Sunteți pe pagina 1din 5

Oprea Elena Evelina

CLASA : III E
Prof: Bobes Ilici Romanita
Ginecologie

MENOPAUZA
Din punct de vedere fiziologic, menopauza se caracterizează printr-o deficienţă
permanentă şi ireversibilă de hormoni estrogeni. Organizaţia Mondială a
Sănătăţii stabileşte instalarea menopauzei după minimum 12 luni de amenoree
(lipsa menstruaţiilor).

Menopauza defineşte o întreagă etapă biologică din viaţa femeii, marcată de


declinul funcţiilor genitale (epuizarea rezervei ovariene) şi pe parcursul căreia se
trece de la etapa de reproducere la cea de senescenţă.

La ce vârstă apare menopauza

Menopauza se instalează între 40 şi 55 de ani. După modalitatea de instalare,


menopauza poate fi naturală sau artificială (dupa o intervenţie chirurgicală).

Menopauza nu este un eveniment fiziologic acut şi include câteva perioade


distincte:

 Premenopauza. Cu o durata de 4-6 ani (media 2 ani), este o perioadă de


tranziţie caracterizată prin diminuarea şi apoi dispariţia fertilităţii. Ciclurile
menstruale devin neregulate, creşte frecvenţa ciclurilor anovulatorii, producţia de
estrogeni scade, iar producţia de progesteron se află la limita inferioară a
normalului.
 Menopauza propriu-zisă corespunde opririi definitive a menstruaţiilor.
 Postmenopauza. Se întinde pe o perioadă de 2-6 ani după oprirea menstrelor,
până la încetarea completă a activităţii funcţionale ovariene.
Diagnosticul de menopauză se pune retrospectiv, după un an de lipsă a
menstruaţiilor.

Simptomele menopauzei

Din cauza absenţei definitive a hormonilor estrogeni, femeia poate prezenta o


serie de tulburări somatice şi psihice care pot genera anumite tulburări
1
Oprea Elena Evelina
CLASA : III E
Prof: Bobes Ilici Romanita
Ginecologie
comportamentale.

Tabloul clinic al femeii aflată la menopauză cuprinde anumite manifestări


caracteristice:

 Amenoreea (absenţa menstruaţiilor)

 Tulburări neurovegetative. Bufeurile. Se manifestă printr-o senzaţie brutală de


căldură la nivelul porţiunii superioare a corpului (cap, gât, torace), însoţită de
transpiraţii abundente şi roşeaţă. Bufeurile se asociază cu o senzaţie de sufocare
şi produc o stare marcată de disconfort. La debut bufeurile survin mai ales
noaptea, putând provoca insomnii şi astenie importantă, apoi apar şi ziua mai
ales după efort sau mese. Durata medie este de 2-3 minute şi se pot întinde pe o
perioadă de 1-5 ani. Din punct de vedere fiziopatologic, bufeurile reprezintă un
dezechilibru dintre hipotalamus (centrul de comandă al sistemului hormonal şi al
reglării temperaturii) şi ovare.

 Simptome generale polimorfe. Ameţeli, cefalee, mialgii, artralgii.

 Tulburări genito-sexuale. Carenţa estrogenilor produce o uscăciune a


mucoasei vaginale care poate conduce în timp la o subţiere a pereţilor vaginali şi
la o atrofie vulvara. Aceste modificări pot cauza disconfort şi dureri la contactul
sexual. Infecţiile urinare şi vaginale sunt mai frecvente. Sânii suferă modificări
atrofice.

 Osteoporoza. Reprezintă o manifestare tardivă a menopauzei. Absenţa


estrogenilor determină o diminuare a matricei osoase, care se asociază cu
scăderea rezervelor de calciu de la nivelul osului. După menopauză se produce
o pierdere accelerată a masei osoase care se agravează cu vârsta. Osteoporoza
este favorizată de dieta săracă în calciu şi proteine, de sedentarism, precum şi
de lipsa expunerii la lumină naturală. Consecinţele cele mai grave ale
osteoporozei sunt fracturile apărute în urma unor traumatisme de intensitate
scăzută şi fenomenele de tasare vertebrală.

 Bolile cardiovasculare. Estrogenii scad nivelul colesterolului total şi al


trigliceridelor şi cresc nivelul colesterolului „bun” (HDL colesterol – lipoproteine cu
densitate mare). Astfel, estrogenii joacă un rol protectiv faţă de bolile
coronariene, hipertensiunea arterială şi accidentele vasculare cerebrale. La

2
Oprea Elena Evelina
CLASA : III E
Prof: Bobes Ilici Romanita
Ginecologie
menopauzaă, scăderea nivelului de estrogeni poate determina creşterea
tensiunii arteriale şi fenomene de ateroscleroză (formarea unor depozite lipidice
pe peretele arterial). Principalele complicaţii ale aterosclerozei sunt boala
coronariană şi infarctul de miocard.

