Inflamația reprezintă o reacție de apărare nespecifică, localizată sau generalizată a țesuturilor vii, vascularizate,

față de agenții proinflamatori care înceracă să perturbe homeostazia (reacția la leziunea sau necroza tisulară).

Inflamatia generalizata = sistemica= cand agentul non self este deosebit de agresiv si o reactie doar localizata nu e capabila
sa anihileze si atunci reactia se generalieaza.

Exista modificari sistemice care insotesc uneori reactia de tip inflamator (chiar daca inflamatia nu se
generalizeaza, daca avem un raspuns inflamator foarte puternic localizat exista si o serie de reactii sistemice, dar
asta nu inseamna neaparat ca inflamatia s a generalizat, ci in cazul acestui raspuns inflamator localizat exista si o
serie de modificari sistemice.

ETIOLOGIA INFLAMATIEI
A. Factori exogeni, nespecifici:
 fizici (radiații ionizante, temperaturi extreme, energia electrică)
 mecanici (incizii, traumatisme)
 chimici (substanțe caustice, cristale endogene)
 biologici (microorganisme patogene: bacterii, virusuri, paraziți)

B. Factori specifici (imunologici):

• reacțiile de hipersensibilitate (HS), induc reacția inflamatorie prin: • degranulare mastocitară (HS de tip I)

• activarea complementului (HS de tip II și III)

• eliberarea de limfokine de către limfocitele T (L.T.) activate (HS de tip IV)

În ciuda unei largi varietăți etiologice, secvența evenimentelor fiziopatologice din inflamație este remarcabil de
similară, pentru că implică o succesiune de evenimente fiziopatologice specifice, declanșate ca răspuns la injuria
cauzată de un agent etiologic nespecific. Răspunsul inflamator determină reacții localizate (tisulare) în zona
injuriată, însoțite de modificări sistemice similare, indiferent de natura agentului proinflamator – diferă doar
localizarea / extinderea leziunilor tisulare.

Răspunsul inflamator trebuie să fie suficient de puternic pentru a distruge / neutraliza agentul etiologic, dar cu o
minimă injurie a țesutului afectat, astfel încât se vor parcurge doar etapele fiziopatologice necesare și suficiente în
acest scop.

Bariere naturale de aparare de care organismul dispune

1 Pielea Formeaza o bariera fizica in calea patrunderii microbilor (bariera fizica)

2 Mucoasele Inhiba patrunderea microorganismelor- nu atat de eficient ca pielea (bariera fizica)

3 Firele de par Filtreaza microorganismele, praful, impuritatile nazale (au rol de purificare – in nas)
 4 Cilii
5 Ducte lacrimale
Impreuna cu mucusul capteaza, fixeaza si elimina microorganismele, praful si impuritatile din tractul
respirator superior (acesti cili au o miscare vibratorie dinspre interior spre exterior, deasupra lor se
gaseste mucus=> orice impuritate care a scapat firelor de par si ajunge in caile respiratorii superioare
se va prinde de mucus iar cilii transporta acest mucus incarcat cu particulele non self spre exterior
si din cauza asta orice proces care ar putea modifica activitatea cililor, cum ar fi fumatul (care scade
activitatea sau chiar ii poate bloca) – persoanele fumatoare sunt mai vulnerabile la infectiile cu poarta
de intrare respiratorie).
Lacrimile dilueaza si indeparteaza substantele iritante si microbii (au rol inclusiv de curatare
mecanica)

6 Saliva Spala, indeparteaza microorganismele din cavitatea bucala microbii (au rol inclusiv de curatare
mecanica)

7 Epiglota Previne intrarea microorganismelor, a prafului din cavitatea bucala in trahee.

8 Urina Spala si indeparteaza microorganismele din uretra (protectie mecanica)

Protectie chimica - exista in anumite zone

1 pH-ul cutanat usor acid
2 acizii grasi nesaturati
3 lizozimul
4 Sucul gastric
5 Interferonul
6 Complementul seric
Inhiba cresterea microorganismelor
Functioneaza ca substante antibacteriene din sebum
Substanta antimicrobiana din saliva, lacrimi, secretii nazale, ranspiratie, fluidele tisulare.
Distruge bacterii si toxine.
Contribuie la apararea obisnuita prin protejarea celuleor de infectiile virale
Contribuie la apararea obisnuita si determina liza microorganismelor. Promoveaza
fagocitoza. Chemotaxie.

Dupa ce aceste bariere ale organismului sunt depasite sau dimpotriva, prin diverse manevre se poate insamanta un
agent patogen dincolo de aceste bariere (prin manevrele invazive) => perturbarea homeostaziei => produce leziuni
la nivelul locului de patrundere sau chiar sistemice=> organismul poate inca sa reactioneze.

Exista doua tipuri de reactie de aparare.

1. RASPUNSUL INFLAMATOR = APARARE NESPECIFICA

2. RASPUNSUL IMUN = APARARE SPECIFICA

aparare nespecifica

Serie de reactii care se desfasoara similar, indiferent de natura agentului non-self (antigenului) => nu
conteaza natura agentului, organismul reactioneaza LA FEL, in mod nespecific printr-o serie de manifestari specifice
raspunuslui inflamator.

Leucocitele sunt implicate in raspunsul inflamator, dar si in raspunsul imun (dar alte tipuri de leucocite).

aparare specifica

Presupune elaborarea de catre sistemul nostru imun a unor anticorpi specifici antigenului in cadrul
sistemului imun care declanseaza reactia de aparare.
Reactiile de aparare (atat cea specifica de tip imun cat si cea nespecifica de tip inflamator) sunt interconectate cu
procesele de reparatie tisulara, de regenerare si de refacerea totala a tesutului care a fost injuriat de agentul non
self. Daca nu se poate face reparatia, se face fibroza care este un compromis pe care il face organismul pentru a
reda integritatea structurala a unui tesut, cu pierderea functionalitatii partiale. Cu cat mai mult tesut e distrus si
inlocuit cu tesut fibros, cu atat regenerarea inclusiv functionala e mai scazuta, dar oricum tesutul se repara.

