SISTEMUL

IMUN
 DE CE STUDIEM IMUNOLOGIA?
Boli infecţioase
Mecanisme patogenice
Vaccinuri

Boli produse prin dereglarea sistemului imun

ALERGIA: Răspuns imun faţă de materiale inofensive, ex: ASTM
AUTOIMUNITATEA: Răspuns anti-self, ex: SCLEROZA MULTIPLĂ
REJETUL GREFEI: Răspuns imun faţă de ţesutul transplantat
IMUNODEFICIENŢA: Răspuns imun deficitar, ex: SCID, XL-ID

Manevrarea imunităţii în scop terapeutic

IMUNOSUPRESIA: Tratment al bolilor autoimune
IMUNOREGLAREA: Intervenţii imunoterapeutice (vaccinuri…)
 Definitie: Imunologia = stiinta care studiaza
funcţia de apãrare a organismului
 Sistemul imunitar - esenţial pentru supravieţuirea
organismelor, datoritã agresiunii permanente a
agenţilor infecţioşi (microorganisme şi virusuri).
 Disfuncţia severa congenitalã sau dobanditã a
funcţiei imunitare - incompatibilã cu viaţa.
 Termenul de imunitate - provenienţã socialã: în
Roma anticã, persoanele scutite de impozite cãtre
stat, erau considerate imune.Sensul termenului s-a
extins - persoanele scutite de a suferi efectele
infecţiei cu agenţi patogeni.
 ISTORIC
 Daca se face abstractie de primele descoperiri asupra
vaccinarii impotriva variolei, imunologia nu are decat 100
de ani;
 Intre 1880-1910, principalele lucrari au descris cele mai
importante vaccinuri, diferitii componenti ai imunitatii
umorale si tipurile de hipersensibilitate;
 Dupa 1956 a avut loc o explozie de descoperiri
fundamentale: rolul timusului si al bursei lui Fabricius,
toleranta, rolul MHC, hibridoamele, productia de anticorpi
monoclonali, citokinele, genele imunoglobulinelor si
receptorii limfocitelor T;
 Studiile acuale exploreaza caracterele polifactoriale ale
imunitatii si ale alergiei.
 ISTORIC
 -300: vaccinarea prin cruste de variola(China)
 1798: vaccinarea prin vaccin antivariolica (Jener)
 1884: fagocitoza (Metchnikoff – premiul Nobel in 1908)
 1885: vaccinarea antirabica (Pasteur)
 1890: hipersensibilitatea intarziata (Koch – premiul Nobel in
1905)
 1890: imunitatea antitoxica (Erlich - 1908)
 1890: imunitatea umorala (Von Behrling - 1901)
 1895: complementul (Bordet - 1919)
 1900: grupele sanguine ABO (Landsteiner - 1930)
 1902: hipersensibilitatea imediata sau anafilaxia (Richet – 1913
si Portier)
 1936: MHC la soarece (Gorer si Snell - 1980)
 ISTORIC
 1939: incompatibilitatea feto-materna (Levine)
 1956: auto-anticorpii anti-tiroglobulina (Roitt si
Doniach)
 1958: teoria selectiei clonale (Burnet – 1960 si Jerne -
1984)
 1958: MHC la om, HLA (Dausset - 1980)
 1958: toleranta (Medawar - 1960)
 1958: structura anticorpilor (Perter si Edelman -1972)
 1960: radioimunologia (Yalow – 1977 si Berson)
 1962: rolul timusului (Miller)
 ISTORIC
 1963: genele raspunsului imediat (Benacerraf –
1980 si McDewitt)
 1974: restrictia allogenica (Doherty si Zinkernagel
- 1996)
 1975: hibridoamele si anticorpii monoclonali
(Tonegawa – 1987 si Leder)
 1984: genele TCR (Davis)
 1995: genele susceptibilitatii la diabetul autoimun
(Todd si colab.)
 …
• În urmă cu 100 de ani, copiii primeau un singur
vaccin - cel antivariolic.

• Azi pot primi până la 11 vaccinuri de rutină.

• Deşi unele vaccinuri sunt în combinaţie

(DTPa-IPV, DTPa-IPV-Hib), unii copii pot primi
pînă la 20 de injecţii până la vârsta de 2 ani.
 TEORIA PROTECŢIEI IMUNITARE

• Vaccinurile conţin în medie 102 epitopi.

