova pe termen mediu. Guvernul Republicii
Moldova şi-a asumat responsabilitatea pentru creşterea economică durabilă, aceasta fiind o premisă
fundamentală pentru reducerea sărăciei. Obiectivele de bază ale SCERS erau: îmbunătăţirea calităţii
vieţii populaţiei, ameliorarea protecţiei sociale a celor mai sărace categorii de cetăţeni, inclusiv prin
dezvoltarea sistemului de garanţii sociale, crearea unor noi locuri de muncă, în special pentru cei
săraci, asigurarea accesibilităţii serviciilor medicale calitative, constituirea unui capital uman apt de
performanţă, prin dezvoltarea învăţământului şi a ştiinţei.
În 2007 a fost elaborată şi aprobată Strategia Naţională de Dezvoltare pe anii 2008-2011.
Obiectivul fundamental al Strategiei este crearea condiţiilor pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii
populaţiei prin consolidarea fundamentului pentru o creştere economică robustă, durabilă şi
10
incluzivă. Strategia aspiră la apropierea Republicii Moldova de standardele europene şi, astfel, la
atingerea obiectivului de integrare europeană. Direcţiile prioritare de dezvoltare stabilite în Strategie
urmăresc ajustarea politicilor naţionale relevante la cele europene. La baza documentului stau
următoarele principii: participare; alinierea strategiilor şi programelor naţionale existente la
priorităţile naţionale; reiterarea angajamentelor externe. În vederea atingerii obiectivelor generale
Strategia propune cinci priorităţi naţionale pe termen mediu: Consolidarea statului democratic bazat
pe supremaţia legii şi respectarea drepturilor omului, Reglementarea conflictului transnistrean şi
reintegrarea ţării, Sporirea competitivităţii economiei naţionale, Dezvoltarea resurselor umane,
creşterea gradului de ocupare şi promovarea incluziunii sociale, Dezvoltarea regională. În procesul
implementării Strategiei va fi desfăşurată monitorizarea permanentă a realizării acţiunilor şi a
rezultatelor obţinute pentru ca, în caz de necesitate, să fie operate modificări în politicile promovate
şi în acţiunile întreprinse.
De menţionat, că obiectivele de reducere a sărăciei s-au axat preponderent pe creşterea
accesului grupurilor sărace la educaţie, sănătate, protecţie socială şi piaţa muncii, care reprezintă
sectoarele cheie, iar după situaţia din acestea poate fi măsurat gradul de incluziune socială şi
inegalitate, inclusiv nivelul coeziunii sociale la nivelul comunităţii.
Din acest considerent, problema care se pune, presupune realizarea obiectivelor de depăşire
a sărăciei şi excluziunii sociale din Republica Moldova alături de alte state europene, prin prisma
unui proces de dezvoltare umană durabilă, şi promovarea unor politici sociale incluzive.
În Republica Moldova adaptarea Agendei 2030 a început în rezultatul colaborării între
Guvern, ONU Moldova, în calitate de partener de dezvoltare-cheie al Republicii Moldova, și
Expert-Grup, care a oferit susținere analitică întregului proces. Sarcina a const at în
identificarea strategiilor relevante și prioritare pentru Republica Moldova, precum și
adaptarea politicelor pentru a satisface specificul național (fără a afecta natura și spiritul
țintelor ODD). Aceste 17 obiective se bazează pe succesele strategiilor și politicilor care
sunt în Republica Moldova, iar acum acoperă și domenii , precum sărăcia, schimbările
climatice, inegalitatea economică, inovațiile, consumul durabil, pacea și justiția, prin tre alte
priorități. Politicele sunt interconectate - de multe ori cheia succesului într-un domeniu va
implica abordarea unor aspecte mai frecvent asociat e cu alt domeniu.
În acest context, Republica Moldova, stat membru al Pactului de stabilitate pentru Europa de
Sud-Est, semnând în iunie 2002 ”Declarația de Intenție”, și-a asumat responsabilitatea edificării
societății informaționale.” (“Academia de studii economice a Moldovei” Eugeniu Gârlă,
Științificarea strategiilor de dezvoltare economică, Editura: Chișinău 2015 pag.26-27 ) . Aceasta
reprezintă primul pas întru studierea conform ONU a actualității Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă
pentru populația Republicii Moldova. Ca consecință, în ianuarie 2016 intră în vigoare în Republica
Moldova ”Obiectivele de Dezvoltare Durabilă”. „În calitate de agenție de dezvoltare a ONU, PNUD
11
se concentrează pe realizarea acestor obiective, prin activitatea în teren desfășurată în aproximativ
170 de țări și teritorii.” (http://www.md.undp.org/content/moldova/ro/home/sustainable-
development-goals.html)
Primul obiectiv este Reducerea sărăciei în Republica Moldova. Moldova a fost puternic afectată
de sărăcie în primii ani de tranziție. De la relansarea creșterii economice în 2000 și intensificarea
fluxurilor de emigrare, s-a realizat un progres semnificativ în ce privește reducerea sărăciei. Prin
urmare, rata sărăciei absolute la nivel național a scăzut de la 73% în 1999 până la 9,6% în 2015, iar
rata sărăciei extreme a scăzut de la 59,7% la 0,2% în aceeași perioadă. Totuși, există diferențe
considerabile aferente ratei sărăciei în regiunile rurale și urbane; rata sărăciei rurale depășind de
aproape cinci ori rata sărăciei urbane. Mai mult ca atât, deoarece o parte semnificativă a populației
rurale este implicată în activități agricole de subzistență, riscul de a cădea sub pragul sărăciei este
mai mare în anii cu evenimente climatice extreme, ca seceta și inundațiile – evenimente ce au devenit
recent foarte frecvente. De asemenea, anumite grupuri de populație, precum persoanele în etate și
familiile cu mulți copii, sunt deosebit de afectate de sărăcie. Prin urmare, percepția generală a sărăciei
în rândul populației a crescut în ultimul deceniu, iar rata sărăciei este extrem de sensibilă la
schimbările mici ale pragului sărăciei. În Republica Moldova cea mai mare nevoie a populației este
creșterea economică. Această nevoie sintetizează toatalitatea realităților cu care se confruntă
societatea și care sunt piedici pentru o viață de calitate. În conturarea acestei nevoi putem aborda așa
probleme ca: șomajul, sărăcia, emigrarea, corupția, veniturile mici per familie, lipsa unui sistem
educațional eficient, etc. (http://www.md.undp.org/content/moldova/ro/home/sustainable-
development-goals.html)
Moldova, Agenda 2030 promovează reducerea durabilă a sărăciei cu cele mai potrivite măsuri
de susținere a gospodăriilor cu venituri mici. Aceasta implică politici sociale adecvate care trebuie
să ajungă la cei săraci și să nu le ofere doar resurse financiare complementare pentru existență, dar
să-i abiliteze din punct de vedere social și economic pe cei săraci. De asemenea, Agenda 2030 are
scopul să reducă vulnerabilitatea celor care pot cădea sub pragul sărăciei prin acces sporit la bunuri
imobiliare, resurse și informații.
Astfel, s-au stabilit nevoile primordiale ale populației Republicii Moldova: reducerea sărăciei,
guvernarea democratică și consolidarea păcii, un mediu curat, precum și egalitate economică.
Întrucât formularea unei nevoi este strict interdependentă de existența unei probleme, putem analiza
situația populației Republicii Moldova în felul următor: sărăcia, ca problemă, generează nevoia de
creștere economică; corupția, faptele ilicite din partea conducerii statului, ne redau nevoia societății
de o guvernare eficientă, pentru societăți pașnice, juste și incluzive; problema ecologică, pune în
valoare nevoia referitoarea unui mediu curat; problema inegalităților economice și sociale între
bărbați și femei evidențiază nevoia egalității de gen și de reducere a inegalităților în sine.