Febra = o reactie a organismului la prezenta unor citokine pirogene (unele citokine dintre mediatorii inflamatori au
si rol pirogen) => FEBRA NU este o reactie de aparare!!

• De foarte multe ori o reactie de tip inflamator va fi insotita si de febra deoarece sunt citokine comune in
ambele procese (participa atat la inflamatie, dar in acelasi timp pot modifica si set point-ul hipotalamic) .

• Din asta rezulta ca febra este o consecinta a acestei furtuni citokinice, nici decum nu e o reactie de aparare.

• Pe vremuri se credea ca febra este o reactie de aparare deoarece prin cresterea temperaturii anumiti agenti
patogeni ar putea fi inhibati sau chiar distrusi => in realitate e nevoie de T mult mai mari pentru distrugerea
microbilor.

• In cursul reactiei febrile, s-a demonstrat ca suntem mult mai vulnerabili din punct de vedere imunologic!

Inflamatia presupune participarea leucocitelor, astfel incat, reactia de tip inflamatir se va petrece doar in tesuturile
vascularizate!

SCOPUL/ OBIECTIVUL inflamatiei

• de a neutraliza/ distruge si sa elimine agentul proinflamator.

• daca nu il poate neutraliza/ distruge, macar sa il izoleze/ sa-l localizaze astfel incat impactul asupra
organismului sa fie minimal

• pregateste toate reactiile pentru refacerea zonei injuriate

INFLAMATIA NU INSEAMNA INFECTIE!

• Sigur ca agentii infectiosi pot detemina o reactie de tip inflamator, dar inflamatia poate avea loc si in prezenta
unor agenti non self de alta natura decat cea infectioasa (pot fi agenti fizici, mecanici, radiatii, substante
chimice, dar si agenti biologici care sa declanseze o infectie urmata de o inflamatie)

• In general in infectii exista reactie inflamatorie, dar inflamatia nu apare doar in cazul infectiei. Nu sunt
superpozabile aceste doua notiuni.

• Infectia ar putea aparea in cazul reactiei inflamatore declansata daca agentul non self este de natura bilogica,
insa poti avea inflamatie si in absenta unui agent infectios (iti prinzi degetul in usa – ai practic o injurie de tip
mecanic, traumatic, care declanseaza o reactie a organismului de tip inflamator).

Raspunsul organismului este similar si specific ( Specific acestei reactii de aparare, nespecific antigenului/ agentului
etiologic).

Ce e similar in aceasta secventa de evenimente fiziopatologice?

In primul rand raspunsul tisular (reactia locala)

In al doilea rand modificarile sistemice care insotesc uneori reactia de tip inflamator (chiar daca inflamatia nu se
generalizeaza, daca avem un raspuns inflamator foarte puternic localizat exista si o serie de reactii sistemice, dar
asta nu inseamna neaparat ca inflamatia s a generalizat, ci in cazul acestui raspuns inflamator localizat exista si o
serie de modificari sistemice.

Ce difera?

Gradul de localizare - raspunsul inflamator va avea ca obiectiv secundar sa fie cat mai restrans/cat ma localizat astfel
incat sa se produca o injurie minimala a organismului cu mentinerea obiectivul (de a neutraliza sau distruge agentul
non self). Inflamatia se va cantona intr-o zona minima necesara atingerii obiectivului. Gradul de inflamatie se poate
extinde pana cand ajunge sa fie generalizata, scopul fiind acela de neutralizare.

Daca obiectivul principal se poate face printr-un raspuns cat mai localizat este ideal, daca nu, oricum raspunsul va
cuprinde zone cat mai restranse posibil deoarece in cursul raspunsului inflamator, reactiile de aparare care vizeaza
distrugerea unor agenti proinflamatori nu sunt specifce pentru distrugerea acestui agent si pot injuria si celule
proprii, sanatoase ale organismului => distrugere cu niste victime colaterale care ar trebui sa fie minimale si cu
pregatirea reactiilor reparatorii din zona respectiva.

exista mai multe tipuri de reactii inflamatorii:

1. ACUTA

2. CRONICA

ACUTA
- raspuns prompt, pe termen scurt
- serie de modificari in primul rand hemodinamice
- In inflamati ac apare un exsudat de tip inflamator in
functie de care se si clasifica reactia acuta.
Dintre leucocitele dominante in raspunsul inflamator acut
sunt leucocitele granulare (mai ales PMN neutrofile).
Dureaza de la 2 zile pana la maxim 2 saptamani.
Predomina modificarile vasculare formandu-s exsudat
inflamator abundent. Infiltratul celular inflamator este
bogat in PMN neutrofile.
INFLAMATIA ACUTA are rol in apararea organismului
(eliminarea agentului cauzal si prevenirea extinderii
leziunilor la tesuturile invecinate sanatoase prin izolarea
ariei lezate) realizata prin
• Distrugerea microorganismelor patogene si/sau
inhibitia multiplicarii lor
• Neutralizarea + eliminarea substantelor toxice
• Inlaturarea celulelor moarte si a detritusurilor celulare
• Crearea de conditii pentru inceperea proceselor
reparatorii
CRONICA
= situatie in care agentul proinflamator nu poate fi cu totul
neutralizat, poate fi putin anihilat, insa nu se indeplineste
obiectivul inflamatiei, adica nu poate fi neutralizat total,
distrus si eliminat
=> din cauza asta agentul poate fi localizat, dar in interiorul
zonei care a fost localizata continua reactia de aparare,
continua inflamatia
- vorbim despre un raspuns inflamator persistent, putin
neuniform in functie de cat de mare e zona inflamata/ cat de
agresvi este agentul proinflamator).
In general, in inflamatia cronica sunt implicate leucocite non-
granulare
De cele mai multe ori repararea nu se va putea face cu tesut
sanatos, integru, ci se va face o reparatie de compromis prin
tesut fibros (uneori acest tes fibros e atat de abundent si atat
de neuniform elaborat incat apar cicatrici chiar deformante
cheloide, care deformeaza mecanic tesutul si uneori asta
influenteaza si buna functionalitate.
DIAGNOSTIC INFLAMATIE
DENUMIREA UNUI PROCES INFLAMATOR IN MEDICINA

Indicam organul si adaugam sufixul -ITA (ex: apendicita, artrita, miocardita, meingita, faringita). Trebuie sa
specificam si natura reactiei de tip inflamator (acuta sau cronica) si sa specificam tipul de exsudat (amigdalita acuta
pultacee = exsudat de tip purulent, apendicita cronica infiltrativa, apendicita acuta flegmonoasa).

