Imunitatea înnăscută (nespecifică)

Imunitatea înnăscută este imunitatea cu care ne naștem. Acest tip de imunitate este “scris” în
gene, oferind protecție pe tot parcursul vieții. Este forma imunității care oferă un răspuns
imediat invadatorilor străini. Răspunsul imun înnăscut este prima linie de apărare a
organismului împotriva germenilor care intră în organism. Celulele imune recunosc o
amenințare potențială, dau alarma și începe răspunsul inflamator.

Imunitatea înnăscută (nespecifică) implică bariere fizice (anatomice), chimice și celulare,

bariere care împiedică microorganismele să intre în corpul tău. Pielea, este cea mai evidentă
linie de apărare. Ea este prima care “blochează” invadatorii să intre în corpul tău. Alte linii de
apărare sunt: corneea, sistemul digestiv, vezica urinară etc. O tăietură, o arsură pot determina
o poartă de intrare la nivelul oricărei dintre aceste linii de apărare astfel încât un microb să
poată “intra” în corpul tău și să te infecteze. Exemple de imunitate înnăscută includ: reflexul
de tuse, enzimele din lacrimi, mucusul care înglobează bacteriile și particulele mici, acidul
gastric.

Funcțiile sistemului imun

1. Apărarea împotriva agenților patogeni (bacterii, paraziți, virusuri, fungi)

 Bacterii Paraziți Virusuri Fungi

2. Distincția între antige (Ag) self și non-self

 Ag self – structuri proprii organismului
 Ag non-self – elemente străine organismului, inclusiv celule infectate de agenți
patogeni sau tumorale
3. Depistarea și distrugerea celulelor tumorale
4. Rejetul grefei și răspunsul grefă contra gazdei (GVHD)

Mecanismele de apărare nespecifică:

1. Bariere externe: Tegumentare

Mucoase

2. Bariere interne: Bariere mecanice

Bariere chimice

Bariera celulară

Bariere externe:

1.1 Tegumentul este cea mai eficientă barieră mecanică datorită: integrității
(microorganismele nu pătrund prin tegumentul intact), exfolierii (sunt îndepărtate
microorganismele superficiale), pH-ului ușor acid, gradului de hidratare.

1.2 Mucoasele sunt mai puțin eficente decât tegumentul deoarece prin mucoase pot pătrunde
un număr mare de bacterii în organism.
Mucoasele acționează ca:

 Bariere mecanice: epiteliile și secrețiile care spală suprafețele

 Barieră glicoproteică: mucusul care împiedică aderarea bacteriilor de substratul
specific
 Bariera chimică: prin secrețiile care conțin lactoferină și lizozim
 Barieră ecologică: prin microbiota mucoaselor.

Bariere interne

2.1 Bariera mecanică – țesutul conjunctiv (poate fi depășit relativ ușor de unele bacterii)

1.2 Bariera chimică asigurată de interferoni, reactivi de fază acută și sistemul complement.

*Interferonii sunt proteine cu greutate moleculară mică și sunt eliberați de celule infectate
cu virus. Au rolul de a întârzia replicarea virală și generalizarea infecției, protejează
celulele neinfectate de infecția virală, permit dezvoltarea răspunsului imun. Se clasifică în
interferon α (înhibă replicarea virală), interferon β, interferon ϒ (afectează macrofagele
NK).

*Reactivii de fază acută acționează când organismul este supus unei agresiuni prin sinteza
și secreția crescută a unor proteine plasmatice (proteine de coagulare, proteina C reactivă,
protrombine, fibrinogen).

*Sistemul complement este un constituent normal al plasmei și are rol important

antibacterian.
Caracteristici ale apărării nespecifice:

 Constituie prima linie de apărare

 Este non-antigen specifică
 Nu are memorie imună (nu protejează post-infecție)
 Mecanismele de apărare nespecifică sunt asigurate de factori constituționali cu care se
nasc toți indivizii
 Oferă protecție prin componente ca:
 bariere mecanice (pielea intacta, mucusul de pe suprafața mucoaselor,
lacrimile de la nivelul ochilor)
 factori fiziologici (temperatura-tumorile se dezvoltă la 37grade C și temp este
o reacție impotriva lor, presiunea O2 care inhibă dezvoltarea anaerobilor,
balanța hormonală-valoare crescută a hormonilor corticosteroizi scade
intensitatea răspunsului imun)
 fagocitoza
 opsonizare=fagocitoza opsoninica
 factori umorali (inhibitori chimici și biochimici: acizii organici din secrețiile
glandelor sebacee, HCl, acizi biliari, acizi grași, enzime salivare, lactoferina,
tripsina, lizozima etc)

Anomaliile sale pot determina boli autoimune, inflamatorii și cancer. Imunodeficiența apare
când imunitatea este mai puțin activă decât normal, permițând apariția și recurența infectiilor
periculoase.
Bibliografie:

 Rotaru Paula, Sistemul imunitar

 Comanici Mihaela, Istoria Imunologiei, Curs 1 (2013)
 https://bioclinica.ro/pentru-pacienti/articole-medicale/imunitatea-innascuta-vs-
imunitatea-dobandita
 Constantinescu Ileana, Curs 1 Imunologie-Definirea aspectelor generale ale
răspunsului imun