SCOALA POSTLICEALA „FUNDATIA ECOLOGICA

GREEN”BRASOV

INGRIJIREA
PACIENTULUI CU
ALCOOLISM CRONIC

ELEV: KOVACS IRMA GETA

CLASA AMG III E
CUPRINS
CAPITOLUL I .................................................................................................................. 1
1. Introducere ................................................................................................................ 1
CAPITOLUL II ................................................................................................................. 2
2.1. Date ştiinţifice privind alcoolismul cronic ............................................................. 2
2.1.1. Terminologie, istoric ....................................................................................... 2
2.1.2. Definiţie ............................................................................................................ 3
2.2. Etiologia alcoolismului cronic ............................................................................... 4
2.3. Clasificarea alcoolismului ..................................................................................... 5
2.4. Manifestări clinice şi morfopatologice ................................................................. 6
2.5. Tulburari al alcoolismului cronic ......................................................................... 7
2.5. Tratamentul alcoolismului cronic ........................................................................ 9
2.6. Principiile de tratament ......................................................................................... 9
2.7. Profilaxia secundară .............................................................................................. 9
CAPITOLUL III ............................................................................................................. 13
3.1.Alcoolul in Romania ............................................................................................. 13
3.2. Educaţia bolnavului ............................................................................................. 14
3.3.Rolul asistentei mediacale în alcolismul cronic .................................................. 15
CAPITOLUL IV ............................................................................................................. 15
PREZENTARE DE CAZ ........................................................................................... 15
CAPITOLUL V ............................................................................................................... 28
Concluzii ...................................................................................................................... 28
BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................. 29
CAPITOLUL I
1. Introducere

Noţiuni de îngrijire

Ultimii ani s-au caracterizat prin profunde transformări, care implicit s-au reflectat
şi în domeniul sănătăţii, modificându-se conceptul asupra a ceea ce trebuie să fie o
asistentă medicală.Originea termenului de “a asista stă la baza cuvântului asistentă, dar în
meseria noastră, a asista nu înseamnă a privi ca spectator, ci a ajuta bolnavul să
depăşească momentul de criză, de a îngriji cu fapta, cu vorba, cu sufletul.
Asistenta medicală îngrijeşte persoane sănătoase de diferite vârste având rol în
educaţia pentru conservarea sănătăţii şi prevenirea bolilor, precum şi persoane bolnave
pentru care îngrijirile constau în tratarea îmbolnăvirilor, recuperarea, dacă este cazul, şi
asistarea în faza terminală.
Transformări importante s-au adus şi în ceea ce priveşte acordarea îngrijirilor în
cadrul conceptului sănătate-boală. Au fost date mai multe definiţii ale sănătăţii, printre
care şi cea dată de Marie Francoise Colliere, şi anume că: „sănătatea depinde de ce se va
dezvolta sau va venii în contact cu viaţa biologică, dar ea este tot odată legată de sensul
pe care îl dă fiecare existenţei sale, raţiunii de a fi, locul sau de ne înlocuit în societate şi
rolurile sale viitoare. Ea este tot odată în legătură cu valorile şi credinţele sale care vor
pune problema alegerii între viaţă şi moarte.”
Deci, sănătatea poate fi denumită un triplu echilibru, ce ar putea fi reprezentat de
un triunghi echilateral în care fiecare latură reprezintă o dimensiune: dimensiunea
somatică, psihologică şi socio-culturală. Aceste dimensiuni se află într-o stare dinamică
de continuă transformare şi refacere.
Boala reprezintă o pierdere a echilibrului. Chiar o simplă senzaţie de disconfort, o
insatisfacţie sau neplăcere poate modifica echilibrul interior. Cea care a definit un
concept propriu al îngrijirilor infirmiere este Virginia Henderson. Cadru conceptual al
acesteia se fondează pe prezenţa în orice persoană umană a unor existenţe fiziologice şi
de aspiraţie pe care ea le numeşte nevoi fundamentale.
Aceste nevoi sunt reflectate de diferite dimensiuni ale persoanei. Satisfacerea
ansamblului de nevoi permite conservarea stării de echilibru al diverselor procese
biologice, fiziologice, psihologice, socio-culturale şi spirituale. Această stare a fost
denumită „homeostazie”.
Profesiunea „de a îngriji” este una dintre cele mai vechi profesii din lume.
Activităţile ce alcătuiesc îngrijirea bolnavilor rezidă în nevoile general-valabile
ale fiinţei umane, pune în evidenţă acţiunea asistentei medicale în interpretarea acestor
nevoi multiple, în funcţie de starea particulară a pacientului căruia i se acordă îngrijiri în
scop preventiv şi curativ.Pentru a-şi menţine un echilibru homeostatic, pacientul trebuie
să atingă un nivel minim de satisfacere a nevoilor sale.
Dacă pentru aceasta el poate răspunde de o maniera convenabilă prin acţiuni sau
comportamente adecvate pe care le îndeplineşte el însuşi, pacientul este independent.
Dacă, din cauza unei dificultăţi, pacientul nu este capabil sa îndeplinească pentru
el acţiuni adecvate care să-i permită un nivel minimal de satisfacere a nevoilor el devine
dependent.Toţi membrii echipei de îngrijire trebuie să considere persoana îngrijită ca

1
centrul către care converg toate activităţile şi primul lucru care contează este de a-l ajuta
să-şi recapete cât mai repede independenţa, dacă este posibil.
Nevoile privind îngrijirile sunt universale, respectul faţă de viaţă, de demnitatea
umană şi faţă de drepturile omului fac parte integrantă din îngrijirile medicale şi nu sunt
influenţate de naţionalitate, religie, culoare, vârsta, sex şi optiunile personale ale
pacientului.Alcoolismul este o boală cronică caracterizată prin consumarea de băuturi
alcoolice la un nivel care afectează sănătatea fizică şi psihică, responsabilităţile sociale,
familiale şi ocupaţionale.
Deşi s-au făcut numeroase cercetări nu se cunoaşte cu exactitate care sunt cauzele
alcoolismului, dar se presupune că ar fi vorba de o predispoziţie genetică, psihologică şi
socială. Cercetătorii estimează că în lume există 62 milioane de persoane afectate de
alcool.Îngrijirea bolnavilor cu alcoolism cronic trebuie făcută deosebit de atent prin
programe de tratament care includ atât medicamente, cât şi suport psihologic.
Pentru a obţine rezultate bune şi pentru ca bolnavii să aibă o evoluţie spre
vindecare este foarte important să se lucreze şi să se colaboreze în echipă.
Îngrijirea bolnavului este o muncă de mare răspundere care necesită cunoştinţe
tehnice şi calităţi morale deosebite.

CAPITOLUL II

2.1. Date ştiinţifice privind alcoolismul cronic

2.1.1. Terminologie, istoric

Se pare că termenul de alcool este de origine arabă, fiind compus din articolul „al”
şi cuvântul „chol”, care înseamnă praf foarte fin.Din mijlocul secolului al XVII-lea,
termenul de alcool a primit şi semnificaţia de lichid spirtos, păstrându-şi şi sensul de
materie extrem de fin divizată. Consumul de alcool face parte integrantă din viaţa
societăţii omeneşti din cele mai vechi timpuri, substanţa fiind apreciată pentru efectele
sale euforizante şi anxiolitice. Consecinţele negative ale consumului de alcool, episodic
sau cronic, atât pe plan individual, profesional cât şi socio-familial sunt cunoscute, de
asemenea de multă vreme, constituind obiectul a numeroase cercetări o dată cu
introducerea în medicină a termenului de „alcoolism” de către medicul suedez Magnus
Huss. Acelaşi medic a arătat legătura dintre alcoolism şi delerium tremens, referindu-se
pentru prima dată la unul dintre aspectele sindromului de abstinenţă.
După câţiva ani alţi doi medici au descris toate manifestările clinice ale
sindromului de abstinenţă. Au prezentat atât manifestările din plan fizic: midriaza,
salivaţie abundentă, nevoia imperioasă de a bea, vărsăturile, transpiraţiile abundente,
mişcările fine (tremor) apărute la început la nivelul limbi şi degetelor, generalizate apoi în
tot organismul, hiper-reflexia cât şi pe cele din plan psihic: stare de confuzie,
dezorientarea temporo-spaţială, insomniile, coşmarurile şi destul de frecvent halucinaţiile
vizuale sau auditive. Cu toate efectele negative ale consumului de alcool în viaţa
personală, socio-familială, datele epidemiologice evidenţiază un procent apreciabil de
alcoolici în rândul populaţiei. Astfel în SUA, în anul 1985 erau 10 milioane de adulţi şi 3
milioane de tineri consumatori de băuturi alcoolice.

2
 În Europa, şi anume în Franţa se apreciază că un sfert din populaţie este
dependentă de alcool, iar în Rusia o treime. O mare importanţă îl are aspectul medico-
judiciar deoarece o mare parte din delicte sunt comise de alcoolicii cronici. În beţia
patologică, bolnavii pot lovi, pot săvârşi agresiuni, chiar crime datorită halucinaţiilor.
Sinuciderile sunt frecvente in cadrul alcoolismului cronic.