SEMNELE CLINICE ALE INFLAMATIEI:

A. Semne cardinale locale (celsiene)

B. Semne generale/ sistemice

• Stare generala alterata

• Reactia de faza acuta

– FEBRA (determinata de eliberarea pirogenilor endogeni de catre micro-macrofage)

- LEUCOCITOZA cu NEUTROFILIE
- DISPROTEINEMIE datorata CRESTERII TITRULUI REACTANTILOR DE FAZA ACUTA (alfa 1 si alfa 2
globulinelor)
- Creste VSH
Ne bazam pe examenul fizic si pe prezenta acestor semne celsiene, dar trebuie neapart sa fim atenti si la
profilul biochimic al pacientului la care facem prezumtia clinica a inflamatiei!
Pe langa aceste semne celsiene de relevare a inflamatiei (examen clinic), avem si alte mijloace obiective pentru
identificarea ei = dozarea mediatorilor.

Nu se mai exprima inflamatia cu aceste semne clasice clsiene => TREBUIE NEAPARAT SA VEDEM PROFILUL
BIOCHIMIC al pacientului si sa dozam mediatorii, ca sa stim daca dam antiinflamatORII
Etapele inflamatiei acute
1. Rectia hemodinamica/ vasculara cu formarea exudatului inflamator
2. Reactia celulara cu formarea infiltratului celular inflamator
3. Eliberarea si/sau activarea mediatorilor chimici ai inflamatiei
4. Procesele reparatorii

RASPUNSUL INFLAMATOR ACUT

Celsiu (sec I) - a obserat ca in foarte multe situatii cand asupra organismului actiona un agent non-self apareau aceste
semne denumite actual SEMNE CELSIENE

• RUBOR (roseata), CALOR (caldura locala) TUMOR (tumefactie) DOLOR (suferinta subictiva - durere).

Galen (sec. II) a adăugat la semnele celsiene FUNCTIO LAESA (lezarea functionala = disfunctionalitatea tesutului
inflamat = impotenta functionala). Un tesut inflamat nu mai functioneaza cum trebuie/la parametrii obisnuiti nici
macar pe termen scurt (in inflamatia acuta), iar in inflamatia cronica, functio lesa apare pentru ca reparatia se face
cu tesut fibros iar disfunctionalitatea este evidenta.
SUBSTRATUL FIZIOPATOLOGIC = mecanismele care declanseaza aceste semne observate acum mult timp?
Doar in scop didactic impartim fazele raspunsului
inflamator intr-un moment hemodinamic (vascular) si
un moment celular.
Aceste evenimente se DESFASOARA SIMULTAM. Se
declanseaza in acelasi timp. Pe masura ce se succed
etapele hemodinamice, intervine si raspunsul celular.

Nu intotdeauna se parcurg toate etapele, ci doar acele etape necesare indeplinirii obiectivului inflamatiei, adica acela
de a neutraliza, localiza si elimina agentul proinflamator. Daca asta se reuseste prin parcurgerea a mai putine etape
este ideal pentru ca raspunsul inflamator trebuie sa fie cat mai limitat, insa, daca pentru atingerea obiectivului
principal trebuie parcurse toate etapele, se parcurg toate, raspunsul se amplifica, aria cuprinsa a inflamatiei se
mareste pana la aparitia raspunsului inflamator sistemic.

Important:

In functie de severitatea injuriei, se vor parcurge toate cele 3 etape sau doar 2 dintre ele. Respectiv, intotdeauna
reactia imediata, tranzitorie, efemera, de cateva secunde este reactia de tip vasonstrictor APOI tot un raspuns
imediat, dar ceva mai sustinut VASODILTATIA HIPEREMICA SAU VASOACTIVA care poate dura intre cateva ore si
cateva zile si, mai tarziu, daca e necesar, se poate ajunge si la faza 3, DE VASODILATATIE VASOPLEGICA in care apare
tumefactia cu extravazarea de fluid spre interstitiu cu aparitia edemului si care de obicei dureaza de la cateva ore la
cateva zile in raspunsul inflamator acut. In raspunsul inflamator cronic, aceasta faza va dura mai mult!

Ce se intampla in raspunsul inflamator ?

1. MOMENT VASCULAR = FAZA VASCULARA= REACTIA HEMODINAMICA

(FORMAREA EXUDATULUI INFLAMATOR)
- se aduc in zona actorii necesari pentru procesul de aparare, de fagocitoza

- se realizeaza pentru a pregatit procesul de DIAPEDEZA/TRANSMIGRARE

- prin reactia celulara care se produce simultan, apar mediatorii inflamatori si ulterior se formeaza exsudatul
inflamator care e foarte specific raspunsului inflamator acut. (atentie aici e celulara!)

Exista 3 etape/ 3 momente vasculare

MOMENT VASCULAR 1

- Apare imediat dupa momentul interventia agentului non self proinflamator

- Este foarte scurt, efemera, pasagera, de cateva secunde

- Se soldeaza cu o REACTIE DE TIP VASOCONSTRICTOR care se petrece la nivelul vaselor mici din teritoriul
lezat

- Este o VASOCONSTRICTIE REFLEXA

**Pe de o parte e o reactie de aparare in cazul in care e injuriat si un vas in acest atac,
vasoconstrictia cauta sa miniminezeze volumul de sange care s-ar putea pierde prin lezarea acelui vas.

