PARAZITOLOGIE CURS 3

LEISHMANIA
Cadru general si magnitudinea bolii.

hemoflagelate
inmultire digenica
amastigot (prezent la om in macrofag)
promastigot (forma infectiva ce se transmite la om prin
intermediul unei insecte vector)
vectorial inoculativ promastigotul este prezent in saliva acestuia
tropicali/subtropicali (*se extind si exista in zona mediteraneana si se apropie
inclusiv de granita cu tara noastra)
au rezervor animal caracter zoonotic
2 milioane cazuri noi anual
350 milioane oameni expusi
88 tari endemice
HIV

Sunt extrem de semnificative atat prin numarul mare de imbolnaviri, cat si prin
efectele de tip letalitate si sechele morfo-functionale pe care le determina, atat la
persoanele imunocompetente, cat si la pacientii imunodeprimati.

Parazitul.
amastigot
(Leishmania,
corp
LD=Leishman-Donovan)
o obligatoriu in macrofag
o forma ovoidala
o 4-6 m
o 1
masa
nucleara
(nucleul este fuzionat
cu kinetonucleul)
o flagelul este pozitionat
intracitoplasmatic
promastigot (Leptomonas)
o forma infectiva
o flagel extracitoplasmatic
o mase nucleare separate nucleu in pozitie mediana,
kinetonucleul este o unitate propriu-zisa, independenta,
pozitionata la capatul anterior

Ciclul biologic.
vectorul introduce promastigotul odata cu saliva.
in gazda umana, promastigotul este preluat de macrofag nu il poate digera
si il converteste in stadiul de amastigot.
amastigotul se inmulteste in interiorul macrofagului, pe care il transforma
intr-un carrier purtator de amastigoti si in acelasi timp il protejeaza fata
de celelealte componente ale sistemului imunitar

 atunci cand numarul de amastigoti se

apropie de un nivel critic (~100),
membrana macrofagica se sparge, iar
amastigotii vor fi liber tisular este
momentul sensibil in care pot interveni
componentele celulare (in special) si
apoi umorale de imunitate
amastigotii care au scapat de atacul
sistemului imun sunt fagocitati de
macrofage, iar procesul se reia
In functie de originea macrofagului
purtator de amastigoti, impartirea medicala
este urmatoarea:
o piele (grup cutanat)
o mucoase (grup muco-cutanat)
o sistemul reticulo-endotelial SRE
(grup visceral)

Vector.

30 specii, dintre care 3 specii sunt dominante

Phlebotomus (asa-zisul parazit de "lume veche zona
mediteraneana si Asia Mica)
este hematofag la nivel de femele
are performante mici la nivel de hematofagie =>
intepatura este considerata a fi extrem de discreta,
fiind nedureroasa
hematofag vesperal
Lutzomyia
tipica pentru zona lumii noi continente
americane
hematofag matinal
Psychodopygus ~ 2,5 mm (pe continente sud-americane, dar
mai putin raspandit)

Conversia parazitului de la amastigot la promastigot poate fi facuta doar de

vector. Parazitul, sub forma de promastigot se inmulteste sub forma de diviziune
binara in segmentul anterior al intestinului acestuia, unde ii blocheaza esofagul
domuri de promastigoti => nu este propriu-zis o intepare, ci este o regurgitare.
Atunci cand phlebotomului/lutzomyei i se face foame, avand esofagul blocat, intai
trebuie sa-si goleasca incarcatura de promastigoti, iar din aceasta cauza pot exista
mai multe intepaturi formele satelite (prin pielea persoanei intepate pot sa
survina mai multe focare de tip Leishmania, cauza fiind aceasta modalitate de
eliminare a vectorului). Odata esofagul eliberat, vectorul va putea sa aspire
cantitatea de sange care ii este necesara.

