CENTRUL DE EXCELENŢĂ ÎN MEDICINĂ ŞI FARMACIE „R.

PACALO”

CATEDRA DISCIPLINE CHIRURGICALE

Suport teoretic

ANESTEZIA

Profesor Bedicov Elena

Grad didactic superior

Chişinău

Subiectul: Anestezia generală.

 Planul lecţiei

1. Tipurile anesteziei.
2. Anestezia generală. Definiţie, clasificarea. Substanţele anestezice utilizate.
3. Etapele anesteziei generale combinate.
4. Cerinţe de îngrijire a pacientului în perioada postanestezică.
5. Anestezia locoregională. Definiţie, tipurile.
6. Substanţele anestezice utilizate.
7. Complicaţiile anesteziei locale. Asistenţa de urgenţă. Îngrijirea pacientului.

1. Tipurile anesteziei.

Anesteziologia este studiul şi practica administrării unor categorii variate de

droguri cu scopul blocării percepţiei durerii produse de intervenţia chirurgicală.
Termenul de anestezie a fost folosit pentru prima dată în antichitate de Platon şi a
fost introdus, cu semnificaţia lui modernă, de către Wendel Holmes în 1846.
Tradus, termenul este expresia acelei stări reversibile a organismului viu, în care
este abolită orice senzaţie. Cu această semnificaţie, totuşi termenul nu este corect
folosit pentru tehnicile de analgezie loco-regională şi aplicabil doar anesteziei
generale.
Analgezia este absenţa durerii (an-"fără" + algesis "durere").
Anestezia este starea în care corpul întreg sau numai anumite părţi ale acestuia, îşi
pierde sensibilitatea dureroasă în urma administrării substanţelor anestezice.
Anestezia = fără (an) sensibilitate (estezia).

Tipurile anesteziei:
1. Anestezie generală;
2. Anestezie locoregională.

2. Anestezia generală. Definiţie, clasificarea. Substanţele anestezice utilizate.

Anestezia generală sau narcoza este starea de inhibiţie a sistemului nervos

central însoţită de pierderea reversibilă a conştienţei, sensibilităţii, motilităţii,
reflexelor condiţionate şi a unor reflexe necondiţionate.
Clasificarea anesteziei generale:

I. În funcţie de căile de administrare se disting:

1. A. generală inhalatoare – administrarea substanţelor anestetice prin căile
respiratorii.
 cu mască
 prin intubaţie orotraheală.
2. A. generală neinhalatoare - administrarea substanţelor anestetice prin alte
căi cu evitarea căilor respiratorii (intravenoasă, intrarectală).

II. În funcţie de substanţele administrate:

1. Monoanestezie - administrarea unui singur anestezic;

2. Asociată - administrarea a două anestezice pe aceeaşi cale;
3. Combinată – administrarea a 2-3 remedii anestezice pe diferite căi
(intubaţie + i/v, intubaţie + anestezie locoregională, neuroleptoalnalgezia
asociază un neuroleptic cu un opioid ( Droperidol + Fentanyl).
4. Policomponentă (analgezice + alte preparate).

Anestezia inhalatoare - administrarea substanţelor anestetice prin căile

respiratorii.

 cu mască
 prin intubaţie orotraheală.

Substanţele anestezice utilizate:

1. Gazoase : Protoxidul de Azot –singurul folosit actual.
2. Lichide volatile: Halotan, Enfluran, Isofluran. Dintre cele recente sunt:
Desfluran, Sevofluran.

