Amniocenteza Metoda invaziva de diagnostic

Obstetrica-ginecologie
11 Ianuarie 2008 (10:12)
Generalitati

Amniocenteza reprezinta cu siguranta cea mai cunoscuta si practicata dintre

metodele invazive de diagnostic fetal. Simplist vorbind reprezinta introducerea unui
ac subtire in cavitatea amniotica si extragerea de lichid amniotic.
Motivele pentru care se executa aceasta procedura sunt multiple, cele mai frecvente
si cunoscute fiind studiul genetic al celulelor fetale din lichidul amniotic, evaluarea
maturitatii pulmonare fetale, studiul microbiologic al lichidului amniotic, evaluarea
gradului de afectare a fatului in incompatibilitatea Rh, etc.
Amniocenteza genetica

Are drept principiu prelevarea de lichid amniotic in scopul cariotiparii celulelor fetale
existente in acest lichid.
Tehnica:
- Pacienta este informata in amanuntime despre procedura (in ce consta, care sunt
beneficiile si riscurile).
- Manevra se executa in conditii de asepsie riguroasa (campuri sterile, instrumente
sterile, manusi sterile, etc.).
- Pacienta este asezata pe un pat, in decubit. Doctorul sta in stanga pacientei, avand
in stanga sa echograful cu ajutorul caruia se va efectua procedura.
- Se face asepsia abdomenului gravidei (procedura se executa transabdominal) cu
betadina sau alcool iodat.
- Se pun campuri sterile care sa izoleze zona unde se va executa procedura.
- Se foloseste un ac special in cazul amniocentezei genetice, care este prevazut cu
un obturator care sa evite incorporarea de tesut matern in cursul traversarii
straturilor abdomenului gravidei (acesta ar compromite analiza genetica, care trebuie
sa analizeze numai tesut fetal). Lungimea acului variaza intre 18 cm si 22 cm. Acul
are o grosime in general de 0,8 mm, dar pot fi folosite si ace mai groase.
- Se scaneaza abdomenul gravidei si se cauta o zona in care sa existe o punga
amniotica destul de consistenta, libera de parti fetale, si care sa fie departe de locul
de insertie a placentei.
- Se introduce acul dupa o prealabila anestezie locala cu xilina a peretelui abdominal.
Doctorul trebuie sa urmareasca strabaterea fiecarui strat abdominal atat tactil
(simtind fiecare strat in parte strapuns: tegument, aponevroza, muschi, peritoneu si
perete uterin) dar mai ales echografic, vizualizand in permanenta varful acului.
- Cand echoul varfului acului a ajuns in punga amniotica se extrage obturatorul
acului si se extrage 1ml de lichid amniotic care se arunca (se evita astfel
contaminarea cu tesut matern care ar putea ramane pe ac) apoi de extrage o
cantitate de lichid amniotic egala cu varsta sarciii (de exemplu la 20 saptamani se
extrag 20ml).
- Seringa se sigileaza cu propriul ac protejat de teaca de plastic si se trimite la
laboratorul de genetica, unde celulele continute in lichid vor fi cultivate si vor fi

