FIZIOPATOLOGIA

REACŢIILOR DE APĂRARE
ALE ORGANISMULUI
Şef lucrări Dr. Furău Cristian George
 Sumar
Răspunsul organismului la injurie-agresiune tisulară.
• Mecanismele de apărare nespecifică: barierele de
apărare ale organismului.
• Apărarea celulară.
Reacţia inflamatorie.
• Răspunsul inflamator.
• Consecinţele reacţiei inflamatorii.
• Inflamaţia acută.
• Inflamaţia cronică.
• Repararea tisulară
Apărarea organismului cuprinde totalitatea
SISTEMELOR Şi PROCESELOR care protejează
organismul faţă de o varietate de agenţi infecţioşi
(bacterii, virusuri, fungi, paraziţi) sau traumatici (factori
fizici, mecanici, chimici inclusiv poluanţi atmosferici)
capabili de a induce leziuni tisulare

Clasificare:
• apărare nespecifică
• apărare specifică
 Liniile de apărare ale organismului
Tipul de apărare Mecanismul specific
Apărarea de Bariere fizice:piele, conjunctivă, membrane, mucoase. Înlăturare
suprafaţă mecanică: descuamarea pielii, mucus, acţiune ciliară, expectoraţie,
salivaţie, vărsătură, urinare, defecaţie
Flora bacteriană normală: factori antibacterieni
Inhibitori chimici: aciditate gastrică, acid lactic, acizi graşi, lactoperoxidaze
Substanţe antibacteriene: lizozim, IgA secretor
Apărarea Febra, interferoni, complementul, lizozimul, proteina C-reactivă
nespecifică (reacţionează cu polizaharidele din capsula bacteriană şi activează
complementul), lactoferina (fixează şi înlătură fierul necesar multiplicării
bacteriilor), alfa1-antitripsina (inhibă enzimele bacteriene)
Inflamaţia Factori plasmatici solubili:
1. Sistemul coagulării (factorul Hgeman)
2. Sistemul complementului (factori chemotactici, anafilatoxine)
3. Sistemul kininelor (brdikinina)
Fagocitele: neutrofile circulante, eozinofile, monocite macrofage
Celule fixe (fagocite mononucleare) din alveole, splină, ficat, măduva
hematogenă
Răspunsul imun Umoral: celule B, plasmocite, Ig
Liniile de apărare ale organismului
APĂRAREA NESPECIFICĂ
􀂃 Caracteristici:
􀂃 prima linie de apărare a organismului
􀂃 răspuns imediat la agresiune
􀂃 fără specificitate (nu recunoaşte „self-ul” de
„non-self”)
􀂃 eficacitate medie
􀂃 fără memorie imunologică
􀂃 Componente:
• a) Barierele epiteliale mecanice şi chimice
• b) Flora normală (saprofită)
 Barierele MECANICE EPITELIALE
1. Pielea
• barieră fizică deoarece epiderma este alcătuită dintr-un epiteliu
pluristratificat keratinizat cu joncţiuni intercelulare strânse care
împiedică penetrarea agenţilor patogeni
• barieră chimică deoarece la suprafaţa pielii există un micromediu
acid şi proteine antibacteriene (ex, lizozim), iar temperatura
scăzută împiedică dezvoltarea microorganismelor
2. Mucoasa căilor respiratorii, a tractului gastro-intestinal şi uro-
genital
• barieră fizică: mucoasa este alcătuită dintr-un epiteliu
pluristratificat cu joncţiuni intercelulare strânse la toate aceste
nivele
• mucusul secretat la nivelul căilor respiratorii împiedică
penetrarea mucoaselor de către agenţii infecţioşi şi participă
împreună cu cilii vibratili la eliminarea acestora din organism prin
tuse/strănut (mecanismul muco-ciliar)
• barieră chimică prin secreţia de factori
antibacterieni:

􀀹 lizozimul şi lactoferina prezente în salivă şi

lacrimi
􀀹 peptidele numite defensine secretate de către
epiteliul respirator, digestiv, urinar
􀀹 glicoproteinele numite colectine includ proteinele
surfactantului (secretate la nivel pulmonar) şi lectina
care leagă manoza (MBL, Mannose-Binding Lectin
care activează complementul pe calea lectinică)
􀀹 pH-ul acid gastric (3-5) împiedică dezvoltarea
microorganismelor
 FLORA NORMALĂ