3. Etapele anesteziei generale combinate.

Stadiile de evoluţie a anesteziei orotraheale

I st. - de debut (de analgezie) durează 5-7 min. Se caracterizează prin obnubilarea
conştienţei, manifestată prin vorbire incoerentă, răspunsuri incorecte la întrebările
puse ş.a. Conştienţa nu se pierde complet, însă pacientul nu se orientează în
mediul ambiant. Sensibilitatea tactilă, termică şi reflexele se păstrează;
sensibilitatea dureroasă scade mult.
II st. - de trecere (de excitaţie) care nu este bine delimitată. Apare o excitaţie
motorie uşoară la care durata nu depăşeşte 60 sec.
III st. – chirurgical (de somn narcotic). Apare în urma instalării inhibiţiei
corticale şi subcorticale. Se caracterizează prin pierderea conştienţei, sensibilităţii
dureroase, suprimarea tonusului muscular, inhibarea reflexelor. Se păstrează
funcţia centrilor din bulbul rahidian. Are 3 nivele.
IV. st. - Stadiul de trezire este determinat de dezinhibiţia centrilor subcorticali şi
a scoarţei. Se caracterizează prin semnele observate în stadiul I şi II, însă în ordine
inversă: reapar reflexele, tonusul muscular, sensibilitatea tactilă şi dureroasă,
revine conştienţa.

4. Pregătirea pacientului pentru anestezia generală. Etapele anesteziei

generale orotraheale.
Etapele anesteziei orotraheale:
1). Preanestezia care include examenul preanestezic şi preanestezia propriu-zisă
(premedicaţia).
2). Inducţia anesteziei – perioada necesară pentru instalarea anesteziei adecvate.
3) Intubaţia orotraheală - perioada în care se realizează intubaţia
orotraheală.
4). Menţinerea anesteziei - perioada în care se desfăşoară intervenţia
chirurgicală şi necesită monitorizare atentă.

5). Trezirea pacientului.

1. Preanestezia include:
a) Consultului preanestezic;
b) Medicaţia preanestezică.
Consultul preanestezic se realizează în timpul vizitei preoperatorii de către
medical anesteziolog şi are ca scop evaluarea şi pe cât posibil reducerea riscului
anestezic. În cadrul consultului preanestezic, anestezistul informează clar
pacientul asupra anesteziei( accentuând siguranţa tehnicii anestezice alese, va
menţiona şi posibilitatea apariţiei complicaţiilor), oferă suport emoţional, tinde
să câştige încrederea pacientului.
Majoritatea pacienţilor sunt anxioşi înainte de operaţie. Consultul preanestezic
însă nu poate înlătura total anxietatea, nici nu poate oferi analgezie sau
sedare. Din acest motiv se recurge la medicaţia preanestezică - premedicaţia.
Premedicaţia: pregătirea medicamentoasă a bolnavului către anestezie pentru a
preveni complicaţiile în timpul anesteziei şi după anestezie.
Scopul :
 Pentru calmarea psihică, diminuarea anxietăţii;
  Prevenirea greţurilor şi vărsăturilor postoperatorii;
 Micşorarea secreţiei căilor respiratorii;
 Reducerea riscului de aspiraţie al conţinutului gastric acid.
Pacientul trebuie să ajungă în sala de operaţie treaz, cooperant, dar
moleşit şi somnoros.
Premedicaţia este de 2 tipuri :
1. Serală – în ajun de operaţie după ce şi-a satisfăcut toate necesităţile la
veceu, duş - la 22oo se culcă în pat şi se administrează per os:
a) Un somnifer – Fenobarbital, Barbital, Radedorm.
b) Un tranchilizant – Seduxen, Tazepam, Relanium etc.
c) Un antihistaminic – Dimedrol, Suprastin, Taveghil, Clemastin etc.
2. Matinală - cu 30-40 min înainte de operaţie se face în salon de către a/m de
gardă sau pe masa de operaţie.
Se administrează i/v :
a) Analgezic narcotic – Promedol 1,0-1%,Tramadol.
b) Atropină sulfat 0,1% - 0,5 sau 0,75ml
c) Antihistaminic – Taveghil, Suprastin etc.
Se aplică un abord venos, se instalează sistemul pentru perfuzie şi se perfuzează
una din soluţiile indicate de către medic.