 Tulburări psihoafective. Manifestările obişnuite ale menopauzei sunt:


iritabilitatea, schimbările bruşte de dispoziţie, oboseala, stări depresive,
anxietatea, tulburări de memorie şi de concentrarea, scăderea capacităţii de
efort, insomnii, labilitate emoţională, modificări ale libidoului

 Creşterea în greutate. În medie, greutate femeilor aflate la menopauză creşte


cu 4-7 kg, cu modificarea repartizării grăsimii, care se depune cu predilecţie pe
abdomen şi şolduri. Această creştere ponderală se poate explica parţial prin
factori hormonali şi este favorizată de scăderea activităţii fizice şi de o alimentaţie
dezechilibrată.
Printre efectele pozitive ale deficitului de estrogeni la menopauză, putem
enumera involuţia şi dispariţia afecţiunilor benigne ale sânilor şi uterului, cauzate
de hiperestrogenism. Dintre acestea, fibromul uterin, endometrioza,
fibroadenoamele mamare dispar în timpul menopauzei.

Tratamentul femeii aflate la menopauză

Tratamentul menopauzei îşi propune mai multe obiective care conduc la


corectarea tulburărilor datorate carenţei estrogenice: fenomenele
neurovegetative, atrofia vulvovaginală, osteoporoza, îmbatrânirea cutanată,
riscurile cardio-vasculare şi creşterea ponderală.

Principalul tratament al tulburărilor menopauzei este reprezentat de terapia de


substituţie hormonală. În Europa doar un procent de 10% din femeile aflate la
menopauză primesc un tratament hormonal de substituţie, faţă de 15-25% în
SUA.

Hormonoterapia constă în administrarea succesivă de estrogeni şi un


progesteron în vederea obţinerii unui echilibru hormonal.

3
Oprea Elena Evelina
CLASA : III E
Prof: Bobes Ilici Romanita
Ginecologie

Estrogenii se pot administra pe cale orală (comprimate) sau percutanată (plasturi


sau gel). Progesteronul se poate administra pe cale orală sub formă de
comprimate sau pe cale vaginală. Estrogenii sunt eficienţi în controlarea
bufeurilor şi a crizelor de transpiraţie. Estrogenii au un efect benefic asupra
mucoasei vaginale; ameliorează vascularizaţia şi permit mucoasei vaginale sa îsi
păstreze grosimea şi structura.

Estrogenii ameliorează lubrifierea vaginului, deficitară în menopauză şi care


produce dureri în timpul contactului sexual. Estrogenii conservă colagenul
tegumentelor, păstrând astfel troficitatea pielii.

Care sunt efectele hormonoterapiei?

Hormonoterapia limitează pierderile de calciu şi distrucţia matricei osoase.


Tratamentul trebuie început cât mai devreme, imediat după oprirea
menstruaţiilor, deorece procesul de distrucţie osoasă debutează rapid, mai ales
în cazul femeilor slabe, fumătoare sau care nu fac exerciţii fizice. Ca şi adjuvante
ale terapiei se pot administra calciu, vitamina D şi fluor.

Un stil de viaţă sănătos, cu exerciţii fizice regulate şi o dietă bogată în calciu şi


proteine contribuie de asemenea la prevenirea osteoporozei.

Hormonoterapia (şi mai ales estrogenii naturali), prin diminuarea nivelului de


colesterol, protejează cordul şi vasele sanguine şi scad în mare măsură riscul de
boli cardiovasculare.

Tratamentul hormonal al femeilor aflate la menopauză a generat numeroase


controverse cu privire la eventualele riscuri pentru dezvoltarea unor anumite
cancere (de sân, de endometru). Administrarea terapiei de substituţie este

4
Oprea Elena Evelina
CLASA : III E
Prof: Bobes Ilici Romanita
Ginecologie
întotdeauna precedată de un bilanţ general al stării de sănătate şi al istoricului
pacientei.

Anumite boli sau antecedente constituie contraindicaţii pentru


administrarea terapiei hormonale: cancere de sân (sau antecedente familiale),
cancere de endometru, fibroame uterine voluminoase, hemoragii genitale de
origine necunoscută, afecţiuni hepatice, endometrioza, hipertensiunea arterială,
antecedente de accidente vasculare cerebrale. Medicului curant îi revine sarcina
de a evalua riscurile înainte de a recomanda un tratament.

Prin adoptarea unei scheme de tratament multidisciplinar a femeii aflate la


menopauză, putem obţine rezultate stabile, menţinând un nivel optim de calitate
a vieţii.