2.1.2. Definiţie

Alcoolismul este obiceiul de a consuma alcool mai des şi mai mult decât tolerează
organismul, determinând obişnuinţa şi dorinţa irezistibilă de a repeta ingestia.
Alcoolismul a fost definit prin trei factori:
-consumul excesiv de alcool
-deteriorarea psihică progresivă
-comiterea de acte antisociale
O altă definiţie dată alcoolismului este: -consumarea frecventă a unei cantităţi
variabile de băuturi alcoolice timp mai îndelungat care determină dependenţă toxico-
maniacă şi apariţia diferitelor tulburări neuro-psihice.
Toleranţa la alcool semnifică necesitatea creşterii în timp a dozelor de substanţă
pentru realizarea aceluiaşi efect.
Opusă toleranţei este sensibilizarea care presupune realizarea stării de ebrietate la
cantităţi din ce în ce mai mici de alcool.
Dependenţa de alcool reprezintă o stare de intoxicaţie cronică caracterizată prin
nevoia imperioasă de a consuma alcool, dependenţă care poate fi atât fizică cât şi psihică.
Pentru dependenţă, sau mai folosit termeni ca: toxicomanie, obişnuinţa.
Dependenţa psihică este precoce şi reprezintă impulsul psihic nestăpânit de a
continua consumul de alcool pentru realizarea unei senzaţii subiective de confort, de
reducere a tensiunii psihice.Faptul că sub influenţa alcoolului apare un sentiment de
satisfacţie, de relaxare, de simplificare a unor probleme sau dificultăţi duce la dorinţa
repetării consumului, rezultând dependenţa psihică.
Modificarea funcţiilor psiho-active sub influenţa alcoolului ţine de o serie de
factori constituţionali sau educaţionali.
Dependenţa fizică este mai tardivă şi se traduce prin apariţia unui sindrom de
sevraj, atunci când a fost întrerupt sau redus brusc consumul de alcool.
În concluzie, dependenţa de alcool se caracterizează prin:
-dificultăţi în a controla comportamentul legat de consumul de alcool cu dorinţa
impulsivă de a consuma alcool.
-toleranţa crescută la alcool cu creşterea dozelor
-neglijarea responsabilităţilor socio-profesionale şi familiale în favoarea timpului acordat
preocupării şi consumării băuturilor alcoolice
-apariţia unor afecţiuni somatice: hepatice, cardiace, digestive şi ale sistemului nervos şi
afecţiuni psihice.
-apariţia stării de sevraj duce la reducerea sau încetarea bruscă, accidentală sau voita a
consumului de alcool.

3
2.2. Etiologia alcoolismului cronic

Numeroase teorii încearcă să explice etiologia alcoolismului referindu-se în

special la factorii genetici, bio-chimici, factorii de mediu sociali şi la cei ce ţin de tipul de
personalitate.

1. Factorii genetici
Implicaţi în determinarea răspunsului la etanol şi contribuind implicit la instalarea
consumului cronic abuziv, factorii genetici au constituit obiectul a numeroase studii.
Deşi incidenţa alcoolismului în familiile consumatorilor abuziv de alcool variază
considerabil, în diferitele cercetări natura familială a tulburărilor este susţinută de studii
mai recente.
Cercetările pe gemeni au oferit date extrem de variabile privind transmiterea
ereditară a „alcoolismului”.Studiul consumului abuziv de alcool la semifraţi şi la adoptaţi
susţine ideea unei contribuţii ereditare la instalarea ingestiei excesive de alcool cu
diferenţe legate de sex afirmând posibilitatea unei transmiteri recesive X linkate, ceea ce
face ca bărbaţii să fie mai predispuşi genetic la consumul excesiv de alcool.
Luarea în considerare a factorilor genetici implicaţi în etiologia alcoolismului, a
căror pondere nu trebuie supraestimată, presupune şi menţionarea unor aspecte mai
complexe.Astfel, un studiu efectuat în anul 1960 afirmă că deteriorarea somatică generată
de consumul abuziv de alcool ar fi în mai mare măsura determinată genetic de tendinţa
propriu zisă la consumul excesiv, iar un alt studiu din 1977 susţine ca predispoziţia către
sindromul Korsakov şi encefalopatia Wernicke se moşteneşte.

2. Factorii bio-chimici
Cercetările privind modificările bio-chimice induse de alcool la nivelul sistemului
nervos central au urmărit elucidarea unor aspecte privind toleranţa şi dependenţa la
această substanţa. S-a emis ipoteza conform căreia, toleranţa la efectul hipnotic al
alcoolului s-ar datora rezistenţei membranei neuronale la efectul destabilizator al
etanolului (etanolul producând modificări membranare cu alterarea permeabilităţii).

3. Factorii de mediu şi psiho-sociali

Au o contribuţie importantă în geneza alcoolismului cronic. Situaţiile psiho-
traumatizante pe care le-au trăit în copilărie, formele de privare parentala (deces, divorţ)
sunt des întâlnite în istoricul alcoolicului cronic.
Familia dezorganizată sau aparent organizată dar disfuncţională favorizează
iniţierea precoce în consumul abuziv de alcool, un rol important revenind anturajului şi
prieteniilor iar influenţele culturale de microgrup întăresc predilecţia pentru alcool.
Uşurinţa cu care pot fi procurate băuturile alcoolice, ca şi obiceiurile consumării
în grup şi la diferite ocazii, au un rol favorizant în consumul excesiv de alcool.
Anumite profesii pot antrena subiecţii la consum de alcool.

4. Personalitate premorbidă:
Personalitatea premorbidă a alcoolicului constituie obiectul a numeroase cercetări.
Se acceptă că nu există un profil unic de personalitate caracteristic alcoolicilor, ei
reprezentând o populaţie destul de eterogenă.

4
 Totuşi personalitatea de tip instabil, insuficient maturizată din punct de vedere
afectiv, emoţional pare a fi cea mai frecventă printre alcoolici.
Trăsăturile unei personalităţi instabile asociată cu manifestări nevrotice sunt
considerate factori de risc pentru alcoolism.
Trăsăturile distincte, tendinţele depresive latente sau manifestate sunt de
asemenea menţionate de diverşi autori, tulburarea depresivă precedând consumul abuziv
de alcool, mai ales la femei.
Se pare însă că depresia este semnificativ mai frecventă la alcoolici care solicită
ajutor psihiatric, tulburarea afectivă fiind în general secundară.
Chiar şi atunci când alcoolismul este precedat de depresie nu este obligatorie
intercondiţionarea reciprocă (depresie-alcoolism).
Consumul de alcool este mai frecvent şi la cei cu personalităţi isterice sau
dimpotrivă astenici, la cei cu trăsături obsesive sau la anxioşi.
Astfel, se consideră că inadecvarea socială, introversia şi anxietatea sunt
trăsăturile cele mai comune ale personalităţii alcoolicilor.

2.3. Clasificarea alcoolismului

Cea mai răspândita este clasificarea lui Jellinek 1960, care descrie mai multe
tipuri de alcoolism specificându-le caracteristicile:
-alcoolismul alfa - presupune o dependenţă psihologică faţă de alcool la care subiectul
recurge „simptomatic” şi episodic, în situaţii de stres sau ca urmare a unor suferinţe
fizice, în scop tranchilizant şi euforizant.
-alcoolismul beta - presupune o perioadă îndelungată de ingestie care are drept urmare
apariţia unor complicaţii somatice (digestive, hepatice, neurologice).
-alcoolismul gama - care se caracterizează prin apariţia dependenţei ce obligă la creşterea
progresivă a dozelor.
-alcoolismul delta - semnifică consumul continuu de alcool, reducerea sau suprimarea lui
pentru un timp foarte scurt (1 - 2 zile) ducând la apariţia simptomatologiei de sevraj.
-alcoolismul epsilon - superpozabil cu dipsomania gravă (prin dipsomanie înţelegându-se
alternanţa unor perioade de consum abuziv cu perioade de abstinenţă).
Unii autori contemporani propun o clasificare diferită a tipurilor de alcoolism,
descriind o formă separată a alcoolismului simptomatic în care consumul de alcool este
secundar unei tulburări nevrotice psihotice sau organice. S-a propus diferenţierea
conceptuală a alcoolismului „primar” de cel „secundar”, forme care nu se exclud ci pot
coexista la acelaşi pacient.
În cazul alcoolismului primar, accentul se pune pe patern-ul de comportament în
sine faţă de alcool, care nu este rezultatul unei tulburări afectiv cognitive sau de
personalitate, ci semnifică mai curând o paradigmă comportamentală bazată, probabil, pe
comportamente transmise genetic independent de ambianţă.
Alcoolismul secundar semnifică acelaşi comportament auto distructiv de
utilizarea exagerată a alcoolului, dar care este rezultatul unui sindrom psihopatologic
major (psihoză afectivă, schrizofrenie), al unei tulburări de personalitate sau al unui
conflict nevrotic.

