SCOALA POSTLICEALA „ FUNDATIA ECOLOGICA GREEN”

BRASOV

INGRIJIREA
PACIENTULUI CU
INFECTIE URINARA

ELEV:
ANDOK TIMEA ANDREA
CLASA AMG II E

BRASOV 2019
CUPRINS
CAPITOLUL I ................................................................................................................................ 1
A. NOŢIUNI GENERALE DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE AL APARATULUI RENAL . 1
A1.RINICHII .......................................................................................................................... 1
A2.NEFRONUL ..................................................................................................................... 2
A3.VASCULARIZAŢIA RENALĂ....................................................................................... 2
A4.INERVAŢIA RENALĂ .................................................................................................... 2
A5.FORMAREA URINEI ...................................................................................................... 3
A6.ULTRAFILTRAREA GLOMERULARĂ ........................................................................ 3
A7.REABSORTIA TUBULARA ........................................................................................... 3
A8.SECREŢIA TUBULARĂ ................................................................................................. 4
A9.REGLAREA ACTIVITĂŢII RENALE............................................................................ 4
A10.REGLAREA NERVOASĂ ............................................................................................ 4
A11.REGLAREA UMORALĂ .............................................................................................. 4
A12.MICŢIUNEA .................................................................................................................. 5
A13.VEZICA URINARĂ ....................................................................................................... 5
CAPITOLUL II............................................................................................................................... 6
1.INFECTIA URINARA (ITU) .................................................................................................. 6
A.DEFINIŢIE: ........................................................................................................................ 6
B.CLASIFICARE ................................................................................................................... 7
C. CAUZE............................................................................................................................... 7
D.FACTORI DE RISC LA FEMEI ........................................................................................ 7
E.FACTORI DE RISC LA BARBATI ................................................................................... 8
F.FACTORI DE RISC COMUN (atat la femeie cat si la barbat) ........................................... 8
G.SEMNE SI SIMPTOME ..................................................................................................... 8
H.ETIOPATOGENIE ............................................................................................................. 9
I.INVESTIGATII .................................................................................................................... 9
J.DEPISTARE TIMPURIE................................................................................................... 10
K.TRATAMENT .................................................................................................................. 10
L.ANTIBIOTERAPIA IN ITU ............................................................................................. 11
M.TRATAMENT AMBULATOR (la domiciliu) ................................................................ 11
N.PROFILAXIA ................................................................................................................... 12
O.ETIOPATOGENIE: .......................................................................................................... 12
P.ANATOMIE PATOLOGICĂ: .......................................................................................... 12
CAPITOLUL III ........................................................................................................................... 13
A.PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA INTEVENŢII AUTONOME,
INTERVENŢII DELEGATE SI TRATAMENT DE SPECIALITATE .................................. 13
B.RECOLTAREA SÂNGELUI ............................................................................................... 14
C.EFECTUAREA TEHNICII................................................................................................... 14
D.RECOLTAREA URINEI...................................................................................................... 14
E.RADIOGRAFIA RENALǍ SIMPLǍ ................................................................................... 15
F.UROGRAFIA ........................................................................................................................ 15
 G.INTERVENŢIILE ASISTENTEI MEDICALE PRIVIND ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
CU ITU ..................................................................................................................................... 16
H.PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA ACTE TERAPEUTICE ....................... 16
J.INGRIJIRI DE PREVENIRE PRIMARA ............................................................................. 17
CAPITOLUL IV ......................................................................................................................... 18
A. PLAN DE INGRIJIRE AL PACIENTEI F.L. cu ITU ........................................................ 18
1.CULEGEREA DATELOR ................................................................................................ 18
2.DIAGNOSTIC DE NURSING .......................................................................................... 19
3.ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR ................................................................ 21
4.PLANIFICAREA, APLICAREA, EVALUAREA INGRIJIRILOR NURSING .............. 23
5. EXTERNAREA ................................................................................................................ 27
CAPITOLUL V ............................................................................................................................ 28
CONCLUZII ............................................................................................................................. 28
BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................... 29
CAPITOLUL I

A. NOŢIUNI GENERALE DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE AL APARATULUI RENAL

Metabolismul celular produce CO2 si anumite substante finale provenite în special din
catabolismul proteic, aportul oxigen poate si el realiza cantitǎti excesive de anumiti electroliti
(apa, NaCl, diferite sǎruri minerale) care trebuie eliminati.
Plamânii elimina CO2 si alte substante volatile, iar substantele nevolatile inutilizabile sau
în exces sunt eliminate împreuna cu o anumita cantitate de apa, în cea mai mare parte prin rinichi
si accesorii prin sudoare si materii fecale. Prin eliminarea substantelor nevolatile rinichiul
reprezinta principalul organ care mentine constant volumul, concentratia electroliticǎ si reactia
chimica a lichidelor organismului.
Rinichiul mai are si alte activitati: prin secretia de renina contribuie la reglarea tensiunii
arteriale, prin eritropoietina controleaza eritropoieza, prin schimbarile ionice contribuie la
mentinerea echilibrului acido-bazic.
APARATUL SECRETOR se compune din:
- rinichi, orgene de excretie,
- cai urinare
- calice-mici
- calice-mari
- pelvis renal
- uretere
- vezica urinara
- uretra.

A1.RINICHII

Sunt organe pereche situate retroperitonal, de o parte si de alte a coloanei vertebrale

lombare. Rinichiul are forma caracteristica, circa 300 grame, are doua fete (anterioara si
posterioara) si doua margini (laterala convexa si mediala concava).
In zona marginii concave se gasesc hilul si pediculul renal în care se vad vasele renale
(artera si vena), uretrul si fibre nervoase vegetative.
Selectionând rinichiul în lungul liniei mediane, din partea convexa spre cea concava se
observa:
- papilele si calicele renale: formatiuni membroase prin care se scurge urina;
- parenchimul renal, cu structura zonala: corticala si medulara.
Zona corticala este formata în principal din glomeruli, tubi uriniferi si vasele de sânge
care le apartin. Zona medulara contine 6-18 piramide renale (Malpighi), formate din tubi
colectori care dreneaza mai multi nefroni.
Piramidele sunt orientate cu baza spre periferie si vârful spre sinusul renal, deschizându-
se în papilele renale, acestea se deschid în calicele mici care conflueaza formând calicele mari
(2-3) si apoi pelvisul renal (bazinet) continuat cu ureterul.
O piramida Malpighi cu substanta corticala din jurul sau formeaza un lob cortical.

1
A2.NEFRONUL

Este unitatea morfofunctionala renala; îndeplineste toate procesele complexe care au ca

rezultat formarea urinii. Nefronul este alcatuit duntr-o capsula si un tub unifer lung.

Capsula Bowman, extremitatea pronimala, închisa dilaterala a nefronului, are forma unei
cupe cu pereti dubli, marginind o cavitate ce continua lumenul tubului. In adâncitura capsulara se
afla un ghem de 4-12 bucle capilare (glomerul), care rezulta prin diviziunea arteriolei aferente si
care se reunesc la iesirea din capsula, în arteriola aferenta. Capsula împreuna cu glomerulul
alcatuiesc capsulul renal Malpighi.
Segmentul pronimal al tubului urinifer este constituit dintr-o portiune contorta, tubul
contort proximal (care se afla în cortica renala) si este format dintr-un strat de celule a caror
membrana, spre lumen, prezinta o “margine în perii”, formata din microvili, care maresc mult
suprafata membranei.
Segmentul intermediar (ansa Heule), subtire este format din doua brate (descendent si
ascendent) unite între ele printr-o bucla, are epiteliul turtit, fara microviri. Nefronii care au
glomerulii în zona corticala externa are ansa Heule scurta, în timp ce nefronii cu glomeruli în
zona externa a corticolei (juntamedulari) are ansa lunga, care coboara profund în medulara.
Segmentul distal este format dintr-o portiune dreapta, ascendenta, care ajunge în corticala
în vecinatatea glomerulului propiu, în imediat contact cu arteriala aferenta. La acest nivel epitelul
tubular, la fel ca si celulele musculaturii netede a arteriolei aferente, prezintǎ modificari si
formeaza aparatul juxtaglomerular care secretǎ reninǎ. Urmeaza o portiune contortǎ situata în
întregime în corticala. Mai multi tubi distali se unesc si se deschid în tubul colector din structura
piramidelor Malpighi.

A3.VASCULARIZAŢIA RENALĂ

Este extrem de bogata, primind 20-25% din debitul cardiac de repaos. Artera renala,
ramura a aortei abdominale, patrunde prin hil si apoi se împarte în ramuri interlobare (între
piramide), din care se desprind arterele arcuate, ce formeaza o ansa în jurul bazei piramidelor,
arterele interlobulare, din care glomerulul. Dupa ce se regrupeaza în arteriole, se capilarizeaza
din nou în jurul tubului respectiv (în medulara) si se deschid în venele interlobulare, apoi în
venele arcuate.
Venele, având un traiect aproape asemanator cu cel al arterelor, se colecteaza în vena
renala care se deschide în vena cava inferioara.

