Sunteți pe pagina 1din 9

CAP. II.

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA
APARATULUI EXCRETOR
2.1 Anatomia aparatului excretor
Aparatul excretor sau urinar face parte dintre aparatele de export ale materiei,
deoarece prin el se elimina produsi toxici rezultati din metabolismul tisular.
Aparatul urinar se compune din:
-

rinichi, organul secretor

caile de eliminare

bazinet

ureter

vezica urinara

uretra

2.1.1

Rinichiul

In mod normal se gasesc 2 rinichi, drept si stang.


Rinichii sunt situati in regiunea cea mai profunda a cavitatii abdominale, de o parte si
de alta a coloanei vertebrale. Rinichiul stang este situat cu o jumatate de corp de vertebra

mai sus decat cel drept. Sunt organe retroperitoneale si ocupa un spatiu numit loja renala.
Forma rinichiului este asemanatoare unui bob de fasole. Cei doi rinichi sunt asezati fata
in fata cu concavitatea spre coloana vertebrala. Greutatea rinichilor este de aproximativ
300 g. Parenchimul renal este friabil, rupandu-se cu usurinta in cursul traumatismelor.
Suprafata rinichiului, de culoare rosie-bruna, este neteda si lucioasa.
Rinichiul prezinta :
-

2 fete: una anterioara, una posterioara

2 margini: una laterala convexa, una mediala concava

2 extremitati: polul superior, polul inferior

Marginea mediala corespunde hilului renal, care reprezinta locul de intrare si


iesire al elementelor pedicolului renal: vasele renale si bazinetul,
In interiorul rinichiului, hilul se prelungeste cu o scobitura =sinusul renal.
Rinichiul este acoperit la suprafata de o capsula fibroasa, formta dintr-o retea de
fibre conjunctive si elastice. Pe sectiune longitudinala, rinichii sunt formati dintr-o zona
externa = corticala renala si o zona interna

= medulara. Medulara contine niste

formatiuni asemanatoare unor trunchiuri de con = piramide renale sau Malpighi.

Piramidele se termina cu o suprafata convexa = papila renala, care este perforata cu 15-20
orificii = aria cribrosa. Fiecare papila se deschide in cate un calice renal. Prin orificiile
papoilaree se deschid in calice, tubii urinari.
Lobul renal este alcatuit dintr-o piramida Malpighi impreuna cu substanta
corticala corespunzatoare. Numarul lobilor renali este egal cu cel al piramidelor renale
Malpighi.
Nefronul este unitatea anatomica si functionala a rinichiului. Fiecare rinichi
contine aproximativ un milion de nefroni. Nefronul este alcatuiit dintr-un corpuscul renal
si un sistem tubular ce formeaza tubul urinifer. Corpusculul renal sau Malpighi este situat
in zona corticala. Ele este alcatuit dintr-un glomerul vascular si o capsula epiteliala cu
pereti dublii care-l inconjoara = capsula Bowman.
Capsula Bowman prezinta:
a) un pol vascular care reprezinta locul de patrundere si iesire al vaselor in
corpusculul renal: arteriola aferenta care patrunde in corpuscul se capilarizeaza si
se continua cu arteriola eferenta care iese din corpuscul
Celulele mioepiteliale + celulele si fibrele nervoase din jur = aparatul
neuromioepitelial sau juxtamedular cu rol in reglarea debitului sanguin si al presiunii
arteriale.
b) in partea opusa polului vascular, se afla polul urinar care se contiuna cu primul
segment al tubului urinifer = tubul contort proximal.
Tubul urinifer sau renal continua corpusculul renal si este format din 3 parti
principale:
-

tubul contort proximal care prezinta o portiune in zona corticala si una in zona
medulara

ansa lui Henle, un tub in forma de U, care prezinta o ramura descendenta si


una ascendenta. Ramura ascendenta este mai groasa si revine pana in
vecinatatea polului vascular glomerular. L locul de contact, peretele acestui
tub este mai ingrosat si formeaza macula densa, care se gaseste langa aparatul
juxtaglomerular.

c) tubul contort distal este portiunea de la macula densa pana la varsarea in tubul
colector care se deschide in calice.

Rinichiul este irigat de o vasta retea arteriala care provine din artera renala,
ramura a aortei abdominale. Aceasta se divide in interiorul rinichiului, ajungand in final
la nivelul glomerulului renal.

