Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” din Arad

Facultatea de Medicinã, Farmacie şi Medicinã Dentarã

OSUL HUMERUS

As.Univ.Dr. Piţiş Bogdan

 os lung, pereche
 Orientare
 superior: extremitatea prevăzută cu un cap sferic
 medial: suprafaţa ei articulară

 anterior: şanţul profund pe care această

extremitate îl prezintă
 CORPUL
 aproape cilindric în porţiunea superioară, prismatic
triunghiular în cea inferioară
 prezintă 3 feţe şi 3 margini, (bine diferenţiate în
porţiunea inferioară, cu mult mai slab în porţiunea
superioară)
 Faţa antero-laterală
 prezintă (ceva mai sus de mijlocul ei) o rugozitate în
formă de “V”, numită tuberozitatea deltoidiană pe
braţul ei superior se inseră m. deltoid, iar pe
braţul inferior m. brahial
 sub tuberozitate, se află un şanţ puţin pronunţat,
care pleacă de pe faţa posterioară, şanţul nervului
radial prin care trec n. radial şi a. brahială
profundă
 deasupra tuberozităţii, faţa antero-laterală este
înconjurată de n. axilar (poate fi interesat în
fracturile osului)
 Faţa antero-medială
 prezintă:
1) gaura nutritivă a osului
2) şanţul intertubercular care descinde de la epifiza
superioară
3) o impresiune rugoasă pentru inserţia m.
coracobrahial
 Faţa posterioară
 străbătută oblic de şanţul n. radial
 deasupra şanţului se inseră capul lateral al m. triceps
brahial
 dedesubtul șanțului se insera capul medial al m.
triceps brahial
 Marginea anterioară
 este bine pronunţată
 Marginea laterală şi marginea medială
 prezintă caractere comune
 punţi pronunţate în jumătatea proximală a corpului, ele
devin adevărate creste în jumătatea distală a lui,
 amândouă se recurbează, terminându-se pe epicondilul
corespunzător
 marginea laterală se continuă cu creasta
supracodiliană laterală care se termină pe epicondilul
lateral
 marginea medială se continuă cu creasta
supracondiliană medială care se termină pe
epicondilul medial
 EPIFIZA sau EXTREMITATEA SUPERIOARĂ

 unită cu corpul prin colul chirurgical al osului (cele mai

frecvente fracturi ale humerusului se întâlnesc la nivelul colului
chirurgical)
 capul humerusului
 este o suprafaţă articulară netedă, reprezentând o treime
dintr-o sferă
 priveşte medial, în sus şi puţin posterior
 se articulează cu cavitatea glenoidă a scapulei
 axul său formează cu axul diafizei un unghi de 130°
 colul anatomic
 este un şanţ circular, care separă capul humerusului de
restul epifizei
 tuberculul mare
 situat pe partea laterală a capului în partea superioară
 prezintă trei feţişoare pentru inserţii musculare
 feţişoara superioară se insera m. supraspinos (ant)
 pe cea mijlocie m. subspinos (post)
iar pe cea inferioară m. rotund mic (post)
 tuberculul mic
 situat pe partea anterioară a epifizei
 se insera m. subscapular
 șanţul intertubercular sau culisa bicipitală
 vertical, pleacă de pe faţa anterioară a epifizei şi se termină pe faţa
antero-medială a diafizei
 limitat de creasta tuberculului mare, situată anterior (m. pectoral
mare) şi de creasta tuberculului mic, situată posterior (m. rotund
mare)
 prin şanţ trece tendonul capului lung al m. biceps brahial
 EXTREMITATEA sau EPIFIZA INFERIOARĂ
 prezintă 2 condili formați dintr-o formațiune articulară și una nearticulară
A. Condilul humerusului
 prezintă, la rândul lui, două categorii de formaţiuni

1. Suprafeţe articulare
 reprezentate de către: trohleea humerusului și capitulul

humerusului şi un şanţ intermediar

 Trohleea humerusului

 răspunde scobiturii trohleare de pe ulnă

 Capitulul

 este o proeminenţă rotunjită, situată lateral de trohlee

 răspunde fosetei articulare de pe capul radiusului

 Şanţul intermediar

 separă trohleea de capitul

 este articular, răspunzând marginii fosetei articulare de pe capul

radiusului
2. Epicondilii
 sunt două proeminenţe, care servesc pentru inserţii musculare, putându-
se palpa
 Epicondilul m e d i a l
 o puternică proeminenţă triunghiulară, la care se termină creasta
supracondiliană medială a diafizei
 faţa lui posterioară prezintă şanţul n. ulnar pe unde trece nervul omonim
 se inseră muşchii pronatori ai antebraţului, respectiv flexori ai
antebraţului, ai mâinii şi degetelor (rotundul pronator, flexor radial al
carpulu, palmar lung, flexor ulnar al carpului, flexor superficial al
degetelor)
 Epicondilul l a t e r a l
 mai mic decât cel medial, la el se termină creasta supracondiliană
laterală a diafizei
 un reper important (ca şi epicondilul medial) pentru proiecţia formaţiunilor
de la nivelul antebraţului
 pe el se insera muşchii supinatori ai antebraţului, respectiv extensori ai
antebraţului, mâinii şi degetelor (scurt extensor radial al carpului,
supinator extensor al degtelor, extensor al degetului mic, extensor ulnar
al carpului, anconeu)
B. Fose
 fosa coronoidă

 este situată deasupra trohleei, pe faţa anterioară a

epifizei
 în ea pătrunde procesul coronoidian al ulnei, în

mişcările de flexiune ale antebraţului

 fosa radială

 este situată deasupra capitulului

 în ea pătrunde capul radiusului, în mişcările de flexiune

 fosa olecraniană

 este situată deasupra trohleei, pe faţa posterioară a

epifizei
 în ea pătrunde olecranul, în mişcările de extensiune

ale antebraţului