12
 Ulterior, putem aborda 3 aspecte ale dezvoltării referitoare la nevoile moldovenilor: eradicarea
sărăciei în toate formele și aspectele sale, accelerarea transformărilor structurale, construirea
rezilienței la șocuri și crize.
Conceptul de educație limitată prevede toate lacunele sistemului nostru educațional, alături de
atitudinea populației față de acesta. În Moldova, garantarea unei educaţii de calitate şi promovarea
oportunităţilor de învăţare de-a lungul vieţii pentru toţi prevede realizarea educației incluzive și
universale, dar și pregătirea tinerilor și adulților pentru o încadrare mai bună pe piața muncii. Țintele
Obiectivului au scopul să majoreze accesul la educație pentru toți, inclusiv grupurile vulnerabile, ca
persoanele cu dizabilități, precum și să ofere o educație de calitate la fiecare nivel: de la dezvoltarea
timpurie a copilului până la învățământul superior. Este important ca Agenda să prevadă nu doar
rolul celor noi intrați pe piața muncii, dar și a celor cu abilități învechite sau fără abilități în contextul
necesităților schimbătoare ale economiei moldovenești. De asemenea, valorile importante pentru
societate ca dezvoltarea durabilă și stilul de viață durabil, drepturile omului, egalitatea de gen, o
economie verde, promovarea culturii pentru pace și non-violență, cetățenia globală și aprecierea
diversității culturale vor fi promovate prin includerea acestora în programul de studii.
Una din provocări, care la fel urmează a fi abordată, este asigurarea instituțiilor de învățământ
cu medii sigure, non-violente, incluzive și efective de învățământ pentru copii, copii cu dizabilități
și fără discriminare pe bază de gen. Un drept exemplu ne poate oferi datele din www.statistica.md
”Rata de cuprindere în niveluri educaționale pe sexe” conform cărora doar 80% din tineri au parte
de învățământ gimnazial, ceea generează un procent și mai mic de tineri ce opteză pentru un studiu
profesional. În așa condiții, un fenomen descriptiv devine exodul de intelecte și forță de muncă,
dovada este o altă statistică ”Populația de peste 15 ani plecată la lucru sau în căutare de lucru peste
hotare” conform careia în intervalul 2015-2018 se menține migrația este ”echilibrată” – peste 300000
de persoane. Aceasta din urmă, redă oportunitățile economice limitate ale populației statului, întrucât
migrația este aleasă ca soluție de a înlătura situația finaciară precară a familiilor, în condițiile în care
salariul mediu al populației este de 3000-4000 lei/lună, conform statisticii ”Castigul salarial mediu
lunar pe Activitati economice, Ani, Trimestre si Sector” iar inflația este în creștere, vorbind chiar și
la nivel de nevoi primitive: creşterea preţurilor medii de consum cu 0,4 la sută a fost determinată de
creşterea preţurilor la produsele alimentare cu 0,6 la sută, de majorarea preţurilor la mărfurile
nealimentare cu 0,3 la sută şi de majorarea tarifelor pentru prestarea serviciilor populaţiei cu 0,2 la
sută. Astfel, ”emigrarea intensă a forței de muncă este o constrângere-cheie pentru dezvoltarea
regiunilor și comunităților locale. Deși emigrarea contribuie pe un termen scurt, la reducerea sărăciei,
pe termen lung aceasta erodează resursa principală – capitalul uman- care poate să contribuie la
dezvoltarea durabilă a comunităților și regiunilor moldovenești.” (”Agenda de dezvoltare post-2015:
Raportul fina privind consultările din Republica Moldova”, UNMoldova, 2015, pag 34)

13
 Pământul este cea mai mare bogăție pe care a avut-o din totdeauna Republica Moldova, iar
agricultura este ramura primordială de activitate a întregii noastre populații. Agricultura Moldovei
este însă ineficientă, din cauza că investițiile în agricultură sunt mici, iar costurile destul de mari.
Astfel, ajungem la concluzia că agricultura poate fi liber atacată și expusă diferitor factori negativi.
Particularităţile şi direcţiile de dezvoltare a economiei autohtone constau în punerea accentului
deosebit pe dezvoltarea sectorului agro-industrial prin diverse mecanisme de inecţii de capital în
companiile ce activează în agricultură. Direcţiile şi formele de investiţie financiară în agricultura
Republicii Moldova au loc prin acordarea subvenţiilor directe şi inderecte producătorilor şi
întreprinderilor de prelucrare a produselor industriei alimentare, facilităţile fiscale de care au
beneficiat întreprinderile din sector, protecţia prin intermediul instrumentelor vamale a producţiei în
cauză. În pofida susţinerii financiare din partea statului a acestei ramuri a economiei, putem constata
că sectorul agrico-industrial în R. Moldova este mai puţin dezvoltat decât în alte state care investesc
mai puţin în această ramură şi totodată au un potenţial mai slab de dezvoltare în domeniu.
O direcţie importantă de dezvoltare economică sustenabilă constituie impactul forţei de muncă
asupra proceselor de dezvoltare economică. Pentru dezvoltarea businessului mic şi mijlociu şi a
statului în întregime, este necesară nu numai creşterea cantităţii forţei de muncă, implicată direct în
procesul de producere, dar şi nivelul de calificare a ei într-un anumit sector al economiei naţionale.
Prin urmare, elementul important şi direcţiile principale în veriga eficienţei forţei de muncă asupra
proceselor de producţie îl constituie sistemul de educaţie, de organizare şi training pentru viitorii şi
actualii specialişti în diverse domenii.
http://www.cnaa.md/files/theses/2016/50248/tudor_robu_thesis.pdf
Astfel, astestăm modele de conștientizare a nevoilor următoare: educație de calitate, guvernare
eficientă, reziliență la riscuri, competivitate asertivă, eliminarea mentalității tradiționale, reducerea
migrației, business cu reguli clare de joc.
În concluzie, analizând situația generală a problemelor economice ale populației, putem extinde
modelul asigurării necesităților populației din Republica Moldova în vederea atingerii obiectivelor
globale. Mecanismul de dezvoltare social-economică nu asigură reducerea vulnerabilităţii
Republicii Moldova la şocurile provocate de preţurile externe la energie prin diversificarea surselor
şi sporirea eficienţei utilizării acesteia. Creşterile permanente ale preţurilor la resursele energetice au
un impact serios atât asupra eficacităţii economiei, cât şi asupra bunăstării populaţiei. Problemele
societății și nevoile au soluții pe care le-am identificat și le putem implementa. În acest context, am
sugerat următoarele nevoi: calitatea vieții înbunătățită, reducerea sărăciei, educație durabilă, mediu
mai bun, sănătate îmbunătățită. Privirea acestor obiective la nivel de stat, permit identificare și
analiza nevoilor populației Republicii Moldova , elaborarea unor strategii și politici anti-sărăcie.
.