2. Inducţia - scopul inducţiei este realizarea anesteziei cît mai rapid şi plăcut.
Principala modalitate de inducţie (introducere) a anesteziei este administrarea i/v a
unui hipnotic sau unui amestec de substanţe hipnotice descrise:
 Propofol,
 Ketamin (Ketalar)
 Kalipsol,
 Hexenal,
 Tiopental de Na,
 Oxibutirat de Na etc.
Începe în momentul administrării drogurilor anestezice şi continuă până la
atingerea nivelului stabil al anesteziei ( pierderea stării de conştienţă). Este
perioada cu risc crescut. Pot să apară alterări bruşte ale funcţiilor
respiratorii şi circulatorii.
După instalarea somnului şi oxigenarea plămânilor se face:

3. Intubaţia orotraheală
 INTUBAŢIA OROTRAHEALĂ

1. Se administrează i/v un miorelaxant de scurtă durată (Ditilina, Miorelaxina)

durata acţiunii 5-7 min;
Există pericolul înghiţirii limbii. Pentru aceasta se aplică metoda Safarr –
menţinerea mandibulei în extensie;
2. Se face laringoscopia cu intubarea traheei şi conectarea capătului sondei la
aparatul de anestezie;
3. După intubare se face fixarea canulei de intubaţie;
4. Se administrează substanţa anestezică prin sonda orotraheală.

4. Menţinerea anesteziei
Este perioada în care se desfăşoară intervenţia chirurgicală şi necesită
monitorizare intraanestezică specială. SSS
Se face:
a) Administrarea substanţei anestetice prin sonda orotraheală – Halotan,
Isofluran, Sevofluran etc;
a) Administrarea fracţionată a miorelaxanţilor de lungă durată care acţionează
20-25 min - Arduan, Tracum;
b) Terminarea operaţiei.

5.Trezirea pacientului-o altă perioadă cu risc. Se face întreruperea administrării

drogurilor, antagonizarea drogurilor administrate, trezirea pacientului, aspirarea
secreţiilor din faringe şi trahee. Dacă pacientul respiră spontan, este treaz şi
răspunde la întrebări se face detubarea lui, transportarea în camera de trezire (TI).

Echipamentul necesar pentru intubaţia orotraheală.

Lângă masa de operaţie se pregăteşte:
1. Aparatul pentru narcoză;
2. Electroaspiratorul în funcţie - controlat anticipat;
3. Masa anestezistului cu materialele necesare (vezi mai jos);
 4. Masa pentru injecţii i/v;
5. Tonometru, stetoscop, ceas;
6. Suport pentru sistema de perfuzii;
7. Fişa de narcoză.
Pe masa medicului anesteziolog a/m pregăteşte:
1. Depărtător de dinţi;
2. Pensă pentru fixarea limbii;
3. Pipa de aer Guedel;
4. Sonda de aspiraţie flexibilă;
5. Laringoscopul cu lame de diferite mărimi (va fi verificat);
6. O canulă de intubaţie de dimensiuni potrivite pacientului;
7. Se vor pregăti încă două canule, una mai mică şi una mai mare decît cea
aleasă pentru intubaţie;
8. Set de tuburi pentru adaptare;
9. Balon de ventilaţie cu masca (sacul Ambu) conectate la oxygen;
10.Trusa de instrumente pentru traheostomie;
11.Foarfece, porttampon, un borcănaş cu comprese sterile;
12.Sonde gastrice, catetere central şi periferice.
13.Soluţie sterilă de Furacilină în care se vor păstra tuburile verificate;
14.Seringă pentru umflarea manşetei, 2 benzi de tifon pentru fixarea tubului
orotraheal la gura pacientului intubat.

Pe măsuţa pentru injecţii i/v a/m pregăteşte:

1. Seringi cu ace monouzuale;
2. Sisteme pentru perfuzii;
3. Comprese sterile, sol. Alcool 70%;
4. Medicamentele necesare;
5. Foarfece, emplastru;
Verificarea completării dulăpiorului anestezistului unde se vor conţine toate
preparatele antişoc, cardiotonice, corticosteroizi, setul anti-SIDA, anesteticele
necesare;
Pentru fiecare bolnav a/m îndeplineşte harta derulării narcozei unde face toate
însemnările intervenţiilor ce au fost realizate şi rezultatele monitorizării funcţiilor
vitale.