A4.INERVAŢIA RENALĂ

Provine din plexul situat în hilul organului format în majoritate din fibre simpatice, dar si
din câteva fibre parasimpatice venite prin nervul vag. Fibrele nervoase, situate perivascular, se
distribuie celulelor musculare din peretele arteriolar si componentelor tubulare.

2
A5.FORMAREA URINEI

Mecanismul de formare a urinei cuprinde trei procese fundamentale:

- ultrafiltrarea plasmei la nivel glamerular;
- reabsorbtia;
- secretia anumitor constituenti în tubi.

A6.ULTRAFILTRAREA GLOMERULARĂ

Este un proces dirijat de forte fizice în urma caruia aproximativ 20% din cantitatea de
plasma care iriga rinichii trece prin membrana filtranta glomerulara, extrem de subtire, în
cavitatea capsulara. Membrana filtranta nu se comporta ca o membrana inerta ei, prin
proprietatile ei fizico-chimice, permite trecerea selectiva doar a unor constituenti si blocheaza
trecerea altora. Ultrafiltratul glomerular (urina primara) are o compozitie electrolitica identica cu
cea a plasmei; dar este lipsit de proteine, deci este o plasma deproteinizata.
La nivelul tubilor uriniferi au loc procese extrem de active, anumiti constituenti ai
ultrafiltrajului fiind reabsorbiti complet (glucoza) sau doar partial (Na+, Cl-, Uree), altii fiind
initial reabsorbiti si apoi secretati (K+).

A7.REABSORTIA TUBULARA

Este procesul prin care sunt recuperate anumite substante utile organismului din
ultrafiltratul glomerular, mentinându-se astfel homostazia lor plasmatica. Procesul este selectiv,
în sensul ca se realizeaza maximal pentru fiecare substanta într-un segment tubular prin actiunea
unor mecanisme celulare specifice, fiind conditionat de debitul substantei respective si de
necesitǎtile organismului. Reabsorbtia (transportul) diferitilor constituenti din ultrafiltrat prin
peretele tubului urinifer se face prin mecanisme active si pasive.
Transferul activ se realizeaza contra unor gradiente de concentratie sau electrice,
necesitând un consum de energie furnizata prin hidroliza ATP. Mecanismele de transport, activ
au capacitate limitata pe unitatea de timp si intervin în reabsorbtia glucozei, anumitor aminoacizi,
acidului uric, unor vitamine (B12, C), fosfatilor anorganici, sulfatilor si a principalilor ioni ai
filtratului (Na+, k+, HCO3).
Transportul pasiv se face sub actiunea unor gradiente fizico-chimice nu necesita consum
energetic, nu este limitat de o capacitate maxima si contribuie la resorbtia a trei constituenti
principali ai ultrafiltrajului: apa ureea si Cl-.
Apa se reabsoarbe în toate segmentele tubului, cu intensitati diverite, pe baza legilor
difuziunii si a osmozei, astfel încât din cei 125 ml filtrati glomerular pe minut, în vezica ajunge
numai 1ml/min (deci se absorb 124ml). În tubul contort si mai ales în cel colector se realizeaza
reabsorbtia facultativa a apei si Na+ sub controlul ADH si aldosteronului, ajustându-se
eliminarile în functie de starea de hidratare a organismului.

3
A8.SECREŢIA TUBULARĂ

Este procesul invers celui de reabsorbtie, transportând anumite substante din capilarele
peritubulare în lumenul tubului. Are rolul de a elimina atât substantele straine organismului, cât
si substantele prezente obisnuit în sânge (K+, acid uric), unele numai când se afla în concentratii
mari (creatina). Se realizeaza activ si pasiv.
Secretia activa, având sediul la nivelul tubilor pronimal si distal, se face împotriva unor
gradiente electrochimice si de aceea necesita un consum energetic ridicat (secretia de H +). Prin
eliminarea H+ tubii detin un rol fundamental în mentinerea echilibrului acido-bazic al
organismului.
Secretia pasiva implica transportul unor constituenti în sensul gradientelor de concentratie
si de aceea nu necesita consum energetic direct. Acest mecanism intervine în secretia K +, a
bazelor si a acizilor slabi.

A9.REGLAREA ACTIVITĂŢII RENALE

Se face pe cale nervoasa (activitatea glomedulara) si pe cale umorala (activitatea tubulara).

A10.REGLAREA NERVOASĂ

Se realizeaza prin fibrele vegetative care se distribuie arteriorelor, glomerulului si tubilor.

Sistemul vegetativ nu contribuie direct la controlul elaborarii urinei, ci doar indirect, prin
influentarea conditiilor de irigatie renala. De altfel, se stie ca rinichiul denervat si chiar
transplantat continua sa functioneze aproape normal.
Stimularea nervilor renali si a unor zone presoare din bulb, hipotalamus si scoarta
cerebrala determina vasoconstrictie renala si scaderea diurezei pâna la anurie. Stimularea
nervilor vegetativi renali produce si scaderea eliminarilor urinare de Na+, prin cresterea
reabsorbtiei tubulare a ionului.

A11.REGLAREA UMORALĂ

Considerata a detine rolul principal, se realizeaza de mai multi hormoni. Hormonul

antidiuretin (A.D.N.), secretat de nucleii hipotalamici si eliberat din neurohipofiza, controleaza
eliminarile urinare de apa, actionând la nivelul segmentului distal al nefronului. Sub actiunea
AND creste reabsorbtia de apa în tubii distali si colectori, concomitent cu diminuarea volumului
si cresterea concentratiei urinei.
Mineralocorticoizii, în special aldosteronul, controleaza eliminarile urinare de Na+ si K+
la nivelul segmentului distal al nefronului, stimulând reabsorbtia de Na+ si excretia de K+.
Parathormonul mobilizeaza sarurile minerale din oase, stimuleaza eliminarile renale de
fosfati, K+ si retine Ca+ si Na+. Hormonii tiroidieni intensifica metabolismul celular, în special pe
cel protidic si prin cresterea generarii de produsi finali de metabolism, maresc diureza, acelasi
efect având si alterarea legarii apei si a sarii în tesuturi.
Rinichiul în conditii de irigatie insuficienta sau ca urmare a unor modificari ale
compozitiei chimice a urinei ajunsa în tubii distali, descarca o enzima-renina-care actionând
asupra unei globuline plasmatice, produce angiotensina I, care se transforma enzimatic în plasma
si tesuturi în angiotensina II, cel mai puternic vasoconstructor natural si stimulator al secretiei de

4
aldosteron. La nivelul renal, angiotensina II, actionând asupra musculaturii arteriorelor
glomedulare modifica intens rata filtrarii si prin aldosteron influenteaza eliminarile urinare de
Na+ si K+.

A12.MICŢIUNEA

Urina elaborata de rinichi ajunge prin tubii colectori la nivelul papilelor, umple calicele si
bazinetul, apoi prin contractia acestora, este eliminata în ureter. Prin unde de contractie urina este
transportata de-a lungul ureterului pâna în vezica urinara.

A13.VEZICA URINARĂ

Este un organ cavitar muscular în care se acumuleaza urina între mictiuni.

Urina, descarcata în jeturi prin cele doua orificii ureterale, nu poate reflua în uretere din
cauza ca acestea au traiect oblic în peretele vezical si nici nu poate curge prin uretra, deoarece
colul vezical este prevazut cu doua sfictere, unul neted, involuntar care înconjoara începutul
uretrei si celalalt striat, controlat voluntar.
Vezica urinara are proprietatea de a-si mari capacitatea în timpul umplerii, fara modificari
importante ale tensiunii peretilor si ale presiunii intravezicale. Aceasta propietate, denumita
plasticitate, este rezultatul unei adaptari a tonusului musculaturii vezicale la cresterea
continutului.
Înregistrarea presiunii intravezicale a aratat ca, dupa o usoara crestere initiala la primele
jeturi de urina, presiunea înregistreza un platon în tot timpul umplerii vezicale pâna la volumul
de 300-400 ml, când are loc o crestere brusca a presiunii si este declansata mictiunea reflexa
când împrejurarile permit.
Prima senzatie de plenitudine vezicala este perceputa la un volum de 100-150ml, la 150-
200ml este resimtita prima dorinta de mictionare, iar peste capacitatea fiziologica vezicala (250-
400ml) apar contractii puternice ale musculaturii peretelui vezical, care determina senzatia
necesitatii imperioase de a urina.Mictiunea este rezultatul unor reflexe declansate de distensia
peretilor vezicali.Impulsurile aferente sunt transmise unui centru lombar (simpatic), de unde se
descarca impulsuri aferente care, prin fibrele hipogastrice, inhiba contractiile, relaxeaza muschii
vezicali si întaresc tonusul sfincterului neted al colului vezical.
Concomitent distensia vezicala declanseaza impulsuri care ajunse la maduva pe calea
nervilor rusinosi sunt conduse apoi pe cai aferente nespecifice spre centrii nervosi superiori,
ajungând pâna la nivelul scoartei cerebrale, determinând senzatia de a urina.
Daca mictiunea nu este posibila, impulsurile pornite de la cortex, prin centrii medulari,
inhibǎ tonusul muschiului vezicul, concomitent maresc tonusul sfincterului extern, marind
continenta vezicala. Daca conditiile permit, are loc mictiunea.
Refluxul mictiunii este declansat de distensia vezicala, impulsurile ajung pe fibre
averente din nervii pelvici la un centru sacrat parasimpatic al mictiunii, de unde se descarca
impulsuri care tot prin fubre al enervilor pelvici produc contractia musculaturii vezicii si
relaxarea sfincterului intern al colului vezical. Concomitent are loc relaxarea voluntara a
sfincterului extern striat si urina începe sa se evacueze din vezica.
Procesul evacuarii este ajutat de contractia musculaturii abdominale si a diafragmului
care, crescând presiunea intraabdominala, comprima vezica. Reflexul medular al mictiunii este
controlat de numerosi centrii supramedulari cu rol facilitar sau inhibitor.

