Comunicare cu genericul:

Experiențe de success ale țărilor vest-

europene privind planificarea familială.

Studenta:Mereniuc Cornelia
Grupa AS31R
În ţările vest-europene indicii sănătăţii reproductive sînt, precum se ştie, cei mai
buni din lume. Programele naţionale de planificare familială a acestor ţări includ
următoarele strategii: 1Asigurarea necesităţilor nesatisfăcute ale consumatorilor.
Diferite persoane în diferite perioade ale vieţii lor au diferite necesităţi privind
planificarea familială. Tradiţional, serviciile de planificare familială lucrează cu
femeile căsătorite, mai ales cele cu maladii extragenitale şi cele care locuiesc în
centre urbane. Nu se iau în considerare sau nu sînt pe deplin satisfăcute necesităţile
femeilor necăsătorite sexual active, adolescenţilor, persoanelor ce trăiesc în
localităţile rurale. Pentru soluţionarea acestor probleme în majoritatea ţărilor
Europene funcţionează centre de planificare familială statale, nonguvernamentale
private. Serviciile de planificare familială sînt fără plată sau la un preţ accesibil. În
multe ţări grupelor vulnerabile (adolescenţi, persoane ce nu lucrează)
contraceptivele se oferă în mod gratis. Clinicile de planificare familială lucrează
după un orar convenabil pentru întreaga populaţie. Îmbunătăţirea calităţii de
servicii. Un factor important în promovarea planificării familiale este respectarea
drepturilor omului la planificarea familială. Federaţia Internaţională de Planificare
Familială a formulat un set de drepturi la planificarea familială, care prin consens
42 internaţional au fost acceptate de către toate ţările. Orice pacient care apelează
la serviciile de planificare familială are dreptul la: i Informare Să cunoască
existenţa şi beneficiile planificării familiale i Acces Să aibă acces la servicii
indiferent de sex, religie, etnie, statut matrimonial sau domiciliu. i Opţiune Să
decidă liber dacă va practica planificarea familială şi ce metodă va folosi. i
Siguranţă Să poată recurge la o metodă de planificare familială eficientă şi lipsită
de riscuri. i Intimitate Sfaturile şi serviciile să-i fie oferite într-o ambianţă plăcută,
intimă. Confidenţialitate Să se garanteze păstrarea confidenţialităţii. iDemnitate Să
fie tratat politicos, cu respect şi atenţie. i Continuitate Să poată să continue
folosirea metodelor alese atît timp cît doreşte i Opinie Să-şi poată exprima opiniile
privitoare la serviciile primite 1Integrarea şi diversificarea serviciilor de planificare
familială. Conform concepţiei contemporane planificarea familială nu este numai o
problemă medicală şi cu atît mai mult nu numai a ginecologului. De aceea
soluţionarea problemei planificării familiale cere o conlucrare multidisciplinară atît
a organizaţiilor guvernamentale şi nonguvernamentale, cît şi a persoanelor de
diferite profesii (ginecologi, specialişti în planificarea familială, medici de
medicină generală, moaşe, asistente medicale, asistente sociale, psihologi, psihiatri,
sexologi, jurişti, pedagogi, profesori). Rolul ginecologului. Practica internaţională
a arătat că serviciile de planificare familială trebuie să constituie o parte integrantă
a sistemului de ocrotire a sănătăţii. Ginecologului i se atribuie rolul cheie în
soluţionarea următoarelor probleme: consultarea privitor la prevenirea unei sarcini
nedorite, consultingul preconcepţional, contracepţia după naştere şi după avort,
sterilizare chirurgicală, tratamentul maladiilor sexual-transmisibile, sterilităţii şi
prematurităţii. Rolul moaşei. În Scandinavia moaşa joacă un rol cheie în protejarea
sănătăţii sexualreproductive. Ele acordă ajutor în timpul sarcinii şi naşterii.
