Realizat : Ursachi Ana

Anticorpii .Răspuns imun.

 Ce este imunitatea ?
• Imunitatea este capacitatea organismului de a se proteja de virusuri,
bacterii și toxine, astfel încât să rămână sănătos. 
• Din punct de vedere biologic, imunitatea este starea de echilibru a
organismelor multicelulare, care răspund în mod adecvat în caz de
infecție sau boală. Totodată, sistemul imunitar presupune și toleranță
crescută astfel încât să se evite reacțiile alergice sau afecțiunile
autoimune. 
Știința despre imunitate este denumită imunologie.
Tipurile principale de imunitate sunt :
• Make Effective Presentations
• Using Awesome Backgrounds
• Engage your Audience
• Capture Audience Attention
Imunitatea poate fi clasificată în funcție de modul prin care este
dobândită :

Imunitatea dobândită în mod natural 

• Imunitatea dobândită natural este de două feluri: înnăscută (nespecifică) sau
dobândită în mod natural (nespecifică). 
Imunitatea înnăscută
• Imunitatea înnăscută este cea pe care o moștenim și cu care venim deja pe
această lume. Acest tip de imunitate nu se transformă în decursul anilor și nu
oferă protecție pe termen lung individului. Imunitatea înnăscută recunoaște
agenții patogeni și reacționează la aceștia. 
Imunitatea dobândită natural  
• Imunitatea dobândită natura se formează de-a lungul timpului, pe măsură ce
organismul intră în contact cu anumiți agenți patogeni și își formează anticorpi
pentru a -i distruge pe aceștia. 
• Imunitatea dobândită natural presupune memorarea agentului patogen,
recunoașterea sa și folosirea anticorpilor deja existenți în organism pentru
combaterea acestuia. 
•  
Imunitatea dobândită în mod artificial 
• Imunitatea dobândită în mod artificial presupune expunerea individului, în mod
controlat, la anumite virusuri. Scopul este să se reducă riscul de apariție a
complicațiilor sau chiar a decesului.  

Imunitatea dobândită prin vaccinare 

 
• Vaccinul conține antigeni (n.r. substanță care determină producția unor
anticorpi) care declanșează sistemul imunitar, însă fără a cauza afecțiunea în
șine. Vaccinarea induce astfel imunitate pe termen lung la anumite infecții,
stimulând producerea celulelor cu memorie. Vaccinul conține deci o formă
slabă a unui agent patogen, însă conține totodată și antigeni ce declanșează
sistemul imunitar, fără a cauza boală. Imunizare dobândită prin vaccinare este o
imunizare de tip activ. 
Imunitatea dobândită prin serumizare 
• Imunitatea dobândită prin serumizare se obține în mod pasiv și presupune
administrarea serurilor imune, care conțin anticorpii specifici unei anumite boli.
Acest tip de imunitate este temporară, eficacitatea să dispărând după 30 de zile. 
 Antigenele
• Antigene se numesc substanțe organice străine care, fiind inoculate în
organism, sunt capabile să inducă reacții imunologice specifice. Antigenele
posedă două caractere principale:
• 1.) provoacă elaborarea de anticorpi, antigenitate sau sensibilizarea
limfocitelor;
• 2.) intră în corelație cu anticorpii respectivi specificitate antigenică sau cu
limfocitele sensibilizate. Substanțele antigenice posedă eterogenitate,
specificitate, structură coloidală, solubilitate în lichidele organismului.
Proprietăți antigenice posedă otrăvurile de origine vegetală, natură animală
(șarpe, scorpion, albine, etc.), enzimele, proteinele eterogene native, diferite
elemente celulare din țesuturi și organe, microorganismele și toxinele lor.
• Antigenele se divizează în perfecte - ser sanguin, bacterii, virusuri
(declanșează RI, anticorpi) și imperfecte sau haptene - lipide, steroizi( nu
inițiază RI) -
Clasificarea antigenelor în funcție de origine

Antigene exogene[modificare | modificare sursă]

• Antigenele exogene sunt antigene ce pătrund în organism din mediul extern, prin contact,
inhalare, ingerare sau injectare. Prin endocitoză sau fagocitoză, aceste antigene sunt
înglobate de celulele prezentatoare de antigen (APC - antigen-presenting cells) - de fapt 
macrofage - și sunt fragmentate. După acest proces APC expun aceste fragmente
celulelelor T helper (limfocitele T). Acestea devin active și secretă citokine. Citokinele
sunt substanțe ce pot activa limfocitele T citotoxice, limfocitele B, macrofagele și alte
celule.
Antigenele exogene sunt mai numeroase decât antigenele endogene, și pot fi împărțite în
trei categorii:
• Antigene naturale: formează categoria cea mai cuprinzătoare. Aici sunt incluse toate
macromoleculele naturale din virusuri, microorganisme, fungi, plante și animale. După
dimensiuni se disting antigene moleculare (solubile) și antigene corpusculare.
• Antigene artificiale: antigene naturale, modificate chimic prin cuplarea, cel mai adesea
covalentă, cu una sau mai multe molecule mici, care le conferă o nouă individualitate
antigenică și o nouă specificitate de combinare cu anticorpii, în raport cu molecula de
origine. Antigenele artificiale s-au obținut, în principal, pornind de la moleculele proteice.
• Antigene sintetice: sunt polimeri de aminoacizi, cu secvență cunoscută, obținuți in vitro.
Antigene endogene[modificare | modificare sursă]
• Antigenele endogene sunt antigene ce au fost generate de
celulele organismului, ca rezultat normal al metabolismului
 celular, sau ca rezultat al unei infecții bacteriene sau virale.
Fragmente din aceste antigene sunt expuse pe supfața celulei
împreună cu moleculele MHC de clasă I. Dacă limfocitele T
citotoxice activate recunosc aceste endotoxine, secretă diferite
enzime ce lizează celula-țintă.
• Antigenele endogene pot fi împărțite în trei categorii:
• Antigene self (autogen): antigene endogen ce stimulează
producerea de anticorpi, generând o reacție autoimună.
• Antigene tumorale: antigene ce sunt prezentate de MHC de
clasă I pe suprafața celulelor tumorale.
• Antigene virale.
Clasificarea antigenelor după înrudirea filogenetică

