Sindromul Marfan

Buican Darius , grupa 61, seria 8

Georgescu Alexandru, grupa 10, seria 2
 Date generale
• A fost descris pentru prima dată în 1896 si denumit în
1902.

• Sindromul Marfan este una dintre cele mai frecvente

tulburări moștenite ale țesutului conjunctiv. Este o boala
ereditară care se transmite autozomal dominant si care
apare o dată la fiecare 10.000 până la 20.000 de
indivizi.

• Există o variabilitate largă a simptomelor clinice în

sindromul Marfan, cu cele mai frecvente afectari ale
ochiului, scheletului, țesutului conjunctiv și sistemului
cardiovascular.

• Mortalitatea asociată sindromului are cauza principala

afectarea cardio-vasculara.

• Afecteaza în mod egal bărbații și femeile

 Etiologie
• Sindromul Marfan e o boală genetică cu transmitere autosomal dominantă
caracterizată prin penetranță înaltă și o heterogenitate fenotipică marcată.
• Afecțiunea este determinată de mutații ale genei FBN1(situată pe cromozomul 15),
genă care codifică o glicoproteină numită fibrilina-1 care ulterior este transportată
din celula în matricea extracelulară.
• Fibrilina:
-este esentiala in formarea fibrelor elastice ale tesutului conjunctiv
-se găsește în peretele aortei (acest lucru explicând dilatarea bazei aortei) și în
fibrele care mențin stabilitatea poziției cristalinului și împiedică dislocarea acestuia.
• Moleculele de fibrillin-1 se atașează una de cealalta cat și de alte proteine ​pentru a
forma microfibrile.
• Microfibrilele:
-formează fibre elastice, care permit întinderea pielii, a
ligamentelor și a vaselor de sânge
-oferă suport pentru țesuturi mai rigide, cum ar fi oasele și țesuturile care susțin
nervii, mușchii și lentilele ochilor
• Microfibrele stochează o proteină cu rol de factor de crestere (TGF-β)

• TGF-β are efect asupra:

- proliferării
-diferențierii
-motilitatii
-apoptozei

• Microfibrele ajută la reglarea disponibilității TGF-β, care este dezactivată

(inactivată) atunci când este stocată și activată (activată) când este eliberată.
 Manifestari clinice
• Afectare musculo-scheletala

o Statura înaltă
o Membre lungi si subtiri (dolichostenomelia)
o Degete lungi(arachnodactilie)
o Semnul policelui
o Deformare sternală(pectus excavatum/pectus
carinatum)
o Scolioza
o Hiperlaxitate ligamentară
o Platfus
o Micrognație sau retrognație
• Malformațiile cardiovasculare

o Dilatatie de aorta la nivelul sinusurilor Valsalva

o Prolapsul valvei mitrale,
o Prolapsul valvei tricuspidiene
o Mărirea arterei pulmonare proximale
o Riscul ridicat de disecție aortică

• Anomalia oculară
o Ectopia cristalinului (conduce la miopie)
o Subluxaţie de cristalin
o Cataractă(formare timpurie)
o Miopie (din cauza curbei crescute a retinei datorita
schimbarilor tesutului conjunctiv in globul ocular)

Aproximativ 60% dintre persoanele care au sindromul

Marfan au deplasarea lentilelor din centrul pupilei
(ectopia lentis)
De asemenea, la acesti pacienti exista un risc crescut
de detașare a retinei, glaucom .
• Afectarea pielii
o Vergeturi
o Hernii

• Afectare pulmonară:
o Pneumotorax spontan
• Criteriile Berlin (Ghent nosology)
Pentru ca un pacient să primească diagnosticul de sindrom Marfan, trebuie să cel
putin 2 criterii majore sau un criteriu major și 2 criterii minore:

o Disecția aortei ascendente

o Dilatarea aortei ascendente cu sau fără regurgitație
o Cristalin ectopic
o Ectazia durală la nivel lomboscacral

