Bianca Panţiru

Facultatea de Psihologie
Anul I Grupa 5

Ereditate
Versus

Mediu
„La ce constrângeri a fost supusă fiinţa umană de propriul său program genetic în evoluţia sa
de peste 5 milioane de ani? Pentru că acest program genetic deopotrivă de riguros şi de elastic
i-a condiţionat evoluţia fizică, evoluţia psihică şi evoluţia economică şi socio-culturală.
Acum, omul încearcă să descifreze propria sa zestre ereditară şi să-şi cunoască destinul său
genetic, dând curs însemnului Nosce te ipsum.” ( Lucian Gavrilă, 1998).

Tot mai mulţi oameni de ştiintă din zilele noastre încearcă să găsească răspunsul
nenumăratelor întrebări legate de trecutul nostru. Desigur, trecutul nostru implică legătura
dintre noi şi predecesorii noştrii, căci fără ei, noi nu am putea exista. Dar care este cea mai
mare întrebare care macină omenirea legat de relaţia dintre prezent şi trecut. Probabil acea
întrebare este: Ce anume din ce reprezint eu a fost transmis din generaţie în generaţie până la
mine şi ce anume a luat naştere datorită influenţei mediului asupra mea? Deşi par întrebări
existenţiale care necesită zeci, poate chiar sute de ani de studii intense, răspunsul la această
întrebare este foarte important pentru fiecare dintre noi. Aceste informaţii ne ajută să ne
cunoaştem pe noi înşine şi să aflăm, datorită studiului eredităţii, căror tendinţe sau afecţiuni
suntem predispuşi.

Dar la ce ne gândim când vorbim despre ereditate? La culoarea ochilor, pigmentul pielii,
statura, poate constituţia fizică. Adevărul e că ereditatea cuprinde o arie mult mai largă şi are
o complexitate mult mai mare.

« Ereditatea poate fi definita ca însusirea fundamentala a materiei vii de a transmite de la o

generatie la alta, sub forma codului genetic, mesajele de specificitate ale speciei, grupului si
individului » ( A.Cosmovici, L. Iacob, 1999). Trebuie să avem în vedere faptul că prin
intermediul eredităţii, codul nostru genetic este transmis urmaşilor noştrii, însă niciodată în
întregime. Genele sunt copiate de la ambii părinţi, însă individul nou format va fi mereu unic,
deoarece fiecare îşi formează propriul său cod genetic. Astfel se asigură unicitatea fiecărui om
în parte. Probabilitatea ca doi indivizi să fie identici din punct de vedere genetic este practic
imposibilă.

Acidul dezoxiribonucleic sau ADN-ul, cum mai este numit, păstrează codul genetic al fiecărui
om. Acest ADN este format dintr-un număr de cromozomi, diferit la fiecare specie. În cazul
speciei umane, sunt prezenţi 46 de cromozomi, adică 23 de perechi. Jumătate din aceşti
cromozomi sunt preluaţi de la mamă, iar cealaltă jumătate de la tată. Când vorbim de
compoziţia genetică, este important să cunoaştem noţiunea de genotip. De altfel, intercţiunea
genotipului cu mediul înconjurător se numeşte fenotip.
Afirmaţia lui Gheorhe Oancea-Rusu cu privire la ereditate este foarte interesantă: „Este astăzi o opinie
aproape unanim acceptabila de psihologi, opinie care nu exclude existenta diferenţelor de aptitudini
cognitive generale de factori genotipici, anume că ceea ce transmite ereditatea sunt cromozomii şi
genele, iar nicidecum particularitatile psihice (comportamentele) supraadăugate, formele de conduită.
Astfel, limba română o vorbim, dar nu „din naştere”, ci fiindca am învăţat-o.”

Mediul, în schimb, reprezintă ansamblul de influenţe cu care individul intră în contact pe

parcursul vieţii, începând încă din viaţa uterină. Când vorbim de mediu, ne referim la toate
categoriile de factori cu care intră în contact individul. O notă luată în clasa întâi, o mângâiere
din partea părinţilor, grupul de prieteni, clima, relieful, toate reprezintă influenţe care
transformă şi modifică individul.

Întrucât oamenii s-au străduit de-a lungul anilor să descopere care este cauza diversităţii
umane dar şi dacă mediul şi ereditatea au vreo influenţă, au apărut diferite teorii care
susţineau o idee sau cealaltă.

Una dintre aceste teorii este teoria ereditaristă (ineistă), care consideră că mediul sau educaţia
nu au nicio influenţă în dezvoltarea omului, ci că principala influenţă a unui individ este
ereditatea, care îşi pune puternic amprenta asupra acestuia. În susţinerea acestei teorii vine
J.J.Rousseau care spune : "a voi să schimbi spiritele şi să faci dintr-un prost un om talentat
înseamnă a voi ca dintr-un blond să faci un brun."

