MODULUL 37: NURSING COMUNITAR ȘI

ÎNGRIJIREA PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

CURS 3

Tema:
Rolul și funcțiile asistentului medical de
comunitate 1
 Rolul și funcțiile asistentului medical de comunitate

În general, rolul asistentei medicale în societate este de a ajuta indivizi, familii şi grupuri să optimizeze şi să
integreze funcţiile fizice, mentale şi sociale afectate semnificativ prin schimbări ale stării de sănătate.
Virginia Henderson consideră că funcţia asistentei medicale este “de a asista individul bolnav sau sănătos în
a fi capabil de activităţi care să contribuie la sănătate sau însănătoşire (sau moarte în pace), activităţi pe care le-ar
face fără ajutor dacă ar avea puterea necesară, voinţa sau cunoştinţa. Şi de a o face în aşa fel încât să-l ajute să-şi
recapete independenţa cât mai repede posibil”.
Responsabilităţile asistentelor medicale comunitare, în general, au fost sintetizate de către Cline şi Howel
în:
“a ajuta indivizii, familiile şi comunităţile să-şi dezvolte şi să-şi utilizeze propriul lor potenţial pentru sănătate
prin cultivarea şi folosirea resurselor interne şi externe, şi de a furniza îngrijiri de sănătate celor bolnavi şi cu
handicap la domiciliul lor”.
 FUNCŢIILE ASISTENTEI MEDICALE COMUNITARE
Funcţiile asistentei medicale comunitare vizează aria de
activitate a tuturor ramurilor îngrijirilor de sănătate şi a celorlalte
profesii din domeniul sănătăţii publice şi utilizează metodele
tuturor profesiilor în serviciul individului, familiei şi al comunităţii.
Sunt rezumate patru funcţii principale:
 A oferi şi administra îngrijiri de sănătate.
 A transmite cunoştinţe către beneficiarii serviciilor de îngrijiri
de sănătate sau personalului din sistemul de sănătate.
 A fi membru în cadrul unei echipe de acordare a îngrijirilor de
sănătate.
 A dezvolta practica îngrijirilor de sănătate printr-o gândire
critică şi prin cercetare.
 FUNCŢIILE ASISTENTEI MEDICALE COMUNITARE
Asistenta medicală comunitară se confruntă în teritoriu cu probleme
deosebite şi întâlneşte situaţii de neimaginat. Ea este pusă în faţa unor
situaţii : sărăcia, decăderea urbană, nedreptăţile sociale, tensiunile rasiale
şi, în majoritatea zonelor, declinul calităţii şi integrităţii vieţii comunitare. În
faţa unor asemenea situaţii se cere o marcantă obiectivitate cuplată cu
demonstrarea de cunoştinţe şi abilităţi specifice ce vor avea o esenţială
contribuţie la găsirea soluţiilor.
Familia este, în mod obişnuit, unitatea de serviciu a asistentei
medicale astfel că, majoritatea îngrijirilor comunitare sunt îngrijiri la
domiciliu şi se adresează pacienţilor/clienţilor de toate vârstele. În contact
cu pacientul şi familia asistenta medicală comunitară trebuie să-şi
demonstreze posibilităţile şi să-şi aplice planurile de îngrijire pentru a
implica toţi membrii de familie în învăţarea şi respectarea conceptelor de
sănătate.
 CONCEPTUL ROLULUI EXTINS
Conceptul rolului extins a fost iniţiat în 1969 când Dr. Loretta C. Ford (R.N.) şi Dr. Henry K.
Silver (M.D.) au făcut un proiect demonstrativ pentru asistentele medicale din comunitate. Pornind de la acest
proiect, s-au dezvoltat programe de instruire şi educare ce au inclus o parte din asistentele medicale practiciene de
familie pentru domeniile: şcolar, geriatric/gerontologic şi planificare familială cât şi pentru diagnosticarea bolilor.
Early Periodic Screening Development Test (E.P.S.D.T.) pentru persoanele peste 21 de ani au arătat necesitatea
unei activităţi de îngrijire mai susţinute iniţiind programul numit Programul Femeii, Sugarului şi Copilului (W.I.C.). Pentru
aceasta a fost necesar ca asistentele medicale să-şi însuşească mai multe cunoştinţe şi abilităţi, în special în ceea ce
priveşte evaluarea fizică a pacienţilor/clienţilor. În acest scop pregătirea lor profesională s-a făcut pe mai multe nivele,
începând cu învăţarea cu un medic, apoi cursuri de scurtă durată şi educaţie continuă în programe academice.
Utilizarea asistentei medicale în rolul extins ca furnizor major de îngrijiri de sănătate în comunitate a fost
salvatoare. Asistentele medicale practiciene au fost distribuite în diferite sectoare de activitate având abilitatea de a lucra
cu o relativă independenţă în sectoarele clinice împreună cu medicul sau în departamentele de sănătate publică.
 ROLURILE IMPORTANTE ALE ASISTENTEI MEDICALE
COMUNITARE
1. EDUCATOR ŞI PEDAGOG
• educarea pentru sanatate;
• instruirea practicanților;
• instruirea studenților.
Asistenta medicală comunitară, ca educator şi pedagog al sănătăţii: distribuie cunoştinţe specifice familiei sau grupului. Educaţia
pentru sănătate şi învăţarea practicilor sănătoase sunt procese la care pacientul/clientul şi asistenta medicală iau împreună decizii
pentru modificarea comportamentului sau a stilului de viaţă în scopul menţinerii sau recuperării sănătăţii.
