SCOALA POSTLICEALA „FUNDATIA

ECOLOGICA GREEN” BRASOV

INGRIJIREA PACIENTEI CU

FIBROM UTERIN

ELEVA: COLESNIUC GABRIELA

CLASA AMG III E

BRASOV 2019
CUPRINS
CAPITOLUL I .............................................................................................................................. 3
INTRODUCERE....................................................................................................................... 3
CAPITOLUL II............................................................................................................................... 4
NOŢIUNI FUNDAMENTALE DESPRE FIBROMUL UTERIN............................................... 4
Definiţie ................................................................................................................................... 4
Generalităţi .............................................................................................................................. 4
Etiopatogenia ........................................................................................................................... 4
Morfopatologia ........................................................................................................................ 5
Consistenţa fibromului............................................................................................................. 6
Simptomatologie ...................................................................................................................... 6
Diagnosticul fibromului uterin ............................................................................................ 8
Evoluţia şi prognosticul fibromului uterin ......................................................................... 8
Complicaţiile fibromului uterin ........................................................................................... 9
Tratamentul fibromului uterin .......................................................................................... 10
Impactul psihologic al histerectomiei ................................................................................ 12
Pregătirea preoperatorie .................................................................................................... 12
CAPITOLUL III ......................................................................................................................... 13
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ................................................................................. 13
Îngrijirile preoperatorii. Rolul asistentei medicale.......................................................... 13
Îngrijirile postoperatorii. Rolul asistentei medicale ........................................................ 13
Supravegherea bolnavelor cu fibrom uterin .................................................................... 14
CAPITOLUL IV ......................................................................................................................... 15
PREZENTAREA CAZULUI ................................................................................................ 15
PLANUL DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTEI M.D. ......................................................... 22
CAPITOLUL V ........................................................................................................................... 24
CONCLUZII ........................................................................................................................... 24
BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................................... 25
CAPITOLUL I

INTRODUCERE

Viaţa oricărui om poate fi ameninţată la un moment dat de o suferinţă instalată brusc sau insidios care-l
duce intr-o situaţie critică ce trebuie rezolvată de serviciul sanitar cu promptitudine şi competenţă.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte ca o stare de bine psihic, social, de echilibru, reprezintă o
reacţie autonomă şi trăită în realitate. Este capacitatea de a se adapta la un mediu în continuă schimbare,
capacitatea de a creşte, a îmbătrâni şi a-şi aştepta moartea în limişte.
Nursingul promovează sănătatea, previne îmbolnăvirile, tratează bolnavii din punct de
vedere somatic şi psihic în orice unitate sanitară, comunitate şi are rolul de a suplini nevoia
afectată, pentru a recupera în timp util persoana bolnavă.
Asistenta medicală este conştiinţa celui lipsit de conştiinţă, vocea pentru cel prea slab ca să
vorbească. Asistentei îi revin o serie de sarcini pe care trebuie sa le îndeplinească cu multă
seriozitate şi profesionalism, dintre care cea mai importantă este aceea de a ajuta bolnavul cu
tact, înţelegere, delicateţe şi atenţie.
Am ales acest subiect, considerând că profilaxia şi tratarea afecţiunilor ginecologice,
precum şi ocrotirea mamei şi copilului sunt cele mai importante. Am fost impresionată de
numărul destul de mare de femei care suferă de afecţiuni ginecologice şi de dorinţa lor de a avea
copii. De aici derivă sarcinile multiple ale unei bune asistente medicale şi de noi depinde
rezolvarea cu succes a problemelor, deseori vitale, pe care le ridică ginecologia şi obstetrica.
Îngrijire acordate unei bolnave operate de fibrom uterin sunt multiple. Pentru a efectua
operaţia şi a acorda bolnavei îngrijirile corespunzătoare este nevoie de o echipă completă, în care
cadrele medicale au un rol important. Rolul asistentei este de a pregăti pacienta preoperator şi de
a preveni complicaţiile postoperatorii, prin supravegherea atentă a bolnavei şi îngrijirile acordate.
Se spune că suntem tot atât de tineri ca şi credinţa noastră. Crezul meu este acela al
profesiei, de a dărui sfaturi şi înţelegere celor sănătoşi, îngrijiri celor suferinzi, de a-i ajuta pe
aceştia din urmă să depăşească momentele dificile ale bolii pentru a se putea reintegra în familie
şi societate.
CAPITOLUL II

NOŢIUNI FUNDAMENTALE DESPRE FIBROMUL UTERIN

Definiţie
Fibromul uterin este o tumoare benignă format din ţesut muscular neted de tip miometrial şi din ţesut
conjunctiv.
-este cea mai comună tumoră benignă umană şi cea mai frecventă;
-se dezvoltă din musculatura netedă a peretelui uterin ( miom ), dar prezintă şi o componentă
conjunctivă, de unde şi denumirea de fibrom;
-a fost semnalat din cele mai vechi timpuri ca şi „pietre ale uterului”.

Etimologie
Fibro (greacă) = fibră + oma (greacă) = umflătură

Generalităţi
Sinonime: leiomiom, leiomiofibrom, fibroizi
Istoric: fibromul uterin a fost semnalat din cele mai vechi timpuri ca “pietre ale uterului”. Hipocrate
descrie cazul unei femei de 60 de ani, care după ce a prezentat dureri abdominale a eliminate prin vagin o
“piatră” (fibrom calcifiat)
Incidenţă: se apreciază că 20% dintre femeile de peste 35 de ani au fibrom uterin cunoscut. Fibomul
uterin este de trei ori mai frecvent la femeile negrese datorită unei predispoziţii genetice.
Numarul fibroamelor este variabil, uneori se întâlneşte un singur nodul fibromatos în uter, dar pot fi
şi mai mulţi nodule fibromatoşi (polifibromatoză)
Vârsta: în mod obişnuit fibromul uterin apare la o vârstă tânară, dar de obicei nu produce simptome,
până la 30-45 de ani. După menopauză fibroamele prezente involuează, iar altele nu mai cresc.
Antecedentele patologice şi bolile associate fibromului: asocierea fibromului cu tulburări cardiac,
HTA este interpretată difeit. Pentru unii autori, asocierea este o simplă coincidenţă, din cauza răspândirii
mare a bolilor cardiace şi fibromului la aceeaşi vârstă. Alţi autori atribuie fibromului uterin un rol în apariţia
bolilor cardio-vasculare. De asemenea se discută existenţa triadei: fibrom uterin – HTA – obezitate, ca un
sindrom bine individualizat. Creşterea în greutate este considerată un factor de risc pentru dezvoltarea
fibromului uterin.