Desigur, ca reacţie a unei teorii asupra celeilalte, a apărut teoria ambientalistă, care
desconsideră total potenţialul genetic sau îl minimalizează, spunând că ereditatea nu
reprezintă o influenţă considerabilă în dezvoltarea omului, ci mediul şi educaţia îl transformă
într-atât încât poate deveni aproape orice. Watson spunea : "Daţi-mi o duzină de copii mici
sănătoşi, cu o bunăconstituţie şi "universul" specific pe care îl voi alege pentru a-i creşte şi vă
garantez că luând pe oricare din ei la întâmplare, îl voi forma astfel încât să devină tipul de
specialist pe care îl voi dori - medic, jurist, artist şi chiar da, cerşetor sau hoţ - oricare i-ar fi
talentele, înclinaţiile,tendinţele, aptitudinile, vocaţiile şi rasa strămoşilor săi."

Teoria dublei determinări, însă, susţine importanţa eredităţii şi a mediului deopotrivă, acceptă
influenţa ambelor părţi, susţinând că materialul genetic reprezintă baza, fundamentul, însă nu
este suficient, el fiind determinat, modificat şi influenţat de mediu şi educaţie.
Dat fiind faptul că este foarte greu să separăm ereditatea de mediu şi să stabilim cu exactitate
ce anume influenţează fiecare dintre aceste două influenţe, Oancea-Ursu ne vorbeşte în cărţile
sale despre anumite metode care merită studiate în vederea obţinerii unor rezultate plauzibile.
Una dintre aceste metode este metoda gemelară. Studiind atent gemenii monozigotici, se
poate observa mult mai clar diferenţa dintre influenţe, mai ales atunci când gemenii sunt
crescuţi în familii şi medii diferite. Studii au adus la cunoştinţa publicului un caz în care doi
gemeni despărţiti încă de la naştere, neştiind unul de existenţa celuilalt, au fost adusi laolaltă
după foarte mulţi ani. Surprinderea acestora a fost că au descoperit nenumărate lucruri în
comun. Culoare preferată, îmbrăcăminte, până şi marca favorită de bere. Din nefericire,
studiile asupra gemenilor (în special e celor monozigotici) sunt destul de greu de desfăşurat,
datorită numărului redus de gemeni. Aceste studii demomstrează importanţa eredităţii şi
validitatea acesteia, în porfida acelora care o desconsideră.

O altă metodă studiată de către Gheorghe Oancea-Ursu este metoda adopţiilor. Studii
efectuate asupra copiilor adoptaţi comparativ cu cei care trăiesc în familiile naturale, s-au
concentrat asupra coeficientului de inteligenţă. Aceste studii au demonstrat faptul că
ereditatea este, din nou, mult mai importantă în definirea acestei caracteristici, deoarece
rezultatele au demonstrat faptul că în cazul copiilor crescuţi de părinţii naturali, coeficientul
de inteligenţă al copiilor este mult mai apropiat de coeficientul de inteligenţă al părinţilor,
decât în cazul copiilor care cresc în familii adoptive. În cel de-al doilea caz, s-a observat o
diferenţă mai mare între părintele adoptiv şi copil.

Cea de-a treia metodă se referă la emigranţi. Aceste studii s-au concentrat asupra familiilor
care au emigrat şi au dat naştere unui copil într-un alt mediu. Rezultatele au fost
surprinzătoare, observându-se diferenţe considerabile între părinţi şi copii, inclusiv la forma
capului. Acest lucru demonstrează importanţa influenţei mediului.

Desigur că mediul nu influenţează individul doar din punct de vedere fizic, ci, mai mult decât
orice, din punct de vedere psihic. Consumul de alcool, de droguri, tendinţa către violenţă,
tendinţa de suicid, inclusiv frustrări ce determină schimbări majore în comportamentul uman,
poate deloc observabile pentru oamenii de rând, sunt datorate în mare parte mediului.
Desigur, mediul fără ereditate nu se poate caracteriza şi defini în totalitate, deoarece aceste
două sunt interdependente. De altfel, nu are rost, probabil, să spunem că un singur factor din
cei doi (ereditate sau mediu) îşi pune amprenta asupra omului fără ajutorul celuilalt factor,
deoarece fiecare are o importanţă crucială în caracteristicile unui om adult şi chiar copil. Doar
studiind aceşti doi factori împreună, putem ajunge la rezultate considerabile. Un exemplu bun
ar fi următorul: „Fara componenta genetica oul nu exista, dar lipsa mediului de mentinere a
vietii si lasarea oului in frig au ca rezultat moartea acestuia” Hebb ( 1994 ).
Bibliografie:
Oancea-Rusu, G.(1998). Ereditatea şi mediul în formarea personalităţii. Bucureşti: ALL
Educational.

Oancea-Rusu, G.(1943). Ereditatea capacitatilor intelectuale. Timişoara: Editura „Vrerea”

Ribot, T.(2002). Ereditatea psihologică. Bucureşti: Editura IRI

www.scribd.com

www.proquest.com