Patogenia.
Macrofagul nu poate sa distruga parazitul pentru ca exista niste componente
antigenice proprii prin care Leishmania evita fuzionarea dintre fagozom si lizozom si

face practic inoperanta celula specifica fenomenului de liza. Antigenele sunt

grupate in 3 categorii:
doua membranare
o lipofosfoglican
o glicoproteina gp63
unul enzimatic: este alcatuit doua enzime
o fosfataza acida
o o fosfolipaza
Acestea sunt intai preluate de catre celulele dendritice Langhans (Nobel 2011
pentru identificarea lor si a rolului acestora). Antigenele sunt procesate ulterior la
nivelul ganglionilor limfatici si blocheaza macrofagul, impiedicandu-se fuzionarea cu
lizozomul (*la hemoflagelate se numeste macrosom sau hidrogenosom in functie de
tipul de parazit). In consecinta, apararea fata de acest parazit este eminamente una
mediata de catre imunitatea de tip celular (limfocitul T) si este posibila in faza de
vulnerabilitate a parazitului, atunci cand s-a spart membrana macrofagica si
amastigotii au o scurta perioada libera la nivel tisular, pana cand vor fi fagocitati de
alte macrofage.
Exista 3 scenarii care pot sa explice evolutia leishmaniozei la gazda umana:
i.
Varianta pozitiva:
elementul dominant este mediat de limfocitele T fenotip CD4
(CD4Th1)
prin citokinele proprii (IL-12, -INF si TNF-) reusesc sa
omoare parazitul, iar boala este vindecata
aceasta faza se poate intampla si spontan, necesitand insa timp
indelungat, de aceea boala este cu aspect cronic
ii.
Varianta proasta:
dominante sunt limfocitele supresoare (CD8Th2)
citokinele supresive IL-4 si IL-10 vor permite parazitului sa se
inmulteasca si chiar sa se raspandeasca local sau in afara
situsului sau initial de infectie
In consecinta, boala va avea o evolutie extrem de severa, cu
aspect cronic, putand fi diseminata
iii.
Varianta de dezechilibru:
exista un exces de citokine, atat de varianta helper, cat si de
varianta supresiva asa-zisul fenomen de tip hiperergic, care
va face ca parazitul sa nu fie nici omorat, dar nici sa se
inmulteasca in exces
parazitul va ramane persistent la nivel tisular, ceea ce va genera
o forma proprie de tip nodular apar elemente de tip nodular la
nivel de mucoasa si piele, fiind o particularitate de tip
imunologic prin exces de mediatori imunitari

Clasificare.

a) Clinica
grup cutanat
grup muco - cutanat
grup visceral
b) Epidemiologica - pozitionarea respectivului promastigot
Leishmania: intestin anterior

 Viannia: intestin mijlociu

c) Biochimica in functie de:
o profilul kinetoplastului genomul parazitar
o enzimele pe care le poseda

I.

LEISHMANIOZA CUTANATA
buton
de
Orient/Alep/Bagdad/Biskra
este de lume veche Orient
Mijlociu, Africa de Nord
3 specii:
Leishmania
tropica

antroponotica
Leishmania
major

zoonotica (rozatoare de
desert)
Leishmania aetiopica
zoonotica (rozatoarele din
zona
Cornului
Africii:
platourile inalte din Etiopia,

Kenya, Somalia)
Vectorul Phlebotomus = musculita de nisip

Clinic.
forma uscata (L. tropica)
o la locul agresiunii vectorului apare initial o umflatura = papula
aceasta creste in consistenta si devine usor nodulara = nodul acesta
se ulcereaza, suferind un fenomen de necroza care incepe din zona
centrala si se extinde spre periferie; ulceratia se acopera de o crusta
de culoare brun-negricioasa a carei formare este treptata cicatrice
mica (impact estetic mic)
o vindecare lenta (1-1,5 ani)
o urbana
forma umeda (L. major)
o papula nodul ulcer fara crusta cicatrice mare (inestetica)
o vindecare rapida (6 luni)
o leziuni satelite
forma difuza/lupoida (L. aetiopica)
o este tipica varianta de dezechilibru cu exces de citokine
o papula unica nodul pseudolepros (formatiuni nodulare cu dimensiuni
variabile care NU ULCEREAZA)
o evolutie extrem de indelungata, cronica (20 ani)
o Etiopia, Kenya
Anuntarea aparitiei crustei este realizata prin faptul ca in zona ulceratiei va
aparea un platou rugos, nedureros, care se simte la palpare, cunoscut sub numele
de semnul Montpellier.

