Centru de Excelență în Medicină și Farmacie “Raisa Pacalo”

METODE DE DIAGNOSTIC PRENATAL.

METODE DE SCREENING PRENATAL ȘI
NEONATAL.
Ludmila Botnarciuc
 DIAGNOSTICUL PRENATAL

Este un act medical complex, înalt informativ, care permite

depistarea a numeroase anomalii congenitale şi boli
genetice în cursul vieţii fetale.
Acest serviciu este realizat corect numai printr-o strânsă
colaborare multidisciplinară, în care medicul genetician
are un rol esenţial în evaluare, diagnostic şi sfat genetic.
Metodele diagnosticului prenatal au o importanţă
excepţională în cadrul consultului medicogenetic.
 METODELE DIAGNOSTICULUI PRENATAL

Metode neinvazive: Metode invazive:

- biopsia transcervicală cu cleşte
- ultrasonografia - aspiraţia transcervicală cu cateter
- biopsia transabdominală
- radiofetografia (placentocenteza)
- coriocenteza
- amniografia - amniocenteza transabdominală
- cardocenteză
- cardiocenteza
- fetoscopia
- amnioscopia
Diagnosticul prenatal, in general, şi în
primul trimestru de sarcină, în special,
reprezintă un mare progres şi nu numai ultima
modă", facilitînd diagnosticul aberatilor
cromozomice, al bolilor ereditare, în general,
şi al hemoglobinopatilor, în special.
AVANTAJELE diagnosticului prenatal sânt multiple:
optimizarea oportunităţilor terapeutice indicarea
selectivă, mai simplă şi mai sigură a avortului terapeutic;
diminuarea marcată a perioadei de anxietate a gestanţei
(în special).
Diagnosticul prenatal e motivat şi rational în
cazurile când:
- Există probabilitatea naşterii unui copil cu o maladie
ereditară foarte gravă tratamentul căreia este imposibil sau
putin efficient;
- Există un risc de a naşte un copil bolnav mai mare decit
riscul complicaţilor după aplicarea metodelor diagnosticului
prenatal;
- Se posedă testul exact pentru a realiza diagnosticul
prenatal necesar şi lucrează un laborator în această
problemă dotat cu aparataj necesar;
- Există consimtămintul familiei consultate în vederea
intrerupereii sarcinii.
Principalele indicații absolute pentru diagnosticul
prenatal:
1. Prezenţa unei restructurări cromozomiale, mai ales a
translocaţiei şi inversiei la unul dintre părinti.
2. Vârsta femeii ce depăşeşte 35 de ani.
3. Ambii părinţi sânt heterozigoţi şi purtători ai genei
defecte, în maladiile automalrecesive sau numai din partea
femeii, în cazul defectelor X-cuplate.
4. Prezenţa la părinţi a maladiei cu transmitere
autuzomal-dominantă.
5. Naşterea unui copil cu vicii congenitale.
Principalele indicaţii relative pentru diagnosticul
prenatal:
1. Evoluţie cu complicatiia gravidităţii (pericol de avort,
semne de insuficientă sau continut sporit de lichid
amniotic, hipotrofia fatului).
2. Aplicarea procedurilor de diagnostic radiologic.
3. Administrare a preparatelor medicamentoase.
4. Suportare a unei maladii infectioase in cursul gestatiei.

5. Actiunea altor factori teratogeni.

ULTRASONOGRAFIA
ULTRASONOGRAFIA
Metoda de diagnostic prenatal
neinvazivă, lipsită de riscul
iradierii cu raze X, inofensivă
pentru gravidă şi făt, înalt
informativă şi relativ simplă în
aplicare.
Este folosită pentru
determinarea viabilității fătului,
a creşterii şi dezvoltării lui şi
pentru detectarea unor anomalii
fetale. Perioada examinării prin
USGF este cuprinsă între
saptăminile 16-18 de sarcină.
ANALIZA DOPPLER
este utilizată pentru
evaluarea fluxului sangvin în
circulaţia placentară, fetală
şi ombilicală.
Intr-o sarcină normală
circulaţia în cord şi placentă
este intensă cu rezistenţa
scăzută, pe când la un făt cu
retard de creştere, fluxul
sangvin poate fi anormal cu o
rezistenţă mare.
USG se utilizează in calitate de metodă de screening
in masă, incepind cu primul trimestru de sarcină.
Metoda ecografică permite:
- depistarea timpurie a unor malformatii congenitale majore;

- determinarea virstei de gestatie;