Majoritatea femeilor se adresează pentru ajutor la moaşă. Moaşelor li se permite să
prescrie contraceptive şi să facă inserţia DSU. Moaşele efectuează un lucru de
consultare a femeilor după naştere în problemele contracepţiei. 43 Moaşele
efectuează de asemenea un lucru de profilaxie a maladiilor sexual-transmisibile şi
sarcinii nedorite în clinicile pentru tineret. Lucrătorul social. Profesia lucrătorului
social este foarte răspîndită în Scandinavia. Lucrătorii social activează în serviciile
sociale, însă, ca lucru adiacent, fac parte din echipa de ocrotire a sănătăţii mamei şi
copilului. Ei primesc o pregătire universitară pe parcursul a trei ani şi jumătate pe
problemele vieţii societăţii, dezvoltării relaţiilor de familie, rezolvarea problemelor
de conflict, acumulează cunoştinţe şi în problemele juridice şi activităţii
informativ-educaţionale. De asemenea, ei primesc o pregătire specială pe
problemele sexualităţii şi sănătăţii reproductive. În oraşele mari lucrătorii sociali
activează în centrele pentru ocrotirea sănătăţii mamei şi copilului, fiind specializaţi
în lucrul cu femeile gravide şi cu familiile unde sînt copii mici. O atenţie deosebită
se acordă femeilor tinere, femeilor gravide celibatare, femeilor gravide în stare de
depresie, la care s-au stabilit relaţii proaste cu soţul şi părinţii. Scopul lucrătorilor
sociali este de a reduce stresul psiho-social al femeii în timpul gravidităţii, care
acţionează negativ asupra stării copilului şi a femeii. Se efectuează cîte opt şedinţe
în grupuri în timpul gravidităţii şi trei după naştere. Tematica acestor şedinţe este
diversă şi include aspecte cum ar fi dezvoltarea copilului, decurgerea sarcinii,
pregătirea către naştere, conduita în timpul şi după naştere, importanţa distribuirii
responsabilităţii între ambii părinţi, ajutorul soţului, alăptarea la sîn, relaţiile
sexuale după naştere. Reducerea nivelului de avorturi şi, în special, a celor
efectuate în condiţii nesigure. Experienţa ţărilor europene a arătat că necesitatea de
a efectua un avort poate fi un rezultat al constrîngerilor legislative, dezvoltării
insuficiente a serviciilor de planificare familială, lipsa posibilităţii de a alege
metoda optimă de contracepţie, educaţia sexuală nesatisfăcătoare. 1Îmbunătăţirea
legislaţiei. Un factor foarte important în îmbunătăţirea situaţiei cu privire la avort
este îmbunătăţirea legislaţiei. Conform clasificării (Ketting, 1993) legile despre
avort, în Europa, pot fi împărţite în patru categorii: a) La cerere. Femeia are dreptul
juridic de a întrerupe sarcina la dorinţă. În majoritatea ţărilor aceasta se referă
numai la primul trimestru de sarcină. În Suedia şi Olanda femeia poate întrerupe
sarcina la cerere şi în trimestrul doi de sarcină. b) Destul de libere. Avortul este
permis nu numai după indicaţii medicale, dar şi sociale. indicaţiile sociale sînt:
starea financiară proastă, vîrsta fragilă sau avansată, un număr mare de copii în
familie. c) Destul de severe. Efectuarea avortului este permisă numai în cazul unor
anumite condiţii: pericol pentru sănătatea femeii, anomalii de dezvoltare a
copilului, viol. 44 d) Foarte severe. Avortul nu este permis şi poate fi efectuat
numai în cazurile cînd sarcina prezintă un risc pentru viaţa femeii. În majoritatea
ţărilor din Europa legile privitoare la avort fac parte din categoriile 1 şi 2. În ultimii
zece ani se constată o tendinţă de liberalizare a legii cu privire la avort în toate
ţările din Europa. În această perioadă s-au lărgit indicaţiile şi au devenit mai
liberale legile despre avort în Spania, Portugalia, Grecia, Turcia, România,
Albania, Cehia, Slovacia şi Belgia. Legislaţia a devenit mai restrictivă în Polonia.
Doar în Irlanda şi Malta legislaţia cu privire la avort poate fi considerată ca foarte
severă. 1Implementarea în practică a noilor tehnologii privind întreruperea sarcinii.
Conform datelor OMS avortul în siguranţă este folosirea unei tehnologii moderne
de întrerupere a sarcinii, asigurarea unui suport psihologic şi a contracepţiei după
avort. Elementele de bază ale deservirii în caz de avort includ: iConsultare şi
informare. Avortul se efectuează ca o alegere informată. Pacienta trebuie informată
despre esenţa operaţiei de întrerupere a sarcinii, efectele secundare, tratamentul
necesar în caz de complicaţii. iEvaluarea stării sănătăţii. Alegerea metodei de
întrerupere. Se dă preferinţă metodelor de vacuum aspiraţie şi nu chiuretajului.