5
2.4. Manifestări clinice şi morfopatologice

A.Sindromul de sevraj
Factorul declanşator comun al acestor stări grave care survin în cursul
alcoolismului cronic este sistarea sau reducerea considerabilă, voluntară sau accidentală a
ingestiei de alcool. Din punct de vedere fiziopatologic se poate considera că sindromul de
sevraj se datorează hiperactivităţii sistemului nervos central, inhibat în prealabil de
alcool.
Manifestările clinice ale sindromului de sevraj sunt:
-sindromul de abstinenţă la alcool
-delirul alcoolic subacut (predelirium tremens)
-delirium tremens

B.Sindromul de abstinenţă la alcool

Se caracterizează prin apariţia la un interval de câteva zile (uneori chiar 24 de ore)
de la reducerea sau încetarea consumului de alcool, la un pacient care anterior a abuzat de
alcool, a unei simptomatologii care include senzaţie de disconfort nedefinit, tremor fin şi
distal al membrelor, limbii, buzelor, pleoapelor, tremurăturile putând să se accentueze
până la adevărate mioclonii.
Se notează prezenţa unor manifestări simpatotone cum ar fi o uşoară nelinişte,
transpiraţii, diaree, tahicardie însoţită uneori de valori crescute ale tensiunii arteriale.
La acestea se asociază anxietatea, insomniile, coşmarurile. Frecvent poate să
apară o simptomatologie depresivă, cu inapetenţă, dezgust pentru alcool, uneori idei de
suicid.
Alteori tabloul clinic este de tip euforic pe acest fond apărând crize de iritabilitate
cu creşterea agresivităţii generatoare de conflicte.

C.Delirul alcoolic subacut (predelirium tremens)

Tabloul clinic constă din: tremurături cu caracteristicile celor din sindromul de
abstinenţă alcoolică, delir halucinator cu halucinaţii, cel mai frecvent vizuale, dar şi
auditive, olfactive, gustative şi mai rar tactile.
Acest delir pare a se realiza spontan pentru a reapărea brusc cu alt conţinut
tematic.
Pacientul prezintă confuzie mentală de profunzime variabilă cu dezorientare
temporo-spaţială, generând agitaţie şi anxietate.Ca manifestări fizice prezintă: transpiraţii
abundente cu deshidratare, tahicardie, diaree şi vărsături.

D.Delirium tremens (stare confuzo-onirică alcoolică acută)

Debutul poate fi brutal, în câteva ore. Simptomatologia este mai intensă decât în
cazul sindromului de abstinenţă şi a celui de delir alcoolic subacut şi constă din:
tremurături de intensitate mare, generalizate,cu disartrie, tulburări de mers, tulburări de
tonus muscular.Pacientul prezintă delir confuzo-oniric, cu halucinaţii vizuale, agitaţie,
tulburări vegetative importante.
Laboratorul evidenţiază alterarea probelor biologice (probe hepatice modificate,
acidoza metabolică cu scăderea rezervei alcaline, diselectrolitemie).

6
2.5. Tulburari al alcoolismului cronic

1. Halucinoza alcoolică acută

Unii autori contemporani o consideră o reacţie psihogenă a cărei apariţie este
condiţionată de tulburări de personalitate preexistente, alcoolul eliberând tendinţe
cenzurate în mod obişnuit.
Debutul este uneori consecutiv unui exces de alcool pe fondul unei intoxicaţii
cronice, dar există şi cazuri în care tulburările apar în condiţiile unui sevraj total sau ale
unei reduceri a ingestiei.
Clinic, primele tulburări sunt constituite de halucinaţii elementare, mai frecvent
vizuale, după care se instalează cele acustico-verbale.
Fondul afectiv este caracterizat de anxietate sau depresie.

2. Encefalopatiile alcoolice acute

Aceste sindroame constituie complicaţii cu caracter acut, care survin în cursul
alcoolismului cronic, unele fiind determinate de carenţe vitaminice (prin lipsa de aport
sau deficit de utilizare).
Simptomatologia clinică comună encefalopatiilor alcoolice includ:tulburari ale
stării vigile caracterizate prin stare de torpoare,obnubilare,tulburari de ”comunicare”-
mutismul fiind foarte frecvent.La toate acestea se adaugă tulburări ale tonusului
muscular.

3. Encefalopatia Gayet-Wernicke
Este cea mai frecventă complicaţie carenţială a alcoolismului.Debutul este de
obicei rapid cu cefalee, vărsături de tip central, tahicardie, tahipnee, hipo sau hipertermie,
semne neurologice constând în hipertonie musculară generalizată, mioclonii.
Tabloul psihic constă iniţial din tulburări de memorie la care se adaugă tulburări
ale stării de conştienţă, realizând tabloul unei confuzii mentale, cu onirism şi agitaţie.
Starea e gravă şi netratată evoluează spre exitus.
4. Boala Marchiafova-Bignami
A fost considerată multă vreme drept o afecţiune rar întâlnită la populaţia din
Italia, consumatoare de vin.Actualmente i se atribuie acestei boli o etiologie carenţială.
Debutul este în general acut, evoluând rapid şi inexorabil spre coma hipertonică
cu achinezie.

5. Pelagra alcoolică
Apare pe fondul unor carenţe vitaminice induse de alcool şi se manifestă printr-un
sindrom neurologic adesea izolat, caracterizat prin polineuropatie.
Se înregistrează astenie extremă, deshidratarea este evidenţiată cu tahicardie şi
modificări ale tensiunii arteriale, starea de conştienţă fiind însă păstrată.

6. Psihoza Korsakov
Descrierea completă a tabloului clinic care asociază tulburările amnezice cu
polinevrita îi aparţin lui Korsakov, care a considerat simptomatologia ca fiind de etiologie
toxică, legată în special de consumul de alcool.

7
 Bolnavii prezintă tulburări ale memoriei de fixare şi evocare, confabulaţii,
dezorientare temporo-spaţială şi semne clinice de polinevrită.
Confabulaţiile apar în condiţiile amneziei unor evenimente trecute, bolnavii
umplând lacunele de memorie cu proiecţii imaginare ale a căror realitate sunt însă
convinşi.

7. Demenţa alcoolică
Tabloul final al consumului abuziv, prelungit de alcool îl constituie deteriorarea
intelectuală progresivă, instalându-se demenţa caracterizată prin deficit amnezic şi
prosexic important, tulburări de orientare cu dezorientare temporo-spaţială şi confuzie,
deficit cognitiv sever cu dezorganizare profundă şi ireversibilă a întregului plan psihic cu
tulburări ale afectivităţii şi tulburări de comportament ce merg până la depersonalizare.
Pe lângă tulburările care apar la nivelul psihicului, consumul de alcool determină
grave tulburări organice apărând mai frecvent afecţiuni la nivelul stomacului (gastrită,
ulcer), la nivelul ficatului (hepatopatiile etilice) şi tulburări cardiovasculare.

8. Gastrita
Este consecinţa acţiunii directe a alcoolului asupra mucoasei gastrice. Au fost
distinse două forme de gastrită alcoolică.Exista o forma subacută, dispeptică prin
sensibilizarea mucoasei.Simptomele dispeptice constau în:
-epigastralgii,
-greţuri,
-vărsături,
-flatulenţe,
-diaree.
Bolnavul prezintă limba saburală şi o halenă neplăcută.Cea de-a doua formă este
cronică, în care leziunile terminaţiilor nervoase ar sta la originea tulburărilor care persistă
şi la abstinenţi.

9. Hepatopatii etilice
Există două forme de hepatite de natură alcoolică:
-hepatita alcoolică acută
-hepatita alcoolică subacută.

Hepatita alcoolică subacută reprezintă forma anatomo-clinică care este mai tipică
pentru alcoolism.Clinic, simptomatologia este reprezentată de:
-inapetenţă
-greţuri
-vărsături
-scădere ponderală
-hepatomegalie
-durere în loja hepatică.
Hepatita alcoolică acută apare pe fondul unui alcoolism cronic manifestându-se
clinic mai evident după un consum exagerat de alcool. La simptomatologia de mai sus se
adaugă:
-febra

8
-icterul
-accentuarea hepatomegaliei, cu alterarea probelor hepatice în planul analizelor de
laborator.

10. Tulburările cardiovasculare

Clinic, simptomatologia este destul de discretă la început manifestându-se cu
tahicardie, palpitaţii, tulburări de ritm, cum ar fi extrasistolele sau crize de tahicardie
paroxistică, dispnee progresivă de efort; cu timpul apar crizele de angor ce însoţesc
dispneea la eforturi tot mai mici.
Corectarea stărilor de malnutriţie, administrarea de vitamine şi minerale (calciu şi
magneziu) sunt în măsură să determine in multe cazuri o retrocedare a fenomenelor.

2.5. Tratamentul alcoolismului cronic

Tratamentul alcoolismului cronic se realizează printr-o îmbinare a psihoterapiei
cu tratamentul medicamentos, care consta în:
1. Somatotrope, care vizează ameliorarea funcţiilor ficatului, reechilibrarea
hidroelectrolitică.
2. Medicaţie de repulsie, care urmăreşte instalarea unui reflex condiţionat negativ la
ingerare de alcool.
3. Psihotrope, ce vizează corectarea tulburărilor psihice asociate consumului de alcool

2.6. Principiile de tratament

Se realizează un tratament profilactic şi unul curativ.Profilaxia este complexă,
măsurile fiind primare şi secundare. Profilaxia primară cuprinde măsurile de ordin socio-
economic prin care se încearcă educaţia tineretului în a evita consumul de alcool, tinerii
fiind cei mai vulnerabili la consumul exagerat de alcool.
Acest lucru se realizează prin propagande antialcool, incurajarea consumului
băuturilor nealcoolice; se încearcă reducerea producţiei de alcool şi obţinerea unor
băuturi de bună calitate la preţuri mari.