**Tototodata este si o reactie nervoasa (reflex de axon)

MOMENT VASCULAR 2

- VASODILATATIA VASOACTIVA = faza HIPEREMICA= VASODILATATIA ACTIVA

 - Consta in relaxarea fibrelor musculare netede din peretii arteriolelor si venulelor din zona injuriata

- Are loc sub actiunea HISTAMINEI, KININELOR, ANAFILATOXINELOR, PROSTAGLANDINELOR

- Foarte specific vasodilatatiei hiperemice - faza de vasodilatatie activa prin faptul ca in aceasta faza, vasele
de sange sunt inca sensibile la stimuli de tip vasoconstrictor (vasodilatatia se face prin relaxarea celulelor
musculare netede din peretii vaselor, dar daca stimulam aceste celule musculare netede relaxate in faza de
vasodilatatie cu substante de ordin vasoconstrictir, acestea vor raspunde. Celulele musculare netede din
peretii vasului sunt inca responsive.

- VITEZA DE CURGERE A SANGELUI VA FI MAI MICA intr-un vas astfel dilatat astfel incat sa dea timp
proceselor de marginatie leucocitara (de ajungere a leucocitelor la marginea vasului in pregatirea procesului
de diapedeza).

- Reactia apare la nivelul unor vase de calibru nu foarte mare (arteriole sau venule din zona injuriata)

- Prin aceasta reactie vasodilatatorie se declanseaza o serie de procese care sa favorizeze ajungerea in zona
a unui volum mai mare de sange care sa aduca actorii principali = LEUCOCITELE care oricum ar ajung in
aceasta zona si sub influenta unor stimuli chemotactici (= substante care atrag si concentreaza leucocitele
in zona respectiva).

- Aceasta vasodilatatie hiperemica nu face altceva decat sa provoace in acea zona unele dintre semnele
celsiene RUBOR SI CALOR = ERITEM CUTANAT care apar pe fondul vasodilatatiei

- Datorita aportului suplimentar de sange tegumentul se va inrosi = RUBOR

- Sangele fiind agentul termic in organism, care preia caldura de la nivelul organelor capabile de
termogeneza pentru a-l transporta la organele care nu sunt capabile de acest lucru = CALOR ( sangele e cald
= caldura locala)

Daca agentul inflamator este neutralizat doar prin faza de vasodilatatie hiperemica este ideal, nu e
necesara si parcurgerea celui de-al treilea moment vascular, dar daca este vorba despre un agent
proinflamator puternic cu intensitate foarte mare, inflamatia poate sa ajunga in cel de-al treilea moment
vascular

MOMENT VASCULAR 3 - VASODILATTAIE PARALITICA = VASOPLEGICA

- Tot o faza de VASODILATATIE, dar de data asta nu mai vorbim de vasodilatatie activa, ci de VASODILATATIE
PARALITICA =inflamatia e atat de puternica incat celulele musculare netede nu mai sunt capabile sa
raspunda stimulilor de ordin vasoconstrictor (s vasoconstrictoare = molecule biologic active).

- Relaxarea e atat de importanta si persistenta incat se produce hiperpermeabilizare capilara cu

extravazarea de fluid in intertitiu, deci cu aparitia TUMEFACTIEI = EDEMULUI (TUMOR).

Cresterea permeabilitatii capilare este un proces bifazic – are doua etape

1. Faza precoce – sub sctiunea HISTAMINEI si poate fi blocata de ATIHISTAMINICE

2. Faza tardiva – sub actiunea BRADIKININEI, COMPLEMENTULUI, PROSTAGLANDINELOR SI

CIROKINELOR (IL-1, TNF)

HIPERPERMEABILIZAREA se realizeaza astfel: celulele musculare periendoteliale se contracta, ceea ce determina

largirea jonctiunilor dintre celulele endoteliale. Aceasta largire permite trecerea lichidului si a proteinelor din
lumenul vascular in interstitiu = FORMAREA EXSUDATULUI INFLAMATOR = TUMEFIERE LOCALA/EDEM/ TUMOR.
 - In aceasta faza de TUMOR, se extravazeaza plasma, apare congestia tisulara si sunt prinse terminatii
nervoase si poate sa apara durerea = DOLOR. In afara de aceasta tumefactie (de excitarea mecanica a
receptorilor pentru durere), duerera are si o MEDIERE CHIMICA, deoarece printre mediatroii inflamatori,
exista cativa care vor avea rol in declansarea durerii (de exemplu bradikinina este un mediator care poate
declansa durerea alaturi de stimululii mecanici in zona inflamata).

- Poate apare si FUNCTIO LESA

BENEFICIILE MOMENTULUI VASCULAR - toate acestea contribuie la indeplinirea scopului raspunsului

inflamator = distrugere/inactivarea agentului etiologic, localizarea reactiei inflamatorii si limitarea
injuriei tisulare.
Dilutie Flux mai mare de sange care in zona respectiva poate in anumite circumstante sa dilueze agentul
proinflamator (de exemplu daca agentul proinflamator este de natura chimica si vin cu mai mult sange,
agentul va si intr-un volum de sange mult mai mare, deci concentratia va scadea.
Extravazarea lichidului realizeaza dilutia toxinelor si a produsilor de catabolism.
Extravazarea proteinelor de tipul imunoglobulinelor (Ac) au rol in apararea locala. Fibrinogenul
genereaza local fibrina, ceea ce delimiteaza focarul inflamatr si favorizeaza afrontarea plagii in
cicatrizarea primara.
Creste Realizeaza transferul antigenul la nivelul ganglionilor limfatici (unde intalnesc un numar mare de
drenajul limfocite si macrofage). Risc de diseminare la distanta a infectiei.
limfatic
Staza Pregateste fenomenul de marginatie si de diapedeza
vasculara
Activarea Daca cumva se injuriaza si elemente ale peretelui vascular
hemostazei

MODIFICAREA VITEZEI DE CIRCULATIE A SANGELUI

Determina initial HIPEREMIA, ulterior STAZA (incetinirea fluxului sanguin prin):

- Vasodilatatie
- Cresterea vascozitatii sangelui (datorita hemoconcentratiei sangelui determinata de migrarea lichidului
plasmatic in interstitiu)
- Edemul local poate comprima vasele
- Se formeaza microtrombi prin stimularea aderarii si agregarii trombocitelor de catre tromboxani
- Determina HIPOXIE CELULARA de unde rezulta tulburari metabolice si leziuni endoteliale care contribuie la
cresterea permeabilitatii vasculare.