• cuprinde microorganismele non-patogene care

colonizează pielea, tractul intestinal şi uro-genital
• are rol protector de prevenire a colonizării cu agenţi
patogeni prin:
• competiţie de spaţiu/substanţe nutritive
• producţie de substanţe antimicrobiene
• scăderea pH-ului local
• unele dintre aceste microorganisme saprofite (ex.,
Pseudomonas aeruginosa) pot determina infecţii
• oportunistice la pacienţi cu imunosupresie
Louis Pasteur(vaccination for rabies
and anthrax)
 Fiziopatologia inflamaţiei
Inflamaţia = reacţie tisulară de apărare, cu caracter
local, dar cu participarea intregului organism ; tinde
să înlăture agentul etiologic şi să favorizeze
vindecarea.
Inflamaţia= răspunsul ţesuturilor vascularizate la
infecţii sau leziuni tisulare prin care sunt mobilizate
celule şi molecule ale organismului gazdă la locul
injuriei pt a elimina agentul cauzal
Mecanismului inflamaţiei este nespecific şi evoluează
la fel indiferent de natura agentului etiologic.
 Caracteristici generale ale inflamaţiei
• Are rol protectiv
• Esenţială pt supravieţuire
• Serveşte atât pt a neutraliza cauza iniţială a
injuriei celulare, cât şi consecinţele injuriei
• Mediatorii apărării includ fagocite, Ac şi
proteinele complementului, care pot fi
recrutate rapid
 Secvenţa reacţiilor în inflamaţie
• Agentul patogen, localizat extracelular, este
recunoscut de celule organismului
• Leucocitele şi proteinele plasmatice sunt
recrutate la locul injuriei
• Sunt activate leucocitele şi proteinele, ele
încercând să distrugă şi să elimine agentul
patogen
• Reacţia este controlată şi terminată
• Ţesutul afectat este reparat
Proprietăţi fundamentale ale inflamaţiei
• Componente ale răspunsului imun
• Consecinţe nefaste ale inflamaţiei (ac: astm,
glomerulonefrită; cr: artrite, astm,
ateroscleroză)
• Inflamaţia locală şi sistemică
• Mediatorii inflamaţiei
• Inflamaţia acută şi cronică
• Terminarea inflamaţiei şi iniţierea reparării
celulare
ETIOLOGIE:

 a) Factori NESPECIFICI:
biologici (bacterii, virusuri, fungi)
chimici (substanţe caustice, veninuri de insecte sau şerpi, cristale
endogene)
fizici (radiaţii ionizante, temperaturi extreme, energia electrică)
mecanici (incizii, traumatisme, corpi străini)

 b) Factori SPECIFICI (imunologici):

reacţiile de hipersensibilitate (HS) care induc reacţia inflamatorie prin:
degranulare mastocitară (HS de tip I)
activarea complementului (HS de tip II ; III)
eliberarea de limfokine de către limfocitele T activate (HS de tip IV)
bolile autoimune
 Concepte generale şi cauze ale
inflamaţiei
• Inflamaţia este benefică organismului ca răspuns
la agresiunea celulară externă şi necroză, dar
poate cauza şi lezare tisulară
• Componentele principale ale inflamaţiei sunt cea
vasculară şi cea celulară, ambele activate de
mediatori derivaţi din proteine plasmatice şi
diferite celule
• Etapele inflamaţiei=cei 5 R (1. recunoastere, 2.
recrutare leucocite, 3. indepartare (removal)
patogen, 4. reglarea răspunsului,5. reparare
(rezoluţie)
 Concepte generale şi cauze ale
inflamaţiei
• Cauzele inflamaţiei includ: infecţii, necroze
celulare, trauma, răspunsul imun
• Celulele epiteliale, macrofagele tisulare, celulele
dendritice, leucocite, etc posedă receptori pt
detectarea microbilor sau leziunii. Proteinele
circulante recunosc microbii din circulaţie
• Rezultatul inflamaţiei este fie eliminarea
agentului patogen urmată de scăderea inflamaţiei
şi reparare, fie injuria continuă => inflamaţie
cronică
 TIPURI DE INFLAMATIE

