Bolile Profesionale

Înregistrate În Republica
Moldova . Cauze Și
Metode De Prevenire
Realizat de st gr ARH-191 Chilari Andreia 
Profesor Gangan Lilia
Introducere
• În ultimele două secole dezvoltatea tehnico-științifică a cunoscut o
mare ascensiune iar muncitorii din diverse domenii de activitate se află
sub influența directă a mediului de muncă modificat prin factori fizici,
chimici, biologici, ergonomici, din care unii sunt nocivi și au
repercusiuni grave asupra stării de sănătate a individului și întregii
colectivității.
• Colectarea, înregistrarea și notificarea datelor privind accidentele de
muncă și bolile profesionale sunt esențiale pentru formularea
politicilor de securitate și sănătate în muncă bazate pe dovezi și
stabilirea priorităților și a obiectivelor pentru acțiuni preventive. Cu
toate acestea, țările din Europa Centrală și de Est, inclusiv Republica
Moldova, se confruntă cu provocări majore de sub-raportare a
accidentelor de muncă non-mortale și a sistemelor disfuncționale de
registre naționale ale bolilor profesionale.
Boli profesionale.Notiuni
Generale.
• Bolile profesionale sunt afecțiunile care se produc ca urmare a
exercitării unei profesii, cauzate de factori nocivi fizici, chimici sau
biologici specifici locului de muncă, precum și de suprasolicitarea
diferitor sisteme sau organe în procesul de muncă.
• Condițiile de muncă afectează în mod direct și indirect starea de
sănătate la nivel de individ, de colectiv, de ramură a economiei și în
general la nivel de țară.
• Cunoașterea condițiilor de muncă în unitățile industriale și agricole
este asociată cu rezolvarea multor probleme sociale și economice:
creșterea productivității și calității muncii, îmbunătățirea și menținerea
sănătății, reducerea morbidității profesionale și accidentelor de muncă,
a costurilor adiționale incapacității temporare de muncă.
• În lume, bolile profesionale continuă să fie cauza principală a
deceselor la locul de muncă. Conform estimărilor Organizaţiei
Internaţionale a Muncii (OIM), din cele 2 340 000 decese profesionale
înregistrate în fiecare an, în lume, numai 321 000 sunt cauzate de
accidente de muncă, restul, de 2 020 000 decese, fiind cauzate de
diferite tipuri de boli profesionale legate de condiţiile de muncă.
• Scopul examenelor medicale constă în determinarea corespunderii
stării de sănătate a lucrătorilor la postul de muncă încredințat,
profilaxia afecțiunilor generale și bolilor profesionale, a accidentelor în
câmpul muncii, asigurarea inofensivității muncii și ocrotirea sănătății
populației.
CLASIFICAREA FACTORILOR DE
RISC PROFESIONAL
•  I. Factorii psiho-fiziologici

 Supraeforturile fizice (statice şi dinamice) ale aparatului locomotor; ridicarea şi căratul greutăţilor,
poziţia incomodă a corpului, apăsarea îndelungată asupra pielii, articulaţiilor muşchilor, oaselor (pot
aparea în munca nemecanizată: lucrări de încărcare, descărcare, reparaţie, munca minerilor, a
croitoreselor). 
 Hipodinamia mai frecventă în munca intelectuală: savanţii, pedagogii, contabilii.
 Supraeforturile fiziologice ale organelor sistemelor circulator, respirator, coardelor vocale (Lucrările
grele în diferite ramuri industriale, muzicanţii la instrumente de suflat (fanfară), cântăreţii, sticlarii,
lectorii, telefonoştii serviciului de informaţie).
 Supraeforturile psihoemoţionale: psihice, emoţionale, supraefortul analizatoarelor, monotonia
(munca operatorilor, dispecerilor, şoferilor, lucrul la conveiere).
• II. Factorii fizici 