urmarite pe parcursul diviziunii lor, numarandu-se si studiindu-se cromozomii

(cariotipare).
- Prin aceasta procedura (cariotipare) pot fi descoperite aneuploidii, deletii,
translocatii, inversiuni, cromozomi marker, etc. Nu pot fi decelate mutatiile genetice.
- Acestea din urma pot fi in parte descoperite folosindu-se PCR (Polymerase Chain
Reaction) si includ fibroza chistica, sindromul cromozomului X fragil, sindromul
DiGeorge, ca sa enumar doar cateva dintre cele mai comune.
- Procedura poate fi executata optim intre 14 si 18 saptamani, insa riscul de avort
este cu atat mai mare cu cat varsta sarcinii este mai mica.
Aceste limite sunt date de catre literatura din SUA (stat in care dupa 20 saptamani
orice delivrenta este considerata nastere) dar la noi in tara nastere este considerata
abia dupa saptamana 28, deci amniocenteza poate fi facuta oricand pana la aceasta
varsta a sarcinii astfel daca rezultatele indica anomalii cromozomiale, cuplul poate
lua o hotarare daca sa pastreze sau sa intrerupa sarcina.
- Lichidul extras este centrifugat (se separa celulele de lichidul propriuzis care poate
fi si el analizat din punct de vedere biochimic: AFP, bilirubina, etc.)
Indicatii:
- Studii citogenetice in cazul cand rezultatele la triplul test, testul quadruplu sau la
testul integrat indica un risc crescut de trisomie 21, trisomie 18.
- Antecedente in familie sau copii cu defecte cromozomiale.
- Avorturi spontane recurente.
- Translocatii echilibrate la unul dintre parinti.
- Varsta materna inaintata.
- La cerere.
Complicatii:
- Amniotita 1% (infectie).
- Scurgere de lichid amniotic 1-2%, de obicei se rezolva in 2-3 zile.
- Avort spontan, procent care depinde foarte mult de priceperea doctorului, datele
raportate variind intre 0,5% si 5%.
- Lezarea fatului.
- Lezarea placentei cu sangerare intraamniotica.
- Izoimunizare Rh.
- Bradicardie fetala (tranzitorie).
Siguranta:
- Daca se incearca amniocenteza inainte de 14 saptamani procedura este mai dificila
deoarece exista 2 cavitati, cea corionica si cea amniotica.
- De asemene la aceasta varsta gestationala se poate extrage foarte putin lichid deci
vor fi mai putine celule necesare cultivarii, cu sanse de esec mai mari in obtinerea de
rezultate.
Dificultati in interpretarea citogenetica:
- Mozaicism
- Sarcina gemelara bivitelina (doua cavitati amniotice separate). Se injecteaza, dupa
procedura, carmin indigo in sacul punctionat primul apoi se punctioneaza celalalt sac.
Incompatibilitatea RH - Delta OD 45

Reprezinta o metoda extrem de importanta in evaluarea severitatii izoimunizarii Rh si

a gravitatii afectarii fetale.
Tehnica:
- In mare se respecta aceleasi principii de asepsie si manopera ca si la amniocenteza
genetica, cu precizarea ca aici nu mai exista grija contaminarii cu tesut matern (deci
se poate folosi un ac de punctie fara obturator).
- Se tinteste o zona in care sa nu existe placenta care sa fie interpusa pe traiectul
acului.
- Lichidul prelevat, in general 10ml, se pastreaza in recipient inchis la culoare pentru
a preveni denaturarea bilirubinei de catre lumina naturala.
- Esantionul se centrifugheaza iar supernatatantul se examineaza in vederea stabilirii
gradului de impregnare a lichidului amniotic cu bilirubina.
Indicatii:
- Titruri de anticorpi mari (peste 1/16).
- Valori anormale doppler (se urmareste peak systolic velocity) pe artera cerebrala
medie (ACM).
- Moarte fetala in antecedente datorata incompatibilitatii Rh.
- Fat sever afectat in antecedente datorita aceleasi incompatibilitati Rh.
Alegerea momentului:
- Deoarece in cursul procedurii se poate produce hemoragie materna cu agravarea
sensbilizarii anti-Rh, trebuie acordata o mare atentie momentului efectuarii
amniocentezei.
- Momentul executarii procedurii depinde de titrul anticorpilor, de dopplerul ACM si de
antecedente.
- Prima amniocenteza trebuie sa se bazeze pe valorile doppler ale ACM.
Interpretare:
- Bilirubina reprezinta un produs de metabolizare a hemoglobinei.
- Hemoglobina este eliberata in cantitati foarte mari in procesul de distrugere a
hematiilor fetale de catre anticorpii materni.
- Calea primara de excretie a bilirubinei este plamanul fetal de unde ajunge in
lichidul amniotic.
- O a doua cale e reprezentata de rinichi, ajungand in acelasi lichid amniotic prin
intermediul urinei.
- Iinainte de 26 de saptamani exista in mod normal o cantitate redusa de bilirubina
in lichidul amniotic, asa ca inainte de aceasta varsta gestationala trebuie o oarecare
grija in interpretarea rezultatelor.
- Lichidul amniotic este analizat in lumina polarizata care are o lungime de unda de
450nm. Curba de absorbtie a lichidului amniotic necontaminat este folosita drept
martor.
- Daca lichidul amniotic este contaminat cu bilirubina, proprietatile sale chimice sunt
alterate in consecinta se produce o deviere de la normal a gradului de absorbtie a
luminii polarizate 450nm.
- Rezultatele se inscriu pe o hartie sub forma unui grafic.
- Diferenta dintre cele doua curbe poarta numele de ? OD 450 (delta optical density
450) sau curba Liley si reprezinta o cuantificare a gradului de distrugere (hemoliza)
la care sunt supuse hematiile fetale.
- Curba Liley are trei zone care pot sa dea masura afectarii fetale:
Zona I lipsa afectarii sau afectare usoara (totusi cam 10% dintre acestia vor
necesita ulterior transfuzie);