•Inflamaţie acută
•Inflamaţie cronică
 Inflamaţia acută
• Rol: apărarea organismului cu eliminarea agentului cauzal şi
prevenirea extinderii leziunilor la ţesuturile vecine sănătoase
(izolarea ariei lezate) realizată prin:
• distrugerea microorganismelor patogene şi/sau inhibiţia
multiplicării lor
• neutralizarea şi eliminarea substanţelor toxice
• înlăturarea celulelor moarte şi a detritusurilor celulare
• crearea condiţiilor pentru începerea proceselor reparatorii
Durata: zile (sub 2 săptămâni)
Predominanţa modificărilor vasculare: se formează un exudat
inflamator abundent
Infiltratul celular inflamator este bogat în microfage
(polimorfonucleare neutrofile) şi macrofage
MANIFESTĂRILE INFLAMAŢIEI ACUTE:

Semnele locale: 5 semne cardinale:

 calor, rubor, tumor, dolor şi functio laesa

Semne sistemice: reacţia de fază acută caracterizată

prin:
- febră determinată de eliberarea pirogenilor endogeni
de către micro/macrofage
- leucocitoză cu neutrofilie
- creşterea VSH determinată de creşterea
fibrinogenului cu favorizarea dispunerii eritrocitelor
- disproteinemia din reacţia de fază acută : scăderea
albuminelor, creşterea α1- şi α2-globulinelor
 Inflamaţia acută
• Componente majore
– Vasodilataţia vaselor mici cu creşterea debitului
sangvin local
– Creşterea permeabilităţii microcirculaţiei, cu
facilitarea extravazării de proteine plasmatice şi
leucocite din vase
– Migrarea leucocitelor din microcirculaţie,
acumularea lor la nivelul injuriei şi activarea în
vederea eliminării agentului patogen
 ETAPELE INFLAMAŢIEI ACUTE

A. Eliberarea şi/sau activarea mediatorilor

inflamaţiei

B. Reacţia vasculară cu formarea exudatului

inflamator

C. Reacţia celulară cu formarea infiltratului

celular inflamator

D. Procesele reparatorii
 Eliberarea şi/sau activarea
mediatorilor inflamaţiei
• Caracteristici:
• Declanşează şi modulează răspunsul
inflamator
• au origine celulară (sunt eliberaţi de celulele
participante la reacţia inflamatorie) şi
plasmatică (provin din activarea unor
constituenţi ai plasmei sub acţiunea factorilor
etiologici)
• MEDIATORII INFLAMAŢIEI = declansează si modulează
răspunsul inflamator.

Se clasifică în mediatori :

 de origine celulară (celule natural killer, limfocite T

mastocite,eozinofile,b azofile si fagocite

 de origine umorală (limfocitele B ce se transformă in

plasmocite ce fabrică anticorpii)
 MEDIATORII DE ORIGINE CELULARĂ

• preformaţi (stocaţi în granulele celulelor

participante la reacţia inflamatorie)

• nou-formaţi (sintetizaţi de novo ca urmare a

stimulării celulelor participante la inflamaţie)
Mediatorii de origine celulară PREFORMAŢI
(eliberaţi din granulele celulelor inflamatorii):

• din bazofile şi mastocite => histamina şi

factorii chemotactici pentru neutrofile (NCF,
Neutrophil Chemotactic Factor) şi eozinofile
(ECF, Eosinophil Chemotactic Factor)
• din fagocite => enzimele lizozomale
 Amine vasoactive

Histamina : Stocată în granulele mastocitelor si bazofilelor

Se eliberează prin degranularea indusă de mecanisme specifice
(imunologice)/ nespecifice
 Acţiuni : Vasodilataţie

Cresterea permeabilităţii capilare

Contracţia musculaturii netede bronhiolare si intestinale

Serotonina
Stocată în trombocite, în tractul gastro-intestinal si SNC
Se eliberează prin degranularea determinată de aderarea,agregarea
trombocitelor la colagenul subendotelial
 Acţiuni : Vasoconstricţie
Cresterea permeabilităţii capilare
Factor algogen / Amină pirogenă
Enzimele lizozomale