  Valori înalte sau joase ale temperaturii aerului, umidităţii relative, mişcării aerului în
zona de muncă (Uzinele metalurgice, constructoare de maşini, halele de vopsire,
frigiderele, lucrările de construcţie în aer liber); 
  Radiaţiile infraroşii (Uzinele metalurgice, producerea sticlei);
  Radiaţiile ultraviolet (Sudarea, topirea electrică a metalului); 
  Radiaţiile Laser (Investigaţii ştiinţifice, construcţia aparatelor, medicina);
  Radiaţiile ionizante (Staţiile atomoelectrice, gama- şi roentgendetectoscopia ); 
  Radiaţiile electromagnetice câmpul electric şi magnetic (Staţiile atomoelectrice,
detectoscopia gama- şi roentgen) 
  Electricitate statică (Producerea pielii artificiale, ţesăturilor )
  Pulberii fibrogeni netoxici (Mine, uzine constructoare de maşini )
 Zgomotul, vibraţia, ultrasunete, infrasunete Lucrul cu instrumentării mecanizate
manuale la uzinele constructoare de maşini, în mine, lucrul tractoriştilor şi
combainerilor.
 Iluminatul insuficient, luciditate mărită, contrast insuficient (Mine, hale
constructoare de maşini, constructoare de aparate de ţesut).
 Presiunea atmosferică ridicată sau joasă. (Construcţia podurilor, tunelelor,
transportul avia).
• III. Factorii chimici
  Gazele, aburii, lichidele, aerosolii cu acţiune toxică generală, excitantă,
sensibilizantă, cancerigenă, mutagenă asupra funcţiei reproductive
(Fabricile chimice, turnătorii, halele de zugrăvire ale uzinelor constructoare
de maşini, utilizarea pesticidelor în agricultură). 
• IV. Factorii biologici 
 Macro- şi microorganismele – sursele de maladii infecţioase şi micotice
(Îngrijirea animalelor bolnave, prelucrarea pieilor).
  Vitamine, hormoni, antibiotice, substanţe proteinice. (Fabricile
farmaceutice, abatoarele, industria nutreţurilor artificiale şi a mediilor
nutritive).
• V. Pericolul traumelor de producere
 Prezenţa maşinilor şi mecanismelor în mişcare, elementelor mobile de
producere neprotejate, temperatura înaltă sau joasă a suprafeţelor, soluţiilor
alcaline şi acide, tensiunii înalte în reţelele electrice (Uzinele constructoare
de maşini, fabricile chimice, prelucrarea lemnului).
Clasificarea bolilor profesionale:
• În funcţie de natura factorului de risc care le-a generat, bolile profesionale se pot
clasifica în următoarele grupe:

  Intoxicaţii, provocate de inhalare, ingerare sau contactul epidermei cu substanţe toxice; 

  Pneumoconioze, provocate de inhalarea pulberilor netoxice; 
  Boli prin expunere la energie radiantă; 
 Boli prin expunere la temperaturi înalte sau scăzute; 
 Boli prin expunere la zgomot şi vibraţii;
  Boli prin expunere la presiune atmosferică ridicată sau scăzută; 
  Alergii profesionale; 
  Dermatoze profesionale; 
  Cancerul profesional; 
  Boli infecţioase şi parazitare; 
  Boli prin suprasolicitare; 
  Alte boli (care nu intră în categoriile anterioare).
• Etapele de diagnosticare a unei boli profesionale:
  Ruta profesională; 
  Istoricul bolii;
  Examenul obiectiv;
  Investigații de laborator; 
  Diagnostic pozitiv și diferențial; 

•  Metodele de investigații în medicina ocupațională: 

 Metoda avizării igienice – pentru cercetarea stării igienice a întreprinderilor industriale, constă în descrierea
tehnologiilor, halelor, factorilor nocivi, surselor de poluare a mediului, măsurilor de protecție, stabilirea
locurilor pentru recoltarea probelor și cercetarea lor în laborator, cît și pentru măsurile instrumentale; 
  Metode clinice, epidemiologice și de statistică sanitară – pentru aprecierea stării de sănătate și morbiditate a
muncitorilor; 
  Metode electrofiziologice, biochimice, morfologice, hematologice, toxicologice – în scopul elaborării
normativelor igienice; 
  Metoda fotocronometrică – pentru evaluarea capacității de muncă; 
  Metode ergonomice – poate evalua poziția corpului în procesul muncii.
Bolile Profesionale în Republica
Moldova
Statistici privind  bolile
profesionale
• În Republica Moldova, mai multe instituții sunt responsabile de
colectarea datelor privind accidentele de muncă și bolile profesionale.
Nu există un mecanism de coordonare sau o bază de date unificată la
nivel național.