Inervatia rinichului este asigurata de fibre simpatice, provenite din segmentele


toracice 10, 11 si 12 ale maduvei spinarii.
2.1.2

Bazinetul

Bazinetul sau pelvisul renal reprezinta primul rezervor de acumulara al urinei si de


formeaza prin confluenta calicelor renale. Calicele renala sunt tuburi membranoase mici
in care se deschid papilele renale.
Bazinetul prezinta o fata anterioara, o fata posterioara si doua margini: una superioara
si alta inferioara, care converg de la baza la varf. Baza este indreptata in sus si in afara si

la nivelul ei se gasesc calicele renale mari. Varful bazinetului este situat in jos si inauntru
si se continua cu ureterul.
Vena renala, arterea renala si bazinetul, impreuna cu nervii si limfaticele renale,
formeaza pedicului renal.
2.1.3

Ureterul

Ureterul este un conduct lung de 25-30 cm care continua bazinetul si se deschide in


vezica urinara.
Este situat retroperitoneal. Dupa traiectul pe care il are, i se descriu doua portiuni:
-

abdominala care corespunde peretelui lombar si fosei iliace, pana la


stramtoarea superioara a bazinului

pelviana, situata in bazin.

Calibrul ureterului este neunioform, prezentand portiuni mai inguste intre care se
gasesc portiuni mai dilatate.
Peretele ureterului este format din trei tunici concentrice:
-

tunica externa sau adventitia este conjunctiva,


tunica musculara sau medie este formata dintr-un strat muscular intern,
longitudinal si unul extern circular,

tunica interna sau mucoasa care prezinta numeroase cute longitudinale, avand
pe sectiune transversala un aspect stelat.

Vascularizatia ureterului:
- arterele provin din arterele:
renale
spermatice/ovariene
vezicale infewrioare
deferentiale
- venele converg spre vena iliaca interna
- limfaticele merg spre ganglionii lombari
Inervatia este simpatica si parasimpatica

2.1.4

Vezica urinara

Vezica urinara este un organ musculo-cavitar cu functie de rezervor: acumuleaza


urina, care se scurge continuu prin uretere si elimina urina ritmic in exterior, de 4-5 ori in
24 ore, prin actul mictiunii.
Forma si asezarea vezicii urinare variaza cu varsta si gradul dse umplere sau golire:
-

la fat si nou-nascut este un organ abdomino-pelvin, asezat inapoia simfizei


pubiene

la adult este un organ pelvin, care numai cand este plina, depaseste prin partea
superioara simfiza pubiana si vine in raport cu peretele abdominal.

Vezica urinara ocupa loja vezicala, fiind delimitata:


-

anterior, de simfiza pubiana

posterior de fundul de sac Douglas care: - la barbat o separa de rect


- la femeie de uter si ligamentele late

superior, de peritoneu

inferior, baza sau fundul vezicii vine in raport cu prostata, veziculele seminale
si canalele deferentiale sau cu pweretele anterior al vaginului si colul uterin.

Peretele vezicii este format din trei tunici: tunica externa sau seroasa, tunica
musculara formata din 3 straturi de fibre musculare netede , tunica interna sau mucoasa
care are o culoare rosiatica.
La examenul endoscopic peretii interiori ai vezicii urinare prezinta numeroase cute
sau coloane, iar la batrani au aspect areolat, datorita unor depresiuni.
La nivelul bazei vezicii urinare se observa orificiile ureterale, situate posterior si
orificiul uretral situat anterior.
2.1.5

Uretra

Uretra la barbat este un organ comun aparatului urinar si genital, deservind mictiunea
cat si ejaculatia.
Uretra se prezinta sub forma unui conduct cu traiect si calibru neuniform, incepand la
nnivelul orificiului uretral al vezicii urinare si terminandu-se la nivelul orificiului extern,
situat la extremitatea libera a penisului.
In functie de regiunile, pe care le strabate, uretra se imparte in 3 portiuni:

uretra prostatica

uretra membranoasa

uretra spongioasa sau cavernoasa

Uretra este formata din tunica:


-

mucoasa

submucoasa

musculara

Uretra feminina este mai scurta si mai larga decat la barbat. Orificiul extern se
deschide sub clitoris. Deoparte si de alta a orificiului extern se deschid canalele unor
glande asemanatoare prostatei.
Uretra feminina este formata dintr-o tunica musculara, ale carei fibre musculare
netede sunt dispuse:
-

strat longitudinal intern

strat circular extern

Deasemenea prezinta o tunica mucoasa.