Etiopatogenia
Majoritatea opiniilor indică originea tumorii în elementele musculare ale uterului, părerea diferă
însă dacă tumora se dezvoltă în fibrele muscular proprii miometrului sau din musculature pereţilor
musculari.
Originea celulelor generatoare ale tumorii:
Studiile histologice: au admis că fibromul uterin ia naştere din celulele muscular netede tinere însă
incomplete diferenţiate, dar făcând parte din elementele normale ale muşchiului uterin.
Originea vasculară a fibromului uterin este susţinută iniţial de Klebs, care consider reţeaua vasculară
drept sursă de dezvoltare a tumorii. Astfel, în sprijinul teoriei vasculare a fibromului uterin vine descrierea
unor tipuri particulare de leiomiom, în care aspectul histopatologic arată o dispunere ordonată a nucleelor
sub efectul dezvoltării şi creşterii celulelor tumorale în jurul vaselor.
Etiologia fibromului uterin
 Există mai multe teorii:
Teoria hormonală: apariţia fibromului datorită tulburărilor hormonale; Nitherspoon emite teoria
hiperfoliculinemiei, stabilind o legătură de cauzalitate între formarea chistelor ovariene cu secreţie crescută
de estrogen şi hiperplazia de endometru cu care se asociază frecvent fibromul uterin.
Fibromul uterin se dezvolta cu precădere în perioada de activitate ovarian, creşte în timpul sarcinii,
după tratamente cu Clomifen, contraceptive şi regresează după menopauză.
Teoria genetică: existenţa unei gene care prin diverse mutaţii ar duce la constituirea formaţiunii
tumorale.
Teoria musculară: apariţia fibromului ca o roliferare a ţesutului muscular şi conjunctiv vascular
Teoria resturilor embrionare: se consider fibromul ca fiind consecinţa unor resturi embrionare
localizate perivascular, care se multiplică formând aglomerari concentric de fibre musculare netede la
periferia cărora proliferează ţesutul conjunctiv.
Teoria neurofibromatozei: explică apariţia fibromului utrin în cadrul unui proces de
neurofibromatoză generalizată. Fibromul uterin se dezvoltă de obicei între 30-45 de ani fiind foarte rar
întâlnit înainte de 25 de ani. Nu apare niciodată înaite de pubertate sau după menopauză. În timpul sarcinii
fibromul creşte în dimensiuni din cauza modificărilor hormonale.

Morfopatologia
Tipuri de localizări
Fibromul uterin se prezinta ca o formaţiune tumorală unică sau cel mai adesea multiplă, de
dimensiuni variabile se distinge de ţesuturile din jur şi modifică forma uterului. Localizarea fibromului
uterin este variată în raport cu diferite segmente ale uterului sau ale muşchiului uterin:
Localizarea corporeală – cea mai frecventă, sediul tumorii putând fi fundic, peretele anterior sau
posterior uterin. Situaţia tumorii localizată pe peretele posterior antrenează o retroversie uterină fixă foarte
dureroasă.
Localizarea cervical – este mai rară, coexistând cu fibromioamele corpului. Sediul poate fi supra
vaginal, se situează anterior sub peritoneu comprimând vezica şi uretra, alteori posterior sau lateral între
foiţele ligamentului larg realizănd fibroame uterine intraligamentare. Sediul intravaginal interesează mai ales
buza anterioară a colului.
Localizarea subperitoneală (fibromioamele subseroase) pot fi sesile modificând mai mult sau mai
puţin conturul uterului, sau pediculate, când pot torsion sau chiar rupe.
Localizarea în plin miometru – intramural sau interstiţiale, când sunt de dimensiuni mici nu
modifică conturul uterului, dar când cresc în volum produc o marire a uterului ce devine neregulat, nodular.
Fibromul uterin submucos – se dezvoltă sub endometru, deşi este mai puţin frecvent are o mare
importanţă clinic prin sângerările pe care le dertermină. Prin dispoziţia submucoasă deformează mai mult
sau mai puţin cavitatea uterină, iar uneori dezvoltă un pedicul, devenind liber de cavitatea uterină, în această
formă sub efectul contracţiilor uterine tinde să se elimine prin col realizând: fibromul submucos uterin
pediculatîn stare născândă.

Numarul şi dimensiunile
Nodulii fibromatoşi au numar şi dimensiuni variabile: cei mici pot fi microscopic sau de 1-2 mm;
cei mari pot atinge dimensiuni variabile – gigantic care pot ajunge până la mărimea unui uter gravid la
termen şi greutatea lor poate fi de 5-10 kg sau mai mult.
Tumorile colului sunt solitare, în schimb la nivelul corpului sau multiplii nodului tumorali.
Consistenţa fibromului
Consistenţa nodulilor este fermă, culoarea este albă-cenuşie sau rozată dupa gradul de vascularizare
şi prezintă diverse modificări în caz de necrobioză sau alte degenerescenţe. Când nodulul este proaspăt
secţionat se pot vedea benzile muscular ce se intersectează sau sunt sub forma unor vârtejuri. La femeile în
vârstă se găsesc fibromioame calcificate a căror duritate este ca si a osului.

Transformări structural ale fibromului uterin

Fibromul poate fi sediul unor transformări degenerative benign ce survin ca urmare a unor
modificări circulatorii sau după tratamentul cu doze crescute de progestative.
Degenerescenţa calcară: fibroamele devin dense, durere, de culoare albă-sidefie. În zonele cu
necrobioză se depune calciu şi nodulii devin devin duri şi grei ca nişte pietre; se întâlneşte numai după
menopauză la intervaluri relativ mari
Degenerescenţa osoasă: mecanismul de producer nu este bine cunoscut
Degenerescenţa edematoasă: produsă prin blocarea circulaţiei venoase de întoarcere, este mai
frecventă in sarcină şi lauzie. Fibromul creşte brusc în volum, este mai moale, dar nu este dureros. Pe
secţiune are zone gelatinoase, galben-verzui sau mixomatoase.
Necroza aseptic: este o complicaţie produsă prin ocluzia arterial a tumorii. Clinic se manifestă prin
alterarea stării generale, febră, apetit diminuat, greţuri, balonare abdominal. Tumoarea creşte în vplum,
devine mai moale şi sensibilă , iar pe secţiune este de culoare roşie închisă, vişinie.
Necroza septică: se întâlneşte cel mai frecvent în localizări submucoase pediculate. La examenul
vaginal, nodulul este de culoare brun-verzuie-negricioasă cu zone facelate şi cu miros fetid. Este prezentă
alterarea stării generale a bolnavei, dar de intensitate variabilă.
Transformarea malign – cu incidenţă controversată, se manifestă clinic prin creşterea şi înmuierea
tumorii şi apariţia unor metroragii suggestive mai ales în postmenopauză.
Degenerarea grasă – este rară şi apare sub două aspect: ca sechelă sau concomitant cu stadiile
avansate ale distrofiei hialine, când vacuolele de grăsime apar în cellule sau alteori se prezintă ca un ţesut
adipos cu celule rezultate din metoplazia celulelor muscular.
Regresiunea fibromului uterin - este mai accentuată după naştere, în timpul alăptării şi după
instalarea menopauzei până la dispariţia prin citoliza celulelor muscular miomatoase.

Simptomatologie
Fibromul uterin se manifestă foarte variat, în funcţie de numărul, mărimea şi localizarea
tumorilor.
Fibromul asimptomatic: Evidenţiat de cele mai multe ori cu ocazia unui examen ginecologic
de rutină sau descoperit în timpul explorării chirurgicale a pelvisului.

Hemoragiile uterine: Sângerările uterine reprezintă simptomul cel mai frecvent întâlnit la
femeile cu fibrom uterin. Sângerările uterine se prezintă foarte variat clinic. Explicaţia lor este
dată de vascularizaţia crescută a uterului, mărimea cavităţii uterine şi de o deficienţă în contracţia
musculară pentru a asigura hemostaza. În ordinea frecvenţei se întâlnesc :
- Menoragia: hemoragia menstruală – reprezintă cea mai obişnuită şi caracteristică formă de
sângerare la femeile cu fibromiom. Menoragiile nu se instalează niciodată brusc, menstruaţiile
devin progresiv mai abundente, frecvent cu cheaguri, durează mai mult de o săptămână, sfârşind
cu o serozitate rozacee.
- Menometroragiile: sunt sângerări care continuă o menstruaţie abundentă până la menstruaţia
următoare. Se întâlnesc cu o frecvenţă de aproximativ 22% din cazuri.
-Metroragiile: Sunt mai rare, întâlnindu-se în 13% din cazuri; ele survin între menstruaţii,
discontinuu, fiind revelatoare mai ales pentru un miom submucos sau un polip fibros.