• Idioantigenele sunt antigene specifice fiecărui

individ, de ex. antigenele 
Complexului major de histocompatibilitate
 (MHC, după inițialele în limba engleză).
• Izoantigenele sunt antigene de grup, specifice
doar unei părți a populației, de ex. antigenele
grupelor sanguine (Rh, A, B).
• Alloantigenele sunt antigene de specie, de ex.
majoritatea antigenelor bacteriene.
Reacția antigen-anticorp
• Reacția antigen-anticorp este o reacție dintre anticorpii
 din serul imun și antigeni. Este o reacție specifică,
deoarece anticorpul reacționează numai cu acel antigen
sub influența și în prezența căruia a luat naștere. Există
mai multe tipuri de astfel de reacții: unele (aglutinare, 
precipitare) sunt puse în evidență mai cu seamă in vitro,
altele (bacterioliză, hemoliză) atât in vitro, cât și in vivo,
iar altele (neutralizarea toxinelor și a virusurilor) de obicei
numai in vivo.
• Aceste tip de reacție are aplicații practice în biologie și în 
medicină.
 Anticorpii
• E lucru cunoscut faptul că corpul uman are capacitatea să lupte cu bacteriile și
virușii ajunși în organism, și fără ajutorul medicamentelor. Trebuie să știți însă
că, la modul practic, organismul nostru reușește să facă acest lucru cu ajutorul
anticorpilor. Anticorpii sunt proteine ​mari în formă de Y și reprezintă prima linie
de apărare a organismului împotriva infecțiilor. Ei sunt recrutați de către
sistemul imunitar să identifice și să neutralizeze obiecte străine, cum ar fi
bacteriile și virusurile.
Fiecare anticorp are un obiectiv unic, cunoscut sub numele de „antigen prezent
asupra organismului invadator”. Acest antigen este ca o cheie care ajută
anticorpul în identificarea organismului străin, adică a bacteriei sau a virusului,
ca mai apoi acestea să fie distruse înainte ca să provoace vreo boală.
• Așa cum orice lăcată are o singură cheie, un anticorp are un singur antigen
cheie. Ca și atunci când cheia este introdusă în lăcată și o descuie, antigenul
ajută anticorpul să identifice bacteria sau virusul ajuns în organism, să se
activizeze și să distrugă corpul străin.
 Anticorpi vs imunoglobuline
• Imunoglobulinele sunt de fapt proteine ​care funcționează ca anticorpii. Deseori, medicii folosesc
termenul de anticorp ca sinonim al imunoglobulinei. De altfel, imunoglobulinele se găsesc în sânge
și alte țesuturi și fluide din organism. Acestea sunt produse de celule plasmatice, care sunt derivate
din celulele B ale sistemului imunitar. La rândul lor, celulele B ale sistemului imunitar devin celule
plasmatice atunci când un antigen specific se leagă de suprafața anticorpului său.

Tipurile și funcțiile anticorpilor

• Anticorpul se leagă de un antigen specific. Acesta, la rândul său, semnalează celorlalte celule ale
sistemului imunitar să lupte și să scape de microbii care au invadat organismul. Există cinci clase de
anticorpi - IgM, IgG, IgA, IgD și IgE.

• lgA – joacă un rol important în lupta cu bacteriilor în mucoase (căile respiratorii, de exemplu)IgD
intervin in maturarea limfocitelor
• IgE au un rol cheie în lupta cu paraziții, helminții și mecanismul alergiilor. Acest anticorp este secretat
pentru a lupta cu alergenii.
• IgG sunt produse în cursul unui contact cu antigenul, contact care se prelungește, sau în cursul unui al
doilea contact al anticorpului cu un antigen. Acesta este răspunsul-memorie, principiul în baza căruia
funcționează imunitatea dobândită și vaccinurile.
• IgM sunt imunoglobulinele secretate în cursul primului contact cu un antigen și contribuie la eliminarea
microbilor.
 
• Unitatea structural a anticorpului
este o proteină tetracatenară ,
denumită monomer .
• Anticorpii se leagă de markerii
specifici – antigen * care se găsesc
pe suprafața virusurilor , bacteriilor ,
sau a unor toxine și le aglutinează .
• Sistemul imunitar poate fabrica
milioane de anticorpi diferiți , care ,,
luptă ,, împotriva unei largi varietăți
de invadatori potențiali .
• Persoanele care au grupa sangvună
O,A sau B, prezintă anticorpi fără de
alte grupe sanguine .
 Grupa sangvină AB , denumită și primitor universal ,
nu fabrică anticorpi față de celelalte grupe sanguine
Un anticorp produs de organism , în cazuri
patogene , împotriva propriilor sale celule sau
țesuturi poartă denumirea de autoanticorp .
Un anticorp care apare doar la anumiti indivizi al
unei specii și care acționează împotriva
componentelor țesuturilor străine ale unui individ din
aceeași specie poartă denumirea de izoanticorp .
Mulțumesc pentru atenția acordată.