Boli infecțioase

Imunitatea specifica si nespecifica:

Imunitatea nespecifică sau înnăscută reprezintă un tip de imunitate prezentă la naștere
sau la persoanele ale căror sisteme imunitare nu sunt încă pe deplin dezvoltate și, prin
urmare, nu este în măsură să furnizeze agenți patogeni specifici și selectivi. Este, de
asemenea, cunoscută sub numele de imunitate naturală, ereditară sau constitutivă, și
este prima linie de apărare în organismele neimunizate. Această primă linie a sistemului
de apărare al organismului este recunoscută ca cel mai vechi răspuns și este comună
tuturor organismelor multicelulare, inclusiv insectelor și plantelor.
Sistemul imunitar înnăscut include limfocitele NK (Natural Killer), celulele mastocite,
eozinofilele, bazofilele, macrofagele, neutrofilele și celulele dendritice: aceste celule au
mecanisme de lucru foarte diferite între ele, dar toate pot elimina și/sau identifica agenți
patogeni.

Ce este imunitatea nespecifică sau înnăscută?

Mecanismele imunității naturale sunt preexistente la punctul de contact cu
microorganismele și sunt activate în timp util, prin prezența agenților patogeni, înainte
ca organismul să poată dezvolta un răspuns imun specific față de aceștia (imunitate
specifică).

Această primă linie de apărare depinde de bariere anatomice, bariere fiziologice și

mecanisme de endocitoză/fagocitoză, precum și de bariere inflamatorii.

Barierele anatomice constau în piele și mucoase ale organismului uman, structurate

pentru a apăra corpul și a împiedica intrarea majorității agenților patogeni.

Barierele fiziologice includ: temperatura (multe microorganisme nu supraviețuiesc sau

nu suportă anumite temperaturi), nivelurile pH-ului (de exemplu, aciditatea gastrică este
o barieră fiziologică în imunitatea înnăscută față de infecții, deoarece foarte puține
microorganisme, odată ingerate, mai sunt capabile să supraviețuiască, datorită
nivelurilor scăzute ale pH-ului din stomac), și diferiți factori solubili (inclusiv proteine
solubile de lizozimă, interferon și complement, care sunt capabile să se lege la celulele
vecine și să stimuleze o stare de rezistență antivirală generalizată).

Endocitoza este un termen generic, care indică capacitatea celulelor de a capta

materialul extracelular care le înconjoară. Fagocitoza este un tip de endocitoză de
ingestie specializată, care constă în particule extracelulare, inclusiv microorganisme
patogene.
Barierele inflamatorii sunt activate ca urmare a semnalelor chimice, emise de celulele
atacate de agentul patogen. Ele reprezintă unul dintre primele mecanisme de apărare
ale corpului în prezența unui agent dăunător.

Mai mult, procesul de fagocitoză începe cu celulele imune specializate, numite

macrofage, care luptă împotriva agenților patogeni. Macrofagele sunt celule care
patrulează în corp prin fluxul sanguin, asigurându-se de absența agenților patogeni.
Odată ce un agent patogen invadează organismul, macrofagele se deplasează în țesut
pentru a-l înghiți și a-l digera, astfel distrugându-l. În plus, bazofilele sunt celule care
secretă histamine, care le semnalează mai multor celule imune despre amenințare, în
timp ce celulele Natural Killer T identifică celulele care nu seamănă cu celulele gazdă, și
eliberează substanțe chimice, care descompun și distrug agenții patogeni.

Ce funcție îndeplinește imunitatea nespecifică sau

înnăscută?
Imunitatea înnăscută este prima linie de apărare a persoanelor al căror sistem imunitar
nu s-a dezvoltat încă pe deplin sau este subdezvoltat. Ea reprezintă primul răspuns al
organismului în ceea ce privește prevenirea infecțiilor. Mecanismele imunității înnăscute
sunt adesea folosite pentru a elimina agenții patogeni chiar și în contextul răspunsurilor
imune specifice