-Hidroreea: În perioada menopauzei se întâlnesc hemoragii continue cu exacerbări. Leucoreea se

întâlneşte sub formă hidroreică. Hidroreea constă într-o pierderede lichid clar, apos, albicios, al
cărei cantitate poate ajunge până la 1 litru/ 24h. Pioreea – sau pierderi purulente – pot releva
câteodată un polip fibros pe cale de necrozare. Leucoreea banală nu este un semn de fibrom.

-Leucoreea: - abundentă premenstrual, este un simptom comun; în fibromul uterin secreţia

cervicală este filantă, translucidă sau murdară când se însoţeşte cu endocervicită şi/sau
endometrită
- în obstrucţiile canalului cervical pot fi prezente descărcări intermitente de conţinut
seropurulent, sangvinolent de tip vomică uterină.

-Fibroamele dureroase: Apariţia durerilor avertizează că există ceva mai mult decât un
fibromiom banal. Durerea rezultă din degenerările ce urmează tulburărilor circulatorii,
infecţioase, torsiunii unei tumori pediculate, prin compresiune la nivelul pelvisului sau printr-o
leziune asociată.

Durerile au caractere diferite :

- dureri cu caracter colicativ, spasmodic – reflectă contracţiile uterine ce tind să excludă din
cavitatea uterină un nodul submucos sau un polip fibromatos; uneori durerea ia aspectul
dismenoreei particulare, atunci când fibromiomul constituie un obstacol în evacuarea sângelui
menstrual; femeia acuză o jenă pelviană sau veritabile dureri lombo-abdominale, însoţite de o
sângerare redusă, urmată apoi de cheaguri, care sfârşesc criza dureroasă;
- dureri intense cu caracter lanciant – însoţite de semne de iritaţie peritoneală, vîrsături,
subocluzie – survin în cazul fibroamelor intracapsulare;
- dureri cu caracter de crampe sfâşietoare – iar când se adaugă febră, frisoane, leucocitoză, se
constituie semnul supuraţiei şi abcedării unui nodul fibromiomatos.

Creşterea rapidă a unui fibrom uterin se însoţeşte de o stare de tensiune hipogastrică.

Inclavarea unui fibrom uterin în micul bazin se exprimă prin dureri caracteristice cu iradieri în
membrele inferioare, prin compresiunea realizată de tumoră pe rădăcinile sciaticului.
Perceperea masei tumorale. În hipogastru sau abdomen de către bolnavă este posibilă atunci când
tumoarea a depăşit micul bazin.
Tulburări funcţionale ale organelor de vecinătate
În funcţie de mărimea şi localizarea lui, un fibrom uterin poate avea răsunet asupra organelor
vecine, generând o serie de simptome „de împrumut”.

Manifestările clinice sunt date de compresiunea tumorii pe căile urinare, rect, vase.
Tulburări vezicale:
- apar tulburări micţionale;
- polakiuria( micţiuni mai frecvente) cu caracter diurn;
- retenţia de urină : se întâlneşte mai rar, se manifestă mai ales premenstrual, rareori ia aspect de
retenţie acută.
Compresiunea colorectală : în general sunt puţine – tensiune, constipaţie, ocluzie mecanică.
Compresiunea venoasă :poate fi sursa unui edem al membrelor inferioare. Asocierea unei infecţii
latente în micul bazin şi a unei hipercoagulabilităţi creează condiţiile apariţiei flebitelor
spontane.
Compresiunea ureterului în fibromul intraligamentar poate produce:
- hidroureter
- hidronefroză

Diagnosticul fibromului uterin

Diagnosticu pozitiv : se bazează pe datele concrete clinice şi paraclinice şi pe cele ale
examenului ginecologic.
Diagnosticul diferenţial
De cele mai multe ori fibromul uterin se recunoaşte uşor prin examen clinic, dar procesul
de diagnosticare trebuie să aibă în vedere şi alte stari fiziologice şi patologice ce determină
marirea uterului:
-sarcina – în care oprirea menstruaţiei şi nu sângerarea este semnul cel mai important, iar
examenul vaginal ne arată caracterele speciale ale uterului gravid (moale, globulos, contracţii);
reacţiile biologice de sarcină elimină această posibilitate;
-sarcina extrauterină sau hematocelul;
-cancerul de col uterin – apare în jurul menopauzei sau după ea, sângerarea este fără legătură cu -
-menstruaţia neregulată;
-inflamaţiile şi tumorile anexiale;
-chist vegetant;
-chist dermoid;
-tumori chistice de ovar – solid fibrom de ovar;
-uterul fibromatos – este deosebit de fibromul uterin, se întâlneşte la femeile multipare (în
apropierea menopauzei), manifestându-se cu menstruaţii neregulate, însoţite de balonări şi dureri
abdominale; la examenul clinic uterul este mărit, forma neregulată, dur, cavitatea uterină este
mai mare, dar regulată;
-adenomioza – determină o mărire neregulată, nedepăşind o sarcină de 12 săptămâni şi apare la
femeile tinere;
-uterul malformat;
-pelviperitonita statică.

Evoluţia şi prognosticul fibromului uterin

Fibroamele au evoluţie lentă, fiind multă vreme suportate. Între 40 şi 50 de ani este
momentul critic, când tulburările hemoragice sunt mai accentuate, de aceea operaţiile sunt mai
frecvente în această perioadă a vieţii.
Fibromul încetează să mai crească după menopauză, deoarece suferă un proces minim de
involuţie datorită transformării ţesutului miomatos în ţesut fibros.
Prognosticul este bun, deoarece este o tumoră benignă, care se poate opera şi care
involuează involuntar la menopauză. Când intervin complicaţii în evoluţia tumorii, prognosticul
este mai rezervat. Când se asociază calcinomuri de col uterin sau când intervenţia chirurgicală se
efectuează la femeie, manifestat pe un teren mai puţin favorabil, prognosticul poate fi grav, mai
ales dacă există şi un risc operator crescut.
Complicaţiile fibromului uterin
Complicaţiile fibromului uterin se împart în patru categorii:

1.Complicaţii locale
-infecţioase : apar în fibromul submucos, iar apariţia unei infecţii se traduce prin semnele ei
-caracteristice : febra, durerea, alterarea atării generale; fibromul infectat, rar întâlnit, se măreşte
în volum şi devine mai moale;
-complicaţiile anexiale: pot fi acute sau cronice;
-endometrita (inflamaţia endometrului) este însoţită de mărirea cavităţii uterine şi deformare, se
manifestă cu leucocitoză şi uşoară hipertermie şi se exteriorizează sub formă de leucoree;
-necrobioza septică sau gangrena unui polip produs de col se manifestă cu dureri pelvine de tip
exploziv, însoţite de pierderi roşcate; polipul devine friabil şi sângerează la atingere;
-hemoragiile : apar foarte des în fibromul submucos; hemoragia este un simptom şi poate deveni
şi o complicaţie prin repetare, mult mai des decât prin abundenţă; uneori pot fi foarte abundente,
necesitând o intervenţie chrurgicală de urgenţă;
-complicaţii mecanice : hemoragii intraperitoneale, torsiunea acută sau lentă a unui fibrom,
ocluzie intestinală, compresiunea pe organele din jur (compresiuni vezicale sau rectale);
-complicaţii vasculare : edemul (procesul nu este reversibil şi tratamentul este chirurgical);
degenerescenţele fibromului uterin pot fi benigne ( degenerare chistică, degenerare ficoza
coloidală şi calcaroasă) sau maligne ( degenerarea malignă sarcomatoasă, foarte rară şi foarte
gravă); degenerările maligne pot fi atunci când fibroamele cresc rapid şi se însoţesc de
metroragii.