• Așa cum se arată în Tabelul 1.1, există un număr extrem de redus de

cazuri de raportate a bolilor profesionale, ceea ce indică cu certitudine
că sistemul registrului național al bolilor profesionale are o deficiență
gravă de implementare în Republica Moldova.
Tabelul 1.1. Numărul de cazuri de boli
profesionale înregistrate, 2012–2020
•  Anual în Republica Moldova sunt traumatizați în urma
accidentelor de muncă între 450- 500 salariați, dintre
care își pierd viața în jur de 40 lucrători și pierderile
materiale constituie 3,5 milioane de lei.
•   Indicii maladiilor ocupaționale sunt însă
nesemnificativi și se află, din an în an în descreștere. În
anii 2013-2019 au fost înregistrate 16 cazuri de boală
profesională cu indicele morbidităţii profesionale în
medie 0,43 la 100 mii angajaţi, care este mult mai
inferior datelor din unele ţări europene (pentru
comparare: Rusia – 15,0, Belarus – 29,0, Letonia –
139,3, Finlanda – 193,6, Suedia – 349,5, Danemarca –
391,1).
•   Indicii bolilor ocupaționale sunt mici nu din cauză că
avem condiții bune de muncă, ci din cauza deficiențelor
de evaluare a factorilor de risc și de monitorizare a
sănătății lucrătorilor.
EVALUAREA EPIDEMIOLOGICĂ A
MORBIDITĂȚII PROFESIONALE ÎN
REPUBLICA MOLDOVA
• A fost efectuat un studiu epidemiologic retrospectiv a
morbidității profesionale înregistrate în Republica Moldova.
   Perioada de observație cuprinde perioada anilor 1991-2019. Au
fost utilizate datele primare din ”Registrul de evidentă a
persoanelor cu intoxicație profesională sau boală profesională
depistată, caz nou f-360/e”. S-au calculat indicatorii intensivi și
extensivi, valorile medii și tendințele valorilor medii
• În perioada aflată sub observație, s-au înregistrat 887 cazuri de
boli  profesionale  cu 895 afectați, ceea ce constituie în mediu
61,7±20,63 cazuri anual. Cele mai multe cazuri au fost
înregistrate în anul 1991 (102 cazuri), iar cele mai puține în anul
2019 (1 caz). De menționat este faptul că, în anii 2014 și 2016,
cazuri de BP nu au fost înregistrate.
• Variabila BP în dinamica multianuală înscrie o tendință de descreștere
continuă, de la 5 cazuri în anul 1990 până la 0,03 cazuri per 10 mii
angajați, în condiții de muncă nocive și periculoase, valoarea medie
anuală fiind de 2,2±1,37 ‱, având două vârfuri de maximă
incidență, în anul 1991 (6 ‱) și în anul 2000 (6 ‱) (Figura 1).
• Scăderea spectaculoasă a incidenței morbidității
profesionale s-a produs pe fundal de creștere
constantă a locurilor de muncă și a numărului
de angajați, care sunt antrenați în condiții de
muncă ce nu corespund cerințelor și normelor
de igienă, și în muncă fizică grea, conform
datelor Biroului National de Statistică (BNS).
•  Cel mai frecvent, BP sunt diagnosticate la
persoanele de sex masculin – 60,7±2,31%
versus 39,3±1,74% la cele de sex feminin
(p<0,05).
• Cel mai frecvent, BP au fost diagnosticate la
mecanizatori (37,1%), urmați de lucrătorii
medicali (17,7%), muncitorii din industrie
(17,2%) și lucrătorii care sunt expuși la
pesticide (6,4%). Analiza comparativă a
tabloului structural al BP, în raport cu
subperioadele analizate, atestă tabloul similar,
cu unele fluctuații nesemnificative ale ponderii
diferitor categorii profesionale (Figura 2).
• În raport cu entitățile nozologice, structura morbidității profesionale este determinată în
proporție de 31,0% de osteohondroză, în 13,4% - de bronșită și astm bronşic, în 9,3% -
de hepatitele virale B și C, în 9,0% - de tuberculoză, în 9,0% - de encefalopolineuropatie,
în 5,0% - de neurapatie cohleară, în 4,3% - de alergoze, în 3,2% - de artroze, în 2,6% - de
intoxicații cu pesticide. Celelalte entități înregistrate au o pondere mai mica de 1,0% și
au însumat 8,5%. Diagnozele stabilite corelează cu frecvența factorilor de risc
identificați.
• În funcție de vechimea în muncă, cel mai frecvent, BP s-au înregistrat în grupa vechimii
de muncă peste 25 ani (54,8%), urmați de grupa 20-25 de ani (17,2%) și până la 5 ani
(9,7%). Ponderea mare a persoanelor cu experiența profesională de până la 5 ani,
diagnosticate cu BP, impune necesitatea unei evaluări aprofundate pentru a identifica