Alte criterii minore:

o Prolapsul valvei mitrale; dilatarea arterei pulmonare

o Calcificarea valvei mitrale la pacienții sub 40 ani
o Cornee anormal de plată; iris hipoplazic
 Diagnostic paraclinic
• Radiografiile standard evidențiază modificările scheletice;
• Examenul computer tomografic poate arăta protruzia acetabulară;
• Studiile de rezonanță magnetică sunt utile pentru ectazia durală și protruzia
acetabulară;
• Prin ultrasonografia oculară se pot măsura axele globului ocular;
• Cariotipul-pentru a exclude sindromul Klinefelter;
• Electrocardiograma este investigația de primă intenție pentru evidențierea
anomaliilor cardiace, putând arăta inversarea undelor T (în prolapsul de
valvă mitrală), anomalii de conducere, aritmii, deviere axială stângă (în caz
de cardiomegalie).
• Ecocardiografia este utilă pentru diagnosticul anomaliilor morfologice ale
cordului, dar poate evidenția și degradarea progresiva a funcției cardiace,
determinată în special de anomaliile valvulare.
• Diagnosticul poate fi confirmat prin biopsie tegumentară şi studiul
imunohistochimic al fibrilinei
 Sfat genetic

• Penetranţa genei este foarte ridicată, asta înseamnă că cei care

prezintă mutaţia genetică specifică sunt aproape întotdeauna şi
bolnavi. Copilul unui bolnav are o şansă de 50% de a fi la
rândul său afectat şi dacă este afectat, va transmite boala la
50% dintre copiii săi, indiferent de sexul lor (1 copil afectat
din 2). 75% din pacienţi au un părinte afectat şi în 25% din
cazuri afecţiunea apare secundar unei mutaţii de novo în ovul
sau în spermatozoid, ambii părinţi fiind sănătoşi.
 Diagnostic prenatal
• Sarcina poate fi periculoasă pentru pacientele cu sindrom
Marfan dacă rădăcina aortică are un diametru mai mare de 4
cm.
• Complicaţiile includ progresia rapidă a dilatării aortice,
disecţie şi ruptură aortică în timpul sarcinii, al naşterii sau în
perioada postpartum.
• Testarea prenatală pentru sindromul Marfan precum şi
diagnosticul genetic preimplantator sunt posibile dar asemenea
cereri sunt foarte rare considerând faptul că această afecţiune
nu este caracterizată de deficienţe intelectuale şi că astăzi
există posibilităţi terapeutice care permit o durată de viaţă
normală.
 Evolutie si prognostic

• Afectarea cardiovasculară afectează prognosticul vital al

pacienţilor cu sindrom Marfan.
• Monitorizarea cardiovasculară corectă prin ecocardiografie
permit identificarea la timp a modificărilor de tip dilataţie,
anevrism aortic şi corecţia chirurgicală cu reducerea
subtanţială a riscului de moarte subită.
• Sarcina este posibilă la femeile afectate cu sindrom Marfan dar
este absolut necesară evaluarea corectă a riscului
cardiovascular de către medicul cardiolog, împreună cu
ginecologul.
 Viata cotidiana
• Persoanele cu sindrom Marfan trebuie să evite agenţii care
stimulează sistemul cardiovascular, sporturile care presupun
contactul fizic direct, sportul de performanţă, exercitiile de tip
izometric şi să practice cu moderaţie exerciţii de tip aerobic.

• Dacă afectarea cardiacă este

diagnosticată precoce, corect
monitorizată şi controlată terapeutic,
aceşti pacienţi pot avea o viaţă
cotidiană obişnuită.
 Medicatie

 Beta blocante
• Sunt administrate cu succes, la orice vârstă
• Dacă sunt contraindicate, se recomandă Verapamil sau inhibitori ai
enzimei de conversie (IEC)
• Bazate pe studiile Propranolol versus Placebo
Rata mai lenta de dilatare a aortei
 Tratament chirurgical
• Se poate recomanda montarea unei proteze aortice, atunci când
diametrul aortei depăşeşte 5 centimetri. În aceste condiţii rezultatele
vor fi excelente. Operaţia este bine suportată şi ameliorează speranţa de
viaţă a bolnavilor cu SM, dacă diagnosticul a fost stabilit precoce şi
intervenţia practicată în timp util.

• Intervenție din vreme indicată femeilor care doresc sa rămână

însărcinate.

• Intervenția chirurgicală este necesară în cazurile severe de scolioză sau

cifoză, urmărind corectarea coloanei cu ajutorul unei tije de susținere
introdusă în timpul operației. Pot fi folosite și grefe osoase care să
fuzioneze cu coloana și care să nu-i atenueze mobilitatea.
 Bibliografie
• Pubmed.gov
• ro.wikipedia.org/wiki/Sindrom_Marfan
• www.csid.ro
• www.romedic.ro/sindromul-marfan
Va multumim!