Diagnostic.

morfologic
o
o
o
genetic: PCR

biopsii cutanate consta in evidentierea amastigotilor in corpii

Leishman-Donovan
inoculari hamster
culturi

Epidemiologie.

lume veche: bazin mediteranean, Asia Centrala

profilaxie: R-strategy phlebotomii nu necesita masuri de combatere
complicate, ei raspunzand la combaterea cu insecticide de interior
(endofagice), plase, haine cu repelenti prin accelerarea ritmului de
reproducere strategia lor de rezistenta este prin reproducere si nu prin
schimbari avansate precum cele de la Glossina sau reduvid
deorece genomul Leishmaniei este partial elucidat, exista sanse ca in viitorul
apropiat sa se obtina un vaccin (Leishmania genom project)

II.

LEISHMANIOZA MUCO-CUTANATA

Cadru general.
Grupul muco-cutanat are in principiu 2 specii, fiecare cu subspecii, purtand
prin urmare denumirea de complexe:
complex L (L) mexicana
complex L (V) brasiliensis
au rezervor animal caracter zoonotic
paraziti de lume noua (continente americane)
vectorii sunt Lutzomya si Psychodopygus: zone forestiere (jungla
amazoniana, paduri din America de Sud, NU zone de desert)

Clinic.

ulcer chicleros: este leishmanioza muco-cutanata data de L. mexicana

o chicleros (sp.)=denumirea muncitorilor care culeg latexul de la
arborele de cauciuc
o se caracterizeaza prin zone de necroza pe zone cartilaginoase expuse
contactului posibil cu vectorul (papula unica ulceratii cartilaj)
o zonele cartilajului care pot fi atacate de vector sunt:
cartilajul urechii
cartilajul nazal
o in zonele respective se vor produce pierderi de tesut cartilaginos
o evolutie indelungata, cronica (20 ani)
espundia: este leishmanioza muco-cutanata data de L. brasiliensis
o este cea mai agresiva din punct de vedere necrotic amastigotii se
inmultesc la nivelul macrofagelor din:
piele
tesut conjunctiv
tesut osos (osteoclast)

o
o
o

zone de necroza extrem de intinsa, care practic erodeaza toate

componentele anatomice ale masivului facial, fata fiind cu predilectie
atacata de parazit => se creeaza cai anatomice aberante (ex: bolta
palatina este necrozata, iar de cele mai multe alimentele ajung in
plaman pneumonie de aspiratie)
papula ulceratie + adenopatie
vindecare aparenta: 2-4 ani
ulceratie extinsa mutilari faciale

Diagnostic.

morfologic
genetic: PCR

Epidemiologie.

III.

America (Texas, Mexic, America Centrala, America de Sud)

zoonoze (rozatoare)
profilaxie
o strategia de tip R
o protectie individuala (haine cu repelenti)
o s-a reusit obtinerea unui vaccin (foloseste antigenul gp63)

LEISHMANIOZA VISCERALA

Cadru general.
raspandire foarte larga
o intreg bazinul mediteranean
o zona tropicala si subtropicala asiatica si din America de Sud
Kala-azar=boala neagra, Dum-Dum (Calcutta), Mard el Bicha (Malta), Ponos
(Grecia)
3 specii dominante
L. donovani antroponotica, specia dominanta
L. infantum zoonoza (caine, rozatoare), preponderent
mediteranean-europeana (sudul Frantei, sudul Italiei, Grecia)
L. chagasi zoonoza (caine, canide salbatice)
vectori:
o Phlebotomus (L. donovani, L.infantum)
o Lutzomya (L. chagasi)
Boala=LEISHMANIOZA VISCERALA
insumeaza toate manifestarile clinice explicabile prin inmultirea amastigotilor
in macrofagele din SRE (ficat, splina, maduva osoasa hematogena, ganglioni
limfatici, cercul limfatic Waldeyer, placile Peyer, celulele dendritice M, celule
Kupffer, resturi timice)
pacientul prezinta inconstant o mica papula=leishmaniom (nu are
semnificatie deosebita)
febra in dromader (doua varfuri in decurs de 24 de ore)
adeno-hepato-splenomegalie (splenomegalia este cea mai semnificativa)