două aspecte: corectitudinea evaluării stării de sănătate și aptitudinii de muncă, la etapa
examenelor medicale la angajare, pe de o parte, și evaluarea calității mediului
ocupațional (clasei condițiilor de muncă), pe de altă  parte
• Diagnosticarea bolilor profesionale are loc la adresare, de regulă în stadii tardive ale
bolii, cu grad avansat de pierdere a aptitudinii de muncă profesională, care impune
stabilirea gradului de dizabilitate.
Concluzii
• În Republica Moldova se constată subdiagnosticarea cazurilor de
boală profesională, cauzată, în primul rând, de deficiențele în
organizarea asistenței medicale a populației lucrătoare, după principiile
igienei muncii, dar nu de pe pozițiile medicinei muncii.
•  Sunt necesare intervenții de urgență în sistemul de Asistență Medicală
Primară (AMP), pentru a spori eficienta și eficacitatea examenelor
medicale profilactice obligatorii a persoanelor expuse factorilor de risc
la locul de muncă.
Recomandari privind prevederea
bolilor profesionale 
• Este necesar de a îmbunătăți conformarea angajatorilor privind raportarea
accidentelor de muncă. Instruiri și ghidări necesare ar trebui să fie asigurate
angajatorilor, în special întreprinderilor mici, care nu au specialiști desemnați în
SSM. Recenta ratificare a Convenției OIM Nr. 161 de către Republica Moldova
ar putea contribui la dezvoltarea mai multor opțiuni pentru serviciile de SSM.
• Angajații ar trebui să fie conștienți de drepturile și beneficiile lor în cazul
accidentelor de muncă și a bolilor profesionale și ar trebui să le exercite fără
nicio reticență sau senzație de frică de a pierde locul de muncă. În același timp,
angajații și sindicatele ar trebui să își consolideze capacitatea în materie de
securitate și sănătate în muncă și cercetarea accidentelor de muncă. Este crucial
de a oficializa un număr mare de lucrători în economia informală.
• Disparitatea existentă în legislația privind asigurarea socială în ceea ce privește
obligațiile angajatorilor între indemnizațiile legate de muncă și cele nelegate de
muncă ar trebui eliminată. Casa Națională de Asigurări Sociale ar trebui să
revizuiască și să faciliteze procedura administrativă pentru solicitarea
indemnizațiilor legate de muncă.
•  Inspectoratul de Stat a Muncii și Biroul Național de Statistică ar trebui să
dezvolte un mecanism de coordonare pentru colectarea și analiza
statisticilor privind accidentele de muncă. Dezvoltarea unei baze de date
naționale privind accidentele de muncă și bolile profesionale ar trebui luată
în considerare pentru a asigura accesul și schimbul de date de către
instituțiile relevante. Pentru a putea servi drept bază de dovezi pentru
strategia SSM, datele despre accidentele de muncă ar trebui analizate mai
detaliat, în conformitate cu metodologia Statisticilor europene privind
accidentele la locul de muncă (ESAW) ale Eurostat.
• Există o necesitate urgentă  a revigorării sistemul de raportare și
înregistrare a bolilor profesionale. Ca prim pas pentru îmbunătățire,
medicii de familie ar trebui să fie instruiți și sensibilizați cu privire la
importanța detectării factorilor de risc profesional subiacenți în etapa
examinărilor medicale
Bibliografie
• EVALUAREA EPIDEMIOLOGICĂ A MORBIDITĂȚII PROFESIONALE ÎN
REPUBLICA MOLDOVA.Autori Raisa Deleu2 , dr. în șt. med., conf. univ., Iurie
Pînzaru1 , dr. în șt. med., conf. univ., Svetlana Gherciu-Tutuescu1 , medic
igienist, Lilia Grier1 , medic igienist, Elena Apostu1 , medic igienist
(file:///C:/Users/User/Downloads/760.pdf)
• Raportarea și înregistrarea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale
în Republica Moldova.
 (
https://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---europe/---ro-geneva/---sro-budapest/
documents/publication/wcms_819670.pdf
)
• BOLILE OCUPAŢIONALE- INTRODUCERE Autor: Coșciug Irina., dr. șt.
med. conf. Univ.
(https://boliocupationale.usmf.md/sites/default/files/inline-files/BOLILE
%20OCUPA%C5%A2IONALE%20%28tema%2C%20%C3%AEnteb%C4%83ri
%20%C8%99i%20r%C4%83spunsuri%2C%20teste%29%20%281%29.pdf)
Mulțumesc Pentru Atenție!