Zona II afectare moderata;

Zona III afectare severa cu posibila moarte intrauterina in 8-10 zile.
Maturitate pulmonara fetala

Pe parcursul vietii intrauterine fatul respira lichid amniotic, vehicularea acestui lichid
inauntrul si in afara plamanului fetal furnizand un stimul important pentru
dezvoltarea acestui organ. Plamanul este alcatuit dintr-o retea de conducte
ramificate asemanatoare trunchiului si ramurilor unui copac. Ca si in cazul arborelui,
conductele devin din ce in ce mai subtiri si la un moment dat se termina cu niste
dilatatii ca niste mici saci, denumite alveole pulmonare. Aceste alveole au peretii
extrem de subtiri si contin in grosimea lor numeroase capilare sanguine la nivelul
carora se produce schimbul de gaze, oxigen versus bioxid de carbon.
Dar oare este suficient ca plamanul sa fie dezvoltat din punct de vedere anatomic?
Vom vedea imediat. Sa facem un experiment simplu: luam o solutie de sapun si
introducem in ea un tubulet si suflam ca sa facem un balonas. Vom observa ca
balonul format in capatul tevii isi va pastra forma atata timp cat capatul opus al tevii
este astupat. Cand eliberam capatul observam ca balonasul de sapun se desumfla!
Acest fenomen se datoreaza a ceea ce in fizica se numeste tensiune superficiala,
forta care se dezvolta la interfata dintre un mediu lichid si aer. Analogia sper ca e
clara. Acest fenomen fizic se petrece si la nivelul alveolelor pulmonare. In viata
intrauterina fatul poate respira fara nici un efort deoarece interfata alveola/lichid
amniotic nu dezvolta forta descrisa mai sus. Odata cu iesirea la aer, fatul trage
acest aer in plamani si astfel se schimba interfata descisa cu una noua, alveola/aer.
Lucrul acesta va conduce la aparitia tensiunii superficiale, soldata cu colabarea
alveolei in momentul expirului. Copilul ar fi fortat sa inspire de fiecare data cu
aceeasi forta pentru a-si umple din nou alveolele cu aer, proces care este mare
consumator de energie (cred ca ati incercat cel putin odata in viata sa umflati un
balon si ati remarcat ca cea mai dificila etapa este cea initiala, de invingere a
rezistentei balonului colabat, si odata ce ati introdus aer in balon umflarea acestuia
devine din ce in ce mai usoara). Din fericire Natura a rezolvat aceasta problema prin
elaborarea unui amestec de uleiuri speciale care sunt secretate de alveole. Mixtura
uleioasa, denumita surfactant captuseste suprafata alveolara si restabileste interfata
lichid/alveola, astfel incat alveola nu se mai colabeaza in expir, permitand ca procesul
de inspir sa se produca fara efort (deoarece alveola ramane partial umflata).
Interpretare:
Va veti intreba probabil ce legatura are amniocenteza cu maturitatea pulmonara?
Simplu: celulele alveolare secreta aceasta mixtura uleioasa (compusa din Lecitina si
Sfingomielina) si astfel substantele ajung in lichidul amniotic. Si de aici putem sa-l
studiem noi.
Raportul L/S este diferit in functie de varsta gestationala. Exista o crestere lenta a
lecitinei pana in saptamana 34-35 apoi concentratia acesteia creste brusc. In acelasi
timp concentratia sfingomielinei atinge un platou si apoi incepe sa scada. Un raport
L/S egal cu 2 semnifica un plaman fetal matur.
Din aceasta cauza se practica amniocenteza in cazuri de sarcini care necesita
extragerea fatului cat mai devreme posibil, momentul ales fiind acela in care
plamanul fetal a ajuns la maturitate.
O alta metoda relativ noua este folosirea unei tehnici ce masoara miligramele de
surfactant la gramele de albumina din lichidul amniotic necentrifugat, folosind lumina
fluorescenta depolarizata, denumit TDx-FLM ( unde FLM inseamna Fetal Lung

Maturity). Daca raportul este peste 55mg/g, plamanul este matur, imaturitate
tranzitionala sub 39mg/g, iar intre 40mg/g si 54 mg/g maturitate tranzitionala.
Determinarea acestui raport poate fi stabilita mai nou folosindu-se spectrofotometrie
infrarosie si nu tehnica de depolarizare fluorescenta ca in TDxFLM.
Limitare:
In diabetul zaharat aceste valori sunt alterate. In consecinta maturitatea pulmonara
fetala se apreciaza a fi instalata odata cu decelarea fosfatidil-glicerolului in lichidul
amniotic.
Amniocenteza in ruptura prematura de membrane (RPM)