 pancitopenie (maduva depune un efort mai mare pentru producerea celulelor

pe linie monocito-macrofagica => deficit de productie pe celelalte linii
pacientul va avea anemie, tulburari de coagulare la copii: epistaxis,
leucopenie)
hiperpigmentarea mucoaselor: este stimulata melanogeneza datorita
infiltrarii parazitului in macrofagele de la nivelul pielii => denumirea de
boala neagra; se verifica la nivelul:
o liniilor palmare
o conjunctivei
o frenului lingual
o mucoasei genitale
disproteinemie
stare generala buna

Complicatii.

suprainfectii bacteriene (infectia cu bacilul Koch este foarte frecventa TBC)

tulburari metabolice: amiloidoza renala si hepatica
la nivelul pielii apar niste formatiuni nodulare noduli post Kala-azar:
dimensiuni variabile, numerosi, moi, nu fistulizeaza, au tenta galbuie
(continut de adipocite=xantomatosi), sunt mai ales la nivelul membrelor
superioare si al fetei, sunt importanti pentru ca:
acolo sunt celule cu amastigoti persistenti hiperergie cu
varianta excesului de citokine (intr-o imunodepresie, aceste
macrofage se pot inmulti anarhic si produc decesul pacientului)
daca un asemenea individ (purtator de macrofage cu
amastigoti) vine intr-o zona unde nu exista parazitul, dar exista
vectorul, poate deveni un donator de paraziti pentru populatia
de phlebotomi din zona respectiva
Nodulii post Kala-azar: nu sunt prezenti la toate speciile, ei putand fi :
o absenti: zona mediteraneana, America de Sud
- L. infantum
- L. chagasi
o tardivi: India, Sudan; apar pana in 2 ani din momentul in care pacientul
s-a vindecat
- L. donovani
o timpurii: apar intre 6 si 9 luni la cei care au dobandit boala in Africa, cu
exceptia zonei Africii de Est

Diagnostic.
morfologic
biopsie maduva osoasa, ganglioni, NU splina (risc mare de hemoragie)
imunologic

hemaglutinare (HA)
Western blot
ELISA
pentru L. infantum exista un test imunocromatografic in urina prin asazisul dipstick, care porneste de la fragmentul antigenic rk39, fiind foarte
precis

 genetic

Epidemiologie.
areal larg, cu 5 forme geografice:
antroponotica
o indiana
zoonotice
o americana
o africana
o asiatica
o mediteraneana: 3 focare
vectorii principali sunt cainele si vulpea
caracter oportunist:
o pacientii cu imunodeficiente (cu accent deosebit pe
pacientul HIV-pozitiv)
o pacientii care au suferit transplant (mai ales renal)
profilaxie
o depistare
o insecticide de interior (India)
o zgarda deltamethrin (purtata de caini)
o protectie individuala (haine cu repelenti)
o vaccinare (in cercetare)

Tratament.
-

complicat
scump
efecte adverse importante

SPOROZOARE
Generalitati.
protozoare mai rafinate din punct de vedere al dezvoltarii biologice ce au 2
caracteristici specifice:
fara organe de locomotie propriu-zise, aparente (nu au pseudopode,
flageli), dar se deplaseaza si au cpacitatea de a invada orice celula
nucleata, iar aceasta invazie se face printr-un fenomen=glisare
(patrund pe sub membrana celulei pe care vor sa o invadeze); glisarea
este facuta printr-o componenta organica bogata in miofilamente
proces conoid. Contractia este sub influenta enzmatica proprie,
enzimele fiind prezente in niste organite proprii numite microneme.
Aceste enzime circula printr-un tub intracitoplasmatic=rhoptrii.
Practic organele de locmotie sunt la nivel organitic intracelular si nu
sunt formatiuni de sine statatoare.
inmultire complexa: parazitul parcurge doua faze obligatorii:
1. inmultire asexuata (schizogonia)
2. inmultire sexuata (sporogonia)
Schizogonia si sporogonia se por desfasura la:
- aceeasi gazda (om)