- descoperirea unei eventuale naşteri premature;
- depistarea gemenilor (la ei de 10 ori sunt mai frecvente
malformatii);
- stabilirea unei creşteri intirziate a fatului.
In scop de profilaxie se recomandä 3 examene ecografice:
- la 3-17 säptămâni;
- la 20-24 säptämåni;
- la 32-34 saptămâni;
În cazul gestantelor din grupele
de risc se indica ecografii s
uplimentare.
Se estimează un indice de
prevenție foarte inalt (90%).
Prin metoda ecografică pot fi puse in evidenta
multe vicii şi malformatii congenitale:
- ale sistemuliul nervos central (anencefalia,
hidrocefalia, microcefalia, hernii ale creierului);
- ale cordului fatului (marirea cvitätilor inimii,
nadezvoltarea unui ventricul, hipoplazia aortei,
defecte ale setului interventricular şi interatrial);
- hidrotoracele;
- hernii diafragmale;
- atrezii şi defecte ale intestinelor;
- ascita;
- splenomegalie şi hepatomegalie:
- chisturi şi tumori ale cavității abdominale;
- patologie a sistemului urinar;
- anomalii ale scheletului.
 AMNIOCENTEZA

Este o metoda invazivá dar

care furnizeazá date
importante pentru estimarea
evolutiei fatului in uter, in
special pentru diagnosticul
prenatal al sufetrintei fetale,
a fetopatiilor şi a unui mare
număr de malformatii
congenitale.
Amniocenteza permite identificare a circa 100
defecte genice şi practic toate bolile de matabolism,
defecte ale SNC, determinarea sexului fatului.
Amniocenteza precoce
(dupå a 16-a siptămánă de
sarcina) este indicatä feme lor cu
avorturi repetate; gestantelor
dupä 40 de ani; femeilor cu copii
ce au afectiuni genetice
cromozomiale, cu maladii
metabolice (mucopolizaharidoze,
galactozemie boala Gaucher,
mucoviscidoza), cu anomalii şi
malformatii ale SNC precum şi
cazul sotilor cu cariotip anormal.
 Amniocenteza tardiva
(dupå a 34-a säptámánă de sarcina) este indicată: in
izoimunizarea feto-maternà; in insuferinta fetalä
cronicá; pentru aprecierea maturizării fetale; pentru
diagnosticul unor malformatii congenitale. Procedura e
relativ complicatà şi costisitoare.
In Japonia metoda e obligatorie tuturor gravidelor in
virsta de peste 35 de ani, precum şi femeilor care au
născut deja copii cu defecte ereditare.
Metoda amniocentezei sub ghidaj ecografic, consta in
recoltarea lichidului amniotic (10-20 ml) in scopul
studierii celulelor fatului prin teste biochimice si
moleculare.
Metoda de cultivare a celulelor lichidului amniotic

serveşte pentru determinarea

biochimică a continutului unor
fermenti in diagnosticul
maladilor de metabolism la
fat. In procesul determinärii α
- fetoproteinei din lichidul
amniotic e posibila stabilirea
defectului ereditar al SNC al
fatului (in cazul spoririii
continutului 10 mii ng/ml).
CORDOCENTEZA
Cordocenteza constă in prelevarea unei probe de
singe fetal din cordonul ombilical.
Tehnica este utilizată pentru diagnosticul unor boli
genetice: hemoglobinopatiile, deficientele imune,
hemofilia, deficienta de α – 1 antitripsina.
Se recolteazã 0,5 - 1,0 ml de singe fetal dintr-o venà de
la nivelul cordonului ombilical sub ghidaj ultrasonografic
in saptäminile 17-18 de gestatie.
Singele se foloseşte pentru initierea unei culturi de
celule, care se prelucrează după 48 de ore in scopul
studierii cariotipului fetal, pentru analiza unor markeri
hematologici şi analiza moleculară.
Amnioscopia
Amnioscopia este o metodă endoscopică, care
oferă posibilitatea cercetärii prin membranele
fetale a aspectului lichidului amniotic, cu
ajutorul amnioscopului introdus prin colul uterin.
Se efectuează după a 36-a săptămină de sarcină,
repetatä in 2 zile, cercetează emisia meconiului
in lichidul amniotic, in cazurile de suferinta fetală
cronică.
Este indicată, de asemenea, in depăşirea
termenului de naştere, in travaliile false, in
sindroame renale.
In mod auxiliar, amnioscopia se foloseste in:
incompatibilitatea sangvină feto-maternă,
diagnosticul fisuratilor mambranelor fetale aproape
de termen, ruptura artificială a mambranelor,
diabet si pentru prelevare de singe fetal necesar
determinării pH-ului.
Fetoscopia
Fetoscopia este o metodă asemănătoare cu
amnioscopia. În fetoscopie se pătrunde în cavitatea
amniotică cu fetoscopul, străbătînd peretele abdominal şi
uterin.
Este o metodă invazivă cu risc de infectare şi declanşare
a avortului.