MODIFICARILE METABOLICE DIN FOCARUL INFLAMATOR:

= sunt consecintele stazei vasculare si hipoxiei celulare
Constau in:
- GLICOLIZA ANAEROBA = acumulare locala de acid lactic care determina ACIDOZA LOCALA
- SCADEREA ENERGOGENEZEI CELULARE => scade ATP prin:
Randamentul scazut al glicolizei anaerobe
Leziuni mitocondriale care determina decuplarea fosforilarii oxidative
- ALTERAREA REPARTITIEI APEI si IONILOR
Edem inflamator (acumularea apei in interstitiu datorita hiperpermeabilizarii capilare)
TRANSMINERALIZAREA (iesirea K si patrunderea Na in celule)
- DEGRADAREA + ACUMULAREA LOCALA a FOSFOLIPIDELOR MEMBRANARE care determina eliberarea de
ACID ARAHIDONIC si implicit CRESTEREA SINTEZEI DERIVATILOR DE ACID ARAHIDONIC.
 - CRESTE CATABOLISMUL PROTEIC prin eliberarea enzimelor LIZOZOMALE din FAGOCITE.
- Acumularea de factori ALGOGENI (ioni de H, K, serotonina, bradikinina si prostaglandine) + edemul care
cuprinde terminatiile nervoase libere =>durere, DOLOR.

2. RASPUNSUL CELULAR/ MOMENTUL CELULAR = REACTIA

CELULARA:

= FORMAREA INFILTRATULUI INFLAMATOR CELULAR

ETAPELE REACTIEI CELULARE:

1. DIAPEDEZA care implica urmatoarele procese

• MARGINATIA LEUCOCITARA
• ADERAREA LEUCOCITELOR, RULAREA SI ULTERIOR FIXAREA LA DUPRAFATA ENDOTELIULUI
VASCULAR
• STRABATEREA PERETELUI CAPILAR = IESIREA IN INTERSTITIU
2. CHEMOTAXIA
3. FAGOCITOZA
Celule care participa la raspunsul inflamator:
- Celule principale in inflamatia acuta LEUCOCITELE GRANULARE POLIMORFONUCELARELE NEUTROFILE
(GRANULOCITE PMN)

- Pot participa si alte tipuri de leucocite, dar intr-o proportie mult mai mica: 1. MASTOCITELE SI BAZOFILELE
2. EOZINOFILELE 3. MACROFAGELE SI MONOCITELE toate acestea deriva dintr-un precursor comun si au
capacitatea de fagocitoza, esentiala in raspunsul inflamator acut.

- Celule care participa la inflamatia cronica MACROFAGELE SI MONOCITELE (sunt in inflamatia acuta “celule
secundare”)

In inflamatie participa neutrofilele (acut), iar in nflamatia cronica macrofagele si monocitele cu derivatele lor. Faptul
ca acestea sunt celule principale in inflamatie (fie ca e acuta, fie ca e cronica) se bazeaza originea acestor celule.

- Stim ca elementele figurate din sange se formeaza in cursul hematopoiezei din celula stem pluripotenta.

- Din aceste celule stem pluripotente se dezvolta niste celule multipotente, una pe linie mieloida, alta pe linie
limfoida.

- Din celula stem limfoida se dezvolta principelele tipuri de limfocite

- Din celula stem mieloida apar niste unitati formatoare de colonii. Unitatile formatoare de colonii sunt
specifice (sunt deja celule orientate, “committed”). Va exista astfel?

• o unitate formatoare de colonii pentru seria eritrocitara,

• O unitate formatoare de colonii pentru seria megalocitara (unde se formeaza plachetele)

• In ceea ce priveste leucocitele, exista o serie de unitati formatoare de colonii pentru aproape fiecare
linie (linia bazofila, linia eozinofila) in timp ce pentru PMN si monocite exista un precursor comun
adica o UNITATE FORMATOARE DE COLONII GRANULOCIT-MONOCITARE (un precursor comun din
care se dezvolta pe de-o parte PMN neutrofile si pe de alta parte, monocitele din care deriva
macrofagele)
 • Aceste celule implicate in inflamatia acuta sau cronica au o proprietate comuna! Au capacitatea de
FAGOCITOZA-proprietate foarte importanta in inflamatie. PRACTIC NEUTRALIZAREA AGENTULUI
PROINFLAMATOR SE FACE PRIN FAGOCITOZA. Aceste tipuri de celule au capacitate de fagocitoza
deoarece au un precursor comun in procesul de hematopoieza.

DIAPEDEZA:

Exista mai multe momente vasculare si, practic, dupa acea vasoconstrictie efemera, pasagera, de cateva secunde, se
produce vasodilatatia din ce in ce mai accentuta daca agentul proinflamator e foarte puternic.

Aceasta vasodilatatie are un scop foarte important - creste aportul de sange in teritoriul acela si aduce un numar
mai mare de leucocite – in inflamatia acuta avem nevoie de leucocite PMN neutrofile

1A. MARGINATIA LEUCOCITARA = pierderea pozitiei centrale a leucocitelor in torentul sanguin si dispunerea lor
la periferia vasului.