gazde diferite (omul fiind implicat de obicei exclusiv in

inmulirea asexuata)
zoonoze (majoritar)
caracter oportunist important

Sporozoare de interes medical.

1) Coccidia
a) Ciclul complet la aceeasi gazda (omul poate fi implicat si in inmultirea
schizogonica si sporogonica)
Cryptosporidium tub digestiv
Cyclospora
Isospora tub digestiv
Pneumocystis carinii plaman
b) Gazde diferite (omul este capabil sa desfasoare numai inmultirea
asexuata, in timp ce sporogonia necesita o a doua gazda)
Toxoplasma gondii
Plasmodium (Hemosporidii)
vivax
ovale
malariae
falciparum
knowlesi
2) Piroplasma
Babesia spp.

Ciclul de viata.

1. Exchistarea:
oochistul
(forma
de
rezistenta,
obtinut
prin
inmultire
sexuata), are inauntru
formele
patogene

sporozoiti
2. Schizogonia
(Merogonia): sporozoitii se
inmultesc prin diviziune
binara
(inmultire
asexuata) merozoiti
(schizonti)
3. Gametogamia:
in
momentul in care merozoitii au capacitate oprita de multiplicare,
inseamna
ca
au
aparut
elemente
cu
sex:
micro
(sex
masculin)/macrocist (sex feminin)
4. Fertilizarea: fuzionarea celor doi gameti cu formarea unui zigot
5. Formarea peretelui: zigotul genereaza proteine pentru formarea unui
perete care sa protejeze elementele active (sporozoitii) => ia nastre o
forma de protectie=oochist
6. Sporogonia: sporozoiti

TOXOPLASMA GONDII

Introducere.

coccidie cu inmultire la 2 gazde:

o sporogonia la pisica (fiind singura
capabila sa elimine sporochisti)
o schizogonia la om/mamifere/rozatoare
(gazde intermediare)

Morfologie si ultrastructura.
3 forme de viata importante intalnite la
om:
tahizoit (endozoit)
- 5-7 m
- multiplicare rapida
- forma arcuata
- toxon (gr.)=arc
chistul tisular (bradizoit)
- in interior sunt formatiuni arcuate, semilunare, dar mult
mai mici (1-3 m) au semnificatie de forma dormanta
(fara inmultire, cu un metabolism bazal)
- este retinut in stare dormanta cat timp imunitatea (mai
ales cea celulara) este buna => are capacitate de a trece
din forma dormanta in forma activa (tahizoit) proces
numit reactivare
- pisica nu are forma de bradizoit (in muschi) parazitul nu
trece de peretele intestinal
oochistul
- forma de rezistenta (inmultire sexuata)
- se intalneste numai la gazda definitiva, in tubul digestiv
- are in interior un numar mare de sporozoiti
- este prezent in materiile fecale ale pisicii si odata cu
acestea sunt indepartate in mediul extern
toxoneme sau microneme: organite cu rol de organe de locomotie
rhoptrii
proces conoid: are o structura fibrilara

Ciclul de viata.