4. Complicaţiile anesteziei generale. Asistenţa de urgenţă. Îngrijirea

pacientului în perioada postanestezică.

Majoritatea complicaţiilor apar în perioada de inducţie şi de trezire.

 1. Tusea sau reţinerea respiraţiei;
2. Laringospasmul, bronhospasmul;
3. Hipotensiunea arterială şi modificări a ritmului cardiac (tahicardia,
bradicardia);
4. Vărsăturile şi regurgitaţia. Apare ca reflex al mucoasei gastrice iritată de
substanţe anestetice.
Se întoarce capul în decliv, se coboară capătul regiunii cefalice a mesei,
se aspiră masele vomitive cu aspiratorul, se curăţă cavitatea bucală.
5. Asfixia mecanică prin: blocarea căilor respiratorii cu mase vomitive,
deplasarea retrogradă a limbii, asfixie central ca rezultat a paraliziei
centrului respirator prin supradozarea anesteticului;
6. Stopul cardiac – cea mai gravă complicaţie. Este provocat de
supradozarea
substanţelor anestezice, se face urgent RCRC.
7. Laringotraheita - se face gimnastica medicală respiratorie, administrarea
antibioticelor, uşurarea eliminării sputei cu remedii mucolitice, ridicarea
bolnavului cît mai precoce din pat.
8. Cele mai seroase modificări suferă metabolismul – poate apărea starea de
acidoză ce duce la comă. Se administrează cantităţi mari de sol. Glucoză 5%
cu Insulină, sol. NaCl 0,9%.
9. Recurarizarea – una dintre cele mai periculoase complicaţii, care apare în
cazul supradozării miorelaxantului (preparate currare) sau în urma
acumulării lui la administrare repetată, care apoi se absorb în sânge şi dau
efect de miorelaxare ce poate dezvolta stopului respirator. Posibilitatea
recurarizării nu poate fi exclusă timp de 24 ore după administrarea
substanţei.
Pentru profilaxia recurarizării se recomandă să se administreze la
sfârşitul operaţiei 1 ml de soluţie de Prozerină de 0,5%, Neostigmină. La
declanşarea ei se va repeta intubaţia, se va face ventilaţia artificială a
plămânilor, se va asigura oxigenarea maximală, se va administra sol.
Prozerina, Neostigmină. În caz de necesitate se va face transfuzie de sânge.

Anestezia neinhalatoare poate fi:

1. i/venoasă;
2. intrarectală (f. rar)
Dintre formele enumerate la moment se aplică anestezia i/venoasă.
Se aplică pe larg:
1. Ca anestezie de bază pentru alte tipuri de anestezii;
2. De sine stătător, atunci când anestezia inhalatoare nu este posibilă;
3. Într-o intervenţie de scurtă durată.
Se folosesc anestezicele:
 Ketamin (Ketalar)
 Tiopental de Na,
 Oxibutirat de Na,
 Propofol,
 Hexenal,
 Droperidol etc.
Pacientul adoarme destul de repede fără greţuri, vomă, senzaţie de sufocare. După
anestezia i/v bolnavul doarme 6-12 ore.

Obligaţiile a/m anesteziste

1) Efectuarea premedicaţiei în conformitate cu indicaţiile medicului anesteziolog;