5
CAPITOLUL II

1.INFECTIA URINARA (ITU)

A.DEFINIŢIE:

Infectia tractului urinar (ITU) este o infectie bacteriana care afecteaza vezica urinara,
rinichii, ureterele sau uretra. Aceste organe si tuburi alcatuiesc tractul urinar. Cele mai multe ITU
sunt infectii fie ale vezicii urinare fie ale rinichiului.
La adultul sanatos ITU sunt rareori severe. Cu toate acestea, ITU pot determina lezarea
rinichiului punand chiar viata in pericol daca nu sunt tratate prompt, in special la persoanele care
asociaza si alti factori ce predispun la complicatii. In mod obisnuit cauzele infectiilor urinare
sunt reprezentate de bacteriile ce patrund in uretra si ascensionarea acestora in tractul urinar.
Bacteriile de la nivelul intestinului gros, prezente in fecale reprezinta cea mai comuna
sursa de infectie a tractului urinar. Una dintre cele mai probabile cauze a ITU la femeie e
reprezentata de raportul sexual care favorizeaza introducerea bacteriilor in uretra. Atat femeile
cat si barbatii pot face ITU daca intarzie sa urineze. Alte cauze ce favorizeaza dezvoltarea ITU
sunt reprezentate de obstructiile sau problemele tractului urinar.
Mai putin obisnuit este ca bacteriile din sange sau sistemul limfatic sa ajunga in tractul
urinar.Cineva poate avea ITU daca are unele din urmatoarele simptome:
- durere sau arsuri cand urineaza (disurie) ,
- nevoia de a urina frecvent si eliminarea unei cantitati mici de urina ,
- sensibilitate sau greutate in partea de jos a abdomenului,
- urina tulbure sau urat mirositoare ,
- durere intr-o parte, in spate sub cutia toracica (durere in flanc) ,
- frison si febra ,
- greata si varsaturi.
Marea majoritate a ITU sunt diagnosticate pe baza simptomatologiei si a sumarului de
urina. Urocultura poate fi folosita sa confirme suspiciunea de ITU dar nu este intotdeauna
necesara. Multe dintre cadrele medicale prescriu antibiotice in cazul unei ITU fara sa astepte
rezultatul uroculturii daca simptomele si rezultatele sumarului de urina sugereaza o ITU.
Mai mute teste pot fi facute daca simptomele nu se amelioreaza sub tratament sau infectia
poate fi complicata prin sarcina, diabet, litiaza renala (piatra la rinichi), marirea prostatei sau alte
afectiuni. Majoritatea ITU pot fi tratate cu succes cu antibiotice pe cale orala.
Perioada de tratament depinde de localizarea infectiei (vezica sau rinichi), sex si varsta
precum si de prezenta sau absenta conditiilor ce favorizeaza complicatiile cum ar fi diabetul,
probleme ale prostatei si sarcina.
Infectiile tractului urinar sunt printre cele mai comune infectii bacteriene ale
organismului si oricine si la orice varsta poate avea o ITU. Dar cel mai mare grup afectat de ITU
este de departe cel al femeilor tinere si de varsta medie active sexual. Copiii si persoanele
invarsta de ambele sexe au un risc crescut de a dezvolta ITU comparativ cu alte grupuri de varsta.

6
B.CLASIFICARE

-ITU inalte
-pionefrita (abcesul renal), pionefroza, abcesul
perinefric ;
-clinic :durere lombara, febra> 38, simptome de infectie sistemica
-ITU joase
-cistita bacteriana acuta si cronica, pericistita, uretrite acute si cronice nespecifice, periuretrite;
-clinic : polachiurie,imperiozitate,disurie ,sensibilitate suprapubiana ,globul vezical;
-infectiilegenitale la barbat,
- prostatita acuta ,prostatita bacteriana cronica,prostatita nonbacteriana ,abcesul prostatic,empiem
vezicular,epididimita acuta :orhiepididimita acuta,epididimita cronica ;
-clinic : durere perineala ,ejaculare dureroasa ,hemospermie .

C. CAUZE

Bacteriile ce intra in uretra si ajung in tractul urinar reprezinta cauza infectiilor de tract
urinar. O alta sursa de infectie e reprezentata de bacteriile ce colonizeaza (ce traiesc) in intestinul
gros si sunt prezente in scaun.
Raportul sexual favorizeaza introducerea bacteriilor in tractul urinar, in special la femei.
Cateterele (sondele), care sunt mici tuburi flexibile ce se introduc in vezica pentru a
permite urinei sa curga, reprezinta surse comune de infectie bacteriana la persoanele spitalizate o
lunga perioada de timp sau la cele care au aceste catetere permanent.
Ocazional bacteriile patrund din sange sau sistemul limfatic cauzand infectiile vezicii sau
rinichiului. Litiaza renala (piatra la rinichi), marirea prostatei la barbati sau alte probleme de
structura (anomalii) ale tractului urinar pot contribui la ITU prin limitarea capacitatii
organismului de a elimina urina.
Unele femei datorita structurii genetice sunt predispuse sa faca ITU repetate (infectii
recurente).

D.FACTORI DE RISC LA FEMEI

Infectiile tractului urinar (ITU) sunt mai frecvente la femeile cu activitate sexuala.
Factorii care cresc riscul ca o femeie sa aiba ITU sunt:
- activitatea sexuala, in special in cazul femeilor care folosesc diafragma si substante spermicide;
studiile arata ca o femeie poate sa faca de 3 ori mai frecvent ITU daca partenerul ei sexual
foloseste un prezervativ cu spermicid ,
- graviditatea: femeia gravida prezinta riscul de a face bacteriurie asimptomatica precum si
dezvoltarea unei infectii simptomatice; de asemenea este crescut si riscul de nastere prematura ,
- ITU anterioare ,
- folosirea de produse igienice ce contin deodorant ,
- consumul insuficient de lichide: consumul mare de lichide creste volumul de urina reducand
bacteriile din tractul urinar si vezica ,
- lipsa estrogenilor permite dezvoltarea bacteriilor ce cauzeaza ITU, favorizand multiplicarea
acestora mai rapid in vagin si uretra; femeile aflate in perioada de premenopauza si cele aflate la
menopauza, care nu iau estrogeni, au risc crescut pentru ITU.

7
E.FACTORI DE RISC LA BARBATI

Factorii care cresc riscurile ITU la barbat sunt:

- afectiuni ale prostatei: barbatul devine predispus la ITU pe masura ce imbatraneste din cauza
problemelor prostatei, cum ar fi marirea prostatei (hiperplazia benigna de prostata) si prostatitele,
- necircumcizia penisului,
- sexul anal,
- sexul neprotejat cu o femeie cu infectie vaginala,
- infectia HIV.
Cateodata barbatii fac infectii de tract urinar fara complicatii. Cel mai frecvent ITU la
barbati sunt adesea legate de problemele prostatei. Acestea le fac mai dificil de tratat.
Prezenta unei prostate marite de volum care se intalneste frecvent la barbatii invarsta
reduce posibilitatea organismului de a elimina urina. ITU repetate indica prezenta unor prostatite
sau prezenta altor probleme de tract urinar.

F.FACTORI DE RISC COMUN (atat la femeie cat si la barbat)

Cativa factori se intalnesc atat la femei cat si la barbati. Acestia includ:

- purtatori de cateter urinar, cum adesea se intampla la adulti varstnici care sunt spitalizati pe
termen lung sau traiesc in unitati de ingrijire,
- sondarea creste de asemenea riscul pentru bacteriurie asimptomatica ,
- litiaza renala (piatra la rinichi) sau alta obstructie a tractului urinar: acestea pot bloca scurgerea
urinei, crescand riscul de infectie bacteriana ,
- diabetul: persoanele care au diabet zaharat au risc crescut pentru ITU pentru ca sistemul lor
imunitar este afectat; de asemenea glicemia crescuta mult timp altereaza sistemul de filtrare a
rinichiului (nefropatie diabetica) ,
- probleme de structura ale tractului urinar; acestea pot fi prezente de la nastere sau sa apara mai
tarziu in viata.