• Există aproximativ 107 limfocite B/ml la sugar.
• Teoretic un sugar ar putea raspunde la 105
vaccinuri simultan.
• În România sugarului în vârstă de 2 luni i se
administrează 3018 antigene.
 ORGANIZAREA SISTEMULUI
IMUN
 Celulele sistemului imun:
1. Celulele efectoare ale imunitatii specifice
(limfocitele B si limfocitele T)
2. Celulele efectoare ale imunitatii nespecifice
(celulele natural ucigase, celulele mononucleare
fagocitare – monocite/macrofage, celulele
granulocitare)
3. Celulele prezentatoare de antigen
 ORGANIZAREA SISTEMULUI
IMUN
 Organele limfoide:
1. Organele limfoide primare (maduva osoasa
hematogena, timusul)
2. Organe limfoide secundare (ganglioni
limfatici, splina, tesutul limfoid asociat
mucoaselor, sistemul imun al pielii)
CELULELE SISTEMULUI IMUN

 Raspunsul imun antigen specific implica, in

cadrul variantelor sale, participarea
preponderenta a LB, LT si a celulelor
prezentatoare de antigen.
 In cadrul raspunsului imun antigen
nespecific, participa in general celulele
fagocitare si limfocitele NK.
 Componentele sistemului imun

Nespecific Specific

Umoral Celular Umoral Celular

complement, Celule T; alte

macrofage,
interferon, anticorpi celule
neutrofile
TNF, etc. efectoare
Efectele sistemului imun

 Pozitive:
 Protecţie anti non-self
 Eliminarea selfului alterat

 Negative:
 Discomfort (inflamaţie)
 Afectarea selfului (autoimunitate)
 IMUNITATEA

Înnăscută - NESPECIFICĂ Dobândită - SPECIFICĂ

Antigen independentă Antigen dependentă

Fără timp de latenţă Cu timp de latenţă

Nu este antigen specifică Antigen specifică

Nu apare memorie Apare memorie
imunologică imunologică
 IMUNITATEA

Înnăscută Dobândită
Bariere fizice
Pilele, mucoasa intestinală, Nu există
mucoasa respiratorie
Factori solubili

Secreţii proteice şi neproteice Imunoglobuline

(anticorpi)
celule
fagocite, celule NK, Limfocite T şi B
eozinofile
 Imunitatea înnăscută -1

Sediu Componente Funcţii

piele Celule scuamoase Descuamare,

transpiraţie spălare

tract Epiteliu Peristaltică, scadere

digestiv columnar pH, săruri biliare,
acizi graşi

plămân Cili traheali Deplasare surfactant

mucociliar
 Imunitatea înnăscută -2

Sediu Componente Funcţii

Nazofaringe mucus, saliva, lacrimi spălare, lizozim

ochi

Sânge şi fagocite, Fagocitoză

organe limfoide Degradare
intracelulară

Celule NK, K Citoliză directă şi

mediată de anticorpi
 Imunitatea înnăscută -3

Sediu Componente Funcţii

Plasma şi lactoferina Depleţie de fier
alte secreţii transferina
seroase interferon, proteine antivirale
TNF- activare fagocite
lizozim Hidroliza
peptidoglicanilor

opsonizare, accentuare
fibronectina
fagocitoză, inflamaţie
complement
FAGOCITE:
Neutrofilele

fagocitoză,
moarte intracelulară,
inflamaţie,
distrucţii tisulare
–Nucleu şi citoplasmă
caracteristice
–Granulaţii

–Marker membranar CD67

Markeri pentru neutrofile

CD13 -aminopeptidaza N
metabolism al peptidelor reglatoare
CD33 -acid sialic, moleculă de adeziune
MPO –mieloperoxidaza
Proteină bactericidă
 Granulaţiile neutrofilelor

primare secundare

azurofile; caracteristice specifice neutrofilelor mature

pentru neutrofilele tinere

Conţin proteine cationice, Conţin lizozim, NADPH

lizozim, defensine, oxidaza, lactoferina şi
proteaze şi
mieloperoxidază proteina de legare a B12
FAGOCITE:
Macrofagele

-fagocitoză,
-moarte intra şi extracelulară,
-reparaţie tisulară,
-prezentarea antigenului în
cadrul răspunsului imun
specific

Nucleu caracteristic
Marker membranar: CD14
(receptor LPS)
Aderă la plastic şi sticlă
 Răspunsul fagocitelor în infecţii

 Semnale trigger
– N-formil metionina
– Factorii coagulării
– Produşii
complementului

 Răspuns fagocite
– Aderare vasculară
– Diapedeză
– Chemotaxie
– Activare
– Fagocitoză şi moarte
 Căile de degradare intracelulară

Degradare intracelulara

oxigen-dependenta oxigen-independenta

mieloperoxidaza-independenta mieloperoxidaza-dependenta
 Mediatori ai degradării oxigen
independente în fagolizozom