2. Complicaţii generale
-aparatul respirator : apar semne de suferinţă prin reducerea capacităţii sale, datorită tumorilor
voluminoase care ridică diafragmul;
-aparatul circulator : apar dureri pericardice, palpitaţii, dispnee paroxistică, tahicardie, HTA,
edem, flebite ale venelor membrelor inferioare sau a micului bazin;
-aparatul urinar : disurie, polakiurie, retenţie urinară, hidronefroză, fenomene datorate
compresiunii prin dezvoltarea tumorii;
-obezitatea : este frecventă şi este un factor defavorabil când este vorba de un act chirurgical;
tulburări ale croazei sanguine ( a posibilităţilor organice de a-şi regla hemoragia) explică în parte
pericolul trombogenozei fibroamelor.

3.Complicaţii obstetricale
-sterilitate;
-la asocierea cu sarcina pot apărea : compresiune asupra plexului solar, vezicii urinare, rectului
( manifestate prin tenesme vezicale, pelvialgii, polakiurie, disurie, tenesme rectale, dureri lombo-
sciatice) şi chiar, în cazul fibroamelor mari, avorturi, naşteri premature, inserţii joase ale
placentei

4.Complicaţii postoperatorii
-flebotromboze : sunt complicaţii majore, manifestate adesea prin embolie pulmonară;
-ocluzii postoperatorii;
-peritonite ;
-complicaţii urinare, specifice histerectomiei totale, când este vorba de o fistulă uretro-vaginală
sau fistulă vezico- vaginală.

Tratamentul fibromului uterin

Tratamentul profilactic :
-se recomandă combaterea factorilor ce pot determina dereglări hormonale metabolice. Un scop
important este întreţinerea unui echilibru hormonal, cu evitarea încărcăturilor hormonale şi
combaterea sindromului de congestie pelvină. În perioada de activitate genitală a femeii,
măsurile profilactice se realizează treptat.
Profilaxia fibromului uterin constă în :
-la pubertate se supraveghează întreaga dezvoltare a funcţiei genitale a femeii;
-combaterea cauzelor de congestie pelvină şi a disfuncţiilor neuroendocrine;
-atenţie în utilizarea tratamentelor cu estrogeni şi a contraceptivelor;
-stimularea natalităţii la vârstă tânără;
-depistarea tumorilor în fazele incipiente latente, prevenirea dezvoltării şi a complicaţiilor prin
medicaţie decongestivă şi igienă riguroasă;
-evitarea intervenţiilor chirurgicale timpurii şi repetate pe sfera genitală;
-prevenirea recidivelor după operaţii, cauzele favorizante care sunt congestia pelvină şi
încărcăturile hormonale, vor fi combătute;
-pentru o bună profilaxie este necesar consultul periodic şi dispensarizarea cazurilor cu risc de
îmbolnăvire ( femei care au făcut tratamente hormonale, intervenţii chirurgicale genitale,
sterilitatea primară, pubertatea patologică);
-supravegherea tumorilor depistate şi tratate.

Tratamentul curativ
-tratament farmacodinamic cu decongestionante;
-ca măsură de urgenţă se aplică tratamnt medicamentos pentru oprirea imediată a hemoragiilor
sau pentru prevenirea repetării lor;
-tratamentul fibromului uterin este chirurgical.

Tratamentul medicamentos este indicat numai în cazul tumorilor mici, fără semne clinice
deosebite, necomplicate , în preajma menopauzei, când există posibilitatea supravegherii
bolnavei şi contraindicaţii de ordin general sau local pentru actul chirurgical. Scopul terapeuticii
medicale este combaterea hemoragiei; se administrează ocitocice : Ergomet sau Methergin – în
injecţii i.m., o fiolă la 12 ore. Când există hemoragii mari, se pot administra şi i.v. Fiolele de
Ergomet se pot administra şi per os, o fiolă la 6 ore.
Oxistinul are efect rapid şi de scurtă durată – se poate administra i.v. diluat în 20ml glucoză,
dar se poate administra şi i.m.
Medicamente cu efect asupra coagulării : Vit. K1 ( 3 fiole/zi, după mese), Venostat (1 – 2
fiole/zi, i.v. sau s.c.), Vit. C ( 5 tb. De 200mg/zi sau 2tb. de 500mg/zi), Prednison ( 30 mg/zi).
Tratamentul cu progestative de sinteză : este un tratament de mare importanţă, trebuie
înlăturat cu progestativ asociat estrogenitiv, datorită riscului puseului. Se folosesc : 10 mg de
progestativ în zilele 20, 23 şi 26 ale ciclului menstrual, pe cale orală sau parenterală. Poate fi
asociat cu androgeni, un singur progestativ doar. La întreruperea tratamentului există pericolul de
noi şi abundente hemoragii. Tratamentul este de lungă durată şi necesită controlul permanent al
uterului. Antagoniştii de gmFH (Zoladex) pot reduce mult volumul tumorilor si
simptomatologiei.

Chiuretajul uterin este un procedeu sigur de oprire a hemoragiei şi are scop explorator şi biopsic.
Sunt foarte limitate indicaţiile : când bolnava refuză operaţia, când starea generală a bolnavei nu
permite intervenţia chirurgicală şi ca terapie adjuvantă de hemostază temporară pentru refacerea
bolnavei şi pregătirea preoperatorie.

Tratamentul chirurgical are indicaţia atunci când bolnava prezintă un fibrom cu dimensiuni mai
mari ca ale unei sarcini de 3 luni, determinând o sângerare persistentă la tratamentul
medicamentos, cu dureri secundare. Tratamentul chirurgical se impune în cazul :
- fibromului mărit de volum;
- miomul este posterior şi antrenează tulburări de compresie;
- fibromul lateral cu riscul de compresiune pe uretre;
- polipi intracavitari cu risc de infecţie;
- miomul compresiv sau dureros;
- când apare o creştere bruscă a unui fibrom care era mic;
- când hemoragia persistă peste 3 luni;
- când apar tulburări asociate secundare;
- înainte de menopauză, pentru a vindeca o sterilitate, a favoriza graviditatea şi a trata avorturile
repetate;
- contextul psihologic şi social.
Tratamentul chirurgical este cel mai eficient prin extirparea fibromului. Se efectuează prin :
miomectomie, miometrectomie şi histerectomie. Operaţiile acestea se fac pe cale vaginală sau
abdominală. Calea de abordare se face în funcţie de volumul şi topografia fibromului.
Mai nou, se recurge la tehnici operatorii conservatoare – miomectomia, miometrectomia ,
care să păstreze intacte sau să restaurezetoate funcţiile aparatului genital : gestativă, hormonală şi
menstruală.
Miomectomia urmăreşte păstrarea integrităţii funcţiilor genitale şi statica organelor
pelvisului, extirparea tumorilor sau a tumorilor fibromatoase cu păstrarea uterului şi anexelor
sale. Avantaje : respectă endometrul, care este organ de recepţie hormonală prin care se asigură
funcţionarea normală a ovarelor; păstrează funcţia menstruală şi de gestaţie.
Este indicată în tratamentul chirurgical al fibromului uterin la femeile tinere. Este
contraindicată în cazurile de preexistenţă a fibromului cu cancerul genital, în afecţiuni acute şi
subacute pelvi-genitale, în stări precanceroase ale colului, la femei peste 45 de ani şi în cazul
afecţiunilor cardiace grave.
Miometrectomia are ca scop principal conservarea cât mai mare a cavităţii uterine. Se
extirpă nodulii tumorali şi se face rezecţia unei porţiuni largi de miometru cu deschiderea
obligatorie a cavităţii uterine. Este indicată în polifibromatoza uterină.
Histerectomia constă în îndepărtarea uterului odată cu tumora fibromatoasă.
Avantajele sunt : prevenirea apariţiei cancerului genital, pierderea de sânge este mică şi
complicaţiile sunt rare. Indicaţiile sunt la femei peste 45 de ani, la femei tinere când nu doresc
sarcină şi nici să-şi păstreze menstruaţia şi în contraindicaţiile intervenţiei conservatoare.
Histerectomia se împarte în subtotală ( se păstrează colul şi se efectuează la femeile tinere)
şi totală ( se suprimă uterul în totalitate şi se evită persistenţa unui pelvis dureros şi riscul
degenerării maligne).
 Tehnicile operatorii conservatoare prezintă ca avantaje : evitarea tulburărilor castrării,
atenuarea acestor tulburări la femei în pre- sau postmenopauză şi conservarea integrităţii
fiziologice a femeii. Contraindicaţiile acestor tehnici şi limitele conservării ovarelo sunt : ovarele
polichistice la femeile tinere, nu se lasă pe loc un ovar după 45 de ani, se evită concentrarea
ovarelor fără trompe, asocierea unui cancer genital care presupune lărgirea histerectomiei cu
anexectomie.

