SUPRAVEGHEREA ÎN

COMUNITATE A GRAVIDEI
ȘI LĂUZEI
ELEVE: DAN LARISA ANDREEA
MIHAI DANIELA MARIA
 GRAVIDA
Sarcina reprezintă o stare fiziologică în cursul căreia sunt
antrenate modificări la nivelul întregului corp. Acestea
interesează atât principalele metabolisme (glucidic, lipidic,
protidic, hidroelectrolitic), cât şi funcţiile organismului
(cardiacă, respiratorie, digestivă, renală, endocrinologică etc.).
Pentru o bună evoluţie a sarcinii, naşterea unui făt sănătos, cu
riscuri minime pentru mamă, gravida trebuie monitorizată
constant de către medicul de familie în colaborare cu medicul
specialist ginecolog
Medicul de familie ar trebui să fie prima instanță care ia contact cu gravida și care menține o
legătură activă cu aceasta pe tot parcursul sarcinii, mai ales în contextul evidenței anterioare a
femeii în ceea ce privește starea sa de sănătate. Din păcate, în practică, de cele mai multe ori
gravidele se adresează direct specialistului și ajung la medicul de familie târziu, pentru a obține
investigații, tratamente compensate sau concedii medicale. Această situație favorizează scăpări în
ceea ce priveşte o monitorizare corectă și integrată a sarcinii, deoarece, la medicul specialist, cu
rare excepții există condițiile necesare pentru a realiza o continuitate informatică, relațională și
de comunicare cu gravida
 Pentru o bună evoluţie a unei sarcini, colaborarea între
medicul de familie şi medicul specialist ginecolog este doar
primul pas. Pe parcursul celor trei trimestre de sarcină, în care
gravida trece prin diferite modificări ale metabolismelor şi
corpului, sunt necesare atât investigaţii paraclinice, cât şi
examinări clinice generale.

De importanţă majoră sunt diagnosticarea sarcinii

intrauterine, screening-ul pentru aberaţii cromozomiale,
examinarea ecografică morfologică din trimestrul al II-lea,
dar şi investigaţiile de laborator şi eventualele consulturi
interdisciplinare. Pentru orice schimbare a statusului
medical al gravidei, aceasta se va adresa în primă instanţă
medicului de familie, el fiind cel ce va redirecţiona pacienta
către un consult de specialitate, dacă va considera necesar.
Scopul celor două cadre medicale este de a asigura venirea
pe lume a unui făt sănătos şi de a menţine starea de sănătate
a mamei.
 Diagnosticul de sarcină se bazează pe examen clinic şi paraclinic.
Clinic - semne şi simptome:
a) amenoreea (întârzierea menstrei) - primul semn pentru care
femeia se adresează unui cadru medical. În funcţie de durata acesteia
se poate stabili vârsta de gestaţie - metoda este fezabilă dacă pacienta
prezintă cicluri menstruale regulate. De asemenea, se stabileşte data
probabilă a naşterii prin regula lui Nägele - se adună 7 zile la prima zi
a ultimei menstruaţii şi se scad 3 luni;
b) manifestări neurovegetative, inconstante - greţuri, vărsături, modificări ale apetitului,
meteorism, polakiurie, fatigabilitate, somnolenţă, iritabilitate;
c) modificări la nivelul sânilor - senzaţie de tensiune, hiperpigmentaţia areolelor mamare,
creşterea volumului lor cu bombarea areolei, apariţia reţelei venoase Haller (evidentă mai ales
în cadranele supero-externe), apariţia tuberculilor Montgomery în jurul areolelor;
d) modificări ale organelor genitale - mucoasa vaginală şi exocervicală capătă o coloraţie
violacee, glera cervicală devine compactă; colul se înmoaie, uterul creşte în dimensiuni, iar
consistenţa acestuia devine păstoasă.
 Paraclinic:
a) Testele urinare de sarcină - permit detectarea b-hCG-ului în urină printr-o
reacţie de tip imunologic. Acestea au o sensibilitate mai mare dacă sunt folosite la
5-7 zile de la data estimată a menstruaţiei.
b) Dozarea b-hCG-ului în sângele matern. Hormonul gonadotrop corionic
începe să fie produs din a șasea - a șaptea zi de la fecundare, iar după alte două
zile apare în urină. Nivelurile serice cresc rapid, dublându-se la 2-3 zile şi
atingând un maxim în a zecea săptămână de sarcină.
c) Ecografia transvaginală - permite
diagnosticul de certitudine al sarcinii.
Vizualizarea sacului gestaţional intrauterin este
posibilă începând cu 4-5 săptămâni de
amenoree.
 LĂUZA
Prima saptamana postpartum este cea mai intensa in ceea ce priveste
adaptarea la viața cu bebe si recuperarea. Este foarte posibil sa experimentati
dureri vaginale sau la nivelul perineului din urma nasterii (nasterea naturala) si
eventualei epiziotomii. Sunt prezente anumite dureri si disconfort la nivel
vaginal si in intreaga zona pelvina. Pot exista dureri si la nivelul sanilor, la
nivelul mameloanelor sau areolei. In caz de cezariana, mama trebuie sa se
recupereze dupa interventie .
La cateva zile dupa nastere, sanii vor deveni plini cu
lapte. Acest lucru se va intampla indiferent daca
intentionati sa alaptati sau nu – productia initiala de lapte
se bazeaza pe declinul nivelului de progesteron dupa
eliminarea placentei. Pot aparea unele probleme ca
angorjrea sanilor sau pot exista diferite probleme in
alaptare si probleme de atasare la san.
 VĂ MULȚUMIM
PENTRU ATENȚIE!