14
2.2 Moldova 2020. Strategia naţională de dezvoltare: 7 soluţii pentru creşterea economică şi
reducerea sărăciei
Creşterea economică şi tendinţa de reducere a sărăciei sînt strîns corelate în Republica Moldova
cu fluxul de remitenţe şi consumul generat de acestea. Câştigurile din munca moldovenilor aflaţi
peste hotarele ţării au alimentat venitul disponibil al gospodăriilor casnice, conducînd la majorarea
cererii agregate de consum. Constrânsă de capacităţile de producţie autohtone limitate, această cerere
a fost satisfăcută, în mare măsură, de importurile de bunuri şi servicii. Bugetul public naţional a
beneficiat de pe urma acestei situaţii, însă balanţa comercială a evoluat în direcţia unui deficit
comercial alarmant. Creşterea economică bazată pe consum şi pe remitenţe expune economia ţării la
o serie de vulnerabilităţi, însă există un pericol şi mai mare asociat acestui model de creştere
economică – faptul că volumul remitenţelor, la un moment dat, va începe să scadă. Actualmente,
migraţia scindează familiile cetăţenilor din Republica Moldova. Acest lucru este, în sine, destul de
grav, însă urmărind evoluţia migraţiei în ţările care s-au confruntat cu acest fenomen, anticipăm că
familiile moldovenilor se vor reîntregi. Din păcate, dacă nu se va acţiona ferm în vederea creării unor
condiţii adecvate de muncă şi de trai în Republica Moldova, reîntregirea familiilor de migranţi se va
produce în afara hotarelor ţării, moment care va declanşa declinul remitenţelor. Din cele expuse se
profilează două concluzii:
prima concluzie este că va fi dificil de menţinut ritmul de creştere economică, ceea ce, în absenţa
unei schimbări structurale a economiei naţionale, se dovedeşte a fi inacceptabil din perspectiva
agendei de dezvoltare a Republicii Moldova;
a doua concluzie se referă la schimbarea propriu-zisă a modelului de creştere economică, şi anume:
necesitatea înlocuirii modelului inerţial de creştere, bazat pe consumul alimentat de remitenţe, în
favoarea unui model dinamic, bazat pe atragerea de investiţii, precum şi pe dezvoltarea industriilor
exportatoare de bunuri şi servicii.
În această ordine de idei, Strategia naţională de dezvoltare „Moldova 2020” vine să prezinte o
viziune închegată privind dezvoltarea economică susținută pe termen lung, avînd la temelie un studiu
diagnostic al constrîngerilor de dezvoltare economică. Sub acest aspect, ea va consolida şi va ghida
abordarea sectorială caracteristică pentru programul de guvernare, ale cărui obiective sînt trasate
pentru întreaga durată a mandatului. De asemenea, până la schimbarea paradigmei de dezvoltare a
economiei Republicii Moldova vom miza în continuare pe sprijinul partenerilor de dezvoltare.
Domenii precum sănătatea, cultura, protecţia socială, protecţia mediului sânt cruciale pentru
dezvoltarea durabilă a ţării. Optica aleasă de Strategia naţională de dezvoltare este de a amplifica
acoperirea bugetară pentru promovarea unor politici adecvate în aceste sectoare, ca urmare a unei
dezvoltări economice accelerate. Asemenea optică presupune sustenabilitatea asistenţei externe pe
care o recepţionăm în prezent.

15
 Strategia naţională de dezvoltare „Moldova 2020” este focalizată pe următoarele priorităţi de
dezvoltare: 1) Racordarea sistemului educaţional la cerinţele pieţei forţei de muncă, în scopul sporirii
productivităţii forţei de muncă şi majorării ratei de ocupare în economie; 2) Sporirea investiţiilor
publice în infrastructura de drumuri naţionale şi locale, în scopul diminuării cheltuielilor de transport
şi sporirii vitezei de acces; 3) Diminuarea costurilor finanţării prin intensificarea concurenţei în
sectorul financiar şi dezvoltarea instrumentelor de management al riscurilor; 4) Ameliorarea
climatului de afaceri, promovarea politicii concurenţiale, optimizarea cadrului de reglementare şi
aplicarea tehnologiilor informaţionale în serviciile publice destinate mediului de afaceri şi
cetăţenilor; 5) Diminuarea consumului de energie prin sporirea eficienţei energetice şi utilizarea
surselor regenerabile de energie; 6) Asigurarea sustenabilităţii financiare a sistemului de pensii
pentru garantarea unei rate adecvate de înlocuire a salariilor; 7) Sporirea calităţii şi eficienţei actului
de justiţie şi de combatere a corupţiei în vederea asigurării accesului echitabil la bunurile publice
pentru toţi cetăţenii.
Optica prezentei Strategii este de a produce un impact economico-social pe fiecare dintre
dimensiunile nominalizate mai sus. Efectul cumulat al soluţionării problemelor vizate constă în
eliminarea barierelor critice care împiedică valorificarea optimă a resurselor. Această abordare face
posibilă prioritizarea domeniilor de intervenţie ale statului şi supunerea acestora unui obiectiv bine
definit al Strategiei: asigurarea dezvoltării economice calitative şi, implicit, reducerea sărăciei.
Prognoza de creştere economică pentru anii 2012–2020 în cadrul Strategiei date utilizează ratele
medii de creştere economică. Desigur, de la caz la caz vor fi înregistrate şi ratele anuale mai mari, în
special pe termen scurt, şi ratele anuale mai mici în perioadele de corecţie sau de eventuale crize.
Scenariul de bază, care vizează continuarea tendinţelor din ultimul deceniu, presupune că ne vom
dezvolta la fel cum am făcut-o pînă în prezent, cu aceleaşi fenomene economice, sociale, politice, cu
remitenţe în creştere, cu acelaşi tempou de reforme. Scenariul de bază estimează o rată medie anuală
de creştere a PIB în anii 2012–2020 de 4,7%. Dar ce se va întîmpla dacă reuşim să schimbăm şi
paradigma dezvoltării economice? Implementarea priorităţilor prezentei Strategii, luînd în calcul
doar efectele directe, cuantificabile ale fiecărei priorităţi, suplimentează această rată anuală de
creştere cu mai mult de 1,2% anual, formînd astfel un scenariu alternativ. Suplimentul anual la
creşterea adiţională a PIB-ului va apărea treptat, dar va creşte rapid şi durabil de la 1,1% (2015) pînă
la 2,1% (2020), menţinîndu-se şi după expirarea termenului de planificare utilizat. La prima vedere,
diferenţa este mică, dar, în economiile dezvoltate, o diferenţă anuală de 2% în creşterea PIB-ului
înseamnă, uneori, diferenţa dintre stagnare şi creştere sau diferenţa dintre creşterea obişnuită şi
boomul economic. Astfel, scenariul alternativ presupune că doar pe seama efectelor cuantificate în
anul 2020 PIB-ul va fi cu 12% mai mare decît în scenariul de bază şi, cu fiecare an după 2020,
această diferenţă va creşte considerabil .