Impactul psihologic al histerectomiei

Pierderea uterului şi dispariţia menstruaţiei reprezintă pentru unele femei pierderea
vitalităţii şi a încrederii de sine.
Depresia e cel mai frecvent simptom psihiatric. Posibilitatea de a apărea probleme
psihologice postoperatorii se colrelează cu o serie de factori în care se include indicaţia pentru
histerectomie, starea de discomfort a femeii preoperator, generată de prezenţa fibromului uterin,
acomodarea şi comfortul marital după operaţie, ca şi dorinţa de a avea copii.
Tulburările sexuale pot surveni după histerectomie în funcţie de efectuarea unei
histrerectomii totale sau subtotale.
S-au făcut câteva observaţii cum ar fi: libidoul nu a fost influenţat de tipul de interveţie,
el diminuându-se la pacientele de peste 45 ani şi la cele ovarectomizate; orgasmul este redus la
grupul cu histerectomie totală şi a rămas neinfluenţat la cele cu histerectomie subtotală.

Pregătirea preoperatorie

Se face în colaborare cu medicul anestezist-renimator, medicul specialist iar la nevoie cu

sprijinul medeicului cardiolog şi internist.
Pregătirea pentru intevenţie depinde pe de o parte de condiintevenţie depinde pe de o
parte de condiţiile generale ale femeii (vârstă, stare fizică) iar pe de altă parte de natura
intervenţiei proiectate. Pentru ca pregătirile pentru operaţie să fie complete sunt necesare
următoarele evaluări:
Evaluarea psihologică – are o mare importanţă pentru că pe lângă anxietatea dată de
intervenţia chirurgicală în sine, se adaugă teama că fibromul uterin este o tumoră malignă. Ideea
histerectomiei poate avea un impact psihic nefavorabil declanşând complexe de inferioritate faţa
de familie şi de societate. Este indispensabilă o conversaţie asupra operaţiei, a scopurilor ei, a
implicaţiilor asupra dinamicii vieţii sexuale care nu se va schimba după intervenţie, iar că
suprimarea menstruaţiei nu înseamnă defeminizare.
În luarea unei decizii terapeutice contează opţiunea femeii pentru a avea copii,
evidenţiind rezultatele intervenţiei conservatoare.
Evaluarea biologică – se face prin anamneză, examen clinic şi examen de laborator,
adaptate la fiecare caz. Se va stabili terenul pe care urmează sa se intervină, întrezarind
eventualele dificultăţi de anestezie operatorii sau postoperatorii. Astfel, vârsta înaintată,
obezitatea , HTA, antecedentele flebitice, isuficienţa respiratorie, necesită informaţii
suplimentare în cadrul examenelor de laborator funcţionale.
Aprecierea momentului operator – ţine seama de terenul bolnavei, perioada ciclului
menstrual.O intervenţie conservatoare se face după menstruaţie în schimb pentru histerectomie
nu contează perioada ciclului menstrual. Asocierea unei posibile endometrioze recomandă
operaţia la mijlocul ciclului când leziunile sunt minime sau la începutul ciclului când este
necesară confirmarea diagnosticului.

CAPITOLUL III

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL

Îngrijirile preoperatorii. Rolul asistentei medicale

Pregătirea propriu-zisă se realizează de către asistentă la indicaţia directă a medicului.

- în seara precedentă operaţia directă a medicului;
- în seara precedentă operaţiei se va administra un barbituric (Fenobarbital) ce va asigura un
somn odihnitor şi fără vise;
- pregătirea tubului digestiv se va face cu alimente fără reziduu, cu o săptămână înaintea
operaţiei, cu un laxativ uşor cu doua zile preoperator, iar în seara dinaintea operaţiei o clismă
evacuatoare;
- pregătirea tegumentelor se va face cu o seară înainte prin radearea părului pubian, degresarea
tegumentelor cu alcool, iar la pacientele pregătite pentru histerectomie totală se face o spălătură
vaginală cu o soluţie antiseptică şi se introduce în vagin o meşă sterilă înainte de operaţie;
- nu se recomanda o spitalizare prelungită preoperator.

Îngrijirile postoperatorii. Rolul asistentei medicale

Asistenta medicală are un rol important în îngrijirea postoperatorie, ea efectuând atât

îngrijiri autonome, cât şi delegate la indicaţia medicului. Alături de asistentă participă o întreagă
echipă.
Perioada postoperatorie este intervalul dintre sfârşitul operaţiei şi vindecarea completă a
bolnavei. În timpul operaţiei, asistenta pregăteşte salonul şi patul pentru primirea bolnavei, într-
un salon cu paturi puţine, cât mai izolat de zgomote; temperatura camerei să nu depăşească 20-22
ºC, lumina să fie cât mai redusă; patul să fie cu lenjerie curată, prevăzut cu muşama şi aleză şi
accesibil din trei părţi.
Transportul bolnavei de la sala de operaţii se face cu căruciorul.
Asistenta medicală pregăteşte la patul bolnavei sursa de oxigen, seringi şi ace sterile de
unică folosinţă, garou, alcool, tăviţă renală, sonde vezicale, ploscă urinară, medicamente (
cardiotonice, analeptice, calmante) necesare în urgenţă.
În perioada postnarcotică, până la revenirea totală, bolnava se va supraveghea foarte atent,
până la apariţia reflexelor de deglutiţie, tuse. Bolnava este transportată din sala de operaţie cu o
perfuzie fixată de asistenta anestezistă. Asistenta de salon va verifica poziţia acului şi ritmul
perfuziei, supraveghind-o cu atenţie. După sosirea bolnavei în salon, asistenta va monitoriza
permanent : TA, pulsul, respiraţia şi faciesul pacientei, va nota în F.O. calitatea lor şi va raporta
medicului orice schimbare survenită. Monitorizarea funcţiilor vitale se va face până la revenirea
completă a conştienţei, deoarece pot apărea complicaţii ca : tulburări respiratorii, circulatorii,
asfixie.
 Poziţia pacientei în pat va fi în decubit dorsal, fără pernă, cu capul într-o parte, pentru a se
evita înecarea cu vărsături şi a greţurilor. De asemenea, asistenta va administra medicaţia
prescrisă postoperator şi, de câte ori este necesar, medicaţie calmantă prescrisă de medic.
Asistenta medicală va supraveghea bolnava, pe zile, până la externare. Imediat postoperator,
asistenta va urmări : aspectul general (facies, tegumente), temperatura, semnele vitale (respiraţie,
puls, TA), reluarea tranzitului intestinal, diureza, aspectul pansamentelor pe plagă, combaterea
durerilor, rehidratarea şi reechilibrarea hidroelectrolitică, alimentaţia.
În prima zi postoperator se urmăreşte pulsul, TA, debitul prin tubul de dren, plaga şi se
raportează medicului orice modificare în starea pacientei. Ca tratament, dacă este necesar, se
administrează cardio-tonice, transfuzii de sânge izo-grup, izo-Rh, săruri clorate şi glucozate. Se
continuă oxigenoterapia cu intermitenţă şi se combate durerea administrând analgezice.
Alimentarea se face prin regim hidric cu ceai amar în cantităţi moderate şi fracţionate, dacă s-a
reluat tranzitul intestinal.
În a doua zi, asistenta hidratează pacienta per os şi va începe mobilizarea ei, pentru a
produce o stimulare a circulaţiei de întoarcere la nivelul membrelor inferioare. Se vor face
mişcări pasive la început şi apoi active ale membrelor inferioare.
În a treia zi alimentaţia se îmbogăţeşte treptat, trecându-se la supă strecurată, după primul
scaun se introduce pâine prăjită, brânză de vaci, iaurt. Daca mai este nevoie, se vor combate
durerile. Se scoate tubul de dren, dacă nu este productiv.
În a patra zi, daca tranzitul intestinal s-a reluat spontan, la indicaţia medicului, se
administrează o fiolă de Miostin, urmată la 30 minute de clismă evacuatorie. Se completează
alimentaţia cu carne slabă şi piureuri de zarzavat. Se urmăreşte plaga operatorie şi se face
mobilizarea mai intensă, se permite deplasarea prin salon.
În a cincea zi, asistenta ajută pacienta să se plimbe dar să nu obosească, va ajuta medicul să
scoată o parte din fire.
În a şasea zi se trece la o alimentaţie completă, variată, vitaminizantă.
În a şaptea zi asistenta va ajuta medicul la scoaterea restului firelor.
Externarea după operaţie se face după scoaterea firelor, dacă nu intervin complicaţii.