G.SEMNE SI SIMPTOME

Semnele infectiei de tract urinar sunt reprezentate de:

- durere si arsura la urinare (disurie),
- necesitatea imperioasa de a urina frecvent dar eliminand o cantitate mica de urina,
- urinari dese si mici cantitativ (pierderea controlului eliminarii urinei),
- durere sau simtirea unei greutati in abdomenul inferior,
- urina ruginie sau rozalie ,
- urina urat mirositoare ,tulbure
- durere in spate chiar sub cutia toracica sau pe o parte a corpului (durere in flanc),
- frison si febra,
- greturi si varsaturi.
Unele persoane pot avea bacterii in tractul urinar fara sa prezinte orice simptom. Aceasta
situatie este numita bacteriurie asimptomatica. Aceasta se regaseste in cateva situatii, cum ar fi in
timpul sarcinii sau inaintea interventiei chirurgicale de tract urinar dar de obicei este neglijata
daca nu apar simptome.

8
 Alte cateva conditii severe, cum ar fi infectia vaginala sau iritarea vezicii cauzeaza
simptomatologie similara celei din ITU. Medicul evalueaza sanatatea persoanei daca are unul sau
mai multe din aceste simptome urinare, atitudinea terapeutica ulterioara depinzand in mare
masura de istoricul bolii si de modul cum va raspunde la tratamentul pentru ITU.

H.ETIOPATOGENIE

Infectia tractului urinar (ITU), in mod normal apare cand bacteriile patrund prin uretra si
ajung la nivelul tractului urinar, respectiv la vezica sau la rinichi.
Cand infectia bacteriana este prezenta (ITU), dar nu sunt prezente simptome, aceasta este
numita bacteriurie asimptomatica. Acest tip de infectie afecteaza femeia gravida precum si
adultii care necesita sonda pentru a urina. Bacteriuria asimptomatica poate duce la aparitia
simptomelor, dar in multe cazuri nu sunt prezente simptome. La femeia gravida poate cauza
nastere prematura si alte probleme daca nu este tratata.
In mod normal, ITU determina simptome urinare. In unele infectii moderate simptomele
se mentin asa pentru cateva zile. Majoritatea ITU se vindeca rapid cu tratament antibiotic la
domiciliu. Timpul necesar pentru tratarea infectiei si necesitatea de a efectua analize
suplimentare este in functie de localizarea infectiei (vezica sau rinichi), frecventa si gravitatea
infectiei. Infectiile rinichiului si ITU care sunt complicate de alti factori necesita tratament mai
mult timp.
Complicatiile ITU nu sunt o regula dar pot sa apara. Complicatiile serioase sunt afectarea
permanenta a rinichiului, raspandirea infectiei (sepsis) care ameninta viata. Riscul este mai mare
daca infectia nu este tratata sau daca infectia nu raspunde la antibiotice.
Desi este posibil sa avem o revenire a aceleiasi infectii, majoritatea infectiilor recurente
sunt cauzate de o noua infectie. Aproximativ 20% pana la 30% dintre femei au infectii recurente.
In timp ce la barbati reaparitia infectiei, in mod normal inseamna fie esecul tratamentului
fie existenta unor probleme de afectare a tractului urinar (nu doar infectie), ITU la femeie rar pot
fi severe.

I.INVESTIGATII

In prezenta semnelor de infectie a tractului urinar (ITU), evaluarea initiala efectuata de

catre medic poate include:
- istoricul de boala si examenul fizic,
- examenul de urina (sumar de urina).
Medicul poate recomanda efectuarea culturii din urina, pentru a confirma diagnosticul de
infectie de tract urinar (ITU). Daca semnele, istoricul de boala si examenul analizei de urina
orienteaza diagnosticul spre o infectie de tract urinar necomplicata, atunci medicul poate incepe
tratamentul cu antibiotice fara sa mai astepte rezultatul uroculturii (cultura urinara).
Se recomanda urocultura:
- la femei cu semne neobisnuite de ITU, cum ar fi semne ce dureaza mai mult de 7 zile sau
semne de infectie la rinichi (pielonefrite).
- la barbati inainte si dupa tratamentul pentru ITU ,
- la orice persoana de peste 65 ani cu semne de ITU ,
- la diabetici, la cei cu alterarea sistemului imunitar si la cei cu probleme de structura a tractului
urinar,

9
- daca semnele de ITU reapar dupa 3 zile de tratament; o cultura din urina poate identifica
bacteria care a cauzat infectia in asa fel incat sa poata fi utilizat antibioticul cel mai eficient
pentru bacteria respectiva ,
- dupa tratamentul ITU la persoanele cu infectie renala (pielonefrita) pentru a fi siguri de
vindecarea bolii,
- pentru a testa la tinerele fete, prezenta bacteriuriei asimptomatice (prezenta bacteriei in urina
fara semne de boala).

J.DEPISTARE TIMPURIE

Specialistii nu s-au pus de acord asupra importantei si eficientei costului, privind

urmarirea persoanelor cu risc crescut pentru ITU.
Se recomanda urmarirea gravidelor pentru depistarea bacteriuriei asimptomatice
(prezenta bacteriei in urina fara semne de boala).

K.TRATAMENT

Majoritatea infectiilor de tract urinar sunt tratate cu succes cu antibiotice.

Scopurile terapiei antibiotice ale infectiilor de tract urinar inferior sunt atat ameliorarea
simptomelor, eliminarea infectiei si prevenirea recurentelor, precum si prevenirea aparitiei
complicatiilor severe, cum ar fi afectarea renala si septicemia (stare infectioasa generalizata
cauzata de diseminarea unui germene patogen). La femeile insarcinate scopul tratamentului este
de a proteja de asemenea si fatul.
La femeile cu infectii necomplicate de vezica urinara, durata tratamentului cu antibiotice
este de trei zile. La domiciliu se recomanda consumul unei cantitati mari de apa si de alte lichide
(ceaiuri, sucuri) favorizand astfel o diureza (urinare) frecventa cu golirea vezicii urinare de
fiecare data. Nu sunt necesare alte analize daca simptomele se remit.
Antibioticele administrate oral (pe gura) sunt eficiente in infectiile rinichiului
(pielonefrite), dar in unele situatii cand afectiunea este mai grava sau pacientul are senzatie de
greata, neputand lua medicamentele pe cale orala este necesara o scurta internare pentru
administrarea antibioticelor pe cale intravenoasa (in vena).
Infectiile rinichiului (pielonefrite) sunt de obicei mai grave decat infectiile vezicii urinare
(infectii ale tractului urinar inferior). Indata ce pacientul se simte mai bine poate lua antibiotice
din nou oral timp de doua saptamani.
Dupa terminarea tratamentului este necesar un nou examen de urina pentru a fi sigur de
vindecarea infectiei. Durata tratamentului antibiotic pentru infectiile de tract urinar poate fi mai
lunga si sunt necesare analize suplimentare atat inainte cat si dupa tratament in urmatoarele
situatii:
- gravide,
- persoane peste 65 ani,
- persoane cu diabet zaharat sau persoane imunodeprimate (imunitate scazuta),
- barbati: infectiile de tract urinar la barbati necesita de obicei una sau doua saptamani de
tratament; sunt necesare si unele analize suplimentare si terapii specifice pentru problemele
prostatei (prostatite) si pentru bolile cu transmitere sexuala (infectia cu Chlamydia Trachomatis
sau gonoree). Spitalizarea este obligatorie in cazurile unei infectii renale (pielonefrite) severe sau
atunci cand infectiile vezicii urinare sau ale rinichiului sunt complicate de alti factori.

10
L.ANTIBIOTERAPIA IN ITU

Cele mai multe dintre infectiile de vezica urinara si infectiile renale necomplicate raspund
la tratamentul antibiotic. In cele mai multe cazuri daca simptomele (semnele) si examenul de
urina sugereaza o infectie de tract urinar trebuie inceput tratamentul cu antibiotice fara a mai
astepta rezultatul uroculturii (cultura urinii).
Timpul necesar pentru a primi tratament cu antibiotic depinde de localizarea infectiei, de
varsta, sex si factorii ce favorizeaza aparitia complicatiilor.
La femei cu infectii necomplicate de vezica urinara (cistite) de regula, durata
tratamentului este de trei zile. In trecut, tratamentul recomandat era de lunga durata, dar studii
recente au aratat ca tratamentul antibiotic de scurta durata este la fel de eficient avand mai putine
efecte adverse. Femeile cu infectie de vezica urinara care au avut recent o ITU sau au simptome
de infectie ce dureaza mai mult de 7 zile necesita terapie antibiotica timp de 7 zile.
Barbatii cu infectii de vezica urinara de obicei primesc tratament antibiotic timp de 7 sau
14 zile. In cazul infectarii prostatei tratamentul antibiotic se poate prelungi pana la patru
saptamani sau chiar mai mult.
Barbatii si femeile cu infectii ale rinichilor (pielonefrite) trebuie sa ia antibiotic 10 sau 14
zile. In cazurile severe acestia necesita spitalizare pentru a se efectua tratament intravenos (IV) si
administrare de fluide.
Barbatii si femeile cu varsta peste 65 de ani, cu diabet zaharat sau cu sistemul imun
deprimat sau cu alte probleme renale necesita terapie indelungata cu antibiotic.
Persoanele cu infectii renale care nu raspund la tratament sau cu infectii complicate,
necesita de asemenea terapie indelungata cu antibiotic.