2.7. Profilaxia secundară

Este de ordin medical şi cuprinde:
-depistarea în faza precoce a alcoolismului
-tratament obligatoriu gratuit
-dispensarizarea cu inserţia socială pentru a se evita recăderea.
Screeningul reprezinta modalitatea prin care se identifica indivizii cu probleme
date de alcool sau cu consecintele acestui consum fata de ceilalti indivizi care nu au
astfel de dificultati. El presupune o utilizare rapida a unei proceduri necostisitoare atat ca
timp cat si ca modalitate de administrare. Scopul screeningului sau triajului este de a
decela si trata aceasta problema intr-un stadiu precoce inainte de debutul unei boli sau
tulburari diagnosticabile cand tratamentul ei este mult mai costisitor.
In felul acesta screeningul se deosebeste de procedurile de evaluare care sunt
destinate sa explorare natura si marimea probolemelor date de alcool si de diagnosticul
clinic care este in mod obisnuit un proces mai detaliat si intensiv cu scopul de a potrivi
simptomele si semnele prezente la o categorie diagnostica si a face un plan de
tratament.Int.ro evaluare coerenta ,secventiala a alcoolismului ,screeningul trebuie sa

9
reprezinte prima etapa ,urmand ca evaluarea specifica,indentificarea semnelor si
simptomelor consumului de alcool si formularea diagnostica sa prezinte etapa ulterioara,
iar evaluarea individului in vederea decelarii consecintelor somatice si psihice ale
consumului de alcool sa reprezinte etapa finala inaintea demersului therapeutic..
In domeniul alcoolismului exista trei mijloace de screening:
a) teste de laborator clinic care detecteaza prezenta alcoolului in aerul respirat sau in
sange sau modificarile fluidelor organismului sub influenta alcoolului (precum dozarea
enzimei gama-glutamil-transferazei);
b) examinari clinice (precum marirea de volum a ficatului, tremorul limbii sau a
mainilor, vascularizatia anormala a pielii si hiperemia conjunctivala);
c) chestionare si scale de auto-evaluare.
Din cauza costului ridicat, primele doua metode au o raspandire limitata. Astfel,
chestionarele si scalele de auto-apreciere raman principalele mijloace de screning.
Acestea au avantajul de a avea un cost scazut, o acceptanta mare si posibilitatea
de a fi aplicate de un personal cu un antrenament limitat. Studiile intreprinse au aratat ca
aceste auto-raportari asupra consumului propriu de alcool si a problemelor date de acesta
au un grad suficient de confidenta si acuratete, mai ales daca sunt culese intr-un mod
adecvat.De regula screeningul sau detectia se face in: sectorul ingrijirilor primare
(medical de medicina generala, medical de familie; camera de garda a serviciilor de
urgenta, ambulanta, etc. sectiile spitalicesti, cabinetele ambulatorii de specialitate.
Se considera ca toate persoanele care cauta ajutor medical trebuie screenizate
pentru probleme date de consumul de alcool. Daca sunt prezente probleme usoare sau
medii, o interventie scurta trebuie sa fie oferita ca mai apoi sa se observe efectul ei.
Daca sunt observate probleme severe, trebuie facuta indrumarea la tratamentul
specializat.In cele ce urmeaza se va prezenta o procedura tipica de screening a consumul
de alcool. Astfel, exista mai multi pasi caracteristici ai acestei proceduri si parcurgerea lor
intocmai asigura acuratetea depistajului.
1. Primul pas este identificarea consumului de alcool: “Consumati bauturi
alcoolice?”
Subiectul poate ocoli raspunsul sau poate nega si intervievatorul poate reformula
intrebarea sau insista. Un raspuns pozitiv face sa se treaca la al urmatorul pas.
2. Determinarea cantitatii/frecventei consumului. Pentru determinarea standardizata
a consumului s-a construit unitatea internationala standard de consum numita si “drink”.
Conventional un drink este definit de 12 g. de alcool pur. Aceasta este echivalent
cu o sticla de bere de 330 ml, cu un pahar de vin de 200 ml sau cu un paharel (40 ml) de
bautura spirtoasa de 40º. Intrebarile indicate ar fi: “In medie in cate zile din saptamana
consumati bauturi alcoolice?” si “Intr-o zi cand consumati, cata cantitate consumati in
medie?” urmand ca aceasta cantitate sa o transformati apoi in “drink-uri”.
Aceasta etapa a screeningului permite sa se determine persoanele aflate la risc.
Dupa Institutul de Alcoolism al Statelor Unite (National Institute on Alcohol
Abuse and Alcoholism), o persoana aflata “la risc” de a dezvolta problemele date de
consumul de alcool este: un barbat care bea mai mult de 14 drinkuri/saptamana sau mai
mult de 4 drinkuri intro ocazie; o femeie care consuma mai mult de 7 drinkuri/saptamana
sau mai mult de 3 drinkuri intr-o ocazie; o persoana in varsta care bea mai mult de 7
drinkuri/saptamana sau mai mult de 1 drink intr-o ocazie.

10
3. Daca se vrea sa se deceleze cu finete problemele date de consumul de alcool
trebuie sa se apaleze la chestionarele sau instrumentele de screening. In capitolul de fata
vom prezenta chestionarele CAGE si AUDIT.
Tratamentul curativ este de durată şi trebuie acceptat de bolnav; acesta trebuie să
fie motivat pentru ca tratamentul să reuşească.
Tratamentul alcoolismului cuprinde:
1. Cura de sevraj şi corectarea tulburărilor metabolice
2. Cura de dezgust: tratamentul apetenţei alcoolice prin crearea unei rezistenţe faţă de
băuturile alcoolice.
3. Cura psihoterapeutică de susţinere
4. Post cura de securitate şi control

1. Cura de sevraj şi corectare a tulburărilor metabolice

Este necesară spitalizarea timp de 3 - 4 săptămâni. Bolnavul este supus unui
sevraj prin privarea de toxic brusc sau treptat.Ritmul sevrajului poate determina
sindromul de abstinenţă, chiar delirium tremens. În cura de sevraj se va administra un
tratament anticarenţial pentru evitarea sindromului de abstinenţă. Acest tratament are
rolul să corecteze dezechilibrele hidro-electrolitice şi metabolice.
Tratamentul se efectuează cu hepatoprotectoare (Aspatofosrt, Mecopar,
Silimarină, Metaspar) şi vitamine din grupul B (B1, B6, B12) şi vitamina C.
Se administrează în această cură de sevraj atât soluţii alcoolizante intravenoase
(i.v.) sau per os, cât şi cantităţi mici de alcool care sunt asociate cu tranchilizante şi
sedative uşoare din clasa benzodiazepinelor, în doze mici.
Manifestările care pot apărea la unii bolnavi în cursul dezintoxicării sunt: greaţă şi
vărsături, senzaţie de rău şi slăbiciune, hiperactivitate vegetativă: tahicardie, transpiraţii,
modificări tensionale, anxietate, dispoziţie depresivă sau creşterea agresivităţii.
Când îngrijim pacientul trebuie să observăm din timp aceste simptome de
dezintoxicare. În cazuri grave se anunţă medicul.
În tratamentul stărilor de predelirium şi delirium tremens internarea se impune de
urgenţă fiind urmată de o reechilibrare hidroelectrolitică atât parenteral cât şi per os.
Tratamentul medicamentos se realizează cu neuroleptice cu efecte
antihalucinatorii: Haloperidol, Clorpromazin - în formele grave de delirium tremens sau
delir alcoolic acut, Meprobamat (400 – 800 mg. la 4 ore), Diazepam (10 mg. i.m., 20 mg.
i.v. lent, 50 - 80 mg. i.m.), în formele uşoare.
Tratamentul se continuă cu redresare metabolică, corectarea tulburărilor de la
nivelul ficatului cu vitamine din grupul B (B1, B6, B12) şi hepatoprotectoare (Mecopar,
Aspatofort, Silimarină, Metaspar, Tropofar).

2. Cura de dezgust
În absenţa unor insuficienţe organice (cerebrale, renale, hepatice, pulmonare,
cardiace) se începe cura de dezgust, moment în care se întrerupe administrarea
neurolepticelor şi tranchilizantelor, corectându-se la nevoie tulburările de somn.
Se urmăreşte producerea unui reflex condiţionat faţă de alcool, prin înlocuirea
acestuia cu o substanţa vomitivă sau alt drog cum ar fi: Emectina, Apomorfina,
Disulfiram, Metronidazol.Apomorfina are proprietăţi vomitive centrale. Se administrează
subcutanat de 5 ori pe zi, 3 zile cate 5 - 10 mg.