16
 Sistemul public de asigurări sociale este parte integrantă a sistemului de protecţie socială, având
ca obiectiv principal acordarea de prestaţii în bani persoanelor asigurate, aflate în imposibilitatea
obţinerii de venituri salariale în urma anumitor situaţii de risc (bătrîneţe, incapacitate temporară sau
permanentă de muncă, maternitate, şomaj etc.) şi se bazează pe colectarea de contribuţii de asigurări
sociale de stat de la angajatori şi de la persoanele asigurate şi pe distribuirea prestaţiilor către
beneficiari. Reforma sistemului de pensii va contribui la reducerea ratei sărăciei. Deşi evoluţia ratei
sărăciei este influenţată de o multitudine de factori, putem afirma că o creştere mai rapidă a
cuantumului pensiei ca urmare a reformei sistemului de pensii va reduce rata sărăciei absolute a
pensionarilor într-o proporţie mai mare decît în cazul menţinerii condiţiilor actuale ale sistemului de
pensii. Astfel, impactul net al reformei estimează că pînă în anul 2020 ponderea pensionarilor aflaţi
sub pragul absolut al sărăciei se va micşora cu 2 puncte procentuale mai mult decît în scenariul „fără
reformă”. Totodată, un sistem de pensii sustenabil şi atractiv va avea repercusiuni pozitive asupra
economiei naţionale, reducând din amploarea unor fenomene nedorite, cum ar fi „salariile în plic”,
economia tenebră etc. (file:///C:/Users/User/Desktop/saracia/strategia-moldova-2020.pdf
accesat 18.11.2019 )

2.3. Strategia națională de dezvoltare „MOLDOVA 2030”

Strategia națională de dezvoltare „Moldova 2030” este un document de viziune strategică, care
indică direcția de dezvoltare a țării și a societății ce trebuie urmată în următorul deceniu, având la
bază principiul ciclului de viață al omului, drepturile și calitatea vieții acestuia și include patru piloni
ai dezvoltării durabile, cu 10 obiective corespunzătoare pe termen lung.
Astfel, scopul major al Strategiei „Moldova 2030” este de a spori în mod vizibil calitatea vieții
oamenilor din Republica Moldova. La prima vedere, o atare expunere vizionară ar putea să nu sune
suficient de ambițios, dar, de fapt, aceasta este integral aliniată la realitățile și provocările cu care se
confruntă țara. Emigrarea este cel mai puternic semnal că oamenii nu sânt mulțumiți de viața și de
perspectivele pe care le au în Republica Moldova. Acest scop urmează să fie atins prin punerea în
valoare a omului, care este principala avuție a țării, fapt ce ar rezulta și în diminuarea fluxului
migrației externe, menținerea și valorificarea potențialului uman în țară. În acest sens, prioritățile de
politici urmează să creeze toate condițiile necesare pentru valorificarea potențialului fiecărei
persoane, indiferent de vîrstă, mediul de reședință, sex, etnie, dizabilitate, religie sau alte diferențe.
Astfel, Strategia „Moldova 2030” urmează să schimbe optica politicilor publice din Republica
Moldova, prin centrarea acestora pe problemele, interesele și aspirațiile oamenilor. În contextul
schimbărilor demografice prin care Republica Moldova trece și al prognozelor pînă în 2030,
îmbunătățirea vizibilă a calității vieții oamenilor în raport cu dinamica populației va avea un impact
direct asupra valorificării celui de al doilea dividend demografic.
Grupurile vulnerabile
17
 Copiii, vîrstnicii și adulții cu dizabilitate. În 2015,rata sărăciei pentru copii a fost de 11,5%, pe cînd
cea pentru populația generală – de 9,6%. Inclusiv 0,2% dintre copii sînt expuși la sărăcia extremă.
Rata sărăciei pentru copiii din mediul rural este de 9 ori mai mare decît rata sărăciei pentru copiii
din mediul urban. Vîrstnicii au rata sărăciei de 10,1% față de populația generală (9,6%).
Gospodăriile care au în componența lor un adult cu dizabilitate au o rată a sărăciei mai accentuată.
(Biroul Național de Statistică, Copii Moldovei, Biroul Național de Statistică, UNICEF, 2017.)
 Populația cu venituri mici – în particular, cei care se încadrează în primele 2 quintile după
venituri, venitul disponibil mediu lunar al cărora este sub minimul de existență: 63% din minimul de
existență pentru prima quintilă și 86% pentru a doua quintilă. Astfel, circa 40% din populație trăiește
la un nivel de venituri inferior minimului de existență.
 Populația din zonele rurale. 14,5% din populația rurală trăiește sub pragul sărăciei,
comparativ cu 3,1% din zonele urbane, conform datelor din 2015. Totodată, în 2016, venitul
disponibil mediu lunar pe o persoană din mediul rural a constituit doar 73% din nivelul venitului din
mediul urban. Riscurile sînt alimentate și de expunerea populației rurale la sectorul agricol (58% din
populația ocupată în 2016), unde salariul brut lunar este unul din cele mai mici din economie (66%
din salariul brut mediu în 2016).
 Familiile cu copii. Cuplurile familiale cu copii, părinții singuri cu copii, părinții minori și alte
gospodării cu copii înregistrează, în medie, cele mai scăzute venituri. În 2016, venitul disponibil
mediu lunar pentru aceste 3 categorii de populație a constituit doar 101%, 92% și, respectiv, 93%
din minimul de existență mediu pe țară. Situația este și mai dramatică pentru aceleași categorii de
populație din localitățile rurale. Este necesar de remarcat faptul că expunerea atît de mare a familiilor
cu copii la riscurile sărăciei subminează alocările de resurse pentru alimentația, sănătatea și educația
viitoarelor generații, fapt ce ar putea să se transpună în erodarea și mai mare a capitalului uman, a
competitivității țării și a calității vieții.
 Femeile care, în medie, obțin salarii mai joase față de bărbați. În 2016, salariul mediu lunar
al femeilor a constituit 86% din salariul bărbaților. Cele mai mari diferențe se observă în domeniile
„activităților financiare și asigurări” (59%) și „informații și comunicații” (67%), în special în
subdomeniile „activități de editare” (52%), „activități de servicii în tehnologia informației” (53%) și
„activități de producție cinematografică, video și de programe de televiziune; înregistrări audio și
activități de editare muzicală” (55%).
 Populația de etnie romă. Aproximativ 51% dintre gospodăriile rome se află sub pragul
național al sărăciei absolute. Gospodăriile nonrome care locuiesc în vecinătate au o pondere de 24%
pentru același indicator.
Chiar dacă analizele de țară privind sărăcia şi excluziunea socială nu includ date privind anumite
grupuri vulnerabile, o serie de alte studii relevă riscul sporit de a cădea în sărăcie, în special pentru
populația de etnie romă, victimele traficului de ființe umane, migranții reîntorși, grupurile de
18
imigranți și persoanele cu HIV/SIDA, persoanele din grupurile cu risc sporit de infectare HIV
(utilizatori de droguri injectabile, lucrători ai sexului comercial etc.) și persoanele cu tuberculoză.
Nivelul scăzut de venituri și riscurile sporite de sărăcie sînt cauzate de oportunitățile economice
limitate, care împiedică oamenii, în special cei din grupurile vulnerabile, să își realizeze aspirațiile
profesionale, atît în calitate de angajați, cît și în calitate de angajatori. Astfel, pe de o parte, Republica
Moldova înregistrează una dintre cele mai scăzute rate de ocupare din Europa Centrală și de Est
(41% în 2016), iar pe de altă parte, carențele mediului de afaceri au subminat activitatea
investițională: în perioada 2010-2016 formarea de capital finanțată din surse nebugetare s-a redus cu
6,6%, accesul la finanțe este una dintre principalele constrîngeri pentru oamenii de afaceri (conform
Raportului Competivității Globale 2017-2018), iar nivelul mediu al influxurilor nete de investiții
străine directe raportate la numărul populației a fost cel mai scăzut comparativ cu țările Europei
Centrale și de Est (doar 74 dolari SUA). Astfel, o economie slabă limitează oportunitățile economice
ale oamenilor, care se transpune în presiuni sporite asupra sistemului de protecție socială, precum și
determină migrația populației peste hotare.
Creșterea nivelului veniturilor și reducerea sărăciei și riscurilor acesteia este prioritatea
strategică a țării. De asemenea, este importantă asigurarea incluziunii economice prin intermediul
echității distribuției veniturilor și diminuării inegalităților economice, în vederea dezvoltării
armonioase a întregii societăți. Principalul mecanism în acest sens este majorarea competitivității
țării, pe plan intern și extern, inclusiv prin specializarea inteligentă a țării. În acest sens, până în anul
2030 urmează să fie implementate următoarele ținte strategice:
 reducerea cu 50% a nivelului de sărăcie absolută și sărăcie în toate dimensiunile sale
potrivit pragului național și pragului internațional pentru bărbați, femei și copii de toate vîrstele, cu
accent pe cele mai dezavantajate grupuri (Obiectivul de dezvoltare durabilă 1.2);
 având în vedere dependența populației de sectorul agricol, precum și potențialul larg care
a rămas încă neexplorat al acestui sector, creșterea productivității agricole și veniturilor
producătorilor agricoli mici prin accesul sigur și egal la factori de producție, cunoștințe, servicii
financiare și piețe (Obiectivul de dezvoltare durabilă 2.3);
 implementarea politicilor orientate spre dezvoltare care susțin activitățile productive,
crearea locurilor de muncă decente, antreprenoriatul, creativitatea și inovația și care încurajează
formalizarea și creșterea întreprinderilor micro, mici și mijlocii, inclusiv prin acces la servicii
financiare (Obiectivul de dezvoltare durabilă 8.3);
 stimularea creșterii productivității cu ritmuri mai rapide față de creșterea salariului real,
prin diversificare, modernizarea tehnologică și inovație (Obiectivul de dezvoltare durabilă 8.2).

