Sistemul urinar – generalități ,

particularități .

Realizat : Ursachi Ana , gr.9

 Particularitățile sistemului urinar
• Aparatul urinar (numit uneori și sistem urinar)
este unul din aparatele fiziologice esențiale ale 
organismului care produce, stochează și elimină
deșeurile organismului prin urină. Acest sistem este
alcătuit din doi rinichi, două uretere, vezica urinară
 și uretră.
 Rinichii
• Rinichii sunt organe pereche, retroperitoneale, de forma unor boabe de fasole, cu o
lungime de aproximativ 11–14 cm și lățime de 6 cm. Localizați de o parte și de alta a 
coloanei vertebrale, se află imediat sub cutia toracică. Ocupă loja renală împreună cu 
glandele suprarenale, dezvoltate la polul superior al fiecărui rinichi. Datorită organelor
învecinate, rinichiul drept este localizat puțin mai jos față de rinichiul stâng.
• Rinichii au două fețe, una anterioară și una posterioară, o margine convexă și o zonă
concavă - zona hilară. În hilul renal intră artera renală și tot de aici iese vena renală și
este localizat pelvisul renal care drenează urina în vezica urinară prin ureter. Învelit în
mai multe straturi de apărare - grăsimea perirenală, fascia renală și grăsimea
pararenală, rinichiul are o capsulă fibroasă care, împreună cu celelalte straturi, asigură
protecție mecanică pentru rinichi. Deoarece localizarea rinichilor este imediat sub
ficat și splină și acestea la rândul lor sub diafragmă, rinichi sunt mobili în respirație.
• Structural parenchimul renal (masa renală) este divizat în două zone, una corticală,
superficială sau la exterior, și una medulară, în profunzime sau la interior. În
parenchimul renal are loc filtrarea sângelui și
sângelui  formarea urinii primare, care prin
procedee de reabsorbție și concentrare devine urină finală care este excretată la
exterior prin micțiune
 Ureterele
• Ureterele sunt vasele urinare care transportă urina din bazinetul renal
(pelvisul renal) în vezica urinară, unde se stochează până la urinare.
Ureterele sunt tuburi formate din fibre musculare netede cu o lungime
de 25-30 cm. Ele însoțesc în traiectul lor descendent mușchiul psoas și
vasele mari care coboară spre membrul inferior și sunt inervate de nervi
vaselor care le însoțesc .
 Vizica urinară
Este un organ cavitar, elastic, care stochează urina produsă de rinichi până
la un anumit volum când conținutul se va elibera la exterior prin actul
de micțiune (urinare). Chiar dacă volumul poate fi mai mare, de obicei
vezica conține și eliberează la o urinare un volum aproximativ de 300-
350 ml urină. Senzația de urinare apare după umplerea vezicii cu un
volum de minim 200 ml. Cel mai frecvent funcționarea anormală a
vezicii poate fi dată de anumite condiții endogene, de mediu și
psihologice. De-asemenea vezica constituie un mediu propice pentru
dezvoltarea infecțiilor urinare ascendente de la exterior prin uretră, mai
ales la femei datorită lungimii scurte a acesteia.
 Uretra
• Este vasul urinar final care conduce urina din vezică spre exterior printr-
un canal comun uro-reproductiv la bărbați, dar cu cale separată la femei,
față de vagin și orificiul vaginal. În timpul vieții embrionare pot apărea
defecte ale formării și traiectului uretrei care pot duce la malformații
serioase. Datorită diferenței de lungime a uretrei, bărbații nu au aceeași
frecvență de dezvoltare a infecțiilor urinare joase ca femeile.