Ambele tunici sunt invelite de corpul spongios al uretrei, care prezinta un tesut erectil
mult mai redus dect la barbat.
2.2 Notiuni de fiziologie
Rinichiul este un organ de importanta vitala si are numeroase functii, intre care
functia principala consta in formarea urinei. Prin aceasta se asigura epurarea organismului
de substante toxice. Formarea urinei se datoreaz unui mechanism complex de filtrare la
nivelul glomerulilor si de reabsorbtie si secretie la nivelul tubilor, prin filtrarea glomerulara
se formeaza urina primitiva (150 1 urina primitiv/24 ore, din filtrarea a 1500 1 plasma).
Urina primitiva are compozitia plasmei, dar fara proteine, lipide i elemente figurate.
Contine deci apa, glucoza, uree, acid uric si toti electrolitii sangelui.
In faza urmatoare, la nivelul tubilor care reabsorb cea mai mare parte a filtratului
glomerular, se formeaza urina definitiva. Totusi la acest nivel se face o selectare: tubii
reabsorb total sau in mare cantitate substantele utile si in cantitate mica, pe cele toxice.
Substantele utile sunt substante cu prag, care sunt eliminate prin urina numai cand

concentratia lor sanguina a depasit limitele fiziologice (apa, glucoza, NaCl, bicarbonate).
Substantele toxice sunt substante fara prag, eliminarea lor urinara facandu-se imediat ce
apar n sange.
Apa este reabsorbita in proportie de 99%, glucoza in intregime, sarurile si in
particular clorura de sodiu, in proportie variabila (98-99%). Substantele toxice nu sunt
reabsorbite decat in proportie mai mica (33% uree, 75% acid uric). Rinichiul are si
proprietati secretorii, putand elimina si chiar secreta unele substante, ca amoniacul, cu rol
foarte important in echilibrul acido-bazic.
Deci, procesul de formare a urinii cuprinde o faza glomerulara, in care prin filtrare
se formeaza urina initial si o faza tubulara, in care prin reabsorbtie si secretie se formeaza
urina definitiva. Caracterul de urin definitiva este dobandit de tubii distali prin procesul de
concentrare, sub influenta hormonului retrohipofizar. Dupa cantitatea de apa pe care o are la
dispozitie, rinichiul elimina unele substante intr-o cantitate mai mare sau mai mica de apa,
rezultand o urina cu densitate variabila.
Urina formata permanent - diureza (1,5-2,5 ml/min) -se depoziteaza in vezica
urinara, de unde cand se acumuleaza o anumita cantitate (250-300 ml), se declanseaza
reflex mictiunea- deschiderea sfincteralui vezical si golirea vezicii.
Miciunea - este un act constient, deschiderea si inchiderea sfincterului vezical
putand fi comandate voluntar. Rinichiul are si rol predominant in mentinerea echilibrului
acido-bazic, prin eliminarea de acizi si crutarea bazelor, mentinand pH-ul la cca. 7,35.
Rinichii mai asigura constanta presiunii osmotice a plasmei eliminand sau retinand, dup
caz, apa si diferiti electroliti. In concluzie, rinichii indeplinesc in organism trei functii de
baz:
-

functia de epuratie sanguina;

functia de mentinere a echilibrului osmotic;

funcia de mentinere a echilibrului acido-bazic.

Alterarea acestor functii conduce la aparitia sindromului de insuficienta renala,


urmata uneori de instalarea comei uremice.
Pe cale umorala un rol principal au:
-

hormonal antidiuretic (ADH) hipofizar, cu actiune in tubul contort distal si colector,


care conduce la reabsorbtia apei, rezultand oligurie si concentrare de urina

mineralocorticoizii = aldosteronul au actiune in tubii distali, conducand la reabsorbtia


Na+ si K+

parathormonul faciliteaza mobilizarea sarurilor din oase si stimuleaza eliminarea


renala de fosfati si K+ , si retinerea de Na+ si Ca2+

hormonii tiroidieni participa la intensificarea metabolismului proteic, cellular, in


general, cu cresterea cantitatii produsilor finali si a diurezei.

S-ar putea să vă placă și