19
 2.4. Asistența socială - un sistem de protecție socială solid și incluziv pentru persoanele
afectate de sărăcie

Conform Consiliului Europei, o societate incluzivă și unită implică bunăstare pentru toți
membrii săi și exclude orice forme de polarizare și disparități semnificative. Aceasta presupune că
diferențele în funcție de venituri, etnii sau culturi sânt acceptate, însă inegalitățile trebuie să fie
reduse, astfel încât disparitățile să nu afecteze stabilitatea în societate, cu puține dispoziții menite să
protejeze și să includă grupurile vulnerabile, lăsînd astfel intervențiile nesustenabile.
Pe parcursul ultimilor ani, Republica Moldova a implementat mai multe reforme în domeniul
protecției sociale. Cu toate acestea, sistemul de protecție socială a rămas în proces de transformare,
fiind unul centralizat, preponderent reactiv și redistributiv. Elaborarea şi implementarea politicilor,
programelor şi intervenţiilor orientate către persoanele sărace şi vulnerabile şi către zonele sărace şi
marginalizate necesită o abordare comună, coordonată. În Moldova există deja un spectru larg de
politici, programe şi intervenţii sectoriale care vizează reducerea sărăciei şi excluziunii sociale, iar
instrumentele şi experienţa necesare identificării persoanelor şi zonelor sărace s-au îmbunătăţit în
ultimii ani. Elementul cheie care poate fi îmbunătăţit este coordonarea între aceste politici, programe
şi intervenţii. Având în vedere corelarea puternică a sărăciei cu excluziunea socială, obținerea de
rezultate în politicile de combatere a acestor fenomene necesită un set integrat de politici sociale
destinate să faciliteze accesul oamenilor la locuri de muncă, forme de suport financiar și servicii
sociale. Este, de asemenea, esenţială creșterea capacităţii de evaluare a necesităţilor la toate
nivelurile şi coordonarea serviciilor sociale, a serviciilor de ocupare a forţei de muncă şi a serviciilor
de sănătate, pentru a determina angajarea persoanelor care nu lucrează, dar care sunt apte de muncă.
Astfel, această abordare a sărăciei şi excluziunii sociale se bazează pe conceptul de furnizare de
servicii integrate şi pe asigurarea faptului că diferitele programe şi intervenţii sunt armonizate,
aliniate și oferite, atât la nivel de individ, cât şi la nivelul comunităţii, de către asistenţi sociali
responsabili şi bine instruiţi. În implementarea intervenţiilor este important să fie abordate atât
provocările privind oferta, cât şi cele privind cererea.
Asistența socială reprezintă 24% din anvelopa socială (2,7% din PIB) și în proporție de 95%
este destinată plăților sociale. Prestațiile de asistență socială sînt fragmentate și se oferă unei game
largi de beneficiari. Direcționarea asistenței sociale este slabă, dovezile privind datele (Sistemul
informațional automatizat „Asistență socială”) nu sânt pe deplin utilizate pentru ajustarea politicilor
de protecție socială, iar valoarea prestațiilor este mică, respectiv impactul asupra bunăstării
beneficiarului este nesemnificativ. Mai eficiente în diminuarea sărăciei sînt prestațiile țintite ce se
oferă doar familiilor care au un venit lunar cumulat mai mic decît venitul lunar minim garantat de
stat. Actualmente, două prestații de asistență socială sânt acordate prin schema de testare a venitului:
plata ajutorului social și ajutorul pentru perioada rece a anului. Coeziunea insuficientă între asistența