11
 La 5 minute după administrarea Apomorfinei se oferă un pahar din băutura
preferată, ce va declanşa vărsătura. Această tehnică se face în faţa celorlalţi bolnavi din
salon.Contraindicaţiile Apomorfinei sunt: gastrita, afecţiunile hepatice grave,
hipertensiunea arterială, insuficienţa coronariană.Proba se repetă până când simpla vedere
a băuturii provoacă greaţa.
Disulfiramul (antialcool) este cel mai frecvent utilizat. Acţionează prin blocarea
catabolismului alcoolului în stadiul de acetaldehida. Cumularea acetaldelhidei dă o serie
de efecte secundare. Se administrează zilnic 2 tablete de Antialcool (1 tabletă are 500
mg.) timp de 4 zile. În a cinci-a zi se administrează vitamina PP, pe lângă tabletele de
Antialcool. Apoi se începe proba care constă în ingerarea băuturii preferate în doză mică.
După 15 - 20 minute se obţine reacţia aşteptată: stare de disconfort, hiperemia feţei,
toracelui, senzaţia de căldura, palpitaţii, greţuri, vărsături, ameţeli, senzaţia de sufocare.
La nevoie se administrează analeptice cardiace şi respiratorii: Glucoza 33 %, vitaminele
B1, B6, sedative uşoare din grupa benzodiazepinelor.
Accidentele care pot apărea sunt: crizele de epilepsie, accidentele vasculo-
cerebrale, stare confuzionala, delirum tremens, sindrom Korsakov. Contraindicaţiile
antialcoolului sunt: ciroza decompensată, hipertensiunea arterială, epilepsia, anxietata
majoră.Metronidazolul se administrează în doze crescânde prin creşterea dozei la 2 zile
cu 2 tablete până se ajunge la 10 tablete şi apoi doza descreşte cu câte 2 tablete pe zi.
Contraindicaţiile lui nu sunt atât de severe şi se poate administra la cardiaci şi la
cei cu tulburări hepatice.

3. Psihoterapia
Poate să se efectueze individual, în grup sau în familie.Are 3 forme prin care se
poate realiza. Două dintre ele fiind cele mai utilizate:
-psihoterapia - psihoanalitică în care se identifică conţinutul inconştient, operându-se ulterior asupra
cauzelor consumului abuziv de aclool.
-psihoterapia – comportamental - cognitivă care are în vedere scăderea anxietăţii căutând un mijloc
pentru reducerea situaţiilor stresante, (cauze ale consumului de alcool) prin modificarea paternului
comportamental. Cele două forme necesită colaborare din partea bolnavului.

4. Postcura de securitate
Este etapa de consolidare a dezalcoolizării, tratamentul urmat în spital fiind
susţinut prin supraveghere medicală şi control. După externare se continuă recuperarea
psihică încercându-se o reinserţie socio-profesională.
Ca răspuns la nevoile foştilor pacienţi s-au creat centre specializate Alcoolicii
Anonimi – în care bolnavii îşi împărtăşesc impresiile lor legate de consumul
excesiv de alcool şi efectele negative ale acestuia şi se încurajează reciproc în a continua
lupta împotriva dorinţelor care se nasc în ei referitoare la consumul de alcool.
Deviza sau moto-ul acestor centre este: ”cel mai bun ajutor pentru un alcoolic este
un alcoolic recuperat”.

12
CAPITOLUL III

3.1.Alcoolul in Romania
Alcoolul adolescentin:
In perioada mai-iunie 2006, la nivelul municipiului Bucuresti, a fost realizata o
ancheta pe baza de chestionar in randul elevilor din clasele IX - XII, ce a avut drept scop
determinarea consumului de alcool in randul adolescentilor.
82 % dintre liceeni au afirmat ca obisnuiesc sa bea numai la ocazii. De
asemenea, 6,8 % dintre ei au afirmat ca nu au consumat niciodata bauturi alcoolice si
numai 1,7 % s-au declarat ca fiind consumatori zilnici.
Comportamentul elevilor in ceea ce priveste consumul de alcool este similar cu
cel al familiilor din care provin, 72% dintre acestia afirmand ca in familiile lor se
consuma alcool numai la ocazii speciale (aniversari, petreceri).
Doar 2,4 % dintre subiecti au afirmat ca in familia lor nu se consuma niciodata
alcool, in timp ce 5,8 % apreciaza ca acesta este consumat zilnic.
In ceea ce priveste anturajul, peste jumatate (57,5%) dintre elevii chestionati
sustin ca doar o mica parte din grupul de prieteni consuma frecvent alcool.
Intrebati cati dintre prietenii lor se imbata frecvent, 43,6 % dintre subiecti au
raspuns ca numai cativa fac acest lucru, iar 38,6 % ca nici unul dintre prietenii lor nu
ajunge intr-o stare avansata de ebrietate.
Motivele care au stat la baza consumului de alcool au fost in principal curiozitatea
(47 %) si placerea (42%). Chestionati cu privire la destinatia banilor de buzunar, marea
majoritate (67,2 %) au declarat ca ii folosesc pentru procurarea produselor alimentare, iar
28,7 % achizitioneaza alte produse (haine, accesorii vestimentare, carti etc.). Numai 2,5%
dintre respondenti utilizeaza banii de buzunar pentru cumpararea bauturilor alcoolice.
România se afla printre cei mai mari consumatori de alcool din Europa, se arata
într-un raport al Institutului Britanic de studii privitoare la alcool.
In Romania, adultii consuma mai mult de 18,5 litri de alcool pe an, in timp ce
media in Uniunea Europeana se situeaza in jurul a 15 litri. . Respectiv, această situaţie
a sporit majorarea mortalităţii generale a populaţiei, negativ a influenţat asupra situaţiei
demografice din teritoriu, a sporit violenţa şi agresivitatea familială, suicidele etc.
Prevalenţa morbidităţii prin alcoolism cronic constituie 1276,1 (2006) comparativ
cu 1292,0 (2005). Prevalenţa psihozelor alcoolice - 25,6 (2005-19,5).
Cu regret majoritatea lor se depistează tardiv cu afecţiuni somato-neurologice
grave, psihoze alcoolice, etc.
Incidenţa morbidităţii prin alcoolism cronic constituie 112,8 (2006) în comparaţie
cu 89,5 (2005).
Incidenţa prin psihoze alcoolice constituie 19,6 (2005 - 14,1). Majoritatea
oamenilor consideră că ei beau cu moderaţie şi cred că atît timp cît nu se îmbată sau nu
sînt dependenţi de alcool, nu există probleme. După datele statistice, 1 european din 4
consumă o cantitate periculoasă de spirtoase, care provoacă probleme grave de sănătate.
Este evident, că consumul de băuturi alcoolice este un fenomen larg răspîndit
printre contingentele de populaţie, inclusiv printre persoanele de gen femenin. Populaţia
femenină din zonele urbane mai des decît din zonele rurale, conform sondajului, au
afirmat că au consumat băuturi alcoolice pe parcursul ultimei luni, respectiv 62.2, în
comparaţie cu 57,1%.

13
 Situaţia consumului de alcool printre persoanele de gen masculin este şi mai
agravată. În fiecare zi consumă alcool conform raportării 3,8 la sută dintre bărbaţi, faţă de
0,7 la sută dintre respondenţi femei. Bărbaţii consumă alcool 1-2 ori pe săptămînă mai
frecvent decît femeile. Deci, consumul de băuturi alcoolice este mult mai frecvent printre
contingentele de bărbaţi şi respectiv afectaţi de maladiile narcologice.
Sociologii spun ca la baza consumului de alcool sta nivelul de trai scazut.O
statistica oficiala a Ministerului Sanatatii releva faptul ca 10% din populatia tarii are
probleme cu alcoolul, procent ce se afla in plina crestere.
Romania este una dintre putinele tarii in care birturile au clienti la 7.00 dimineta.
Potrivit studiului, în Europa, peste 25% dintre decesele înregistrate în rândul
barbatilor cu vârste cuprinse între 15 şi 29 de ani au drept cauza consumul de alcool în
exces.

Alcoolul Economic
Cu banii cheltuiti de romani pe alcool s-ar fi putut cumpara 230.000 dintre cele
mai scumpe variante ale Daciei Logan.
De asemenea, cu aceiasi bani, s-ar putea achizitiona peste 5.700 de garsoniere la
un pret mediu. Nu in ultimul rind, piata bauturilor alcoolice valoreaza mai mult decit cea
a fondurilor de investitii mutuale, estimata la 1,7 miliarde de euro si este aproximativ la
acelasi nivel cu cea a leasingului. Iar cele 2,3 miliarde de euro inseamna 2,5% din PIB-ul
national.
Potrivit unui studiu realizat de Institutul National de Statistica, pentru trimestul al
doilea al anului in curs, 5,9 % din totalul cheltuielilor lunare de consum sau gospodarie
ale unei familii, sunt alocate achizitionarii bauturilor alcoolice si a tutunului, in timp ce
pentru educatie sunt cheltuite doar 0,9 procente. Nici pe sanatate romanii nu par dispusi
sa cheltuie prea multi bani, doar 4,8 procente din totalul cheltuielilor lunare se indreapta
spre acest sector.