M.TRATAMENT AMBULATOR (la domiciliu)

Pacientul poate trata o infectie de tract urinar daca actioneaza rapid la aparitia primelor
semne de boala, ca de exemplu durerea si arsura in momentul urinarii. Tratamentul recomandat
la domiciliu include urmatoarele masuri:
- consumul unei cantitati crescute de apa, alaturi de ceaiurile de merisoare, in special in primele
24 de ore de la aparitia simptomelor; aceasta va determina formarea unei urini mai putin
concentrate si spalarea tractului de bacteriile ce pot cauza infectie (desi, in acest mod se modifica
unul din mecanismele de aparare al organismului, cei mai multi medici recomanda consumul
ridicat de lichide la o persoana cu infectie de tract urinar),
- urinarea frecventa si golirea completa a vezicii urinare de fiecare data,
- pentru estomparea durerii se recomanda fie o baie calda de sezut, fie punerea unei perne
electrice in zona genitala (niciodata nu se recomanda folosirea pernei electrice in timpul
somnului).
Daca sunteti o femeie cu infectii frecvente de tract urinar necomplicate, medicul va
recomanda de regula o terapie cu antibiotice daca prezentati semnele ITU. In cazul in care sunteti
sigura ca simptomele (semnele) pe care le aveti sunt cele ale unei ITU urmati sfatul medicului de
a lua medicatia si de a va monitoriza (urmari) semnele de infectie. Trebuie anuntat medicul in
cazul in care nu se amelioreaza semnele de boala sau daca aveti infectii urinare mai frecvent ca
de obicei.Unele persoane cred ca sucul de mere de padure (merisoare) este eficient in tratarea si
prevenirea ITU. Aceasta alternativa este lipsita de riscuri dar trebuie sa se tina cont de
concentratia crescuta de zahar a sucului.

11
N.PROFILAXIA

Masuri profilactice la femei si barbati

- consumul crescut de lichide in fiecare zi: acesta determina urinare frecventa, in acest fel
curatand tractul urinar de bacterii ,
- evitarea abtinerii de a urina ,
- evitarea constipatiei ,
- unii oameni considera ca sucul de merisoare si vitamina C previn ITU.

Masuri profilactice la femei

- urinarea dupa actul sexual: aceasta este cea mai buna metoda de a preveni ITU la femei pentru
ca impiedica bacteriile sa ajunga in uretra ,
- evitarea folosirii diafragmelor si a prezervativelor acoperite cu substante spermicide (care
distrug spermatozoizii) deoarece acestea pot cauza ITU,
- schimbarea frecventa a tampoanelor ,
- evitarea spalaturilor vaginale si a produselor de igiena intima (deodorante): acestea modifica
ph-ul local favorizand aparitia ITU.
Masuri profilactice la barbati
- mentinerea curata a organului genital (penis) mai ales in cazul in care nu este circumcis (de la
nivelul preputului bacteria poate ajunge la nivelul tractului urinar cauzand infectie).

O.ETIOPATOGENIE:

Germenii cei mai frecventi întâlniti sunt: Escherichia Colli (85-90%), Proteus, Klebsiella,
Piocianic, Stafilococ, Levuri. La pacientii sondati domina Klebsiella si Proteus, în timp ce
Piocianicul este întotdeauna semn de suprainfectie. În formele cronice se întâlnesc adesea
asocieri microbiene care agraveaza prognosticul.
Obisnuitii factori favorizanti sunt obstacolele de la nivelul cailor excretoare renale:
afectiuni renale congenitale, tumorile pelviene, la femei (fibrom, chist de ovar), tumorile
prostatei la barbati, hidronefroza, cistita, litiaza urinara, unele manevre urologice (sonda
a`demeure, cateterisme repetate).

P.ANATOMIE PATOLOGICĂ:

În pielonefrita acuta, mucoasa cailor uterine este inflamata, rinichii sunt mari si
congestionati, iar în spatiile interstitiale se gasesc limfocite polinucleare, edeme si microabcese.
În formele cronice, rinichii sunt mici, atrofici. Leziunile sunt initial tubulare. Ulterior, cuprind tot
nefronul si sistemul sau vascular.

12
CAPITOLUL III

A.PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA INTEVENŢII AUTONOME,

INTERVENŢII DELEGATE SI TRATAMENT DE SPECIALITATE

Una din sarcinile importante ale asistentei medicale este colaborarea si examinarea
clinica a bolnavului. Participarea acesteia este o datorie sau o obligatie profesionala. Ajutând
medicul si bolnavul, asistenta creaza un climat favorabil pentru relatia medic–pacient–asistenta.
Pentru aceasta, asistenta trebuie sa tina cont de urmatoarele sarcini:
-sa pregateasca fizic si psihic pacientul;
-sa pregateasca materialele si instrumentele necesare examinarii;
-sa asigure conditiile de desfasurare a examinarii;
-sa pregateasca documentele medicale (fisa de consultatii, foaia de observatie clinica, rezultatele
examinarii);
-asigura iluminatia necesara examinarii unor cavitati naturale a organismului;
-fereste pacientul de traumatisme, curenti de aer;
-asigura linistea necesara desfasurarii examenului;
-pregateste produse biologice ale pacientului, pentru a le arata medicului la vizita.
Examinarile de laborator efectuate produselor biologice si patologice le trece în fisele de
observatie. Completeaza simtomatologiile bolilor cu elemente obiective, exprimând modificarile
aparute în morfologia, fiziologia si biochimia organismului. Aceste elemente confirma sau
infirma diagnosticul clinic, reflecta evolutia bolii si eficacitatea tratamentului, confirma
vindecarea sau semnaleaza aparitia unor complicatii.
Utilitatea si obiectivitatea examinarilor de laborator depind de modul de recoltare al
produselor care se analizeaza si de modul cum se efectueaza examenul de laborator.
Recoltarea produselor este efectuata de asistenta medicala care trebuie sa respecte
urmatoarele norme generale:
-orarul recoltarilor;
-efectueaza pregatirea fizica si psihica a pacientului;
-pregatirea instrumentarului si a materialelor necesare pentru recoltare;
-tehnica de recoltare propiu-zisa;
-completarea buletinului de trimitere la laborotor si etichetarea produselor recoltate;
-pastrarea si transportul în conditii optime a produselor recoltate.
Efectuarea pregatirii psihice a bolnavului consta în instruirea acestuia privind
comportamentul sau în timpul recoltarii, colaborarea sa pentru reusita tehnicii. Pacientul este
pregatit psihic printr-un regim alimentar, repaus la pat, asezându-l într-o anumita pozitie în
functie de recoltarea ce se va efectua.

13
B.RECOLTAREA SÂNGELUI

Pentru recoltarea sângelui se folosesc materiale si instrumente în functie de scopul pentru

care se fac acestea, dar si de locul unde se va recolta sângele.
Asistenta medicala pregateste materialele necesare:
-seringa de 2ml de unica folosinta;
-ace sterile de unica folosinta;
-solutie de Citrat de Na 3,8%;
-periuta musama, eprubete, tavite renale, garou, vata, alcool 70o.
Se pregateste pacientul psihic, explicându-i cu 24h înainte necesitatea efectuarii
examinarii. Se pregateste pacientul fizic. Se anunta sa nu manânce si sa pastreze repaos fizic.

C.EFECTUAREA TEHNICII

-asistenta medicala se spala pe mâini cu apa si sapun;îmbraca mânusile sterile;

-aspira în seringa 0,4ml Citrat de Na 3,8%;
-aplica garoul pacientului pentru a pune în evidenta vena;
-punctioneazǎ vena si desface garoul;
-aspira sânge pâna la 2ml (1,6ml);
-retrage acul si aplica un tampon cu alcool;
-scurge amestecul sânge-citrat în eprubeta si omogenizeaza lent;
-aseaza eprubeta în stativ;
-îngrijeste pacientul dupa punctie;
-pregateste produsul pentru laborator, completând buletinul;
-eticheteaza produsul si-l trimite la laborotor;
-reorganizeaza locul de munca.

D.RECOLTAREA URINEI

Examen sumar de urina

Se face sediment urina + ex. Biochimic
Materiale:
Urinar, plosca, musama, alezǎ, materiale pentru igiena organelor externe.
Se pregǎteste pacientul psihic:
Se instrueste privind folosirea bazinetului; sǎ urineze fǎrǎ defecatie, sǎ verse imediat urina în
vasul colector.
Se pregǎteste pacientul fizic:
Se face toaleta organelor genitale externe.
Se aseazǎ plosca sub pacient.
Se recolteazǎ prima urinǎ de dimineatǎ.
Dupǎ recoltare urina se eticheteazǎ si se trimite la laborator (un esantion de 100-150 ml).