Prin vase, curgerea sangelui este laminara, se face pe niste straturi. straturile au viteze diferite. In mijloc frecarea e
minima, deci viteza e maxima, pe masura ce ne indreptam spre periferia vasului, curgerea a straturilor e din ce in ce
mai lenta datorita frecarii de peretii vasculari.

- In general, leucocitele sunt angrenate in procesul asta circulator si doar 5% dintre leucocitele circulante se
gasesc in stratul din apropierea peretelui vascular.

CUM SE FACE MARGINATIA?

Procesul de marginatie e favorizat de momentul vascular prin vasodilatatie, staza, incetinirea vitezei si in final prin
marginatie ca urmare a emiterii selectinelor (molecule de adeziune celulara slaba care realizeaza capturaraea
leucocitului din curentul circulator si il aduce spre marginea vasului/ endoteliului, permitand o slaba rostogolire a
leucocitului de-a lungul peretelui vascular pana cand intevin integrinele si le fixeaza puternic astfel incat sa
pregateasca fenomenul de DIAPEDEZA.

Factori care participa la procesul de marginatie leucocitara:

- VASELE SE DILATA, ca SE PRODUCE STAZA, ca se face CHEMOTAXIE si vin multe leucocitele, acestea se vor
gasi mai ales pe marginea vasului = MARGINATIE in pregatirea procesului de DIAPEDEZA. Expunerea
moleculelor de adeziune de tipul INTEGRINELOR si SELECTIELOR celulara are rol crucial in captarea
leucocitelor din torentul circulator spre periferia vasului si se face.

- De la 5% se ajunge la 30-40% din leucocite sa faca marginatie (doar in fona injuriata) = ele vin prin
chemotaxie in zona injuriata, viteza sangelui e scazuta, asta favorizeaza procesul de marginatie si totodata,
acest proces mai are si un substrat biochimic (cu ajutorul integrinelor si selectinelor) in asa fel incat,
leucocitele sunt captate din torentul circulator si asezate la marginea vasului in pregatirea transmigratiei,
adica a diapedezei.

 Pe langa staza si scaderea vitezei circulatiei, spuneam ca este o reactie moleculara, o reactie biochimica.

Se produce un proces de captare = leucocitul din torentul circulator este atras spre marginea vasului (marginatie),
dar aceasta adeziune a leucocitului de endoteliu nu e atat de stransa, si leucocitul chiar daca nu se poate intoarce in
torentul circulator, se poate deplasa la suprafata endoteliului prin rulare (se rostogoleste de-a lungul endoteliului).

Leucocitele si celulele endoteliale care captusesc in interior vasul de sange, emit niste mediatori chimici care se
numesc molecule de adeziune celulara = proces activ.

Selectinele = determina recrutarea si captarea leucocitelor din torentul circulator asigurand aderenta slaba a
leucocitelor la entoeliul vascular.
=> Dupa emiterea unor molecule de adeziune celulara de tipul SELECTINELOR sunt elaborate si INTEGRINELE

Integrinele

- Sunt molecule de adeziune celulara mult mai stransa astrfel incat, leucocitul care a fost captat in procesul
de marginatie de catre selectine si a putut rula, la un moment dat este fixat foarte puternic de INTEGRINE
care sunt molecule de adeziune celulara stransa si nu mai poate sa se deplaseze deloc

- Leucocitul este fixat de peretele endoteliului de catre integrine in pregatirea procesului de transmigrare sau
diapedeza.

1b. STRABATEREA PERETELUI CAPILAR -IESIREA DIN INTERSTITIU = DIAPEDEZA PROPRIU ZISA
- In primele 24 h ies NEUTROFILELE

- In urmatoarele 24-48h ies MACROFAGELE

2.CHEMOTAXIA

=MIGRAREA ORIENTATA A LEUCOCITELOR SPRE FOCARUL INFLAMATOR SUB ACTIUNEA FACTORILOR

CHEMOTACTICI ELIBERATI IN FOCAR:

• TOXINELE BACTERIENE, IONII DE H

• ANAFILATOXINA C5a, COMPLEXUL C5,6,7
• LEUCOTRIENA B4
• IL-8
Raspunsul leucocitelor la agentii chemotactici este diferit in functie de concentratia acestora:
- Concentratiile mici de factori chemotactici determina POLARIZAREA si MIGRAREA LEUCOCITELOR in focarul
inflamator
- Concentratiile mari de factori chemotactici determina ASANAREA FOCARULUI INFLAMATOR prin
• Activarea fagocitozei
• Secretia de enzime lizozomale
• Generarea de radicali superoxizi bactericizi
3.FAGOCITOZA = Leucocitul ajunge in zona injuriata si incearca sa neutralizeze agentul proinflamator

Implica:
1. Aderarea de particulele non-self (favorizata de opsonizarea lor cu IgG si C3b)

2. Andocitoza (inglobarea particulei non-self)

3. Formarea fagolizozomilor (continutul lizozomilor se goleste in veziculele de fagocitoza) cu scopul DIGESTIEI

materialului non-self prin 2 mecanisme

• OXIGEN DEPENDENTE – actiune BACTERICIDA si CITOLITICA mediata de formarea radicalilor

superoxid si a peroxidului de hidrogen
 • OXIGEN INDEPENDENTA – prin actiunea LIZOZIMULUI, HIDROLAZEI ACIDE, PROTEINELOR CATIONICE,
LACTOFERINA, IONII DE HIDROGEN

1. Leucocitul
2. Ingurgideaza agentul non self (il cuprinde cu
prelungirile membranei
3. Internalizeaza agentul non-self, formeaza un
FAGOZOM (picatura in cae a fost inglobat
agentul inflamator – fagozom)
4. Se activeaza enzimele lizozomale care
participa la fagocitoza, se formeaza
fagolizozomul, agentul prinflamator este
distrus, neutralizat, digerat
5. Rezulta niste detritusuri celulare (aceste
detritusuri sunt si ale agentului
proinflamator(resturi) dar si ale organitelor
celulare care s-au activat) =>detritusurile
6. Detritusurile sunt eliminate si vor contribui
impreuna cu celulele care mor in aceasta
reactie la formarea exudatului inflamator
7. Dupa care leucocitul care si-a indeplinit
aceasta functie ii poate relua ciclul si sa
participe la un nou proces de fagocitoza.