2) Pregătirea pentru anestezie a aparatelor de narcoză, instrumentelor,
medicamentelor, substanţelor medicamentoase şi narcotice, oxigenului;
3) Curăţirea şi dezinfecţia instrumentelor şi aparatelor după terminarea narcozei;
4) Controlul asupra transportării la timp a bolnavului pentru narcoză şi aranjării lui
pe masa de operaţie;
5) Acordarea ajutorului medicului –anesteziolog în tot cursul narcozei până la
trezirea complectă a bolnavului;
6) Înregistrarea în fişa de narcoză a pulsului, respiraţiei, tensiunii arteriale şi altor
indici în tot cursul operaţiei;
7) Supravegherea bolnavului în timpul transportării din sala de operaţie în salonul
postoperatoriu şi observarea lui ulterioară conform indicaţiilor medicului-
anesteziolog. Nu se admite ca sora-anestezistă să părăsească sala de operaţii fără
permisiunea medicului-anesteziolog;
8) Evidenţa medicamentelor consumate pentru anestezie, completarea listei de
medicamente necesare şi aducerea lor din farmacie;
9) Cunoaşterea bazelor anesteziologiei, posedarea deprinderilor practice de a
administra narcoza cu masca şi de a respiraţie dirijată.

5. Anestezia locoregională. Definiţie, tipurile. Substanţele anestezice utilizate.

Anestezia locoregională – suprimarea senzaţiilor dureroase la nivelul intervenţiei
chirurgicale prin administrarea anestezicului local sau în imediata vecinătate a
trunchiului nervos cu păstrarea conştienţei pacientului.
Anestezia locoregională este:
1. Locală:
 a) prin refrigeraţie (crioanestezie);
b) topică sau de contact (de suprafaţă);
c) infiltraţia terminaţiilor nervoase (prin infiltrare strat cu strat);
2. Regională:
a) pe cale intravenoasă regională (blocaj Bier);
b) anestezia trunchiurilor nervoase (tronculară);
c) anestezia pe plex (brahial, lombar) (plexală);
d) anestezia spinală (subarahnoidiană, rahianestezia);
e) anestezia peridurală (extradurală), pe cale lombară sau sacrală.

Se realizează prin injectarea soluţiei de anestezic local în ţesuturile pe care se

intervine chirurgical, şi/sau prin injectarea anestezicului la distanţa (anestezie în
baraj) la distanţă de locul unde se intervine chirurgical. Această anestezie este
preferată la pacienţii:
 Cu afecţiuni cardio – vasculare.
 Vârstnici.
 Cu afecţiuni ale căilor respiratorii.
 Cu stomac plin.
 La care intubaţia traheală este dificilă.
Soluţiile anestezice se păstrează în camera de pregătire preoperatorie separat
de alte soluţii, în vase, care se disting după culoare şi formă. Înainte de a turna
soluţia, asistenta medicală din sala de operaţie sau infirmiera trebuie să arate
eticheta de pe vasul respectiv chirurgului, care va efectua operaţia. Toate aceste
măsuri de siguranţă sunt necesare pentru prevenirea pericolului administrării în loc
de substanţă anestezică a unei alte substanţe. Regulile de păstrare şi utilizare a
soluţiilor anestezice trebuie respectate cu stricteţe.

2. Anestezia locală: topică; prin infiltraţie.

1. Anestezia Topică (de suprafaţă) - Anestezia topică se referă la anestezia
tegumentelor şi mucoaselor asupra cărora se va efectua o intervenţie chirurgicală.
Se utilizează în oftalmologie, în ORL - analgezia mucoasei orofaringiene, în
afecţiunile OMF extracţia dinţilor de lapte, anestezia arborelui traheobronşic,
tractului genitourinar; EFGDS, bronhoscopie, cistoscopie etc.).
Durata analgeziei este de aproximativ 1 oră.
Mod de administrare: anesteticul în formă de Şprei se va pulveriza sau dacă e
soluţie, emulsie, gel se va aplica pe un pansament ocluziv pe aproximativ 15-20
min înainte de actul chirurgical.
Preparate:
 a) EMLA e o emulsie de Prilocaină 2,5% şi Lidocaină 2,5% foarte eficientă pentru
analgezia dermică;
b) Ametocaina hidrocloridă (tetracaină) - este un anestezic local sub formă de gel
sau în sol. 4%. Indicaţii asemănătoare cu a cremei EMLA;
c) Lidocaină Gel.
d) sol. Lidocaină 2-4%; sol. Cocaină 2-10%.
2. Anestezie prin infiltraţie: infiltrare directă şi progresivă (strat cu strat) a
ţesuturilor din zona operaţiei cu soluţie de anestezic local (intradermic, subcutan,
intrafascial, intramuscular, etc.);
Se pregăteşte seringa cu ac, sol. anestetică – Lidocaină (Xillină), Novocaină
(Procaină), Marcaină, Etidocaină (Duranest) de 0,25% - 0,5% (după efectuarea
probei). După dezinfectarea tegumentelor, ţesuturile din câmpul operator se
infiltrează cu soluţie anestetică, ce vine în contact cu receptorii nervoşi. Infiltraţia
se face strat cu strat, mai întâi pielea sub forma “cojii de lămâie” pe toată
lungimea liniei de incizie. Apoi acul se introduce mai profund în stratul
subcutanat infiltrându-l pe toată lungimea inciziei, apoi treptat acul se introduce
mai profund până se infiltrează toate straturile în profunzime.