14
E.RADIOGRAFIA RENALǍ SIMPLǍ

Materiale necesare:
-cǎrbune;
-ulei de ricin;
-materiale necasare explorǎrii clismei, evacuatoare.
Se pregǎteste pacientul din punct de vedere psihic.
Se anuntǎ si se explicǎ necesitatea tehnicii.
I se va explica tehnica si regmul alimentar necesar pentru reusita acesteia.
Se face pregǎtirea alimentarǎ a pacientului.
Cu 2-3 zile înaintea examenului va consuma un regim alimentar fǎrǎ alimente ce contin celulozǎ
(adicǎ fǎrǎ fructe, legume, zarzavaturi, paste fǎinoase, pâine) si ape gazoase.
In ziua precedentǎ examenului regimul va fi hidric: supe, limonade, ceai, apǎ.
In seara precedentǎ examenului va consuma o canǎ cu ceai si o felie de pâine prǎjitǎ.
In dimineata examenului nu mǎnâncǎ si nu consumǎ lichide.
Dupǎ examen regimul alimentar este obisnuit.
Pregǎtirea medicamentoasǎ a pacientului
Cu 2-3 zile înaintea examenului se administreazǎ cǎrbune si triferment de 3 ori pe zi câte 2
tablete.
In dimineata si seara precedente examenului se administreazǎ 2 linguri de ulei de ricin si se
efectueazǎ clisma evacuatoare simplǎ.
Inaintea examinǎrii pacientul îsi goleste vezica urinarǎ si se controleazǎ radioscopic dacǎ nu mai
existǎ aer în intestin.
Bolnavul este condus la serviciul de radiologie. Este ajutat sǎ se dezbrace si sǎ se aseze în
decubit dorsal pe masa radiologicǎ.
Dupǎ efectuarea radioscopiei bolnavul este condus în salon si instalat comod în pat.
Examenul se noteazǎ în Foaia de observatie.

F.UROGRAFIA

Definitie
Este o metodǎ curentǎ de examinare morfofunctionalǎ a rinichilor si a cǎilor urinare, utilizând
substante iodate hidrosolubile, administrate intra-venos.

Materiale necesare
-toate materiale necesare radiografiei renale simple;
-substante de contrast: Odiston 30-60-75%;
-medicamente antihistamice;
-medicamentatia de urgentǎ;
-seringi de 20;10;2 ml de unicǎ folosintǎ;
-ace de unicǎ folosintǎ pentru intra-venoase si intra-musculare.
Se pregǎtesc materialele.
Se efectueazǎ pregǎtirea psihicǎ, alimentarǎ si medicamentoasǎ descrisǎ la radiografia renalǎ
simplǎ (în plus se reduce cantitatea de lichide de la regimul cunoscut).
Se face testarea sensibilitǎtii organismului la substanta de contrast.
Se injecteazǎ un ml Odiston intra-venos prin omogenizare cu sânge.

15
Se comunicǎ pacientului sǎ nu se sperie la unele simptome ce pot sǎ aparǎ: ameteli, greturi sau
dureri abdominale care dispar repede si fǎrǎ consecinte.
Dacǎ pacientul prezintǎ reactii hiperalergice se întrerupe administrarea si se anuntǎ medicul.
Dacǎ toleranta este bunǎ se administreazǎ intra-venos substante de contrast:
-pentru adulti: -20 ml Odiston 75%
-25 ml Odiston 60%
-pentru copii - în functie de vârstǎ
-5-15 ml Odiston 60% sau 50%
La 8-10 minute de la efectuarea injectiei se executǎ radiografii în serie, aproximativ la
30;60;90;180 minute.
Dupǎ examen pacientul este condus la salon.
Examenul se noteazǎ în Foaia de observatie.

G.INTERVENŢIILE ASISTENTEI MEDICALE PRIVIND ÎNGRIJIREA

PACIENTULUI CU ITU

Asigurarea conditiilor de microclimat in salon (aerisirea salonului, temperatura de 37oC.

Asigurarea repausului la pat.
Aplicarea de cǎldurǎ pe regiunea lombarǎ.
Asigurarea unei alimentatii echilibrate, complete excluzând alcoolul, cofeina, condimentele,
lichidele în cantitate mare.
Regimul acidifiant contine carne, ouǎ, cereale fǎinoase. Acesta influenteazǎ pH-ul în sens acid.
Regimul alcanizant contine fructe, lactate care influenteazǎ pH-ul în sens bazic.
Regimul este prescris de medic si se noteazǎ în foaia de temperaturǎ.
Administrarea tratamenului prescris de medic (antibiotice, analgezice).
Recoltarea produselor pentru ca examenele de laborator sǎ se facǎ corect.
Igiena organelor genitale si a regiuni.
Asanarea oricǎror procese infectioase de vecinǎtate (vulvo-vaginal), a litiazei renale.
Dispensarea diabeticilor corectǎ. Educatia pacientului.

H.PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA ACTE TERAPEUTICE

Tratamentul se administreazǎ de asistenta medicalǎ doar la indicatiile medicilor.

In general, tratamentul are drept scop îndepǎrtarea infectiei urinare.
Tratamentul etiologic antiinfectios constǎ în indentificarea germenului prin trei uroculturi
consecutive si testarea sensibilitǎtii prin antibiogramǎ.
In formele grave se administreazǎ antibiotice majore:
-AMPICILINǍ –activǎ în infectii cu Escherichia, Colli, Proteus;
–se adminstreazǎ per os sau intra-muscular 500 mg – 1g de 4 ori/zi.
-KANAMICINǍ –activǎ în infectii cu E. Colli, Klebsiella, Proteus;
–se adminstreazǎ intra-muscular sau intra-venos 500 mg la 12 ore (cure scurte).
-GENTAMICINǍ –activǎ în infectii cu E. Colli, Klebsiella, Proteus, Pseudomonas Aeruginosa,
Stafilococ;
–se adminstreazǎ intra-muscular sau intra-venos 1-3 mg, repartizate în 3 doze la interval de 8 ore.
-CEFALEXIN –activ în infectiile cu E. Colli, Klebsiella, Proteus, Pseudomonas, Stafilococ;
–se administreazǎ per os 500 mg de 4 ori/zi;

16
-NITROFURANTOIN
–actiune bactericidǎ pentru germeni: Gram(-) si Gram (+)
–se administreazǎ per os 5-10 mg/kg corp/zi repartizat in 4 prize;
–în tratamentul de lungǎ durere se administreazǎ jumǎtate din doza obisnuitǎ.
-CICLOSERINǍ –actiune bactericidǎ pentru E.Colli, Proteus, Pseudomonas;
–se administreazǎ in tratamentul de atac <50 mg/2 ori/zi 14 zile;
–în tratamentul de întretinere 250 mg /zi sau la 2 zile.
-ACID NALIDIXIC sau NEGRAM
–activ infectiile cu bacterii Gram(-)
Nu se prescriu antibiotice si sulfamide la persoanele alergice.
Tratamentul dureazǎ 1-3 luni, respectându-se regulat urocultura cu antibiograma.

I.EVOLUŢIE, PROGNOSTIC, COMPLICAŢII

Sunt favorabile în contestul când tratamentul este aplicat corect si factorii favorizanti sunt
îndepǎrtati.
În urma aplicǎrii tratamentului, desi toate semnele bolii au dispǎrut, nu se poate vorbi de
vindecare decât dupǎ controlul repetat al bacteriuriei în urmǎtoarele sǎptǎmâni sau luni.
S-a observat cǎ ITU, chiar atunci când nu este tratatǎ se amelioreazǎ, febra si piuria
dispar în câteva zile însǎ boala poate trece în cronicitate.
In general, evolutia si prognosticul depinde de precocitatea diagnosticului si eficacitatea
tratamentulului medical.Uneori este posibilǎ instalarea unor leziuni grave de necrozǎ papilarǎ.

J.INGRIJIRI DE PREVENIRE PRIMARA

Dobândirea obisnuintelor corecte de eliminare. Evitarea inhibǎrii reflexului de mictiune,

deoarece se produce distenzia vezicii urinare STAZA URINARǍ, care poate favoriza formarea
calculilor.Evitarea consumului de medicamente cu efect diuretic sau nefrotoxic fǎrǎ prescriptie
medicalǎ.
Efectuarea corectǎ a toaletei regiunii perineale pentru a evita pǎtrunderea
microorganismelor în tractul urinar.Evitarea aportului excesiv de sǎruri minerale.
Se vor evita frigul, umiditatea, oboseala, traumatismele, agentii toxici, afectiunile
cardiovasculare, deoarece sunt factori favorizanti în aparitia si volutia afectiunilor renale.
Se vor efectua exercitii fizice pentru cresterea tonusului musculaturii perineale si
abdominale, acestea favorizând contractiile vezicii urinare si al sfincterului extern al uretrei.
Ingrijirea de prevenire secundarǎ
Depistarea precoce a infectiunilor renale si dispensarizarea lor corectǎ.
Tratamentul corect al acestor afectiuni dupǎ dipǎ sfatul medicului.
Colaborarrea asitentei si echipei de ingrijire cu pacientul.Evitarea complicatiilor.
Ingrijiri de prevenire tertiarǎ.Reintegrarea în societate a individului cu afectiuni cronice.