20
socială și politica de ocupare a forței de muncă contribuie la un grad semnificativ de dependență de
schema de plată țintită. De asemenea, acoperirea asistenței sociale nu este universală, generând astfel
oportunități de excludere, în special în cazul gospodăriilor neasigurate.
Asigurarea socială absoarbe cele mai multe fonduri (76%) din anvelopa socială și circa 8,5%
din PIB. Sistemul public de asigurări sociale de stat este o parte integrantă a sistemului de protecție
socială, avînd ca obiectiv principal garantarea unui venit asiguratului prin acordarea unor prestații în
bani persoanelor asigurate, aflate în imposibilitatea obținerii veniturilor salariale la survenirea
anumitor riscuri sociale (incapacitate temporară sau permanentă de muncă, maternitate, bătrînețe,
șomaj etc.). În Republica Moldova, ponderea principală din cheltuielile destinate prestațiilor de
asigurări sociale în anul 2016 a revenit pensiilor de asigurări sociale – 86,6% (în anul 2015
constituind 84,8%), pe cînd indemnizațiile de asigurări sociale – 13,1% (în anul 2015 acestea au
constituit 12,6%) și pentru alte prestații de asigurări sociale – 0,3%.
Presiunile asupra sistemului de protecție socială, în special asupra celui de asigurări sociale, vor
crește în continuare, pe fondul îmbătrînirii populației. În anul 2030, aproximativ 29% din populația
țării va avea vîrsta de peste 60 de ani, dacă nu vor fi implementate politici eficiente menite să
inverseze exodul de creiere, această pondere va crește pînă la 34% în 2050. Vulnerabilitățile în
rândurile persoanelor vârstnice se vor mări ca urmare a sarcinii demografice în creștere, gradului
mare de dependență, speranța la o viață sănătoasă scăzută și calitatea insuficientă a serviciilor de
sănătate. Aceste lucruri vor avea un efect major, atît asupra sistemului de asigurări sociale de stat,
cît și asupra sistemului de asistență socială.
Grupurile vulnerabile
 Populația cu venituri mici – în particular, cei care se încadrează în primele două quintile
după venituri, al căror venit disponibil mediu lunar este sub minimul de existență: 63% din minimul
de existență pentru prima quintilă și 86% – pentru a doua quintilă. Astfel, circa 40% din populație
trăiește la un nivel de venituri inferior minimului mediu de existență.
 Copiii. În 2015,rata sărăciei pentru copii a fost de 11,5%, pe când cea pentru populația
generală – de 9,6%. Inclusiv 0,2% dintre copii sînt expuși la sărăcia extremă. Rata sărăciei pentru
copiii din mediul rural este de 9 ori mai mare decît rata sărăciei pentru copiii din mediul urban.
(Biroul Național de Statistică, Copii Moldovei, UNICEF, 2017)
 Familiile cu copii în situații de risc. Cuplurile familiale cu mulți copii, părinții singuri cu
copii, gospodăriile cu copii cu dizabilități și alte gospodării cu copii înregistrează, în medie, cele mai
scăzute venituri. În 2016, venitul disponibil mediu lunar în cazul părinților singuri cu copii și alte
gospodării cu copii a constituit 93% din minimul de existență mediu pe țară. Situația este și mai
dramatică pentru aceleași categorii de populație din localitățile rurale.
 Persoanele cu dizabilități se confruntă cu bariere diverse în realizarea dreptului de a trăi
independent în comunitate. Circa 32% din populație se consideră persoane total integrate în
21
comunitate, 43% – persoane parțial integrate în comunitate, 15% – persoane parțial izolate de
comunitate, iar 8% – persoane total izolate de comunitate. Persoanele cu dizabilități care au indicat
că se simt parțial izolate sau izolate de comunitate au indicat următoarele motive ale segregării:
sărăcia și nivelul scăzut de trai (40%), lipsa unor servicii la nivel de comunitate (29%), prestațiile
sociale mici (23%), starea de sănătate proastă (20%), lipsa de prieteni, persoane care să-i susțină
(18%), atitudinea negativă a membrilor comunității față de persoanele cu dizabilități (10%).
Persoanele cu dizabilitate sânt cele mai dependente de plățile sociale, pentru multe din gospodăriile
cu capul familiei cu dizabilitate plățile sociale sînt unica sursă de venit. Problema respectivă este
alimentată de persistența stereotipurilor și a prejudecăților negative față de persoanele cu dizabilități
în societate și de faptul că nu există programe cuprinzătoare de sensibilizare privind drepturile
persoanelor cu dizabilități. În Republica Moldova există circa 13000 de copii cu dizabilități. Acești
copii sînt disproporțional săraci, nu au acces egal la educație de calitate și de susținere, sînt mai puțin
susceptibili de a absolvi școala și, din cauza prejudecăților, au acces foarte limitat la formare
profesională și la oportunități de angajare.
 Persoanele vârstnice au un grad sporit de dependență față de plățile sociale, acestea fiind
singura sursă de venit pentru o mare parte din pensionari. Din totalul de pensionari aflați în evidența
organelor de asigurări sociale în anul 2017, circa două treimi sânt femei. Femeile beneficiază de
pensii pentru limită de vîrstă mai mici decât bărbații. Mărimea medie a pensiei pentru limită de vîrstă
a femeilor din sectorul agricol acoperă doar 76,0% din valoarea minimului de existență pentru
pensionari, comparativ cu 80,0% în cazul bărbaților. În sectorul nonagricol, mărimea medie a pensiei
bărbaților depășește valoarea minimului de existență cu 26,0%, în timp ce a femeilor acoperă doar
93,0%. Din numărul total de familii beneficiare de ajutor social în perioada 2009-2017, peste 55%
au cel puțin o persoană peste vârsta de pensionare. Totodată, din numărul total al solicitanților de
ajutor social circa 73% reprezintă femeile.
 Tinerii neîncadrați în sistemul educațional și pe piața muncii. Rata șomajului în rîndul
populației de 15-24 de ani este de circa 3 ori mai mare față de cea totală (11,8% față de 4,1% în
2017), fapt ce expune tinerii la riscuri de sărăcie și alimentează înclinația spre emigrare.
 Gospodăriile cu romi au o dependență sporită față de prestațiile sociale, venitul din plata
socială constituie 13% din totalul de venituri ale acestei categorii de populație. Rata șomajului în
cadrul populației rome este aproximativ de două ori mai mică decît cea în cadrul populației nonrome,
care sînt mai vast implicați în munca necalificată.
Programele de asistență socială, în timp ce au obiectivul de a garanta un venit minim pentru familiile
vulnerabile și reprezintă un mecanism de reducere a sărăciei pe termen lung, nu vizează acoperirea
situațiilor de necesitate imediată. Beneficiile oferite de programul de asistență socială nu acoperă
încă coșul minim de consum al unei familii, ceea ce limitează capacitatea sa de reducere a sărăciei.
Valorile de asistență sânt adesea prea reduse și reprezintă doar o mică parte din nevoia totală creată
22
de un șoc. Proiectarea programului și procedurile administrative au nevoie de revizuire. Calculele
proxy (estimările indirecte) utilizate în prezent de multe ori nu includ în mod adecvat nevoia unei
gospodării de a crea condiții pentru excluderea incorectă a solicitanților cu condiții de trai reduse și
a celor care locuiesc în gospodării complexe, cu mai multe generații. Accesibilitatea la program, în
special în zonele rurale, adesea necesită costuri suplimentare de călătorie, care reprezintă o povară
pentru gospodăriile vulnerabile. Există o conștientizare generală limitată a societății privind diferite
programe de asistență socială disponibile.
Scopul strategic urmărit este de a dezvolta un sistem de protecție socială durabil și social
responsabil, care să susțină adecvat populația să depășească situațiile de risc și să devină rezilientă,
precum și să se adapteze la diverse șocuri și riscuri la nivel de persoană, gospodărie şi comunitate,
iar obiectivul de lungă durată rămîne atenuarea sărăciei și asigurarea oportunităților egale pentru
grupurile vulnerabile a societății.
Atingerea acestui scop va fi posibilă prin intermediul suportului financiar, creării de oportunități
pentru dobîndirea unui venit și serviciilor de îngrijire, securitate, asistență şi incluziune socială. În
acest sens, suportul și protecția socială trebuie să ofere un set complex și coerent de măsuri de
protecție pentru toate persoanele pe parcursul ciclului lor de viață: 1) naștere (și maternitate) – suport
financiar, îngrijire pre- și postnatală; 2) creșă/grădiniță – dezvoltare cognitivă și prevenirea
malnutriției; 3) școală – sprijin adecvat pentru educație incluzivă, îngrijirea copilului aflat în
dificultate, îmbunătățirea condițiilor de trai; 4) universitate/adolescență – programe pentru
dezvoltarea abilităților, suport financiar; 5) familie – scheme de reducere a sărăciei, suport de
maternitate, plăți pentru îngrijirea copilului și alte măsuri de prevenire a abandonului copilului,
politici împotriva violenței domestice și a violenței, neglijării și exploatării copilului, discriminării
și excluziunii sociale și privind concilierea vieții de familie cu cea profesională; 6) perioada
economic activă – suport pentru șomaj, dizabilitate, boală, servicii de reabilitare medicală și
profesională etc.; 7) pensionare – pensia pentru limita de vîrstă, servicii de îngrijire și incluziune; și
8) abordarea discriminării și excluziunii sociale pe tot ciclul vieții.
Astfel de măsuri se vor baza pe o viziune a unui mediu financiar, fiscal și economic durabil,
ținînd cont de capacitățile contributive ale diferitor grupuri de populație, implementarea eficientă a
obligațiunilor fiscale, prioritizarea cheltuielilor, precum și asigurarea unei baze de venituri mai largi
și mai progresive, astfel prevenind fraudarea și evaziunea fiscală.
În procesul de replanificare și implementare a sistemului de protecție socială, trebuie luate în
considerare următoarele aspecte:
(a) să combine măsuri preventive, promoționale și active, beneficii și servicii sociale;
(b) să promoveze activitatea economică productivă și angajarea formală;
(c) să asigure coordonarea cu alte politici care sporesc ocuparea formală, generarea veniturilor,
educația, alfabetizarea, formarea profesională, aptitudinile și capacitatea de angajare profesională,
23
care reduc precaritatea/instabilitatea și promovează munca sigură, antreprenoriatul și întreprinderile
durabile într-un cadru de muncă decentă.
Din cauza faptului că grupurile vulnerabile se confruntă cu probleme specifice pentru care este
posibil ca politicile generale să nu dea rezultate, acestea au adesea nevoie de servicii integrate şi
particularizate pentru a intensifica participarea lor socială şi/sau economică. Identificarea şi
răspunsul adecvat la nevoile specifice ale grupurilor sărace şi vulnerabile sunt esenţiale pentru
elaborarea şi implementarea de politici de incluziune socială eficiente. Tuturor grupurilor
vulnerabile, indiferent de dimensiunea lor, trebuie să li se ofere oportunităţi similare de a-şi atinge
potenţialul şi de a deveni o parte activă a societăţii.
De asemenea, din resursele financiare ale moldovenilor, remitenţele reprezintă o sursă
importantă de venit, întrucât 22% din populaţie fac parte din gospodării care beneficiază de
remitenţe. Astfel, remitenţele constituie circa 57% din venitul gospodăriilor care le primesc, în timp
ce în mediul rural, ponderea remitenţilor este 60%. Majoritatea populaţiei din Moldova locuiește în
mediul rural (58% în anul 2013) pe când, aproximativ 34,2% din populaţie activează în sectorul
agricol (48,5% - în sectorul serviciilor, 16% sunt angajaţi în sectorul industrial).
În ce privește sistemul de asistenţă socială ca mecanism de implementare a politicilor sociale în
Republica Moldova, acesta continuă să fie în tranziţie. Conform reformei managementului serviciilor
sociale, există trei tipuri de servicii de care beneficiază oamenii și, care pot fi clasificate în servicii
sociale primare (sau „comunitare”), servicii sociale specializate și servicii sociale cu specializare
înaltă. În prezent, autorităţile centrale acordă populaţiei majoritatea serviciilor cu specializare înaltă,
însă toate celelalte servicii sunt prestate de către administraţiile raionale. Deși au fost înregistrate
progrese în acest domeniu în ultimii ani, accesul la asistenţă socială și servicii de calitate rămâne
foarte limitat.
Concluzii: Un sistem de protecție socială durabil, care, pe de o parte, să permită oamenilor să
depășească situațiile de risc, iar pe de altă parte, să se adapteze la diverse șocuri și riscuri va crea
premise pentru reducerea sărăciei și excluziunii sociale. La rândul său, aceasta va diminua povara
sistemului asupra bugetului public național, fapt ce va disponibiliza importante resurse pentru
investiții care ar stimula dezvoltarea durabilă. Totodată, aceasta va permite sporirea nivelului de
securitate socială, previzibilitate și confort pentru populație, cu efecte directe asupra calității vieții.