Avand capacitate contractila, trofozoitul intra in orice celula nucleata

(toxoplasma este cea mai invaziva dintre toate variantele de tip microbiologic).
Omul se infecteaza cu oochistul pe care il ia:
- direct: contact cu pisica
- indirect: vegetale cu oochisti
o in tubul digestiv este digerat oochistul si sunt eliberati sporozoitii

sporozoitii strabat peretele

intestinal si patrund in
circulatia sistemica, unde
sunt
intampinati
de
macrofage
o macrofagele
fagociteaza
sporozoitii, dar nu ii digera
pentru ca este impiedicata
fuzionarea dintre fagozom
si lizozom
o macrofagul
devine
un
carrier de parazit, care se
inmulteste
in
macrofag
(tahizoit), iar macrofagul il
protejeaza
de
celelalte
componente ale sistemului
imunitar
o macrofagul se sparge la un moment dat, iar tahizoitii vor fi liberi la nivel
tisular, fiind atacati de diferitele componente ale sistemului imun
(preponderent celulare, dar si umorale)
o sub influenta acestora, intr-o imunitate buna, organismul este capabil sa
converteasca parazitul din stadiul multiplicativ in stadiul lent (bradizoit)
o parazitul va fi scos din sange si va fi izolat in anumite tesuturi unde parazitul
ramane dormant fara sa creeze vreun disconfort gazdei; ca zone preferate
sunt:
musculatura somatica
microglia
celule retiniene
Atunci cand parazitul este in:
- stadiu multiplicativ STADIU ACUT DE BOALA
- stadiu dormant (bradizoit/chist tisular/cystozoit) STADIU
CRONIC
Intre bradizoit si tahizoit echilibrul este precar, fiind comandat de sistemul
imunitar. In imunodepresie, bradizoitul poate fi comutat in tahizoit, acest stadiu fiind
numit STADIU REACTIVAT.
Exista o a doua modalitate de infectie, nu cu oochist, ci persoana consuma
direct bradizoitii din musculatura unui animal purtator de bradizoiti (ex: animale
ierbivore care consuma iarba pe care se afla oochistii eliberati de pisica).
Daca pana la varsta la care pisicile isi dobandesc imunitatea la nivel local
(~6-8 saptamani), acestea nu sunt hranite cu carne de la un animal purtator de
bradizoiti sau nu vaneaza, nu pot fi surse de paraziti pentru oameni.
o

Clinica.
Boala=TOXOPLASMOZA
Tablou clinic diferit:
Toxoplasmoza la imunocompetenti
Toxoplasmoza congenitala
Toxoplasmoza congenitala prin reactivare
Toxoplasmoza la imunodeficitari

 Toxoplasmoza la imunocompetenti
in stadiul acut (dobandit) - frecvent asimptomatica
incubatie 1-3 saptamani
ceea ce atrage atentia este aparitia unor adenopatii preferate sunt grupele latero-cervicale si axilare
posterioare (zona suprainghinala); sunt insotite de
adenosplenomegalie
uneori poate sa apara un exantem papulos, care se
vindeca de la sine
stare pseudogripala (usoara stare febrila/subfebrilitate)
de obicei diagnosticul se confunda cu neoplaziile
Toxoplasmoza congenitala cu impact embrio-fetal
- daca o femeie insarcinata este in stadiul acut de boala (se intalneste prima
data cu parazitul, lucrurile pot fi dramatice.
trimestrul 1: risc fetal mic (25%) traversarea placentei
este dificila, o placenta sanatoasa fiind o foarte buna
bariera impotriva trecerii parazitului; insa daca acesta
trece, forma este extrem de severa => moartea
embrionului
trimestrul 3: risc fetal mare (65%) pasajul parazitar
este mult facilitat intrucat placenta sufera fenomene de
tip degenerativ si nu mai constituie o bariera atat de
functionala; impactul asupra fatului este usor forma
benigna/forma torpida
o boala avortiva T1
o boala malformativa (compatibile/incompatibile cu viata) T1
o boala torpida T3
Asupra producerii toxoplasmozei congenitale exista 2 teorii:
o Teoria Sabin: toxoplasmoza congenitala este posibila o singura data in
viata atunci cand femeia se infecteaza pentru prima data
(primoinfectie) IgM+, ce rezulta in aparitia formelor clinice grave
o Teoria Remington-Sargent:
fatul poate fi afectat oricand intr-o sarcina, chiar daca
este in stadiul cronic IgG+, IgM este posibil pentru ca se produce o reactivare parazitara,
sarcina fiind un stadiu de imunosupresie fiziologica
nivelul anticorpilor de clasa IgG va avea o kinetica
ascendenta in timpul sarcinii
acest tip de toxoplasmoza congenitala corespunde formei
torpide
Indiferent daca este o primoinfectie sau este o infectie prin reactivare, prima
alterare pe care o produce parazitul este o arteriopatie deciduala, care faciliteaza
patrunderea spre fat. Atacul toxoplasmei se face la nivel de doua organe principale,
ambele cu origine ectodermica:
- tub neural defecte ale SNC: parazitul determina necroze in
masa cerebrala cu aparitia de tulburari in circulatia LCR
(hidrocefalie), calcificari cerebrale, retardare psihomotorie