17
 CAPITOLUL IV

A. PLAN DE INGRIJIRE AL PACIENTEI F.L. cu ITU

1.CULEGEREA DATELOR

Sursa de date: -pacientul

-familia
-echipa de ingrijire
-foaia de observatie
Date relativ stabile:
-Numele si prenumele: F.L.
-Vârsta: 25 ani
-Sex: feminin
-Stare civilǎ: necǎsǎtoritǎ
-Domiciliu: Brasov
-Ocupatie: studentǎ, Facultatea de Filozofie
-Nationalitate: românǎ
-Religie: ortodoxǎ
-Conditii de viatǎ: locuieste împreunǎ cu pǎrintii într-un aparament cu 2 camere în
coditii salubre.
-Obiceiuri: frecventeazǎ discotecile si barurile împreunǎ cu grupul de prieteni
Elemente fizice
RH - pozitiv
Grupa sanguinǎ - AB 4
Date Antropometrice
Greutate -54 kg
Inǎltime - 1.64 m
Elemente biografice legate de sǎnǎtate
-A.H.C. fǎrǎ importantǎ
-A.F.P. menarha la 13 ani (ciclu regulat la 28 zile + 3zile fǎrǎ modificǎri patologice)
-A.P.P. apendicectomie la 13 ani
avort la 20 ani (sarcinǎ de 2 luni, intrerupere fǎcutǎ la cerere, a decurs fǎrǎ complicatii)
Motivele internǎrii
-stare general alteratǎ-disurie,
-febrǎ,
-frisoane,
-transpiratii reci.
Istoricul bolii
Fǎrǎ un motive în urmǎ cu o sǎptǎmânǎ, starea generalǎ a pacientei s-a degradat. Prezintǎ
dureri la urinare si urineazǎ foarte des. Nu a urmat nici un tratament. În urmǎ cu 2 zile starea
pacientei s-a deteriorat mai rǎu, prezentând si febrǎ, frisoane, transpiratii. In urma acestori
simptoame, se prezintǎ la medicul de familie de unde I se face bilet de internare cǎtre Spitalul
Municipal Sacele. In urma investigatiilor fǎcute la spital I se pune diagnostic.
Diagnostic medical la internare
INFECTIE URINARA

18
PROBLEME ACTUALE PROBLEME POTENŢIALE
-eliminare inadecvatǎ cantitativ si -dezechilibru hidro-electrolitic
calitativ în surplus -risc de complicatii=> PNC
-alterarea temperaturii corporale -I.R.A., I.R.C.
-vulnerabilitate fatǎ de pericole
-comunicare ineficientǎ
-dificultate în a se recrea
-lipsa cunostintelor

2.DIAGNOSTIC DE NURSING

1. Eliminare inadecvatǎ calitativ si cantitativ, datoritǎ procesului infectios manifestatǎ prin

disurie.
2. Alterarea temperaturii corporale datoritǎ procesului infectios manifestatǎ prin hipertermie,
frisoane.
3. Vulnerbilitate fatǎ de pericole datoriǎ afectiunii manifestat prin cunostinte insuficiente despre
boalǎ.
4. Comunicare insuficientǎ datoritǎ spitalizǎrii, manifestat prin irascibilitate.
5. Dificultate în a se recrea datoritǎ spitalizǎrii, manifestat prin tristete.
6. Lipsa cunostintelor despre boalǎ datoritǎ mediului de viatǎ.

19
3.ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR

NEVOILE FUNAMENTALE
NEVOIA FUN- MANIFESTǍRI SURSA DE
DAMENTALǍ DE INDEPENŢǍ DE DEPENDETNŢǍ DIFICULTATE
1. A respira si a R=18 r/min ⎯ ⎯
avea o bunǎ -respiratie amplǎ pe nas
circulatie -ambele hemitorace prezintǎ
aceleasi miscǎri de ridicare si
coborâre
-respiratie de tip costal
superior
-tegumente calde, rozate
P=78 p/min
TA=120/80 mm Hg

2. A bea si a -masticatie usoarǎ ⎯ ⎯

mânca -dentitie bunǎ
-reflex de deglutitie prezent
-mucoasa bucalǎ umedǎ si
rozatǎ
-apetit bun
3. A elimina -urina clarǎ diluatǎ sau -disurie -proces infectios
concentratǎ -polakiurie
-pH 4,5-7,5 -transpiratii
-scaun normal, consistentǎ
bunǎ
4. A se misca, a -posturǎ adecvatǎ în ⎯ ⎯
avea o bunǎ ortostatism si sezând
posturǎ
5.A dormi, a se -durata somnului adecvatǎ ⎯ ⎯
odihni conformǎ vârstei si sezonului
-somn profund, fǎrǎ trezie
6. A se îmbrǎca si -vesminte curate sI îngrijite ⎯ ⎯
dezbrǎca adecvate anotimpului
7. Amentine -tegumente normal colorate -temperaturǎ 39.5-40oC -proces infectios
temperatura -frisoane
corpului în -transpiratii
limitele normale
8. A fi curat, -deprinderi igienice riguroase ⎯ ⎯
îngrijit -dentitie bunǎ
-fose nazale libere
-piele curatǎ normalǎ
-pǎr si unghii curate
9. A evita -îsi purta singurǎ de grijǎ -vulnerabilitate fatǎ de -mediul de viatǎ

21
pericolele infectii
10. A comunica -debit normal verbal -irascibilitate -afectiune a
-functionarea normalǎ a -tristete spitalizǎrii
organelor de simt
11.A practica -participǎ ocazional la slujba ⎯ ⎯
religia religioasǎ
12. A se realiza -integritate fizicǎ si pshicǎ ⎯ ⎯
-dragoste fatǎ de valoarea
meseriei
13. A se recrea ⎯ -inactivitate -spitalizare
-plictisealǎ
14. A învǎta -dorinta de a acumula -lipsa cunostintelor -mediul de viatǎ
cunostinte noi despre afectiunea sa

22
4.PLANIFICAREA, APLICAREA, EVALUAREA INGRIJIRILOR NURSING

PROBLEME OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE

AUTONOME DELEGATE
Tulburǎri Pacienta sǎ -am asigurat un -perfuzie, ser -pacienta
urinare prezinte climat confortabil fiziologic prezintǎ
-disurie eliminǎri în salon 9%,500ml eliminǎri
-polikiuruie fiziologice în -am asigurat -antibiotice: inadecvate
decurs de 4 ziile repaos la pat CIPROFLOXACIN cantitativ si
-am calculat zilnic 2 tb/6 h per os calitativ
bilantul ingestio- GENTAMICINǍ -în urma
excretia 1f/6 ore i.m. interventiilor
-am administrat un -perfuzie litica tulburǎrile
regim bogat în urinare s-au
lichide 2-3 l/zi diminuat, nu
(supe, ceaiuri, mai prezintǎ
compoturi) disurie
-am educat -la externate
pacienta sǎ aibe un pacienta
regim usor prezintǎ
hiposodat si am eliminǎri
explicat fiziologice
importanta acestui cantitative si
regim calitative
-am cântǎrit zilnic
pacienta
-am explicat
pacientei cum sǎ
recolteze
urocultura,
sumarul de urinǎ,
testul Addis -
Hamburger
-am notat zilnic
diureza
-am asigurat zilnic
lenjerie de pat si
de corp
Alterarea -pacienta sǎ -am aerisit salonul -antitermice -pacienta este
temperaturii prezinte -am educat ASPIRINǍ 3 tab/zi febrilǎ
corporale temperatura pacienta sǎ per os -prezintǎ
corpului în schimbe lenjeria ALGOCALMIN frisoane si
limite normale ori de câte ori este 2f/zi i.m. transpiratii
în decurs de 3 nevoie -în urma
zile -am mentinut interventiilor

23
 tegumentele curate pacienta are
si uscate la temperatura
aparitia corpului în
transpiratiei limite normale
-am aplicat
comprese reci pe La externare
frunte pacienta este
-am mǎsurat zilnic afebrilǎ
temperatura
-am încǎlzit
pacienta la aparitia
frisoanelor cu
pǎturi, pernǎ
electricǎ
-am administrat un
regim hidric
-am masat zonele
predispuse
escarelor de
decubit
Vulnerabilita-te Pacienta sǎ aibǎ -am asigurat _ -Pacienta nu are
fatǎ de pericole o stare de bine conditiile de cunostinte
psihic pe în 3 microclimat în despre
zile salon afectiune;
-aduc pacientei -este
toate cunostintele vulnerabilǎ fatǎ
despre afectiunea de pericole
sa -În urma
-evaluez interventiilor
capacitatea de a pacienta are
întelege a cunostinte
pacientei despre afectiune
-aduc la cunostintǎ si complicatii
pacientei toate La externare
complicatiile pacienta are o
afectiunilor sale stare de bine
-fac educatie fizic si psihic
pentru prevenirea
accidentelor,
verific dacǎ sunt
respectate toate
normele de igienǎ
-pun în legǎturǎ
pacienta cu alti
bolnavi ce au
aceeasi afectiune