MEDIATROTII INFLAMATIEI= agentii proinflamatori

In toate aceste etape ale raspunsului inflamator se elibereaza mediatori inflamatori

- Mediatorii proinflamatori sunt citokine proinflamatoare care au rol benefic in inflamatie, adica in acel scop
unic al inflamatiei de la distruge, neutraliza agentul proinflamator nonself care vrea sa distruga homeostazia
organismului.

- Mediatorii la un moment dat pot deveni nebenefici pentru organism deoarece nu sunt specifici, nu avem
specificitate asupra agentului proinflamator, deci pot declansa reactii distrugatoare pentru propriile celule
ale organismului.

In niste limite rezonabile, eliberarea acestor mediatori este foarte benefica deoarece grabeste distrugerea acestor
agenti proinflamatori, ii indeparteaza si initiaza procesele de reparatie, dar daca inflamatia nu se limiteaza la o
anumita zona si devine extrem de sistematizata din cauza agentului proinflamator care e foarte pternic, aceasta
furtuna citokinica devine distructiva pentru organism.

FINALITATEA PROCESULUI INFLAMATOR:

Trecand prin faza subacuta pe care o distingem de cea de faza acuta prin scaderea reactantilor de faza acuta si prin
aparitia dozabila (prin cresterea concentratiei) complementului seric.

• Inflamatia poate evolua prin vindecare, cu restitutio alt integru (cu mici modificari tisulare si cu
regenerare foarte buna, cu recapatarea morfologiei si functionalitatii tesutului)
 • Sau cu cronicizare - Cronicizarea se face atunci cand agentul proinflamator nu este anihilat fie ca e
foarte puternic, fie ca organismul nu are putere sa ii raspunda pe masura (SAU AMANDOUA) =>
incercare de distrugere continua pe termen lung = proces se cronicizeaza.

In general in inflamatia cronica, distrugerea tisulara e mai importanta si regenerarea nu se mai face
asa cum ar trebuie, tesutul nu mai e inlocuit cu acelasi tip de tesut care s-a distrus, ci cu tesut fibros,
apar cicatrici din cauza asta sau cicatricile pot aparea in tesuturi care sunt incapabile sa se
regenereze, iar tesutul ala e inlosuit cu tesut fibros.

Tesutul fibros este un tesut bogat in fibrina, care duce la acele cicatrici uneori deformante.

D. PROCESELE REPARATORII
Cuprind:
- inițial ASANAREA focarului inflamator de către fagocitele activate cu:
• eliminarea bacteriilor în inflamațiile septice
• eliminarea resturilor celulare în inflamațiile aseptice
- apoi
VINDECAREA fără sechele (injurie tisulară minimală) prin regenerarea celulelor (posibilă numai în țesuturile ale căror
celule prezintă capacitate de regenerare)

CICATRIZAREA (FIBROZA) apare în țesuturile ale căror celule nu au capacitatea de regenerare, atunci când a fost
lezată stroma conjunctivă și se caracterizează prin înlocuirea țesutului cu fibrină, cu potențiala formare a unor
depozite excesive de fibrină, care se pot organiza in cicatrici deformante, cheloide.
Etape:
- formarea exudatului sanguinolent
- activarea coagulării cu formare cheagului de fibrină
- colonizarea cheagului cu fibroblaști și capilare de neoformație
- formarea țesutului de granulație care substituie progresiv deficitul de substanță de la bază către suprafață
- proliferarea celulelor epiteliale dinspre marginile plăgii peste țesutul de granulație
- proliferarea fibroblaștilor + sinteza de colagen, cu fibroză locală.
Cicatrizarea poate fi:
➢ primară (în leziunile tisulare minime, la care marginile plăgii sunt afrontate: ex. incizii chirurgicale)
➢ secundară (în leziunile tisulare cu defect mare de substanță: ex. ulcer, abces).
Etapele cicatrizării sunt aceleași, dar cicatrizarea secundară necesită o cantitate mai mare de țesut reparator și un
timp mai îndelungat.

ABCEDAREA

ABCESUL = forma de inflamatie localzata in care exista un perete care delimiteaza clar zona inflamata de restul
tesutului indemn din zona respectiva. Intotdeauna abcesul are o camasa, iar in interior continua procesele de
incercare de distrugere a agentului proinflamator.Din cauza asta, in general in abces se formeaza puroi format din
detritusuri celulare, din produsi de degradare si metaboliti care trebuie sa fie evacuat.

Daca nu il evacuam, el isi va gasi o cale sa se deverseze fie la suprafata corpului, fie intr-o cavitate adica
FISTULIZEAZA. Daca lasam abcesul sa fistulizeze, acesta poate fistuliza intr-un vas de sange si sa duca la septicemie.
Daca fistulizarea are loc la nivelul unor mucoase va determina anumite manifestari dubioase.

Inflamatia se poate croniciza fara sa fie neaparat necesara trecerea pritr-un proces de abcedare si cu siguranta stim
ca exista boli inflamatorii cronice pe fondul carora pot surveni pusee acute pe care le putem obiectiviza prin cresterea
titrului de reactanti de faza acuta (prin hiper alfa1/alfa2 glubulinemie si mai ales prin urmarirea titrului proteinei C
reactive).

Uneori, cand agentul proinflamator nu poate fi distrus sau neutralizat, acesta e localizat și izolat prin
formarea unui ABCES, care apare mai ales în cazul unor infecții bacteriene sau fungice.