3.2. Educaţia bolnavului

1. Evitarea consumului de alcool atunci când devin agresivi deoarece sub influenţa
alcoolului pot interpreta greşit o remarcă sau un gest.
2. Atitudinea de a spune NU grupului de apartenenţă şi adoptarea unui comportament
prin care să fie acceptat de grup fără să consume alcool.
3. Informarea pacientului despre efectele negative şi consecinţele alcoolului din punct de
vedere social.
4. Învăţarea pacientului de a nu deveni „sclav” propriilor slăbiciuni legate de consumul
de alcool.
5. Încercarea de a-şi rezolva problema fără a crede că alcoolul l-ar ajuta în găsirea unor
soluţii sau că ar avea un efect relaxant asupra lui.
6. Convingerea pacientului că alcoolul este una dintre slăbiciunile care prin voinţă poate
fi înlăturată din viaţa sa.
7. Înlocuirea acestei substanţe cu o altă substanţă (suc, ceai) care nu au efect negativ
asupra persoanei sale.
8. Redarea unor exemple negative care după consumul de alcool au ajuns într-o stare
critică

14
3.3.Rolul asistentei mediacale în alcolismul cronic

Primeşte bolnavii internaţi şi ajută la acomodarea lor pe secţie.

Participă la vizita medicală şi execută indicaţiile medicilor cu privire la
tratamentul, regimul alimentar şi igienă,insoteste pacientii la investigatii.
Supraveghează în permanenţă starea bolnavilor şi informează medicul asupra
oricăror modificări în evoluţia bolnavilor.
Răspunde prompt la solicitările bolnavilor.
Ajuta bolnavii la păstrarea igienei corporale.
Culege informaţii de la aparţinători, în lipsa medicului în vederea completării
anamnezei.
Participă la toate acţiunile, activităţile psiho-ergo-terapeutice din secţie.
Exercită orice altă sarcină primită din partea conducerii unităţii.

CAPITOLUL IV

PREZENTARE DE CAZ

Nume şi prenume: R.D.

Vârstă: 54 ani
Sex: masculin
Ocupaţia: pensionar
Naţionalitatea: română
Religia: ortodox
Alergii: nu prezintă
Proteze: nu are
Comportamente: fumător 20 ţigări/zi, consumator de alcool, neagă consumul de droguri.
Diagnostic de internare: Etilism cronic
Motivele internării:
Iritabilitate
Transpiraţii
Agresivitate
Agitaţie psihomotorie.
Antecente heredocolaterale, fiziologice şi patologice:
bolile primei copilării, internat ulterior cu boli de ulcer.
Condiţii de viaţă şi muncă:
locuieşte cu familia sa, soţia şi doi copii, într-un apartament cu două camere.
Istoricul bolii:
Pacient de 54 de ani, cunoscut secţiei noastre de acum 4 ani când a fost internat
pentru o tulburare afectivă mixtă pe fond toxico-cavenţial.
Domnul R.D. afirmă că ingeră băuturi alcoolice de mai mulţi ani, prima internare
fiind în anul 2006, de când se internează anual pentru tratament. A încercat să renunţe la
aclool, dar de 6 luni a reînceput să consume băuturi alcoolice tari, ajungând la 1 litru pe
zi. De asemenea se alimentează puţin, afirmă că are repulsie faţă de alimente pentru că îi

15
provoacă greaţă şi îi irită stomacul. În ultima săptămână acuză insomnii, este agitat
psihomotor, faciesul este congestionat.
În familie se ceartă cu soţia şi îşi agreseazş fiul, motiv pentru care este adus
pentru internare cu Ambulanţa, fiind însoţit de soţie.
Se interneaza pentru tratament de specialitate.

Examen de boli interne:

Clinic: gingivoragii la periaj
Obiectiv: examen clinic în limite normale
Biologic: ficat mărit de volum. Citoliză uşoară, trombocitopenie usoară, anemie usoară
normocromă.
Diagnosticul: steatoză hepatică toxică, anemie uşoară
Recomandări: Esentiale 3 x 1 comprimate pe zi, 3 luni
Acid folic 1 comprimat pe zi 3 luni

Examen psihologic:
Consultări: dizarmonic ansamblul structural în contextul toxicofiliei etanolice.
Actualmente dispoziţie depresivă severă cu nivelul de anxietate severă (după scara Beck)
cu nivel de anxietate severă (scara STAI).
-dificultăţi adaptive socio-profesionale şi familiale
-toleranţă scăzută la frustrare cu marcate tendinţe de interpretare, izolare de societate,
trăirea dureroasă a solitudinii.
-multiple preocupări hipocondriac-cenestapate şi tendinţe psihastene.
-inabilităţi în gestionarea conflictelor cu gânduri de inutilitate existenţială, fără idei
suicidare. Tendinţa de a amplifica importanţa evenimentelor negative.

Examen psihiatric:
Facies cu note triste, mimică şi gestică hipomobile.
Discretă dizartrie, tremor al membrelor superioare, consum etanolic abuziv în
antecedente psihiatrice sau confuzii onirice, neagă sevraje complicate. Anxietate marcată,
dificultăţi de controlare, dismnezii de fixare şi evocare disproxexie, randament util
diminuat. Labilitate emoţională toleranţă scăzută, la frustrare cu crize de scurt circuit.
hipnice mixte, apetit mult redus cu scădere în greutate.

Consult neurologic:
Subiectiv: pacient cunoscut cu un consum cronic etanolic, se prezintă pentru
crampe ale musculaturii moletului drept.
Obiectiv neurologic: limitarea, MAS lombare Lasegie negativ bilateral durere la
0
70 .Dismetrie la probele de coordonare ale membrelor inferioare.
ROT achiliene abolite bilateral.
Diagnostic: polineuropatie senzivo-motorie a membrelor inferioare pe fond toxic
casenţial.
Sindrom cerebelos.

16
Recomandări: Magne B6, 3 x 1 pe zi alterând cu Cal-C-Vita 1 – 0 – 1, Milgamma N 1 – 1
- 1 alternativ cu Thiogamma 600 mg. 1 – 0 – 0, Arcoxia 90 mg. 1 – 0 - 0 - 5 zile, Omeram
20 mg. 1 – 0 - 0 - 5 zile, Egilok 25 mg. 1 -0 - 1 - 5 zile

Ecografie
Ficat cu reflectivitate crescută, difuz inomogen cu diametru: lob drept 162 mm.,
lob stâng 92 mm., lob caudat 35 mm., Vena portă =13 mm., Colecist transonic, splină de
125 mm. ax lung, rinichi ecografic normal, Pancreas inabordabil.

Examinări de laborator
LOW NORMAL HIGH UNITS REFERENCE RANGE
Glucoză 91 mg/d/ 70 – 118
Uree 34 mg/d/ 15 - 55
Creatinină 0,8 mg/d/ 0,5 - 1,5
Colesterol 164 mg/d/ 140 - 240
Trigliceride 145 mg/d/ 50 – 180
G:P:T: 44 I.U/ | 6 –50
G.O.T. 50 I.U/ | 8 – 42
G.G.T. 41 I.U/ | 6 - 40

CALCULATED VALUES RESULTS UNITS

Lipide → 604 mg/dl

TEST RESULT
WBC 5,4 k/UL 4.8-9.0 k/UL
LYM 1.1 R2 20.1%L 1.5-2.8{21.0-33.0%L
*MID 0.3 4.9%M 0.3-0.7{4.0-8.0% M
GRAN 4.1 75.0%G 3.0-5.5{59.0-700%G

RBC 3.91 M/UL 4.50-5.80 M/UL

HGB 12.4 g/dl 13.3-17.9g/dl
HCT 35.1 40.0-51.0%
MCV 89.8 TL 82.0-94.0fl
MCH 31.7 pg 26.0-32.0 pg
MCHC 35.3 g/dl 31.0-36.0g/dl
RDW 13.7% 11.5-14.5%

17
PLT 106 K/UL 140-350 K/UL
MPV 10.5 TL 7.8-10.8 fl
VSH 1h 25mm/ora
2h 50moram/

ANAMNEZA ASISTENŢEI MEDICALE PRIVIND

CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE

1. Nevoia de a respira şi a avea o buna circulaţie:

La internare nu prezintă probleme. Toracele este normal conformat.

Respiraţiile sunt de tip costal inferior. Are 16 - 18 respiraţii pe minut, dar după 2
zile de tratament şi abstinenţă de alcool, pacientul intră în stare de sevraj etanolic, care
cuprinde în tabloul clinic polipnee. Zgomotele cardiace sunt clare, bine bătute.

2. Nevoia de a se alimenta şi hidrata:

Pacientul consumă în jur de 1 litru de băuturi tari, alimentarea fiind foarte

deficitară, lucru care se observă din greutatea sa corporală. La cei 175 cm ai săi şi vârsta
de 54 de ani, pacientul cântăreşte doar 68 kg.Are 3 mese pe zi.Preferinţe: sucuri, fructe.

3. Nevoia de a elimina:
Pacientul la internare nu prezintă dificultate de a micţiona şi defeca.
Odată cu intrarea lui în sevraj etanolic la aceste forme de eliminare se adaugă şi
diaforeza, pierderi patologice prin polipnee şi cele din perioada febrilă (pacientul având o
temperatura de 38,30C).3 - 4 micţiuni pe zi
Diureza: 2.500 – 3.000 ml./zi
Scaun: 4 - 5 scaune pe zi.

4. Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură:

Pacientul prezintă dureri la nivelul aparatului locomotor(crampe ale musculaturii

membrului drept), mişcări necoordonate la nivelul mâinilor şi picioarelor din cauza
sindromului de sevraj.Sistemul muscular: normal clinic.Sistemul osteo-articular: integru,
mobil, nedureros.

5. Nevoia de a dormi şi de a se odihni

Somn redus, prezintă insomnii. Pe timpul zilei este agitat din cauza oboselii
accentuate fiind liniştit sub doza de neuroleptice şi tranchilizante.

6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca:

Pacientul este ajutat în satisfacerea nevoii de către cadrele medicale şi

aparţinători.

18
7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale:

În timpul sevrajului temperatura corpului a fost de 38,30C. Se încearcă o scădere a

acesteia prin administrarea de antibiotice injectabile si supozitoare antitermice.

8. Nevoia de a fi curat, îngrijit şi de a-şi proteja tegumentele şi mucoasele:

Pe tot parcursul internării, pacientul a fost ajutat în satisfacerea acestei nevoi din
pricina transpiraţiei existând riscul apariţiei escarei.Tegumente şi mucoase umede,
colorate, unghii hipocratice.Piele umedă.

9 .Nevoia de a evita pericolele:

Pe tot parcursul sindromului de sevraj, pacientul prezintă halucinaţii şi este

confuz, iritabilitate şi agitaţie psiho-motorie, ceea ce duce la afectarea integrităţii fizice.
10. Nevoia de a comunica:

În timpul perioadei de sevraj, pacientul nu era comunicativ şi sociabil, prezintă

dezorientare temporo-spaţialţă. Era agitat şi iritabil în prezenţa apropiaţilor şi cadrelor
medicale.

11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri:

Pacientul a declarat ca se simte frustrat datorită sentimentului de inutilitate pe care

îl trăieşte.

12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării:

Pacientul este satisfăcut de munca sa, dar din cauza bolii sale nu-şi mai poate
realiza sarcinile impuse de locul de muncă.

13 .Nevoia de a se recreea:

Pacientului îi place să citească, acum nu mai este capabil din cauza lipsei de
atenţie, tulburărilor de gândire şi memorie. În spital vizionează programele TV şi ascultă
radio.

14. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea:

Sub tratamentul specific, vitamine şi anxiolitice, evoluţia pacientului este

favorabilă, externându-se după 14 zile, cu recomandările: continuă tratamentul efectuat,
întreruperea definitivă a consumului de alcool, dispensarizare psihiatrică teritorială.

19
Probleme:

1. Dezechilibru nutriţional, hidro-electrolitic şi acido-bazic legat de sevrajul etilic

manifestat prin: greţuri, scădere ponderală, deprinderi alimentare deficitare.
2. Alterarea respiraţiei din cauza stării de agitaţie psiho-motorie manifestată prin dispnee
de tip polipneic (25 - 30 resp./min.).
3. Alterarea somnului din cauza orelor puţine de somn manifestată prin insomnie, agitaţie
în timpul zilei, şi a consumului abuziv de alcool.
4. Hipertermie din cauza stării de sevraj manifestată prin febră moderată, 38,30C.
5. Lipsa autonomiei în acordarea îngrijirilor igienei din cauza stării de agitaţie psiho-
motorie manifestată prin necoordonarea mişcărilor.
6. Alterarea comunicării la nivelul senzorial, intelectual, afectiv din cauza agitaţiei psiho-
motorii manifestată prin: halucinaţii, anxietate, dezorientare temporo-spaţială.
7. Insuficiente cunoştinţe despre boală.
8. Anxietate. Dispoziţie depresivă, randamentul util diminuat, scăderea interesului şi a
plăcerii.

Educaţia pacientului:

1. Informaţii privind consecinţele sociale şi de sănătate, de scurtă durată şi de lungă

durată ale consumului de alcool.
2. Formarea unor valori şi atitudini pozitive faţă de un stil de viaţă sănătos. Exemplu de
pacienţi alcoolici, care au renunţat la consumul de alcool şi au avut un stil de viaţă
normal.
3. Discutarea şi analizarea rolului influenţei grupului, a familiei şi a mass-mediei în
formarea şi menţinerea atitudinii faţă de alcool.
Încercarea de a intra într-un grup, în care consumul de alcool nu este unul din privilegiile
grupului(Alcolicii Anonimi).
4. Discutarea modului în care alcoolul poate diminua performanţele şcolare, profesionale.
Discuţia se bazează pe rolul negativ pe care îl are alcoolul în viaţa profesională şi
decăderea, lipsa de respect din partea colegilor.
5. Dezvoltarea deprinderilor de severitate şi de a face faţă presiunii grupului (deprinderea
de a spune NU)
Să nu se lase influenţat de membrii grupului care consumă alcool şi de a fi stăpân pe sine.
6. Dezvoltarea abilităţilor de luare a deciziilor, de gândire critică şi management a
stresului.
Trebuie să-şi dea seama de rolul negativ pe care la avut asupra sa şi gândirii sale.
7. Desfăşurarea de activităţi de recreere sănătoase cum sunt: sportul, muzica, artele
plastice, activităţi de club.
Îndrumarea pacientului spre anumite hobby-uri sau activităţi recreative cu care să-şi
ocupe timpul.
Evitarea grupului în care se consumă alcool în timpul liber sau întâlniri de grup.

20
Probleme Obiective Intervenţii autonome Intervenţii delegate Evaluare
1. dezechilibru Pacientul prezintă Intervenţiile autonome pe 3 zile. Ziua 01 Pacientul după
nutriţional greţuri, timp de Ziua 01 ora 8 3 zile de tratament
hidroelectrolitic 3 zile, Am recoltat probele şi biochimice Glucoză 5 % - 500ml cu atiemetice nu mai
şi acido-bazic legat prelungindu-se la indicaţia medicului. Diazepam 1 f. i.m. prezintă greţuri şi
de sevrajul etilic pe tot parcursul -am măsurat înălţimea şi greutatea B1 f. 2 i.m. vărsături.
manifestat internării. pacientului. 175 cm. G= 68kg. B6 f. 1 i.m. După 4 zile
prin: greţuri, Pacientul va fi - am însoţit pacientul la serviciul de Aspatofort 2 f. perfuzabil. pacientul prezintă
vărsături, reechilibrat imagistică pentru a se face . tegumentele
scădere ponderală, hidroelectrolitic şi ecografie de organe abdominale şi elastice care
deprinderi acidobazic un Rx pulmonar. ora 14 confirmă o
alimentare în primele 7 zile Am măsurat funcţiile vitale: Soluţie perfuzabilă hidratare adecvată.
deficitare. şi TA = 110/80 mmHg 500 ml. 0,9%
Transpiraţii profunde pe tot parcursul P = 80 pulsaţii/min. Diazepam 1 f. 10 mg - i.m.
. internării prin T = 38,30C Tiapridal 1 f.10 mg – i.m.
dietă adecvată. Temperatura seara = 380C
Pacientul Respiraţia = 22 – 30 respiraţii/min. ora 22
va fi echilibrat Diureza = 1.200 ml Tiapridal 1 f. i.m.
nutriţional - am pus sondă vezicală şi am Diazepam 1 f. i.m.
începând din măsurat cantitatea de urină pe 24 de ore. Diazepamul se
prima Paracetamol administrează separat i.m.
zi de internare Algocalmin 3 x 1 tb./zi
- am hidratat bolnavul cu 2 litri de
lichide
pe zi

21
Probleme Obiective Intervenţii autonome Intervenţii delegate Evaluare
2. Alterarea respiraţiei - pacientul va avea Ziua 2 Ziua 2 ora 8 După 24 ore pacientul
din cauza stării de 16 - 18 respiraţii/min. Am administrat la indicatia medicului: Glucoza 5%-500ml are respiraţia amelioratăi
agitaţie psiho-motorie si nu va prezenta Paracetamol Diazepam 1f. i.m.
manifestată prin dispnee peste 24 de Algocalmin 3 x 1 tb./zi B1 f2 i.m.
dispnee de tip ore. Temperatura: 37,20C B6 f1 i.m.
polipneic 25 - 30 37,90C Aspatofort 2f perfuzabil.
respiraţii/min Puls = 72 Imodium 1tb
TA = 110/80 mmHg
Diureza = 2.000 ml Ora 4
- am hidratat bolnavul cu 2 litri de Solutie perfuzabila
lichide 500ml. 0,9%
pe zi, sucuri, compoturi, ceai Diazepam 1f. 10mg-i.m.
Bolnavul a servit cele 3 mese pe zi Tiapridal 1f. 10mg-i.m.
- am administrat lichide dulci, sucuri,
compoturi, câte două pahare de cinci ori Ora 22
pe zi în prezenţa mea. Tiapridal 1f im
Diazepam 1f i.m.