24
 -iau mǎsuri pentru
evitarea
transmiterii unor
infectii
masocomiale
Comunicarea Pacienta sǎ -asigur pacientei ⎯ -Pacienta este
ineficientǎ la comunice cu un climat indispusǎ,
nivel afectiv alte persoane în confortabil, anxioasǎ, nu
decurs de 3 zile familiar în salon comunicE
-dau posiblitatea -pacienta a
pacientei sǎ-si început sǎ fie
exprime nevoile, comunicativǎ, a
sentimentele, înteles
ideile, dorintele importanta
-invǎt pacienta comunicǎrii cu
tehnici de relaxare echipa de
si comunicare îngrijire
-antrenez pacienta -pacienta este
la diferite activitǎti comunicativǎ la
care sǎ-i dea externare
sentimentul de
utilitate
-facilitez vizite
apartinǎtorilor
-pun în valoare
calitǎtile pacientei
-antrenez pacienta
la discutii cu
echipa de îngrijire
si dau detalii
despre membrii
acesteia.
Dificultate în a Pacienta sǎ aibǎ -am asigurat un ⎯ -pacienta este
se recrea activitǎti climat confortabil inactivǎ, tristǎ,
recreative în în salon plictisitǎ
decurs de 4 zile -explorez gusturile -în urma
pacientei pentru discutiilor cu
petrecerea pacienta, a
timpului liber vizitei
-asigur conditiile prietenilor, a
necesare pentru plimbǎrilor, etc,
activitǎti pacienta este
recreative veselǎ, activǎ,
-organizez are o stare de
activitǎti bine psihic
recreative -pacienta are

25
 individuale si de activitǎti care o
grup: auditii recreazǎ
muzicale,
vizionǎri de filme
-facilitez accesul
la biblioteca, sala
de lecturǎ sau
aduc pacientei
cǎrti, reviste
-îndrum pacienta
sǎ facǎ plimbǎri în
aer liber
-facilitez vizitele
cercului de
prieteni ai
pacientei fǎrǎ a o
obosi prea mult
Lipsa Pacienta sǎ aibǎ -asigur pacientei ⎯ -pacienta
cunostintelor cunostinte un climat sǎnǎtos datoritǎ lipsei
despre despe afectiune -explorez nivelul de informatii nu
afectiune în decurs de 4 de cunostinte a are cunostinte
zile pacientei despre despre afectiune
afectiune
-stimulez dorinta -pacienta este
de acumulare a dornicǎ sǎ afle
unei noi cunostinte cât mai multe
-constientizez informatii
pacienta asupra despre afectiune
responsabilitǎti
privind sǎnǎtoase -la externare
-organizez pacienta are
activitǎti educative cunostinte
si aduc pacienta în suficiente
legǎturǎ cu alti despre afectiune
pacienti cu aceeasi
afectiune
-identific
obiceiurile si
deprinderile
gresite ale
pacientei
-corectia
deprinderilor
dǎunǎtoare
sǎnǎtǎtii

26
5. EXTERNAREA

Interventii constante
- asigurarea unui climat corespunzǎtor si confortabil în salon
- monitorizarea functiilor vitale si vegetative zilnic
- asigurarea unui igiene riguroase
- administrarea tratamentului prescris de medic
- asigurarea unui regim adecvat
- asigurarea bilantului ingesto-excretǎ
- pregǎtirea fizicǎ si psihicǎ a pacientei pentru investigatii
Evaluarea interventiilor constante
- Am asigurat conditii de microclimat în salon :T=23C, aerisit, luminat, fǎrǎ zgomot.
- Am explicat pacientei importanta unei igiene riguroase pentru a preveni complicatiile si
supra infectiile.
-am asigurat pacientului lenjerie de pat curatǎ, fǎrǎ cute pentru a nu produce escare de decubit;
-am asigurat o alimentatie adecvatǎ afectiunii sale: regim hidric 2-3 litri pe zi compus din supe,
ceaiuri, compoturi, regim hiposodat, hipoprotidic, normoglucidic.
-Regimul hidric este compus din ceaiuri, supe, compoturi, diuretice.
-am calculat bilantul ingesta-excretǎ;
-am cântǎrit zilnic pacienta;
-am facilitat vizitele apartinǎtorilor;
-am încurajat pacienta la activitǎti recreactive;
-am monitorizat functiile vitale si vegetative;
-am pregǎtit fizic si psihic pacienta pentru interventii si explorǎri.
Externarea
In urma investigatiilor si a tratamentulului si a interventiilor autonome efectuate, la externare
este refǎcutǎ complet.
Bilantul functiilor vitale la externare
P=80 pulsatii pe minut
T=36.5C
T.A.=115/60 mm Hg
R=19 respiratii/minut
Bilantul autonomiei nevoilor fundamentale la externare
1. A respira, a avea o bunǎ circulatie.
Respiratie de tip costal superior, amplǎ, ritmatǎ.
2.A bea si a mânca.
Masticatie bunǎ, usoarǎ, apetit bun, alimentatie adecvatǎ.
3.A elimina
Eliminǎri fiziologice, urina clarǎ, scaun normal.
4.A se misca, a avea o bunǎ posturǎ
Postura adecvatǎ în ortostatism.
5.A dormi, a se odihni
Somn usor, profund, fǎrǎ treziri.
6.A se îmbrǎca si dezbraca
Vesminte alese conform vârstei, climatului.
7.A-si mentine temperatura corpului în limite fiziologice

27
8.A fi curat, îngrijit.
Pacienta prezintǎ deprinderi igienice.
9.A evita pericolele
Cunoaste mǎsuri de prevenire a accidentelor.
10.A comunica
Exprimare usoarǎ. Colaboreazǎ cu echipa de îngrijire.
11.A practica religia
Participǎ la slujbe religioase.
12.A se realiza
Pacienta doreste sǎ se realizeze profesional.
13.A se recrea
Pacienta are activitǎti recreative.
14.A învǎta
Pacienta este receptivǎ la tot ce este nou.
Probleme la externare
Alterarea perfuziei tisulare.
Plan de recuperare
-Va evita frigul si umezeala.
-Va consuma lichide în cantitate mare, 2-3l/zi si un regim hiposodat
-Va repeta periodic sumarul de urinǎ, urocultura, testul Addis-Hamburger.
-Va continua tratamentul ambulator cu: Biseptol, o tabletǎ/12 ore timp de 7 zile per os.

CAPITOLUL V

CONCLUZII

Definitie: ITU este inflamatia acutǎ sau cronicǎ care afecteazǎ tesutul interstitial renal-
spatiul dintre nefroni.
Etiologie: Germenii cei mai frecventi întâlniti sunt: escherichia Colli, Proteus, Klebsiella,
Piocianic, Stafilococ.
Obisnuitii factori favorizanti sunt obstacolele de la nivelul cǎilor excretoare renale,
afectiuni renale congenitale, tumori, litiaza renalǎ, cistita.
Participarea asistentei medicale la investigatii
Una din sarcinile importante ale asistentei medicale este colaborarea si examinarea
clinicǎ a bolnavului.
Ajutând medicul si pacientul, asistenta medicalǎ creeazǎ un climat favorabil pentru relatia:
Medic – pacient – asistentǎ
Evolutia si prognosticul sunt favorabile în contextul în care tratamentul este aplicat corect
si factorii favorizanti sunt îndepǎrtati.
În urma aplicǎrii tratamentului, desi toate semnele bolii au dispǎrut nu se poate vorbi de
vindecare decât dupǎ controlul repetat al uroculturii în urmǎtoarele luni.
S-a observat cǎ ITU, chiar atunci când nu este tratatǎ, se amelioreazǎ, febra dispare în
câteva zile, boala poate trece în cronicitate.

28
 BIBLIOGRAFIE

• IFRIM M. – Compendiu de anatomie. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,

1988.
• PAPILIAN V. – Atlas de anatomia omului. Editura medicală, Bucureşti, 1992.
• SARAGEA M. – Tratat de fiziopatologie. Editura Academiei Române, Bucureşti, 1994.
• MOGOŞ Gh. – Ugenţe în medicina clinică. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1992.
• PRIŞCU Al. – Chirurgie. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1992.
• TITIRCA LUCREŢIA – Urgenţe medico-chirurgicale. Editura medicală, Bucureşti,
1994.
• TITIRCA LUCREŢIA – Breviar de explorări funcţionale. Editura medicală, Bucureşti,
1994. IVAN AUREL-- Medicina omului sanatos , Ed. Medicala, Bucuresti, 1993

29
31