2. CONSILIER
Altă dimensiune a rolului asistentei medicale este acela de consilier.Consilierea este un proces de intrajutorare dintre asistentă
medicală şi pacient/client sau familie. Acesta cere o relaţie specială de prietenie, onestitate, deschidere şi respect reciproc (asistentă
medicală - pacient/client sau asistentă medicală - grupuri).
Această metodă are menirea de a-i asista pe alţii, de a le identifica trăirile şi de a le clarifica adevărurile şi valorile în aşa fel încât să-i
determine să ia cele mai corespunzătoare decizii. Consilierea pentru sănătate este o metodă valoroasă în asistarea
pacientului/clientului sau grupului pentru implementarea practicilor sănătoase şi de autoîngrijire.
 ROLURILE IMPORTANTE ALE ASISTENTEI MEDICALE
COMUNITARE
3. FACILITATOR
Ridicarea barierelor care sunt în calea îngrijirii sănătăţii este un rol pe care îl îndeplineşte asistenta medicală ca
facilitator. Facilitarea este un proces de ascultare, verificare şi descriere a situaţiei ce are ca rezultat implicarea
pacientului/clientului sau grupului în procesul de luare a deciziilor. Prin asociaţiile profesionale, asistentele medicale pot
interveni în politica statului pentru schimbări în legislaţie şi pentru influienţarea deciziilor în ceea ce priveşte activitatea
lor.
Asistenta medicala / nursa are rol în prevenirea îmbolnăvirilor, menținerea stării de sănătate.
Exista patru niveluri de prevenire , fiecare corepunde unei faze din evoluția bolii și anume :
1. Prevenția primordială
2. Prevenția primară
3. Prevenția secundară
4. Prevenția terțiară
Acest tip de prevenție s-a dezvoltat ca rezultat al acumulării cunoștințelor despre epidemiologia bolilor cardio- vasculare
(prezența factorilor de risc: alimentație bogată în grăsimi animale , fumatul ,etc).
 Prevenția
1. Prevenția primordială este de asemenea necesară în legătură cu efectele globale ale poluării atmosferice
( efectul de seră , startul de ozon , ploile acide ) și cu efectele pe care le are smog-ul urban asupra sanătatii ( boli
pulmonare și cardiace).
2. Prevenția primară are drept scop limitarea incidenței bolilor prin controlul cauzelor și factorilor de
risc.Intervențiile asistentei / nursei constau în educație pentru sănătate (regim de viață , regim alimentar, metode
contraceptive,etc), prevenție specifică (imunizări) prin vaccinări prevenirea sau chiar eradicarea unor boli (ex. Variola),
elaborarea de programe educative, protejarea grupurilor poulaționale cu risc, protejarea mediului ambiant.
3. Prevenția secundară are ca scop vindecarea pacienților și reducerea consecințelor grave ale unor boli prin
diagnostic și tratament precoce. Prevenția secundară include măsuri disponibile pentru individ și pentru populație, care
permit o intervenție promptă și eficientă. Această prevenire este aplicată între perioada dintre instalarea bolii și
momentul normal al diagnosticului și are drept țintă reducerea prevalenței bolii (prevalența: număr de persoane
bolnave la momentul T= populația totală considerată).
 Prevenția
Prevenția secundară se poate aplica doar cazurilor
de boală a caror istoric include o perioadă de
latență care este ușor de identificat și tratat , astfel
încat evoluția spre un stadiu grav al bolii să poată fi
oprită.
EXEMPLU : Fenilcetonuria la nou-născuți , daca
este identificată la naștere și administrarea unei
diete alimentare speciale permite dezvoltarea
normală a copilului. Fenilcetonuria este o afecțiune
genetică rară, cauzată de acumularea în organism a
aminoacidului denumit fenilalanina. Acest
aminoacid se regăsește în toate proteinele
consumate și în unii îndulcitori artificiali.
 Prevenția
4. Prevenția terțiară are ca scop reducerea evoluției și complicațiilor unei boli declarate , fiind un capitol
important al medicinii terapeutice și de reabilitare . Prevenția tertiară constă în aplicarea de măsuri care au ca scop:
• reducerea sechelelor , reducerea suferinței și promovarea adaptării pacienților la condițiile unei boli incurabile
(îngrijiri de tip hospice/îngrijiri paliative);
• îngrijirile tip hospice constau în servicii paliative la nivel instituțional și / sau la domiciliu și sunt servicii
specializate acordate de furnizori de servicii de sănătate supraspecializați , cu competență sau atestat în vederea
alinării suferinței fizice , acordarea suportului social , emoțional sau spiritual.
Asistenta medicală/ nursa este implicată în descoperirea semnelor de boală la timp :
 prin vizite la domiciliu: efectuează ancheta epidemiologică a evenimentului produs , completează și raportează
apariția bolii în registrul de evidență;
 asigură intervenții de nursing în tratamentul bolii , adminstreză tratamentul prescris, supraveghează regimul
igieno-dietetic necesar și urmărește evoluția bolii și semnalează medicului efectele tratamentului.