22
Probleme Obiective Interventii autonome Interventii delegate Evaluare
3 Alterarea - asigurarea unui somn Ziua a 3-a Ziua 3-a - pacientul creşte în
somnului corespunzător din punct de Am administrat la indicatia ora 8 greutate cu aproximativ
din cauza vedere calitativ şi cantitativ medicului: Glucoză 5% - 500 ml 300 –500 g./zi, îi revine
orelor Paracetamol Diazepam 1 f. i.m. pofta de mâncare şi dispar
puţine de Algocalmin 3 x 1 tb./zi B1 f. 2 i.m., B6 f. 1 i.m. scaunele diareice.
somn Temperatura: 37,20C Aspatofort 2 f. perfuzabil. - pacientul este mai puţin
manifestată 37,80C ora 14 agitat în timpul zilei
prin Puls = 70 Soluţie perfuzabilă 500 ml. - se îmbunătăţeşte durata şi
insomnie, TA = 110/80 mmHg 0,9% calitatea somnului
agitaţie îin Diureza = 2.000 ml. Diazepam 1 f. 10 mg. - i.m.
timpul zilei Tiapridal 1 f.10 mg. – i.m.
ora 22
Tiapridal 1 f. i.m.
Diazepam 1 f. i.m.
4. Hipertermie - pacientul va avea temperatura Ziua 4 - după 72 ore temperatura
din cauza stării corporală normală după 72 ore. ora 8 corpului a ajuns la valoarea
de sevraj Glucoza 5% - 500 ml. normală
manifestată Diazepam 1 f. i.m.
prin febră B1 f 2 i.m., B6 f 1 i.m.
moderată Aspatofort 2 f. perfuzabil
38,30C ora 14
Soluţie perfuzabilă 500 ml.
0,9%
Diazepam 1 f. 10 mg. - i.m.
Tiapridal 1 f.10 mg. –i.m.
ora 22
Tiapridal 1 f. i.m.,
Diazepam 1 f. i.m.

23
Probleme Obiective Intervenţii autonome
5. Lipsa autonomiei în - pacientul va avea - am hidratat bolnavul cu 2
acordarea îngrijirilor tegumente şi mucoase litri de lichide pe zi, sucuri
igienice din cauza stării integre pe tot parcursul necarbogazoase, compoturi,
de agitaţie psiho-motorie internării, va fi capabil să-şi ceai.
manifestată prin acorde îngrijiri igienice - bolnavul a servit cele 3
necoordonare a autonome peste 10 zile. mese
mişcărilor. - pacientul va fi pus în
poziţie semişezândă cu
capul într-o parte.
Am protejat lenjeria de corp
şi pat cu muşama şi aleză.
Pacientul să inspire profund
pe nas şi să expire pe gură.
- am administrat lichide
dulci, sucuri, compoturi,
câte două pahare de cinci
ori pe zi în prezenţa mea.
24
Intervenţii delegate
Ziua 5 - 7
ora8
Glucoză 5% - 500 ml
Diazepam 1 f. i.m.
B1 f. 2 i.m.
B6 f. 1 i.m.
Aspatofort 2 f. perfuzabil.
ora 14
Soluţie perfuzabilă
500 ml. 0,9%
Diazepam 1 f. 10 mg. - i.m.
Tiapridal 1 f.100 mg. – i.m.
ora 22
Tiapridal 1 f. i.m.
Diazepam 1 f. i.m.
Evaluare
Pe tot parcursul
internării pacientul nu a
prezentat escare, iar
tegumentele au rămas
curate şi integre.
Pacientul participă la
efectuarea
autoîngrijirilor.
Pacientul este capabil
să-şi efectueze
îngrijirile igienice şi să
se îmbrace singur.
Probleme Obiective Intervenţii autonome Intervenţii delegate Evaluare
Totalul de lichide administrate este de 3.000ml/24 ore Ziua 8 - 10
- am administrat pacientului cele 3 mese pe zi şi multe ora 8
lichide dulci ex: fără excitante Glucoză 5% - 500 ml.
- încerc să-i explic pacientului să respire normal, Diazepam 1 f. i.m.
amplu, rar, inspiraţia să se realizeze pe nas, B1 f. 2 i.m., B6 f. 1 i.m.
iar expiraţia pe gură. Tiapridal 1 f. i.m.
Poziţia pacientului în pat va fi semişezândă pentru Silimarină 2 tb.
a uşura respiraţia. ora 14
Îi explic să respire profund pe nas folosindu-şi Soluţie perfuzabilă 500 ml. 0,9%
capacitatea pulmonară. Silimarină 2 tb.
ora 20
Silimarină 2 tb.
ora 22
Tiapridal 1 f. i.m.,
Diazepam 1 f. i.m.

25
 Am aerisit salonul ori de câte ori a fost posibil Ziua a 11 - 15
Se măsoară funcţiile vitale de două ori pe zi ora 8
-dimineaţa şi seara. Carmabazepină 200 mg. 2 tb.
Am creat condiţii de mediu necesare unui somn Diazepam 1 f. i.m.
odihnitor şi liniştit, am aerisit salonul, am Tiapridal 1 f. i.m.
schimbat lenjeria de pat, am creat o temperatură Silimarină 2 tb.
optimă. ora 14
I-am oferit înainte de culcare o cană de ceai de Silimarină 2 tb.
tei fierbinte. ora 22
Carmabazepină 200 mg. 2 tb.
Tiapridal 1 f. i.m.,
Diazepam 1 f. i.m.

Am aerisit salonul şi am asigurat o temperatură Ziua a 16 - 21 Pacientul este

optimă 20 – 220C ora 8 echilibrat volemic
- pacientul va avea o îmbrăcăminte lejeră Carmabazepină 200 mg. 1 tb. şi nutriţional.
- am aplicat comprese reci pe frunte Silimarină 1 tb. Are o stare
- pacientul va face duş în fiecare dimineaţă acceptabilă pe plan
ajutat de cadrele medicale şi aparţinători ora 14 fizic şi psihic.
- lenjeria de corp şi de pat este schimbată cât Silimarină 2 tb.
mai des
- lenjeria de pat este bine întinsă pentru a nu ora 22
leza tegumentele Carmabazepină 200 mg. 1 tb.
Explic pacientului nevoia de a-şi schimba Tiapridal 1 f. i.m.,
poziţia în pat cât mai des. Diazepam 1 f. i.m.

26
27
Epicriza

Pacient în vârstă de 54 de ani, cu antecedente psihiatrice, se internează pentru

nelinişte psiho-motorie, transpiraţii, tremor al extremităţilor, tahicardie, iritabilitate,
greţuri, vărsături, insomnii mixte.
Se externează cu indicaţiile:
- psiho-igiena
- interzicerea consumului de alcool
- evitarea psiho-traumelor

Continuarea tratamentului cu:

Coaxil 1 - 1 - 1 minim 3 luni
Camabazepină 200 mg 1 - 1 - 1 tb./zi 1 an
Viplex 1 - 1 - 1 cps./zi 1 lună
Antalcoplant 20 - 0 - 0 pic./zi, 1 an
Se revine la control medical după 2 luni (sau o lună).

CAPITOLUL V

Concluzii

A vindeca sau cel puţin a uşura suferinţa a fost din totdeauna scopul practicilor
medicale. Atenţia acordată de către asistenta medicală este foarte importantă, dacă ne
gândim că patul constituie universul restrâns al bolnavului, timp de zile, uneori
săptămâni. Ea trebuie să intre în „pielea bolnavului” pentru a înţelege nu numai ce vrea
acesta, ci şi care sunt nevoile sale, pentru a-l menţine în viaţă şi pentru a-l ajuta să-şi
recâştige încrederea.
Bolnavul care solicită asistenţă medicală îşi încredinţează sănătatea şi uneori viaţa
în mâinile celor ce-l îngrijesc.
Responsabilitatea noastră este de a-i asigura sprijinul de care are nevoie pentru a
face o alegere în mod raţional. Scopul îngrijirilor este de a reda pacientului o stare de
bine, de independenţă în desfăşurarea activităţilor cotidiene şi pregătirea pentru
reintegrarea familială şi profesională a pacientului. Educaţia sanitară a întregii populaţii
pentru prevenirea efectelor dăunătoare ale alcoolului asupra stării de sănătate, deoarece
este mai bine şi mai puţin costisitor să previi decât să tratezi.
Asistenţa, ca membru al echipei de îngrijire, participă la îngrijirea bolnavilor în
diferite faze ale bolilor, atât în spital cât şi în comunitate. Asistenta medicala ieşind din
spital, din casa unui bolnav bătrân, va simţi mulţumirea sufletească că a reuşit să-şi pună
pregătirea şi pasiunea în folosul omului şi a vieţii, şi cea mai nobilă răsplata pentru
activitatea desfăşurată este convingerea că este de folos semenilor.
BIBLIOGRAFIE

1.Albert V. Beliş – „Aspecte toxicologice-clinice şi medico legale în etilism” Ed.

Medicală, Bucureşti, 1982.

2. Dr. C. Stavros – „Droguri concomitente cu alcoolul, tutunul, cafeaua” Ed. Medicală,

Bucureşti, 1992.

3. L. Titircă – „Ghid de nursing” Ed. Viaţa Medicală, 1992.

4. V. Predescu – „Psihiatrie” Ed. Medicală, Bucureşti, 1976.

5. L. Titircă – „Urgenţe medico-chirurgicale” Ed. Medicală, Bucureşti, 2000.