24
 CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Așa dar, politicile de reducere a sărăcie sunt politici naţionale. Atât măsurarea sărăciei, cât și
instrumentele pentru combaterea ei sunt elaborate în dependenţă de standardele statului respectiv.
Evaluarea dimensiunilor sărăciei constituie o construcție a pragmatismului politicii socio-economice
dintr-o societate dată.
▶ Pentru a formula un ansamblu complex de măsuri de reducere a sărăciei, trebuie să
determinăm următoarele aspecte: situaţia de lipsă temporară și situaţia de sărăcie, care reprezintă o
situaţie de nevoie permanentizată, asociată cu caracteristici sociale specifice.
▶ Deseori, în cadrul formulării politicilor de reducere a sărăciei, un motiv frecvent invocat este
lipsa resurselor financiare publice. Indiscutabil, factorul respectiv este unul important, resursele
financiare reprezintă un suport fundamental pentru oricare politică socială, însă nu trebuie
considerate drept elemente decisive în estimarea posibilităţii și oportunităţii lansării unei politici de
reducere a sărăciei. Resursele financiare sunt importante doar pentru stabilirea formelor și
dimensiunilor acesteia, iar invocarea lor frecventă constituie mai degrabă o justificare a
incompetenţei în faţa necesităţii absolute de a întreprinde ceva semnificativ, a ignorării unei
probleme care este crucială pentru dezvoltarea întregii colectivităţi.
Guvernarea țării, în procesul de formulare a politicilor de reducere a sărăciei, trebuie să țină
cont de trei elemente structurale de prevenire, recuperare şi suport. Prevenirea: în cadrul politicilor
de reducere a sărăciei, se referă la un ansamblu de acţiuni orientate spre eliminarea factorilor
generatori de sărăcie. Finalitatea politicilor reprezintă eradicarea sărăciei, având ca rezultat
prevenirea instalării sărăciei. Menționăm faptul că sărăcia reprezintă un fenomen social și este un
risc firesc și inevitabil pentru orice societate fără excepţii. Prin urmare, măsurile de prevenire a
sărăciei sunt necesare oricărei societăţi, nu doar celor aflate în situaţie de risc sporit de sărăcire. Din
acest considerent, măsurile de prevenire a extinderii situaţiilor de dificultate socio-economică în
situaţii de sărăcie, reprezintă un mijloc de atac asupra sărăciei în orice context de politici sociale.
Pot fi identificate următoarele recomandări de acţiuni pentru prevenirea sărăciei:
• prin prevenirea căderii veniturilor sub un anumit nivel minim de viață; • crearea locurilor de
muncă, care să asigure bunăstarea materială personală; • crearea şi dezvoltarea capacităţilor de
producere a bunăstării prin formare, menținere şi dezvoltare a potențialului uman, în aşa fel încât să
se producă cu succes în noile contexte; • monitorizarea şi evaluarea situațiilor generatoare de sărăcie;
• asistarea şi protecţia grupurilor vulnerabile în sistemul economic, ceea ce semnifică asistarea
profesională a salariaţilor cu calificări scăzute şi sprijinirea iniţiativelor din partea întreprinderilor
mici şi mijlocii.
Pentru a schimba situația politicilor de reducere a sărăciei, la etapa actuală, se recomandă ca
autoritățile din Moldova, în primul rând, să restabilească stabilitatea macro-financiară. Şi să continue

25
implementarea reformelor structurale, cu suportul partenerilor de dezvoltare pentru a îmbunătăți
competitivitatea țării. Prin urmare, cu cât este mai mic pragul sărăciei, cu atât mai puţini oameni vor
fi consideraţi săraci. Totuși, numărul oamenilor săraci este în creștere, iar această tendință trebuie să
fie în continuare un subiect de îngrijorare pentru dezvoltatorii de politici din Republica Moldova.
Ceea ce constatăm noi e că politicile naționale, chiar dacă sunt foarte bune, unele nu sunt
adaptate la nivel local și la problemele locale ale oamenilor. Asta înseamnă că la nivel național
politicile trebuie să fie cât mai concentrate din perspectiva grupurilor vulnerabile, iar administrația
publică locală trebuie să le adapteze la problemele oamenilor din localitate, pentru că fiecare
localitate are problemele sale și oamenii au alte viziuni, alte bariere cu care se confruntă în Deși noi
avem unele politici foarte bune, dădeam exemplul strategiilor naționale targetate pe grupurile
vulnerabile, totuși o bună parte din ele eșuează la implementare și la monitorizare, ceea ce este un
element important din care cauză nu se schimbă lucrurile. Aș spune că avem nevoie atât de politici
bune, targetate, cât și de instrumente de evaluare a implementării și impactului lor.
La nivel de achitare a impozitelor și la o mulțime de indicatori de politică fiscală cel sărac și
vulnerabil e identic cu cel bogat. Pe când în alte țări este o altă abordare. Aici este nevoie ca în
Moldova să fie o viziune foarte clară a ceea ce ar însemna politică socială echitabilă din perspectiva
grupurilor vulnerabile. Ar trebui să fie mai multe decizii de politică fiscală din perspectiva
impozitării și anume reducerea cotei de exemplu la impozitul pe venit din perspectiva venitului pe
care-l are fiecare om.