Supravegherea bolnavelor cu fibrom uterin

Are în vedere cazurile asimptomatice, ţinute sub observaţie şi tratarea complicaţiilor,
sechelelor postchirurgicale.

Dispensarizarea femeilor cu fibrom uterin asimptomatic :

- necesită supravegherea continuă a evoluţiei lor, pentru aprecierea ritmului de creştere a
fibromului;
- sunt necesare examene efectuate la 3 luni în primul an, apoi la 6 luni şi la un an în cazurile
staţionare;
- evitarea stării de congestie pelviană prin prescrierea unor măsuri de igienă;
- evitarea exerciţiilor violente şi a situaţiilor de erotism sexual;
- respectarea repausului în perioadele menstruale.
Dispensarizarea necesită o bună cooperare din partea femeilor şi de aceea este nevoie de o
pregătire psihologică şi educaţională corespunzătoare. În această pregătire trebuie insistat pe
caracterul benign al tumorii, care are o evoluţie lentă cu risc neglijabil de cancerizare şi pentru
care menopauza reprezintă o formă naturală a vindecării.
Supravegherea cazurilor tratate hormonal :
- iniţierea tratamentului se face după un prealabil bilanţ lipidic şi glucidic, clinic şi general;
- supravegherea tratamentului se face prin controale repetate la 3 luni, când se evaluează
eficienţa tratamentului, greutatea bolnavei, TA, glicemia;
- tratamentul se întrerupe când persistă sau se accentuează durerile, tumora creşte şi se
ramoleşte;
- după întreruperea tratamentului, tumora revine la dimensiunile iniţiale în câteva luni.

Recuperarea bolnavei tratate chirurgical :

- recuperarea primară – vizează refacerea stării generale, corectarea anemiei şi a unor incidente
survenite în procesul de vindecare, precum şi o reintegrare familială şi socio-profesională;
- recuperarea secundară – în sindromul dureros pelvin, tratamentul durerilor pelviene este
îndelungat, impune supraveghere medicală, este costisitor şi nu întotdeauna cu eficienţă deplină.

CAPITOLUL IV

PREZENTAREA CAZULUI

PACIENTA: M.D.
VÂRSTA: 42 ani
DOMICILIUL: BRASOV
NAŢIONALITATE: română
RELIGIA: ortodoxă
OCUPAŢIA: profesoară
STARE CIVILĂ: căsătorită

DATA INTERNĂRII : 12.12.2019

DATA EXTERNĂRII : 19.12.2019

MOTIVELE INTERNĂRII: menoragie de 6-7 luni

DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Fibrom uterin

Anamneza:

ANTECEDENTE HEREDO – COLATERALE:

- neagă

ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE:

- menarha la 16 ani;
- cicluri menstruale regulate la 28 de zile, durata menstruaţiei 5-6 zile, flux crescut in ultimele 6-
7 luni;
- sarcini: două; naşteri: două; avorturi: 0.

ANTECEDENTE PERSONALE PATOLOGICE:

-apendicectomie la 17 ani

CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI MUNCĂ:

- corespunzătoare: nu fumează, nu consumă alcool;

COMPORTARE FAŢĂ DE MEDIU: orientată temporo – spaţial.

ISTORICUL BOLII:
Boala actuală a debutat aproximativ acum 6-7 luni, prin menoragii din ce în ce mai
abundente, motiv pentru care pacienta solicită un consult de specialitate. Examenul ecografiac
evidenţiază formaţiuni tumorale hipogastrice
Se internează în Clinica Ginecologie I pentru diagnostic şi tratament de specialitate.

La internare s-au efectuat următoarele investigaţii:

EXAMEN CLINIC GENERAL :

- G = 75 kg, Î = 160 cm;
- tegumente şi mucoase: palide;
- ţesut celular subcutanat: normal reprezentat;
- sistemul ganglionar superficial : nu se palpează;
- sistem muscular: normoton, normokinetic;
- sistemul osteo-articular: integru, mobil;
- aparat renal: micţiuni spontane;
- aparat cardio-respirator:
torace normal conformat, simetric, participă la mişcarile respiratorii;
frecvenţa respiraţiei: 16 respiraţii pe minut;
puls bine bătut: 78 pulsaţii pe minut
TA = 120/80 mm Hg;

EXAMEN DE SPECIALITATE :
- abdomen sensibil la palpare, elastic
- organele genitale de multipară, nu pierde sânge în timpul examinării
- tuşeu vaginal: - vulva, vaginul suplu, elastic;
- col în butaş, orientat spre dreapta;
- formaţiuni tumorale cât un grapefruit, care fac corp comun cu uterul, contur
policiclic, consistenţă fermă, nedureroasă;
- anexele nu se palpează.
- Examen Citologic
-Babeş Papanicolau: - frotiu de tip II, sunt prezente celule pavimentoase, superficiale,
intermediare celule metapalzice, rare celule de tip ganglionar;
- Flora bacteriană: coci reduşi;
- Examen secreţie vaginală: negetiv;
- Examen sumar de urină:

Acid ascorbic Negativ

Bilirubina Negativ
Corpi cetonici Negativ
Glucoza Negativ
pH 6
Proteine Negativ
Urobilinogen Negativ
Nitriţi Negativ
Densitate urinară 1010

- Examen de laborator:

Valori normale
Glucoză 99 mg./dl. 65 – 120 mg/dl
Uree 26 mg/dl. 15,0 – 45,0 mg/dl
Creatinină 1,4 mg./dl. 6 – 1,3 mg/dl
T.G.O. 25 U/L. 15 – 50 U/L
T.G.P. 27 U/L. 15 – 65 U/L
Fibrinogen 356 mg. % 180 – 350 mg. %
APTT 38,4 ’’ 26 – 36 ’’
Hemoglobină 11,7 g% 11,5 – 17 g%
Hematocrit 31,15 % 35 – 74 %
Leucocite 6300/mm³ 4000-100000/mm³
Ts 2´40˝
Tc 2´55˝
VSH 12 mm/lh
 INTERVENŢII CHIRURGICALE : 13.12.2019
- se face chiuretaj uterin;
- asistenta pregăteşte medicaţia pentru anestezie, i.v. cu : Mialgin ½ f., Algocalmin ½ f.,
Diazepam ½ f., ser fiziologic, anestezie locală cu Xilină 1 %;
- intervenţia a fost bine suportată;
- se practică histerectomie subtotală, cu anexectomie stângă;
- preoperator se indică Mialgin;
- intraoperator se indică Fentomyl;
- postoperator se indică : Mialgin 1f., Glucoză 5% 3 x 500ml, Ser fiziologic 500ml, Diazepam
1f.;
- la deschidere se constată uterul transformat, fibromatos, cât un cap de făt, ovarul stâng chistic,
cât o nucă;
- se decide şi histerecomie subtotală cu anexectomie stângă;
- sutura bontului cervical cu fire separate de catgut;
- se face toaleta cavitătii abdominale şi controlul hemostazei.

Măsurarea funcţiilor vitale este obligatorie zilnic, urmărindu-se în timpul operaţiei şi

postoperator, deoarece se dau date privind apariţia eventualelor complicaţii.

PARAMETRII FIZIOLOGICI

Data T.A. R. P. Diureză Temperatura Observaţii

12.12.2019 130/70 18’ 86’ 1200ml 37 0C -dureri postoperatorii

-tub de dren: 200ml

13.12.2019 120/80 18’ 84’ 1500ml 36,5 0C -abdomen meteorizat

-se suprimă sonda
Foley
-tub de dren: 150ml
14.12.2019 120/80 18’ 80’ 2500ml 36 0C -tub de dren : 20ml

FOAIE DE TRATAMENT

Data Tratament
12.12.2019 - pansament gastric pentru stress;
- regim hidric prin perfuzie;
- Glucoză 10 %, 2 x 500ml;
- Clexane s.c. – 20 mg;
- controlul plăgii.
13.12.2019 - pansament gastric;
- Glucoză 10 %, 2 x 500 ml;
- Clexane;
- regim hidric prin perfuzie;
- controlul plăgii.
14.12.2019 - Clexane;
- alimentaţie per os – lichide şi proteine;
- mobilizare treptată.

ÎNGRIJIRI POSTOPERATORII :
- monitorizarea funcţiilor cardio – vasculară ( TA, puls ), respiratorie (frecvenţa respiratorie,
capacitatea), temperatura, diureza, cantitatea de lichid exteriorizat pe tubul de dren;
- se administrează : perfuzii cu Glucoză 10% 2x500ml; ser fiziologic 500ml; antialgice, Clexane
pentru profilaxia trombozelor;
- se începe mobilizarea după 48 de ore;
- după 48 de ore se reinstalează tranzitul intestinal;
- se suprimă tubul de dren, se reîncepe alimentaţia (supe strecurate, iaurt, brânză de vaci), se
suprimă sonda vezicală;
- se continuă urmărirea funcţiilor vitale şi controlul plăgii până când pacienta va fi externată.

CULEGEREA DATELOR PRIVIND CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie

- pacienta prezintă torace normal conformat, care participă simetric la mişcările respiratorii;
- frecvenţa respiratorie datorită stării post narcotice este de 23 respiraţii/minut;
- ritmul respiraţiei este regulat;
- amplitudinea respiraţiei este superficială, cu pauze egale între respiraţii;
- ambele hemitorace prezintă aceeaşi mişcare în timpul inspiraţiei şi expiraţiei;
- tipul respirator : costal superior, datorită măririi diametrului antero-posterior în timpul
inspiraţiei;
- mucoasa respiratorie este umedă, de culoare roz;
- pacienta are puls de 78 pulsaţii pe minut şi TA = 120/80 mmHg;
- coloraţia tegumentelor este palidă.

2. Nevoia de a bea şi a mânca

- pacienta are o greutate de 75 kg şi168 cm înălţime;
cavitate bucală integră, nu prezintă edentaţie, mucoasă bucală umedă , de culoare roz, gingiile
sunt aderente la dinţi;
-nu prezintă proteză dentară, masticaţia fiind uşoară şi eficace cu gura închisă;
-reflexul de deglutiţie este prezent, digestia este lentă;
-orarul meselor era de trei mese principale şi două gustări
-preferă lactatele, alimentele de origine animală, brânzeturile, fructele; legumele, pastele
făinoase;
-se hidratează normal, 2000 ml/zi prin consum de: sucuri, apă minerală, ciorbe, supe;
-după intervenţia chirurgicală, pacienta prezintă dificultăţi în a se alimenta din cauza stării
postoperatorii, având un uşor drad de dezhidratare, manifestat prin sete datorită pierderii de
sânge
pacienta a fost alimentată permanent timp de trei zile prin perfuzie cu glucoză 5%, în această
perioadă având un regim hidric cu ceai amar;
-după trei zile s-a restabilit tranzitul intestinal şi se începe alimentaţia cu supe strecurate, zeamă
de compot, sucuri de fructe, în cantităţi suficiente, fără a depăşi 1500 ml în 24h; îmbogăţindu-se
-treptat cu supă de zarzavaturi, iar după primul scaun se introduce pâine prăjită, brânză de vaci,
iaurt, carne fiartă;
-alimentaţia devine apoi variată şi vitaminizantă.

3. Nevoia de a elimina
-eliminarea urinei se face prin micţiuni spontane, nedureroase, cu o frecvenţă de şase micţiuni pe
zi, de culoare galbenă, cu aspect clar, transparent, diureză fiind cuprinsă între 1600 – 1900
ml/24h;
-pacienta a prezentat metroragie în cantitate de 100 ml, din acestă cauză are tegumentele palide,
uscate, pliu cutanat persistent, sete
-eliminarea fecalelor este normală, un scaun pe zi, de obicei dimineaţa imediat după trezire, în
cantitate de 100 – 150 g, cu o consistenţă păstoasă, omogenă şi o culoare de obicei brună.

4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură

-aparat locomotor integru şi mobil, ceea ce îi permite pacientei o independenţă totală în mişcare,
atât ca amplitudine, cât şi ca mobilitate articulară;
din cauza pierderii de sânge, pacienta s-a simţit slăbită;
-postoperator capacitatea de efort este redusă, pacienta prezentând oboseală, ameţeli şi slăbiciune
fizică;
-după intervenţia chirurgicală s-a mobilizat cu ajutor, apoi singură, motiv pentru care a prezentat
un mers încâlcit, dar echilibrat;
-acceptă o poziţie de decubit dorsal cu capul întors într-o parte, genunchii felctaţi cu o patură
facută sul sub genunchi şi îsi schimbă singură poziţia;
-postoperator se indică mişcări pasive şi active.

5. Nevoia de a dormi şi a se odihni

-înainte de internare pacienta avea un somn liniştit, adormea uşor, durata somnului fiind de 7-8
ore pe noapte;
-deprinderi înainte de culcare: ascultarea radioului sau lectura;
-în timpul spitalizării, durata somnului s-a redus la 4 ore pe noapte, pacienta adoarmind greu, iar
somnul îi este întrerupt de dureri la nivelul plăgii operatorii.

6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca

-pacienta preferă vestimentaţia uşoară şi comodă , încălţămintea joasă;
-acum necesită ajutor, pentru că este stabilă datorită actului operator.