Molecule efectoare Funcţie

Proteine cationice (catepsina)
Lizozim
Lactoferina
Enzime hidrolitice (proteaze)
Alterarea membranei
microbiene
Hidroliza mucopeptidelor
din peretele bacterian
Extrage fierul bacterian
Digeră organismele distruse
 Celule killer nespecifice

•Celule NK şi LAK

•Celule K Toate “ucid”

organisme străine
•Macrofage activate
(nonself) şi self
•Eozinofile alterat
Celulele natural ucigaşe (NK)

 Limfocite cu granulaţii mari

(LGL)
 Omoară celule infectate şi
celula maligne
 Markeri membranari:
CD56 şi CD16 + absent CD3
 Activate de IL2 şi IFN-g
 celule LAK omoară celule
transformate şi maligne
 Celulele K

 Nedefinite morfologic
 Au receptor de IgG tip Fc
 Recunosc ţinte
“împachetate” în
anticorpi
 Pot fi celule NK (IgG),
macrofage (IgG),
eozinofile (IgE) sau alte
tipuri celulare (IgG)
Hematopoieza
Factori de creştere cu rol în
hematopoieză
 IL-3
 Factorul de stimulare al coloniilor granulo-
monocitare (GM-CSF)
 Factorul de stimulare al coloniilor macrofagice
(M-CSF)
 Factorul de stimulare al coloniilor granulocitare
(G-CSF)
 Eritropoietina, trombopoietina
 Citokine: IL-4, IL-5, IL-6, IL-7, IL-8
Organele sistemului imun
 Organe limfoide primare:
– măduva osoasă hematogenă,
– timus
 Organe limfoide secundare:
– ganglioni limfatici,
– splina,
– ţesutul limfoid asociat mucoaselor (MALT)
 Sistemul imun asociat tegumentelor
Măduva osoasă hematogenă:
sediul principal al hematopoiezei
 Generează toţi
progenitorii celulelor
sanguine
 Organizare tisulară:
– Fibre reticulare
– Celule stromale
(endoteliale,
fibroblaste, adipocite),
– Matrice extracelulară
Timusul:
sediul formării celulelor T mature
 Organ mediastinal bilobular organizat în lobuli, cu
zone corticale şi medulare
 Organ limfoepitelial
 În cortex, celule stromale, implicate în maturarea
timocitelor (progenitori al celulelor T)
 Celulele epiteliale secretă factori timici
timozina, timopoietina, etc., implicaţi în
maturarea limfocitelor T
 Corpii Hassal: structuri epiteliale în medulară
Ganglionii limfatici: structuri localizate
de-a lungul vaselor limfatice
 Filtrează antigenele (>90% eficienţă)
 Încapsulate, cu trei zone:
– corticală,
– paracorticală,
– medulară

Centrii germinali

Macrofage

Limfocite
Ganglionii limfatici

 Corticala:
– foliculi primari cu limfocite B, celule dendritice,
macrofage
– foliculi secundari centre germinative, sediul principal
al maturării limfocitelor B

 Paracorticala: Limfocite T şi celule dendritice

 Medulara: sediul plasmocitelor

 4. Centru germinativ
5. Medulara

3. Folicul limfoid
secundar
6. Vas limfatic eferent
2. Folicul limfoid primar
(limf B)
Artera
Paracortical
(limf T) Vena

1. Vas limfatic aferent

Sinus medular
Splina
 Organ încapsulat cu pulpă albă şi pulpă
roşie
 Pulpa roşie: eritrocite şi macrofage
(“cimitirul eritrocitelor”)
 Pulpa albă: foliculi limfoizi 
– celule T,
– zona manta (zona marginală a celulelor B)
 Pulpa albă

Pulpa roşie

Centru germinativ
Ţesutul limfoid asociat mucoaselor
(MALT)
 Mucoasa digestivă, respioratorie, urogenitală
 Ţesut limfoid asociat mucoasei intestinale =
GALT Gut Associated Lymphoid Tissue
(Plăcile Peyer  mai ales celule B)
 Ţesut limfoid asociat mucoasei nazale =
NALTNasal Associated Lymphoid Tissue
(inel Waldeyer, tonsile  celule B)
 Ţesut limfoid asociat mucoasei respiratorii =
BALTBronchus Associated Lymphoid Tissue
Ţesutul limfoid asociat mucoaselor
(MALT)
Pielea
 Compartiment epidermal
– keratinocite,
– melanocite,
– Celule Merkel,
– Celule Langerhans,
– Limfocite T
– granulocite
 Compartiment dermal
– Celule endoteliale,
– fibroblaşti,
– Celule dendritice,
– macrofage,
– Limfocite T