Stocate în neutrofile si macrofage;

se eliberează în fagocitoză

 Acţiune : Directă, degradare str. extracelulare

Indirectă, eliberare mediatori ai
inflamaţiei (complement/ kinine)
 Factorii chemotactici pentru
neutrofile (NCF) şi eozinofile (ECF)
• - atrag leucocitele în focarul inflamator:
• - neutrofilele reprezintă principalele fagocite
activate în fazele iniţiale ale inflamaţiei;
• - eozinofilele pe lângă rolul de apărare
antiparazitară, intervin şi în controlul
mediatorilor
• eliberaţi din mastocite.
 Mediatori neoformaţi
Derivaţii acidului arahidonic:
 Prostaglandine :
• Cresterea permeabilităţii capilare
• Vasoconstricţie sibronhospasm
• Factor algogen / Efect pirogen

 Tromboxani (TxA2):
• Stimulează aderarea si agregarea trombocitară
• Vasoconstricţie
 Prostacicline (PG I2)
• Vasodilataţie
• Inhibă aderarea si agregarea trombocitară
 Leucotriene: Efect chemotactic pentru macrofage
Factorul de agregare plachetară (PAF)

Sintetizat în cursul reacţiei de degranulare mastocitară

 Acţiuni : Agregarea trombocitelor
Vasoconstricţie

Citokinele :
• Citokinele sunt polipeptide sintetizate şi eliberate de un
spectru larg de celule: micro- şi macrofage, limfocite,
fibroblaşti, celule endoteliale ş care au efect pro- sau
antiinflamator. Au fost descrise peste 100 de citokine, dintre
care cele mai importante sunt interleukinele, interferonii şi
chemokinele
 Interleukinele (IL) -> proinflamatorii sunt
IL-1, IL-6 TNFα
(factorul de necroză tumorală)
Acţiuni :
• cresc sinteza şi expresia moleculelor de adeziune la suprafaţa
celulelor endoteliale în vederea atragerii leucocitelor în focarul
inflamator
• declanşează reacţia de fază acută, prin acţiune pe:
• hipotalamus: febră - sunt pirogeni endogeni
• măduva osoas􀂃 : leucocitoză cu neutrofilie (datorită eliberării
din depozitele medulare)
• hepatocit: creşte sinteza proteinelor de fază acută (proteina C-
reactivă, fibrinogen, α1- antitripsina/antichimotripsina, α 2-
haptoglobina, ceruloplasmina)
• induc proliferarea fibroblaştilor + stimularea sintezei de colagen
(rol în procesul de cicatrizare)
• antiinflamatorii sunt IL-10, TGFβ

Interferonii (IFN) = citokine cu rol major în apărarea

antivirală a organismului
3 tipuri principale:
􀂃 IFN-α si IFN-β – eliberaţi de macrofage şi de
celulele infectate viral =>> rol de creştere a producţei de
proteine antivirale de către celulele indemne din
vecinătate
􀂃 IFN-δ – produs de limfocite cu rol de creştere a
activităţii bactericide şi virulicide a macrofagelor

Chemokinele= proteine cu GM mică cu rol chemotactic

şi de favorizare a migrării leucocitelor în focarul
inflamator.
MEDIATORII DE ORIGINE PLASMATICĂ
Cuprind un ansamblu de proteine
plasmatice prezente în stare inactivă în
circulaţie şi care se activează în
cascadă în cadrul a 3 sisteme majore:

• sistemul complementului
• sistemul kininelor
• sistemul coagulării şi fibrinolizei
 Sistemul COMPLEMENTULUI
- complex de proteine serice activat pe 3 căi: clasică, alternă şi a
lectinei
- rol în medierea reacţiei inflamatorii prin următorii produşi biologici
activi:

Anafilatoxinele C3a si C5a determină:

• vasodilataţie
• creşterea permeabilităţii capilare
• contracţia musculaturii netede bronşiolare 􀃺 şi intestinale
• efect chemotactic (numai C5a)
• C3b produce opsonizarea particulelor de fagocitat
• C5b-9 (complexul de atac membranar) produce citoliza osmotică a
celulelor ţintă
Sistemul complementului
 Sistemul KININELOR
Cuprinde o familie de kinine, dintre care cea mai
importantă este bradikinina care se formează dintr-un
precursor plasmatic inactiv numit kininogen sub acţiunea
factorului XII Hageman activat
Acţiuni:
- vasodilataţie
-creşterea permeabilităţii vasculare
-contracţia musculaturii netede bronşiolare şi intestinale
- durere (factor algogen)
c) Sistemul COAGULĂRII /FIBRINOLIZEI
• Activarea coagulării are drept scop:
-oprirea sângerării la nivelul vaselor lezate
- crearea substratului pentru procesele reparatorii.
ETAPELE DE DESFASURARE ALE REACŢIEI
INFLAMATORII

