Nutritia si metabolismul

bacteriilor
 Celula bacteriană este capabilă să-şi
sintetizeze propriile macromolecule
folosind compuşi cu greutate
moleculară mică pe care îi obţine prin
degradarea compuşilor
macromoleculari din mediul de viaţă.
 Nutriţia – asimilarea de substanţe
nutritive, organice şi anorganice din
mediul extern, necesare
metabolismului.
 Nutrienţii

 substanţe ale căror soluţii pot traversa

membrana citoplasmatică;
 obţinuţi prin solvire sau digestie
extracelulară.
 Ex.: fragmente polipeptidice, aminoa-
cizi, monozaharide, acizi graşi, glicerol,
nucleozide, fosfaţi anorganici.
 Nutrienţii

 Traversează membrana citoplasmatică

prin difuzie simplă sau facilitată,
transport activ.
 Necesităţi nutritive de bază: carbon,
azot, oxigen, elemente minerale.
 Factori de creştere:

 Metaboliţi esenţiali necesari a fi

prezenţi în mediu: aminoacizi, baze
purinice şi pirimidinice, vitamine.
 Cunoaşterea necesităţilor nutritive ale
bacteriilor - conceperea mediilor de
cultură.
 Metabolism – ansamblul reacţiilor
biochimice care caracterizează cele 2
etape: catabolism şi anabolism.
 Catabolism – degradarea compuşilor
cu structură complexă în compuşi simpli
cu eliberare de energie.
 Anabolism – construirea de molecule
complexe organice necesare structurii şi
funcţionării celulei bacteriene din
compuşii simpli rezultaţi din catabolism.
 Facterii de mediu care influenţează
metabolismul bacterian:
1. Temperatura

 Bacterii psihrofile (0 – 20°C)

 Bacterii mezofile (25 - 45 °C)

 Bacterii termofile (50 - 70 °C)

2. Valorile pH-ului

 pH optim: 7 - 7,5

 Bacterii acidofile: pH 5 – 5,5 – ex. Lactobacilii

 Bacterii bazofile: pH 8,5 – 9 – ex. Vibrio

3. Presiunea osmotică:
 Bacteriile cresc în medii izotone cu mediul intern
al organismului.
 Bacterii halofile – cresc în medii cu concentraţii
crescute de NaCl.
4. Atmosfera de incubare:
 Bacterii aerobe – in prezenţa aerului atmosferic;
 Bacterii anaerobe (O sub 1%);
2

 Bacterii facultativ anaerobe – in prezenţa aerului atmosferic;

 Bacterii microerofile (O – aprox 5%);
2

 Bacterii capnofile sau carboxifile (CO – 3-5%);

2
 Dinamica multiplicării
bacteriilor:
1. Faza de latenţă (a):

 bacteria creşte în dimensiuni;

 are metabolism activ;

 nu se multiplică;

 sensibilitatea la antibiotice este

crescută;
 durata: minute;
Fazele multiplicarii bacteriilor
2. Faza exponenţială sau logaritmică
(b)
 începe diviziunea bacteriilor cu
scurtarea progresivă a timpului de
generaţie;
 Tg Vibrio – 10 min, Tg E. coli – 20 min,
Tg M. tuberculosis – 18 -24 ore;
 sensibile la agenţi antimicrobieni;
 durata: ore;
3. Faza staţionară (c):
 numărul bacteriilor vii rămâne
constant;
 mediul de viaţă devine din ce in ce mai
puţin favorabil;
 au morfologia specifică speciei;
 scade sensibilitatea la agenţi
antimicrobieni;
 durata: zile – săptămâni;
 Faza de declin (d):

 Bacteriile moarte depăşesc numărul

celor vii;
Relaţiile microorganism – gazdă
 Simbioza – asocierea de vieţuitoare

din specii diferite care işi duc viaţa în

comun. Orice organism viu poate
deveni gazdă pentru organisme mai
mici.
 Forezia – asociere întâmplătoare,
nesistematizată, gazda transportă un
organism mai mic dintr-un loc în altul.
 Comensalismul – adăpost şi hrană
oferite de gazdă unui organism mai mic,
gazda rămânând indiferentă la
convieţuire.
 Mutualism – relaţie mai sistematizată
în care apare evident beneficiul reciproc
al consorţilor.
 Parazitismul – beneficiu unilateral al
unui organism mai mic în defavoarea
gazdei.
 Oportunismul – microorganismul
comensal, mutualist poate deveni
pentru scurt timp parazit.
 Microorganismele parazite îşi îmbolnă-
vesc gazda – patogene.
 Microorganismele comensale şi
mutualiste sunt nepatogene iar cele
oportuniste sunt condiţionat patogene.