Savantul rus Vişnevschii şi-a propus metoda sa sub forma de infiltrat solid
continuu infiltrând strat după strat cu sol. anestetice de concentraţie mică. După
această metodă chirurgul lucrează alternativ cu seringa într-o mână şi cu bisturiul
în altă mână, ce permite secţionarea imediată a ţesuturilor.

3. Anestezie regională: tronculară; în plex; rahianestezia.

1. Anestezie tronculară: administrarea soluţiei anestezice în ţesutul perinevral. Se

utilizează sol. Novocaină, Lidocaină de 1-2% (sau sol. Ametocaină, Marcaină,
Duranest de concentraţii mai mici 0,5% ). Exemplu anestezia după Olbert
Lucaşevici în incizia colecţiei purulente în panariţii; anestezia membrelor
inferioare nn. Sciatic, Femural, Tibial; anestezia n. Trigemen în intervenţii pe
mandibulă etc.

2. Anestezie regională intravenoasă şi de plex:

Anestezia regională intravenoasă (bloc Bier): intervenţii chirurgicale asupra

membrelor, după administrarea anestezicului local într-o venă de la extremitatea
membrului golit în prealabil de sânge şi izolat circulator de restul organismului
prin aplicarea unui garou la rădăcina sa.
Anestezie regională de plex (bloc nervos) - este abolirea totală a impulsurilor
nociceptive de la o regiune a corpului prin întreruperea temporară a inervaţiei.
- Anestezie regională a plexului brahial (abord cervical, supraclavicular sau
axilar) - anestezia în regiunea braţului şi antebraţului;
- Anestezie regională interpleurală - este administrarea soluţiei anestezice local
în
cavitatea pleurală prin intermediul unui cateter pleural în traumatisme toracice şi
în dureri postoperatorii;
- Anestezie regională intercostală- în toracotomii;
3. Anestezie spinală (subarahnoidiană şi epidurală).

Anestezia subarahnoidiană introducerea anestezicului local în spaţiul

subarahnoidian, în contact direct cu nervii rahidieni. Se face în spaţiul L2 – S2,
pentru a evita lezarea măduvei spinării (aici nu mai este măduvă). Se administrează
sol. Lidocaină 5% pe durata de 90 min şi sol. Marcaină 0,5% pentru o durată mai
lungă. Metoda este indicată când este contraindicată anestezia inhalatoare.

Anestezia peridurală – introducerea anestezicului în spaţiul peridural. Produce o

anestezie cu caracter segmentar (“în bandă”). Indicaţiile ca la anestezia
subarahnoidiană.
Avantajele anesteziei locale:
1. Este o anestezie ţintită;
2. Are loc păstrarea conştienţei;
3. Perioada postanestezică este scurtă;
4. Risc de tromboembolism scăzut;
5. Preţ de cost scăzut (permite chirurgia „de o zi”).
Dezavantajele anesteziei locale:
1. Limitare în timp a efectului anestezic;
2. Preferare de către mulţi bolnavi a somnului anestezic;
3. Absenţa relaxării musculare;
4. Risc de supradozaj etc.