In cazul de RPM se practica amniocenteza pentru a se verifica daca lichidul amniotic

este sau nu contaminat cu germenii patogeni rezidenti in vagin. Se fac culturi sau
coloratii Gram pentru identificarea bacteriilor.
Foarte dificil de executat din punct de vedere tehnic deoarece exista foarte putin
lichid, care trebuie aspirat ulterior, iar acest lucru este posibil doar in aproximativ
50% din cazuri.
Infectia manifesta clinic este mai comuna la gravidele cu frotiuri sau culturi pozitive.
Aproximativ 30% dintre acestea nu vor prezenta simptome clinice de infectie (si nici
nou-nascutii) deci este posibil sa nu fie necesara o interventie.
Majoritatea pacientelor cu RPM si culturi pozitive intra in travaliu in urmatoarele 48
de ore (deci chiar inainte ca rezultatele sa vina de la laborator) Procedura are o
valoare limitata daca decizia va fi luata numai pe baza amniocentezei. Valoarea
creste daca exista dubii in privinta infectiei (semne clinice) sau a existentei rupturii
de membrane (se injecteaza colorant care va trebui sa apara pe tamponul gravidei).
Amniocenteza in infectii materne

Exista la ora actuala la noi in tara numeroase controverse ce privesc infectiile

materne cu germeni precum citomegalovirusul, rubeola, listeria sau toxoplasma. Nu
de putine ori am vazut drame in care mamele au fost sfatuite sa avorteze pentru ca
au avut rezultatele analizelor de sange concludente pentru o infectie in trecut (IgG
pozitiv). Trebuie precizat ca acest tip de imunoglobulina semnifica existenta unui
contact in trecut intre mama si germenele respectiv cu dezvoltarea imunitatii. Acesta
situatie trebuie sa fie clarificata: fatul nu poate fi afectat daca mama are imunitate.
Problema devine si mai spinoasa daca mama dezvolta anticorpi de tip IgM, adica de
faza acuta. Asta inseamna ca mama a contactat recent boala si acest lucru, cel putin
din punct de vedere teoretic, poate conduce la afectarea fatului datorita capacitatii
acestor germeni de a traversa placenta.
Acum sigur ca exista cupluri care mai bine intrerup sarcina decat sa riste sa dea
nastere unui copil afectat. Dar oare asta e singura metoda? Si ce facem cu un cuplu
care s-a chinuit ani de zile sa faca un copil, eventual a cheltuit cateva mii de euro
pentru o fertilizare in vitro, si i se comunica la un moment dat ca mama a contactat o
infectie cu toxoplasma sau CMV? Care este riscul acuma: sa nasca un copil posibil
afectat sau sa avorteze un copil sanatos?
Grea alegere, nu? Daca ar fi sa alegem dintre cele doua optiuni, cu siguranta ca da.
Din fericire exista si o a treia optiune: analiza lichidului amniotic prin metode
genetice speciale care sa deceleze prezenta fragmentelor patogene in acest mediu. Si
vestea cea mai buna este ca mamele aflate in aceasta grea situatie nu mai trebuie sa

calatoreasca pana la Belgrad, Budapesta sau in Germania pentru a face aceste

analize, ci se pot adresa unui laborator de aici din Bucuresti.
Tehnica :
- Amniocenteza se executa in aceleasi conditii ca cele descrise mai sus.
- Lichidul amniotic este folosit la detectarea ADN-ului agentului patogen (toxoplasma,
CMV, rubeola, etc.) prin folosirea unei metode denumita Polymerase Chain Reaction
- Folosirea PCR din lichidul amniotic a revolutionat pur si simplu metodele de
diagnostic a infectiilor prenatale, permitand un diagnostic precoce al acestor afectiuni
fara a fi nevoie de utilizarea unor metode invazive asupra fatului.
- O alta metoda este folosirea lichidului pentru obtinerea unor culturi care sa ateste
prezenta agentilor patogeni banuiti
Indicatii:
- Titruri IgM mari cu absenta anticorpilor clasa IgG pentru CMV, toxoplasma, rubeola,
HSV, listeria
- Seroconversie a titrurilor IgM catre IgG
- Rezultate echivoce la serologia pentru agentii patogeni enumerati mai sus
Autor: dr. Dan Tutunaru - medic primar obstetrica ginecologie