Avantajul diagnostic constă în

posibilitatea de a preleva
material bioptic de tegument
sau prize de sânge fetal,
precum şi în calitate de
metoda terapeutică.
Timpul optim de realizare e
saptămina a 18-a.
Amniografia şi fetografia
*Amniografia si fetografia sint metode radiologice
cu folosirea substantelor de contrast intoduse in
cavitatea amniotică.
*Se aplică in cazul cind se stabilesc concentratii
mari de alfa-fetoproteină in lichidul amniotic.
*Metoda permite examinarea tubului digestiv,
malformatii congenitale ale sistemului nervos şi a
tubului digestiv:
atrezia esofagului, atrezia duodenului, omfalocelul.

*Aceste metode cedeaza locul ultrasonografiei

lipsită de riscul iradierii cu raze X.
Screeningul prenatal constă în selectarea femeilor
gravide cu un risc crescut pentru apariţia unor patologii
ale fătului, şi cărora li se vor recomanda anumite
investigaţii mai complexe sau analize de diagnostic.
Testele de screening pentru identificarea sarcinilor cu
anumite anomalii fetale de origine cromozomială şi a altor
patologii congenitale, cum ar fi trisomiile 13, 18 şi 21 sau
defectele de tub neural, sunt recomandate tuturor
gravidelor.
Investigaţia respectivă include
în sine câteva examinări ecografice
şi analiza biochimică a sângelui.
Utilitatea metodei: este neinvazivă, inofensivă pentru
mamă şi făt, nu necesită proceduri sofisticate şi
costisitoare, este accesibilă majorităţii femeilor şi permite
obţinerea unor informaţii suplimentare privitor la starea de
sănătate a fătului.
 Indicaţii pentru screening-ul prenatal.
Principalele situaţii în care se recomandă efectuarea testelor de
screening prenatal pentru depistarea malformaţiilor congenitale sunt:
- istoric familial de copii născuţi cu anomalii cromozomiale;
- istoric familial de mutaţii genetice specifi ce;
- cosangvinitatea parentală;
- unul dintre părinţi este purtător al unei patologii cromozomiale
(translocaţie, inversie);
- vârsta maternă avansată (> 35 ani);
- anamneza avortului spontan habitual (≥ 2 avorturi spontane);
- femeia gravidă a fost expusă la teratogeni (medicamente, infecţii,
radiaţie şi factori de mediu) în primul trimestru de sarcină;
- femeia gravidă este expusă la infecţii virale, ca rubeola sau
citomegalovirusul;
- femeia gravidă e afectată de diabet zaharat tip 1, epilepsie sau distrofi
e miotonică;
- date anormale ale ecografi ei fetale (sugestive pentru malformaţii
congenitale);
- vârsta tatălui avansată (> 55 ani).
Screening-ul neonatal în „masă“ este necesar
deoarece o boală genetică de metabolism nu este tot
deauna suspectată şi
diagnosticată clinic, iar evoluţia ei poate să fi e rapid
fatală în absenţa tratamentului.
Obiectivul principal al unui program de screening în bolile
genetice îl reprezintă depistarea bolii în stadiul
presimptomatic.
În bolile genetice de metabolism se pot folosi 2 tipuri de
programe de screening:
a) screening-ul neonatal „în masă“
b) screening-ul „ţintit“ sau „circumscris“ care este aplicat
numai unor categorii de copii:
- cu risc genetic crescut (afectare familială prezentă
anamnestic);
- copiii din anumite zone geografi ce sau din unele grupuri
etnice (cu consanguintate crescută);
- copiii cu o simptomatologie compatibilă cu o boală
genetică de metabolism;
- copiii cu boli neuropsihice cronice.
Factori determinanţi pentru iniţierea unui program de
screening neonatal.
În iniţierea unui program de screening neonatal trebuie să
se ţină cont de:
a) Caracteristicile bolii avute în vedere:
- cu frecvenţă relativ mare;
- severă în absenţa unui tratament;
- cu un „interval liber“ presimptomatic necesar
efectuării testuli;
- boala să benefi cieze de tratament şi să existe un
protocol terapeutic standardizat la nivel naţional.
b) Caracteristicile testului de laborator folosit.
Acesta trebuie să fi e:
- cu sensibilitate şi specifi citate mare;
- cu valoare predictivă;
- uşor de executat şi iuşor de interpretat;
- sigur şi etic;
- uşor de acceptat de familie;
- cu cost mic.
MULŢUMESC PENTRU ATENŢIE!