retina: retino-coroidita monofocala, microoftalmie, cataracta,

nistagmus, atrofia nervului optic, cecitate (orbire de cauza
periferica)
Toxoplasma congenitala prin reactivare
- forme clinice usoare, disfunctionale, neexistand
tulburari somatice; tablou clinic centrat pe sistem nervos
si glob ocular
o surditate/hipoacuzie
o ticuri/stereotipii
o epilepsii petit-mal
o autism (30%)
o sindrom hiperkinetic
o deficit de atentie
Toxoplasma la imunodeficitari
- tablou clinic centrat pe sistem nervos si glob ocular
- toxoplasma este a 3-a cauza de deces a pacientului HIV in
Europa si America de Nord
- se produce prin reactivarea bradizoitilor din microglie
(obligatoriu) sau primoinfectie (rar)
- encefalita, infarcte si abcese cerebrale
- retino-coroidita multifocala, nevrita optica, panuveita
- pneumonii
- se produce o diseminare a infectiei

Diagnostic.

morfologic
o biopsie din ganglioni: macrofage cu tahizoiti
o biopsie musculara: chisti tisulari
imunologic
- Ac specifici: IgM, IgA, IgE (raspuns imun primar), IgG (rapsuns
imun secundar)
- Ag specifice
o Dye test (Sabin-Feldman)
o HA
o test Remington: detectarea Ac IgM prin reactie de
imunofluorescenta pentru confirmarea stadiului de
toxoplasmoza primara si congenitala (IgM nu pot sa
traverseze placenta; daca se gasesc la nou-nascut
i-a produs singur, nefiind o zestre din partea
mamei acesta s-a intalnit cu tahizoitul)
o ELISA cu test de aviditate
o PCR
o IDR
imagistic
o ecografie materno-fetala (singurul organ care nu poate fi evaluat prin
morfograma fetala este globul ocular)
o CT/OCT (tomografie oculara)
o examinarea fundului de ochi cu/fara substanta de contrast
o RMN cerebral

Epidemiologie.

parazit cosmopolit
seroprevalenta variabila (Franta 90%, SUA 67%, Romania 53%, Japonia
12,5%), dependenta de numarul de pisici si de obiceiurile culinare
rezervor
o felinele gazde definitive (oochist)
o mamifere si pasari gazde intermediare (bradizoiti)
o omul transplant de organe si transplacentar
surse: mezeluri crud-uscate, branzeturi de capra, carne insuficient preparata
termic, carne cruda
profilaxie
o igiena alimentara, prelucrare termica a carnii si laptelui (parazit distrus
la 55 C, 30 minute sau -6 C, 24h)
o protectie si igiena in abatoare, macelarii
o monitorizare sero-epidemiologica (gravide, HIV+, receptori posttransplant)
o sunt descrise 3 mari tulpini: I, II, III in Europa tulpina de reactivare
este tulpina II, cu potential foarte mare de reactivare
o evitarea contactului cu pisica (excreta 10 7 oochisti/zi pana in jurul
varstei de 6 saptamani)
o interzicerea accesului pisicilor in locurile de joaca pentru copii
o vaccinare: cocktail antigenic, SAG+, QuilA

Tratament.
Pyrimethamina (Daraprim) + Sulfamide
Macrolide (Spyramycina, Clarithromycina, Azithromycina)
Atovaquona