ȘCOALA POSTLICEALĂ FEG BRAȘOV

BUMBARU CRINA CODRUȚA

AMG III – A

TERAPIA INTRAUTERINĂ

Terapie fetală intrauterină reprezintă o opțiune în cazul apariției unor

complicații în sarcină mai ales în cea gemelară, tratamentul intrauterin având multiple
beneficii:
 îmbunătățește pronosticul fetal;
 crește rata de supraviețuire a unuia sau ambilor feți;
 scade riscul de prematuritate, care este de 80-90% în cazul lipsei
tratamentului;
 scade riscul de afectare neurologică sau de deces fetal al fătului supraviețuitor,
în cazul în care unul din feți se oprește din evoluție.
Există două tipuri de sarcini gemelare: una în care cei doi feți prezintă placente
diferite, denumită sarcină dicorială, cu gemeni non-identici și alta în care feții prezintă
aceeași placentă, denumită sarcină gemelară monocorială, cu gemeni identici.
Sarcinile gemelare monocoriale asociază o serie de complicații specifice,
aproximativ o treime dintre aceste sarcini pot dezvolta complicații severe, care
netratate, se asociază cu o rată de mortalitate de aproximativ 80-90%. Complicațiile
sarcinilor monocoriale sunt: sindromul transfuzor-transfuzat; restricția selectivă de
creștere; secvența anemie-policitemie. Cauza acestor complicații este faptul că în
sarcinile gemelare monocoriale gemenii împart aceeași placentă.
Așadar, unii copii necesită tratament în timp ce sunt încă în uter. Printre aceste
tratamente se numără transfuzia intrauternă, ablația cu laser, vezicocenteza și
cordocenteza.
Transfuzia intrauterină fetală este singura metodă care contribuie la menţinerea
în viaţă a unui făt care suferă de anemie severă, ajutându-l să atingă maturitatea
necesară de care are nevoie pentru a se naşte şi supravieţui în afara uterului. Această
procedură presupune transfuzia de sânge prin cordonul ombilical la un copil aflat încă în

1
uterul mamei. Transfuzia intrauterină se efectuează sub control ecografic, care
permite medicului să introducă cu precizie în vasele din cordonul ombilical un ac fin,
prin intermediul căruia se va transfuza sânge special pregătit direct la copil. Această
procedură va furniza fătului sânge suficient pentru 2-3 săptămâni, moment în care
poate fi nevoie de transfuzii suplimentare.
Vezicocenteza fetală reprezintă o procedura asemanatoare amniocentezei, prin
care se introduce prin uterul mamei un ac la nivelul vezicii urinare a copilului prin care
se recoltează urina care este analizată pentru prezența de electroliți și proteine.
Procedura trebuie să fie repetată în 24-48 de ore și ulterior, după încă 24-48 de ore.
Deoarece primele două eșantioane conțin urină care a stat o perioadă mai lungă de
timp în vezica urinara, respectiv la nivelul rinichilor, rezultatul obținut la cea de-a treia
recoltare îi va permite echipei medicale să ia cea mai buna decizie de tratatment si să
evalueze cât mai acurat prognosticul funcției renale a copilului. Doar feții cu obstrucție
urinară bilaterală și cu evidențierea unei funcții renale normale vor fi candidați la
intervenție fetală.
Cordocenteza reprezintă puncția vaselor din cordonul ombilical, ghidată sub
control ultrasonografic și prelevarea de sânge fetal. Cordocenteza necesită aceleași
precauții și măsuri de asepsie ca și amniocenteza și în funcție de scopul urmărit, se
poate utiliza același tip de ac folosit la amniocenteză, dar pot fi folosite și ace spinale,
cu diametru mai mare în cazul transfuziei.