4. Complicaţiile anesteziei locoregionale. Asistenţa de urgenţă. Îngrijirea

pacientului.
 La unii bolnavi cu o sensibilitate mărită se dezvoltă tabloul clinic al
intoxicaţiei: ameţeală, astenie, greţuri, paliditatea tegumentelor şi mucoaselor, puls
frecvent de amplitudine mică. În intoxicaţiile mai grave se constată reacţii motoare,
excitaţie, senzaţie de frică, halucinaţii, vărsături. În asemenea cazuri anestezia se
opreşte, bolnavului i se dă să inspire vapori de Nitrit de amil, se injectează 1-2 ml
de soluţie de Cofeină de 20% şi 1 ml de sol. Dimedrol de 1%.

Reacţii sistemice posibile:

1. Reacţii alergice minore: vertij, greţuri, transpiraţii abundente, lipotimie etc.
2. Reacţii alergice de gravitate medie: vărsături, lipotimie, colaps, urticărie etc.
3. Reacţii alergice severe: Şocul anafilactic → trebuie acţionat urgent:
a) Administrarea sol. Adrenalina hidrocloridă 0,1% în doze de 0,5 - 1 ml i/v;
b) Administrarea remediilor antihistaminice (Taveghil, Suprastin etc);
c) Administrarea remediilor hormonale Dexmetazon 8-12 mg i/v;
d) Remedii cardiotonice;
e) Inhalarea oxigenului etc.
4. Reacţii nervoase: vertij, vedere neclară, agitaţie, greţuri, vărsături, cefalee,
convulsii, coma.
5. Reacţii cardiovasculare: iniţial hipertensiune şi tahicardie, apoi hipotensiune,
bradicardie, aritmii grave, stop cardiac.
6. Reacţii respiratorii: respiraţie neregulată, cu amplitudine mică, stop respirator.

Etapa postoperatorie

Supravegherea clinică şi instrumentală este strict necesară în etapa

postoperatorie precoce şi anume: frecvenţa respiratorie, tipul de respiraţie,
coloraţia tegumentelor şi mucoaselor frecvenţa şi amplitudinea pulsului, diureza,
volumul drenajelor, monitorizarea respiratorie: monitorizarea cardiovasculară:
măsurarea presiunii arteriale, supravegherea ECG, monitorizarea temperaturii
centrale, etc. Este indicată perfuzia care trebuie să răspundă uneia sau mai multor
indicaţii precise: aport volemic, aport/suplimentare hidro-electrolitică, analgezie,
alte medicaţii etc.
Bibliografia:
1. Golovin B., Bedicov E., Creţu E., Chirurgie generală.- Ghid pentru lecţii
practice, Î.I. “Angela Levinţa”, Chişinău, 2004;
2. Bedicov E.,Ignatenco S., Chirurgie - Compendiul deprinderilor practice,
Chişinău, 2004;
3. Gudumac E., Benea T., Golovin B., Creţu E., Chirurgie, Î.S.F.E.”Tipogr.
Centrală”, Chişinău, 2009;
4. Spînu A., Chirurgie generală şi semiologie chirurgicală, CEP Medicina,
Chişinău, 2008;
5. Spînu A., Chirurgie,Tip. Centrală, Chişinău, 2000;
6. Daşchevici S., Mihăilescu M., Chirurgie, ed. Medicală, Bucureşti, 1998;
7. Anghelescu N., Patologie şi nursing chirugical, ed. Medicală, Bucureşti,
1998;
9. Standarde/protocoale a deprinderilor practice, CNMF, Chişinău, 2008;
10. Гудумак Е., Бенеа Т., Головин Б., Крецу Е., Практическое
руководство по оказанию первой медицинской помощи и уходу
за хирургическими больными, red. A.Levinţa, Kишинэу, 2005;
11. Titircă L., Urgenţele medicochirurgicale, Bucureşti, 2005.