Competenţa personalului medical. Profilaxia infecţiei. Analgezia. Suportul
emoţional. Evitarea analgeziei generale. Consultarea privitor la contracepţia după
avort. Tratamentul complicaţiilor. Îmbunătăţirea accesului şi calităţii asistenţei la
serviciile de planificare familială. Experienţa ţărilor Europei de vest arată că
numărul de avorturi poate fi redus prin mărirea nivelului de utilizare a metodelor
efective de contracepţie, crearea unei reţele de servicii calitative de planificare
familială. Experienţa internaţională a arătat că pentru a reduce nivelul înalt de
avorturi în rîndurile populaţiei o direcţie prioritară trebuie să fie lucrul cu femeile
care au avut deja un avort. Soluţionarea acestei probleme trebuie să includă măsuri
juridice, social-psihologice şi medicosociale. Acest lucru trebuie să contstituie o
normă în activitatea medicilor obstetricieniginecologi şi a personalului medical
mediu. Ca exemplu poate servi experienţa ţărilor europene unde normele sus
numite sînt demult întărite în mod legislativ şi se realizează în practică, iar
neîndeplinirea acestor instrucţiuni se califică ca o neîndeplinire a obligaţiunilor
profesionale. În cadrul pregătirii medicilor în problemele planificării familiale o
atenţie deosebită trebuie acordată folosirii metodelor contraceptive după avort.
1Implementarea educaţiei sexuale în şcoală. În timpul de faţă, în toate ţările lumii
se constată creşterea activităţii sexuale a tineretului. Această tendinţă este
determinată de un şir de factori obiectivi, printre care cei mai importanţi sînt:
accelerarea dezvoltării sexuale, care des întrece maturitatea psiho-socială, mărirea
perioadei între dezvoltarea sexuală şi timpul căsătoriei; sporirea sexualităţii
premaritale; migraţia tineretului în oraş pentru învăţătură; răspîndirea literaturii
pornografice. Practica internaţională arată că organizarea corectă a educaţiei
sexuale, dezvoltarea serviciilor de planificare a familiei pentru adolescenţi duc la o
scădere a numărului sarcinilor nedorite, avortului, scăderii riscului infecţiilor
sexual-transmisibile şi au efecte pozitive asupra sănătăţii reproductive a
adolescenţilor. Experienţa Suediei şi Olandei a arătat că elementele de bază în
îmbunătăţirea sănătăţii sexual-reproductive a adolescenţilor sînt următoarele:
Introducerea educaţiei sexuale în şcoală. Educaţia sexuală timpurie începînd cu
şapte ani, nu duce la un debut sexual precoce, dar, invers, amînă începutul relaţiilor
sexuale. Consultarea medicală şi psiho-socială în şcoală. Alături de pedagogi în
şcoli lucrează brigăzi speciale în acordarea ajutorului psihologic şi medical elevilor
pe problemele sexualităţii şi protejării sănătăţii reproductive. Aceste brigăzi ajută
profesorilor în efectuarea educaţiei sexuale, reacţionează la primele semnale
referitoare la violul copiilor. Dacă o adolescentă rămîne gravidă primul la care se
poate ea adresa este consultantul şcolar. Apoi este îndreptată la clinică pentru
efectuarea avortului. Consultanţii şcolari efectuează şi consultarea în grup a
adolescenţilor în scopul formării la adolescenţi a simţului demnităţii personale,
abordării problematicii despre egalitatea sexelor, acordării de ajutor adolescenţilor
care au nimerit într-o situaţie de conflict acasă sal la şcoală. Acordarea serviciilor
medicale adolescenţilor. Un exemplu bun în acest sens este organizarea clinicilor
pentru adolescenţi. Echipa de specialişti ce lucrează în aceste clinici e formată din
ginecolog, moaşă, lucrător social, psiholog. Ele sînt menite să acorde un ajutor
psihologo-consultativ adolescenţilor în diferite situaţii de viaţă cum ar fi: criza
pubertară, un avort suportat, suferinţele provocate de depistare la ei a unei maladii
sexual-transmisibile sau de un viol. De asemenea, ele oferă consultaţii cu privire la
contracepţie şi protejarea sănătăţii reproductive. Organizarea liniei telefonice de
încredere. Reţeaua telefonică de încredere în majoritatea ţărilor europene joacă un
rol cheie în acordarea unor servicii psihologo-consultative adolescenţilor în
cazurile de urgenţă: viol, act sexual neprotejat, maladie sexual-transmisibilă.
Proiectele tineri pentru tineri. Experienţa Federaţiei Internaţionale de Planificare a
Familiei a arătat că un rol important în informarea adolescenţilor îl pot avea
formatorii din rîndurile tinerilor. Lucrul de informare a adolescenţilor privitor la
problemele sexualităţii: este cu mult mai efectiv dacă este efectuat de persoane
tinere într-un limbaj înţeles de ei. Adolescenţii sînt mai receptivi la informaţie dacă
ea e transmisă de către semenii lor. Lucrul cu părinţii. O mare importanţă, în
majoritatea ţărilor, se acordă lucrului cu părinţii. Părinţii trebuie să înţeleagă
importanţa educaţiei sexuale a copiilor, contribuind la aceasta, dar nu fiind un
obstacol.