 etapa vasculara

 etapa celulara

 etapa de reparatie tisulara

• ETAPA VASCULARĂ = conduce la formarea
EXUDATULUI INFLAMATOR

Se caracterizează printr-un aflux masiv de celule

proinflamatorii la nivelul peretelui vascular din aria
tisulară afectată: neutrofile, monocite, macrofage,
eozinofile (pricipalele cel. proinflamatorii).
Cuprinde următoarele procese:
• a) vasodilataţia
• b) creşterea permeabilităţii vasculare
• c) modificarea vitezei de circulaţie a sângelui şi are
drept consecinţă modificările metabolice din focarul
inflamator.
• Avantajele formarii exudatului inflamator:
extravazarea de lichid => diluţia toxinelor şi
a produşilor de catabolism
• extravazarea de proteine de tipul:
• Ig (Ac) => rol de apărare locală a
fibrinogenului conduce la generarea locală
de fibrină care delimitează focarul
inflamator şi
• favorizează afrontarea marginilor plăgii
• Modificările METABOLICE din focarul inflamator
sunt consecinţe ale stazei vasculare şi hipoxiei
celulare.
Ele constă în :
-glicoliza anaerobă
-edem inflamator
- degradarea lipidelor membranare cu eliberarea
de acid arahidonic
-catabolism proteic
- acumularea de factori algogeni
Formarea exudatului inflamator acut
ETAPA CELULARĂ – conduce la formarea
INFILTRATULUI CELULAR INFLAMATOR

Cuprinde următoarele etape:

a)marginaţia
b) rostogolirea şi aderare leucocitelor la suprafaţa
endoteliului vascular
c) diapedeza
d) chemotaxia
e) fagocitoza
• ETAPA DE REPARAŢIE TISULARĂ

Cuprinde :- etapa de fibroplazie=refacerea locala a

matricei extracelulare
- etapa de angiogeneza=refacerea locala a structurii
vasculare lezate
- refacerea, in functie de tesutul afectat,a stratului
epilelial(digestiv,respirator,intestinal,tegument) sau a
str.celulare proprii unui anumit tesut(hepatocitele)
- procesul de remodelare tisulara(remodelare
cicatriciala)
PROCESELE REPARATORII
• Fagocitele activate sunt implicate în asanarea
focarului inflamator urmată de vindecare prin
regenerare (pentru leziuni limitate) sau
cicatrizare (când a fost lezată stroma
conjunctivă).
• Cicatrizarea poate fi:
 primară (în leziunile minime, la care
marginile plăgii sunt afrontate: ex. incizii
chirurgicale, plăgi tăiate)
 secundară (în leziunile cu defect mare de
substanţă: ex. ulcer, abces, plăgi zdrobite).
 Reparaţia tisulară prin regenerare
– Ţesuturile se clasifică în labile, stabile şi permanente în
funcţie de capacitatea de regenerare
– Ţesuturile cu diviziune continuă (labile) conţin celule
stem capabile să se diferenţieze şi să înlocuiască celulele
pierdute cu menţinerea homeostaziei
– Proliferarea celulară este controlată de ciclul celular şi
este stimulată de factori de creştere şi interacţiuni
celulare
– Regenerarea hepatică este exemplu tipic pt acest tip de
reparaţie tisulară
 Reparaţia tisulară prin cicatrizare
(depozit de ţesut conjunctiv)
• Ţesuturile sunt reparate prin înlocuire cu ţesut
conjunctiv sau cicatriceal, dacă ţesutul lezat nu este
capabil de proliferare sau structura sa compromisă nu
permite regenerarea
• Principalele componente ale cicatrizării sunt:
angiogeneza, migrarea şi proliferarea fibroblaştilor,
sinteza de colagen, remodelarea ţesutului conjunctiv
• Cicatrizarea începe prin formarea de ţesut de
granulaţie
• Multipli factori de creştere sunt implicaţi în proliferarea
celulelor implicate în repararea tisulară
 Alterări ale reparaţiei tisulare
• Formarea inadecvată de ţesut de granulaţie
sau formarea unei cicatrici slabe poate duce
la: dehiscenţă şi ulceraţie
• Formarea excesivă de componente reparatorii
poate duce la cicatrici hipertrofice sau cheloid
• Granulaţie exuberantă
• Exagerarea procesului de contracţie a plăgii
 FORMELE INFLAMAŢIEI
Inflamaţii acute se caracterizează prin:
 durată redusă (zile)
 modificări vasculare (exudat inflamator)
 infiltratul celular inflamator bogat în PMN neutrofile
 rol în apărarea organismului