TIPURI DE INFLAMAȚIE (în funcție de natura exsudatului inflamator) În funcție de natura exsudatului, inflamațiile
acute pot fi:
Mecanism Cauze
EXSUDAT SEROS Exsudatul este apos, sarac in proteine hiperpermeabilitate vasculară infecții localizate în
Inflamatie seroasa moderată -> exudat bogat în seroase
albumine, cu celularitate redusă (pleură, peritoneu,
pericard, seroase
articulare, meninge),
dar și unele infecții
pulmonare
EXSUDAT FIBRINOS Exsudatul este mai vascos, bogat in hiperpermeabilitate vasculară Infecția
proteine (datorita acumularii de FIBRINA) marcată -> exudatul conține cantități pneumococică
Acumularea de fibrina duce la depunerea mari de albumine + proteine cu GM (pneumonie
de fibrina care formareaza cicatricile in mare, precum fibrinogenul -> lobară),
momentul reparatiei. depozitare locală de fibrină (care fie
streptococică,
se reasoarbe, fie se organizează
formând aderențe)
pericardita din RAA

EXSUDAT Determinat de prezenta puroiului. exudat bogat în neutrofile cu necroza infecții bacteriene
SUPURATIV De cele mai multe ori puroiul este localizat fagocitelor și transformarea lor în tisulare (localizate =
in interiorul uni abces care are acea camasa piocite -> eliberări extracelulare abcese sau difuze =
in interiorul caruia continua tentativele de masive de enzime lizozomale -> flegmoane-) sau ale
distrugere a agentului proinflamator. necroze celulare și formarea de puroi seroaselor (empieme
Puroiul apare in general datorita inflamatiei (conține piocite, detritusuri celulare,
produse de anumite bacterii (bacterii colesterol, eritrocite, fibrină)
piogene = stafilococ piogen)
INFLAMATIA In inflamatia ulcerativa se produce se produce o soluție de continuitate poate apărea în urma
ULCERATIVA NECROZA sau ERODAREA mucoasei/ la nivel epitelial, cu eroziune sau chiar unor traumatisme,
epiteliului. necroză tisulară prin acțiunea unor
Aceasta zona este inconjurata de o reactie toxine sau în zone
de tip inflamator de obicei in inflamatie ischemice
cronica
(pt ca ulceratia nu dureaza foarte putin,
poate sa persiste pana se repara si de aceea
poate sa apara initial un infiltrat inflamator
 acut dupa care infiltrat inflamator cronic in
jurul zonei ulcerate).
Daca ulceratia cuprinde si vase sanguine e
posibil sa apara in zona respectiva si leziuni
mult mai importante deoarece tesutul,
dupa ce ca este erodat mai apare si
insuficienta vasculara (adica insuficienta
pana la urma a celulelor leucocitelor care sa
vina si sa apere zona respectiva)
INFLAMATII hiperpermeabilitate vasculară foarte infecții cu Clostridium
SUPURATIVE marcată -> dezorganizarea rețelei perfringens,
HEMORAGICE capilare -> extravazarea în țesuturi de streptococ ß-
hematii + hipoxie cu necroză tisulară hemolitic, septicemia
meningococică
INFLAMATIA exsudatul se formează la nivelul infecții ale
CATARALA mucoaselor și conține mari cantități mucoaselor tractului
de mucus (prin stimularea secreției respirator (rinita
glandelor mucoase) alergică) sau digestiv
FEBRA IN INFLAMATIE

- Poate aparea de foarte multe ori deoarece o parte din mediatorii inflamatori sunt si substante pirogene (ex PGE-
2 este pirogenul final/ efectorul final al pirogenezei, cel care modifica set-pointul hipotalamic

- Nu toate fenomenele inflamatorii dau febra, doar cele zgomotoase

- In afara de PGE-2 exista si alte citokine cu efect pirogen, multi dintre reactantii de faza acuta pot avea si efect
pirogen (TNF alfa, interleukinele)

- Daca apare febra apar si fenomenele colaterale (anorexie, starea de maleza care e data de PG care actioneaza in
afara SNC.

- Pot exista si fenomene de leziuni si dilacerare musculara cu degradarea proteinelor contractile cu risc de
insuficienta renala (deoarece aceste proteine filtreaza si ajung in urina primara unde precipita)

LEUCOCIZA

• Oricum exista un surplus de leucocite in zona inflamata, daca inflamatia e generalizata evident ca exista
leucocitoza

• In formula leucocitara, in functie de natura agentului proinflamator, poate sa existe in formula

▪ dominanta neutrofilelor (bacteriene),

▪ limfomonitoza (infectii virale)

▪ eozinofilie (in infectiile parazitare)

O altă formă de evoluție a unui proces inflamator acut este CRONICIZAREA.

3. 2. INFLAMAȚIA CRONICĂ

Reprezintă un răspuns inflamator persistent, întreținut de incapacitatea de a distruge agentul etiologic. Are
un pattern neuniform.
Caracteristici:
- durată: săptămâni - luni
- modificarile vasculare sunt reduse sau absente
- infiltratul celular inflamator este bogat în mononucleare nongranulare (limfo-plasmocite + macrofage)
- deseori în procesul de reparație tisulară predomină proliferarea țesutului conjunctiv cu fibroză locală întinsă,
ceea ce poate duce la apariția de cicatrici, uneori deformante.
Etiologie:
➢ inflamații cronice secundare inflamațiilor acute, când agentul etiologic nu este distrus în totalitate de
reacția inflamatorie
➢ inflamații primar cronice, în caz de:
• virulență redusă a agentului patogen;
• persistența agentului lezional (la nivelul căilor biliare/renale = prezența calculilor)
• boli autoimune
Clasificare:
a) Inflamație cronică nespecifică (ex.: glomerulonefrita cronică)
b) Inflamație cronică granulomatoasă, ce apare ca răspuns la persistența Ag (ex.: TBC, lepra, sifilis, sarcoidoza)
- caracteristic granulomul inflamator, alcătuit din:
➢ miez format din:
- celule epiteloide (macrofage tranformate sub acțiunea citokinelor)
- celule gigante multinucleate (formate prin fuzionarea celulelor epiteloide)
➢ coroana de limfo-plasmocite
➢ capsula de fibroblaști și țesut fibros.