Sunteți pe pagina 1din 3

Anatomia si fiziologia aparatului renal

NOTIUNI DE ANATOMIE

Aparatul urogenital - este format din aparatul urinar si genital. Cea mai
mare parte a produsilor de excretie se elimina, printr-un ansamblu de organe care
formeaza aparatul excretor.
Aparatul urinar - este alcatuit din cei doi rinichi si de caile evacuatoare
ale urnii: calice, bazinete, uretere, vezica urinara si uretra.
Rinichii - organele secretoare ale urinii, au forma de boabe de fasole si sunt situati de o
parte si alta a coloanei lombare. Fiecare rinichi, incojurat de un strat celulo-adipos si
invelit de o capsula fibroasa inextensibila, este situat in loja renala.
Rinichii au o margine externa convexa, o margine interna concava si doi poli: unul
superior si altul inferior. Pe partea concava se afla hilul renal, alcatuit din artera si vena
renala, limfaticele, nervii, jonctiunea uretero-bazinetala. Rinichiul drept este situat ceva
mai jos decat cel stang. Loja renala este limitata in sus de diafragm, in spate de ultimele
doua coaste si dedesubtul lor de muschi si de aponevrozele lombare, iar inainte, de
viscerele abdominale. In jos, loja renala este deschisa [de aici, usurinta cu care se produce
ptoza renala].
Situarea lombo-abdominala a rinichiului explica de ce durerile renale pot fi resimtite
lombar, abdominal sau pelvian, de ce tumorile renale se evidentiaza ca o masa
abdominala si de ce flegmoanele perinefritice cu evolutie superioara imbraca
simptomatologie toracica.
Nefronul - unitatea anatomica si fiziologica a rinichilui, alcatuit din glomerul [polul
vascular] si tubul urinifer [polul urinar]. Numarul nefronilor din cei doi rinichi se
evalueaza la 2 milioane.
Glomerulul - primul element al nefronului - este alcatuit dintr-un ghem de capilare care
rezulta din ramificatiile unei arteriole aferente, provenita din artera renala. Capilarele se
reunesc apoi si formeaza, o arteriola eferenta, care se capilarizeaza din nou in jurul primei
portiuni a tubului urinifer.
Tub urinifer - al doilea element al nefronului - se prezinta, sub forma unui canal lung de
50 mm, format din urmatoarele segmente; capsula Bowman, tubul contort proximal, ansa

Henle,tubul contort distal si tubii colectori. Capsula Bowman - are forma unei cupe care
inconjuara glomerulul si este alcatuit din doua, foite.
Capsula Bowman, impreuna cu glomerulul pe care il contine, poarta numele de corpuscul
Malpighi. Din tubi contorti distali, prin canalele colectoare si canalele comune care se
deschid in papilele renale, urina formata trece in calice si de aici in bazinet.
Legatura bazinetelor cu vezica urinara - organ dotat cu o musculatura puternica si situat
in pelvis, inapoia pubisului - este realizata, prin cele doua uretere. Traiectul abdominopelvian al ureterelor explica posibilitatea compresiunii acestora de catre fibroame,
chisturi ovariene sau cancere recto-sigmoidiene.
Uretra -canalul excretor al vezicii - are la femeie un traiect foarte scurt, spre deosebire de
barbat, la care traiectul este lung si traverseaza prostata, de unde posibilitatea
compresiunii uretrale de catre un adenom, de prostata, cu rasunet asupra intregului arbore
urinar.
NOTIUNI DE FIZIOLOGIE
Rinichiul este un organ de importanta vitala si are numeroase functii, dintre
care functia principala consta in formarea urinei. Prin aceasta se asigura epurarea
organismului de substante toxice. Formarea urinei se datoreaza unui mecanism complex
de filtrare la nivelul glomerulilor si de reabsorbtie si secretie la nivelul tubilor, prin
filtrarea glomerulara se formeaza urina primitiva [ 150 1 urina primitiva/24 ore, din
filtrarea a 1500 1 plasma]. Urina primitiva are compozitia plasmei, dar fara proteine,
lipide si elemente figurate. Contine deci apa, glucoza, uree, acid uric si toti electrolitii
sangelui.
In faza urmatoare, la nivelul tubilor care reabsorb cea mai mare parte a filtratului
glomeruiar, se formeaza urina definitiva. Totusi la acest nivel se face o selectare: tubii
reabsorb total sau in mare cantitate substantele utile si in cantitate mica, pe cele toxice.
Substantele utile sunt substante cu prag, care sunt eliminate prin urina numai cand
concentratia lor sanguina a depasit limitele fiziologice [apa, glucoza, NaCl, bicarbonati].
Substantele toxice sunt substante fara prag, eliminarea lor urinara facandu-se imediat ce
apar in sange.
Apa este reabsorbita in proportie de 99%, glucoza in intregime [conditia este ca in
sange sa existe mai putin de 1,60 g glucoza %o], sarurile si in particular clorura de sodiu,
in proportie variabila [98-99%]. Substantele toxice nu sunt reabsorbite decat in proportie
mai mica [33% uree, 75% acid uric]. Rinichiul are si propietati secretorii, putand elimina
si chiar secreta unele substante, ca amoniacul, cu rol foarte important in echilibrul acidobazic.

Deci, procesul de formare a urinii cuprinde o faza glomerulara, in care prin filtrare
se formeaza urina initiala si o faza tubulara, In care prin reabsorbtie si secretie se
formeaza urina definitiva. Caracterul de urina definitiva este dobandit de tubii distali prin
procesul de concentrare, sub influenta hormonului retrohipofizar. Dupa cantitatea de apa
pe care o are la dispozitie, rinichiul elimina unele substante intr-o cantitate mai mare sau
mai mica de apa, rezultand o urina cu densitate variabila.
Urina formata permanent - diureza [1,5-2,5 ml/min] - se depoziteaza in vezica
urinara, de unde cand se acumuleaza o anumita cantitate [250-300 ml], se declanseaza
reflex mictiunea - deschiderea sfincteralui vezical si golirea vezicii.
Mictiunea - este un act constient, deschiderea si inchiderea sfincterului vezical
putand fi comandate voluntar.
Rinichiul are si rol predominant in mentinerea echilibrului acido-bazic, prin
eliminarea de acizi si crutarea bazelor, mentinand pH-ul la cea. 7,35. Rinichii mai asigura
constanta presiunii osmotice a plasmei eliminand sau retinand, dupa caz, apa si diferiti
electroliti.
In concluzie, rinichii indeplinesc in organism trei functii de baza:
.
functia de epuratie sanguina;
.
functia de mentinera a echilibrului osmotic;
.
functia de mentinere a echilibrului acido-bazic.
Alterarea acestor functii conduce la aparitia sindromului de insuficienta renala, urmata
uneori de instalarea comei uremice.