În funcţie de natura exudatului, inflamaţiile acute pot fi:

• Inflamaţiile seroase  determinate de infecţii localizate în seroase (pleură, peritoneu,
pericard, seroase articulare,meninge). Se formează un exudat bogat în albumine, cu celularitate
redusă
• Inflamaţiile fibrinoase  în infecţia pneumococică,streptococică, pericardită cu exudat
bogat în albumine si fibrinogen.
• Inflamaţiile hemoragice  în infecţiile cu germeni cu virulenţă crescută (meningococ,
Clostridium perfringens).
• Inflamaţiile purulente sunt produse de infecţii bacteriene localizate (abcese), difuze
(flegmoane) sau ale seroaselor (empieme). Exudatul bogat în neutrofile.
• Inflamaţiile catarale la nivelul mucoaselor tractului respirator sau digestive : exudatul bogat
în mucus (prin stimularea secreţiei glandelor mucoase)
 Inflamaţia acută seroasă

Amigdalita acuta

Inflamaţia herpetică
Inflamaţia fibrinoasă

Pericardita fibrinoasă
 Inflamaţia fibrinoasă

Peritonita fibrino-purulentă

Colita pseudomembranoasă
Inflamaţia acută purulentă difuză

Leptomeningita purulentă
Inflamaţia acută purulentă localizată

Foliculită

Abcese pulmonare recente

Abcese pioemice renale
Migrarea (diapedeza) neutrofilelor
în inflamaţia acută
 EVOLUŢIA INFLAMAŢIEI ACUTE

• Vindecare
• Formarea de abcese
• Fibroză
• Cronicizare
• Evoluţia inflamaţiilor acute depinde şi de alţi
factori locali sau sistemici indirecţi:

Factori locali ce pot prelungi răspunsul

inflamator:
o Corpi străini
o Infecţii
o Mobilitate excesivă în zona procesului
inflamator
o Perfuzie redusă
o Stază venoasă.
• Factori sistemici ce scad eficienţa inflamaţiilor
acute:
-Nutriţia
-Deficitele proteice scad apărarea imună şi
reacţiile inflamatorii, reduc vindecarea plăgilor
- Deficitul de vitamină C inhibă secreţia de
colagen din fibroblaşti
• Deficitul de vitamină A scade proliferarea şi
diferenţierea epiteliilor
• Deficitul de zinc, deoarece este cofactor
important al multor enzime
• Hormonii steroizi inhibă vindecarea
• Deficitul imun al vârstnicilor influenţează
negativ evoluţia inflamaţiei
• Diabetul zaharat se asociază cu deficit
imun, tulburări de perfuzie tisulară şi
neuropatie, care împreună determină o
evoluţie nefavorabilă a inflamaţiilor.
INFLAMAŢIA
CRONICĂ
 Inflamaţia cronică
• Caracteristici:
• durata: saptămâni - luni
• fibroză locală întinsă
• modificarile vasculare sunt reduse sau absente
• infiltratul celular inflamator este bogat în mononucleare (limfo-
plasmocite + macrofage)
• Etiologie:
• secundare inflamaţiilor acute
• inflamaţii primar cronice, în caz de:
– Virulenţă redusă a agentului patogen;
– persistenţa agentului lezional (la nivelul cailor biliare/renale = prezenţa
calculilor)
– boli autoimune
PATOGENEZĂ:

• Macrofagele activate deţin rolul central în

inflamaţia cronică. Activarea acestora se
realizează prin mecanism non-imun (infecţios
toxic) sau imun (citokine eliberate de
limfocitele T şi celulele NK)
În condiţiile în care macrofagele nu reuşesc
eliminarea agentului lezional, organismul încearcă
izolarea acestuia cu apariţia unei inflamaţii cronice
granulomatoase.

Leziunea caracteristică => granulomul inflamator

Granuloame multiple