26
 BIBLIOGRAFIE:
1. “Academia de studii economice a Moldovei” Eugeniu Gârlă, Științificarea strategiilor de
dezvoltare economică, Editura: Chișinău 2015
2. “Economia politica” , G.Ignat , 2013
3. ”Agenda de dezvoltare post-2015: Raportul final privind consultările din Republica Moldova”,
UNMoldova, 2015
4. ”Al treilea Raport cu privire la Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. Republica Moldova”,
Chisinau 2015
5. Economie Politică 1, Constantin Enache, Constantin Mecu – coordonatori Editura Fundaţiei
ROMÂNIA DE MÂINE, Bucureşti, 2007, pag. 14.
6. Townsend, Peter: The International Analysis of Poverty. London: Harvester Wheatsheaf, 1993
p.33
7. www.mecc.gov.md/sites/default/files/obiectivele_de_dezvoltare_durabila.pdf(accesat în
noiembrie 2019)
8. http://www.cnaa.md/files/theses/2016/50248/tudor_robu_thesis.pdf
9. file:///C:/Users/User/Desktop/saracia/strategia-moldova-2020.pdf
accesat 18.11.2019
10. https://www.md.undp.org/content/moldova/ro/home/sustainable-development-goals.html
accesat 20.11.2019
11. www.statistica.md(accesat în 19 noiembrie 2019)
12. file:///C:/Users/User/Desktop/saracia/nota_de_concept_viziunea_snd_2030.pdf

13. file:///C:/Users/User/Desktop/saracia/Excluziune_soc_ROM.pdf

14. file:///C:/Users/User/Desktop/saracia/strategia%20vulnerabile%20_RO_RU.pdf

15. (http://www.md.undp.org/content/moldova/ro/home/sustainable-development-goals.html)

27
Anexa 1

Anexa 2

28
Anexa 3

Figura 1. PIB efectiv și potențial, %

Sursa: Calculele autorilor în baza datelor Biroului Național de Statistică

Tabelul 1
Impactul scenariilor de politici asupra unor ținte ale Obiectivelor
de dezvoltare durabilă selectate și asupra unor indicatori
suplimentari pentru anul 2030
Cea mai
Scenariul Buna Scenariul
Descriere recentă Reziliență
de bază guvernare integrat
observație

Obiectivul de dezvoltare durabilă 1. Eliminarea sărăciei în toate formele

sale

Ponderea
populației cu
venituri mai
1,14 0,36 0,31 0,27 0,23
mici de 3,10
dolari SUA
(2011 PPP) pe zi

Ponderea
populației cu
venituri mai
4,60 1,72 1,54 1,34 1,18
mici de 4,13
dolari SUA
(2011 PPP) pe zi

Ponderea
populației cu 15,60 7,25 6,69 5,90 5,37
venituri mai
mici de 5,73

29
dolari SUA
(2011 PPP) pe zi

Obiectivul de dezvoltare durabilă 2. Eradicarea foamei, asigurarea

securității alimentare și îmbunătățirea nutriției și promovarea agriculturii
durabile

Procentul
populației care
1,50 1,35 1,33 1,31 1,29
suferă de
foame

Procentul
copiilor sub 5
ani care suferă
de malnutriție
2,20 2,23 1,81 2,21 1,79
(greutate /
înălțime <-2
abateri medii
pătrate)

Procentul
copiilor sub 5
ani care suferă
de malnutriție
severă 0,50 0,54 0,53 0,37 0,36
(greutate /
înălțime <-3
abateri medii
pătrate)

Obiectivul de dezvoltare durabilă 3. Asigurarea sănătății și promovarea

bunăstării pentru oamenii de toate vîrstele

Rata
mortalității
infantile, 9,4 9,0 8,46 8,51 8,16
cazuri/1000
nou-născuți vii

Rata
mortalității
cauzate de
6,2 8,2 7,1 8,2 7,1
maladii
cardiovasculare,
‰

Prevalența
24,3 24,9 20,7 25,0 20,8
fumatului, %

30
Obiectivul de dezvoltare durabilă 4. Asigurarea unei educații incluzive,
echitabile și de calitate și promovarea oportunităților de învățare pe
parcursul vieții

Rata netă de
cuprindere în
91,0 99,9 100,0 100,0 100,0
învățămîntul
primar

Rata brută de
cuprindere în
92,4 100,6 100,6 100,6 100,6
învățămîntul
primar

Rata brută de
absolvire a
99,8 105,9 106,0 106,0 106,1
învățămîntului
primar

Rata brută de
cuprindere în
86,8 96,9 98,5 97,4 98,9
învățămîntul
gimnazial

Rata brută de
absolvire a
86,6 94,1 96,0 95,2 97,1
învățămîntului
gimnazial

Rata brută de
cuprindere în
84,6 84,7 95,0 85,5 95,5
învățămîntul
secundar

Rata brută de
absolvire a
41,4 56,0 90,0 57,4 91,9
învățămîntului
secundar
Ponderea
studenților în
învățămîntul
profesional
43,5 43,7 58,7 43,7 58,7
tehnic secundar
în total
învățămînt
secundar

Obiectivul de dezvoltare durabilă 6. Asigurarea accesului la apă și

canalizare pentru toți

31
Procentul
oamenilor cu
88,4 91,8 99,0 91,8 99,0
acces la apă din
surse sigure

Procentul
oamenilor cu
acces la servicii 76,4 81,4 89,0 81,6 89,1
de sanitație
îmbunătățite

Obiectivul de dezvoltare durabilă 8. Promovarea unei creșteri economice

durabile, incluzive și cuprinzătoare, ocupare deplină și productivă și condiții
de lucru decente pentru toți

Rata de
creștere anuală
a PIB-ului 0,1 3,6 4,0 5,0 5,5

Obiectivul de dezvoltare durabilă 9. Infrastructură, reziliență, promovarea

unei industrializări incluzive și durabile și promovarea inovațiilor

Rata de 16,5 25 30,0 27,0 31,0

penetrare a
serviciilor de
acces la
Internet fix în
bandă largă, %

Acoperirea cu 0 99 99 99 99
servicii 4G și 5G
a populaţiei, %

Indicatori suplimentari

Consumul
gospodăriilor
casnice, 7,2 9,6 9,9 10,4 10,7
miliarde dolari
SUA

Educația
10,1 10,3 10,7 10,4 10,8
adulților, ani

PIB total,
8,0 12,9 13,3 14,1 14,5
miliarde USD

PIB per capita

(la PPP), mii 4,7 7,0 7,1 7,4 7,5
dolari SUA

32
 Veniturile
bugetului public
național, 3,1 6,0 6,1 6,4 6,7
miliarde dolari
SUA

Indicele
dezvoltării 0,7 0,7 0,8 0,7 0,8
umane

Speranța de
viață la naștere, 71,5 73,3 74,4 73,4 74,5
ani

Populație 65+,
% din total 9,9 17,8 18,2 17,8 18,2
populație

Sursa: Misiunea MAPS

33