7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale

-bolnava a fost afebrilă;
-după intervenţia chirurgicală a prezentat subfebrilitate ( 37,7 ºC ), iar după trei zile revine la
36,5 – 37 ºC.

8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, a-şi proteja tegumentele şi mucoasele

-pacienta prezintă tegumente curate, netede, elastice, normal pigmentate;
-mucoasa bucală este integră, fosele nazale libere;
-pacienta este foarte interesată de a fi curată şi îngrijită, de obicei îşi efectuează toaleta singură;
-după intervenţia chirurgicală, bolnava necesită pansament steril 4 zile, schimbat zilnic;
-după 5 zile plaga este curată, iar tegumentele normal colorate;
-în fosa iliacă dreaptă are un tub de dren, care s-a menţinut 4 zile.

9. Nevoia de a evita pericolele

-pacienta este o persoană prudentă, ştie pe cât posibil să evite pericolele;
-acum persistă o teamă în ceea ce priveşte intervenţia chirurgicală, uneori plânge şi atunci devine
pesimistă.

10. Nevoia de a comunica

- îi place să converseze cu cei din jur, abordând discuţii pe teme diferite;
- acum vorbeşte uneori cu întreruperi, se bâlbâie, devine timidă şi chiar plânge;
- din partea familiei are multă înţelegere.

11. Nevoia de a-şi practica religia

-pacienta este de relifie ortodoxă;
-frecventează des slujbele religioase;
-seara citeşte dintr-o carte de rugăciuni.

12. Nevoia de a fi util, a se realiza

-pacienta este mulţumită de realizările obţinute până acum;
-acum se nelinişteşte pentru cei doi copii, în ceea ce priveşte alimentaţia lor şi menajul;
-se simte inutilă şi este complexată de faptul că nu poate fi alături de familie.

13. Nevoia de a se recreea

-pacienta obişnuia să vizioneze anumite programe TV;
--îi place mult să citească romane de acţiune;
acum, datorită condiţiilor spitaliceşti, nu este capabilă să-şi îndeplinească obiceiurile recreative.

14. Nevoia de a învăţa cum să-ţi protejezi sănătatea

-nu are cunoştinţe în ceea ce priveşte aotu-îngtijirea după externare;
-doreşte să afle cât mai multe informaţii despre evoluţia postoperatorie, de aceea pune multe
întrebări.
PLANUL DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTEI M.D.

Problema Obiective Intervenţii Intervenţii Evaluare

autonome delegate
Alterarea stării de con- Pacienta va avea dure- I-am explicat pacientei Am adm. pacientei cal- Peste 1 h, pacienta nu a
fort, prin durere. re ameliorată peste 1h. să-şi caute poziţia cea mai mante ale durerii: mai prezentat dureri de
Se manifestă prin fa – Pacienta nu va mai avea bună, în care să nu prezin- Algocalmin 1f. de 2ml intensitate mare la nive-
cies palid, ochi încer- dureri peste 2 zile. te durere. i.m. , 1 – 0 – 1 . lul plăgii, iar după 2
cănaţi şi diaforeză. zile nu a mai prezentat
deloc.
Dificultăţi în a se odih- Srabilirea unui orar de I-am recomandat pacientei I-am adm. Diazepam Pacienta se odihneşte
ni, se manifestă prin somn : pacienta să dacă poate să facă plim – 1 tb/zi, de 10mg seara, noaptea şi are un somn
insomnie. doarmă 7h pe noapte, bări în timpul zilei. Fenobarbital 1f./zi de liniştit.
fără treziri noaptea şi Am asigurat condiţii opti- 15 mg seara.
fără sedative. me de microclimat.
Alterarea tegumentului Pacienta nu va prezenta Am explicat pacientei im- Am făcut toaleta plăgii După 4 zile postopera-
prin prezenţa plăgii complicaţii la nivelul portanţa păstrării tegu- cu tinct. de iod şi cu tor, pacienta prezintă te-
operatorii. plăgii operatorii. mentului curat la nivelul benzină iodată. Am gumente integre, curate
plăgii şi protejarea ei. tamponat plaga cu apă şi fără complicaţii.
oxigenată, tampoane
uscate,apoi am pansat
plaga. După 4 zile am
scos tubul de dren. Am
ajutat medicul la scoa-
terea firelor.
Diminuarea mobilită- Pacienta să aibă tonusul Am planificat un program Pacienta prezintă un to-
ţii, manifestata prin di- muscular normal şi for- de exerciţii, în funcţie de nus muscular normal şi
ficultatea schimbării ţa musculară păstrată. capacitatea paciantei. Am forţa musculară este
de poziţie. participat zilnic la mobili- păstrată.
zarea pacientei postope-
rator, prin mişcări pasive
şi apoi active.
Perturbarea imaginii se Pacienta nu va mai fi I-am explicat pacientei ne- Pacienta şi-a recăpătat
manifestă prin anxie- anxioasă peste 3 zile.
tate, pierderea imaginii Pacienta va avea o ima-
de sine. gine de sine pozitivă, în
decurs de 3 zile.
Deficit de cunoaştere Pacienta va înţelege toa-
despre auto-îngrijire. te restricţiile privitoare
la dietă, controlul durerii
şi a efortului fizic, cât
şi la limitarea activităţii
sexuale.
cesitatea intervenţiei chi- echilibrul psihic după 3
rurgicale şi eficacitatea ei, zile.
am încurajat-o cu privire Pacienta s-a adaptat trau-
la actul operator. mei chirurgicale.
Am discutat cu pacienta
pentru înlăturarea ideii
mutilante.
Am rugat-o să evite frigul
şi efortul.
I-am explicat pacientei ne- Auto-administrarea de Pacienta a luat la cunoş-
cesitatea respectării unor calmante pentru con- tinţă despre auto-îngriji-
restricţii,cum ar fi: regim trolul durerii. rea la domiciliu.
alimentar bogat în protei-
ne, limitarea efortului fi –
zic la munci grele în
gospodărie timp de 1 lună
şi interdicţia raportului
sexual timp de 2 luni.
23
 CAPITOLUL V

CONCLUZII

În urma elaborării lucrării de faţă, reiese că fibromul uterin este o boală ce pune probleme
majore organismului uman, de aceea, în activitatea noastră, noi, asistentele medicale, trebuie să
dăm dovadă de o conduită corectă în îngrijirea şi educaţia bolnavelor.
Astfel, responsabilităţile esenţiale ale asistentei medicale sunt de a promova păstrarea
sănătăţii şi înlăturarea suferinţei.
Respectul de viaţă, de demnitatea umană şi faţă de drepturile omului, fac parte din îngrijirea
medicală, iar aceasta nu trebuie să fie influenţată de considerente privind naţionalitatea, religia,
culoarea, vârsta, sexul, opiniile politice sau statutul social.
Asistenta medicală acordă îngrijiri pentru sănătatea individului, familiei şi colectivităţii,
coordonându-şi activitatea împreună cu alte persoane ce muncesc în alte discipline din domeniul
sănătăţii.
Asistenta medicală are rolul de a observa modificările survenite pacientului, modificări care
trebuie raportate medicului, notarea zilnică în foaia de observaţie a parametrilor fiziologici,
recoltarea de produse biologice şi patologice, aplicarea măsurilor de tratament igieno – dietetic.
Asistentei medicale îi revine datoria de a asigura condiţii favorabile, aerisirea zilnică a
salonului, schimbarea lenjeriei de pat şi de corp, de câte ori este necesar, întocmirea unui plan de
îngrijire, administrarea tratamentului indicat de medic.
În studierea cazurilor despre fibromul uterin, m-am folosit de noţiunile teoretice de
specialitate, a planurilor de nursing.
BIBLIOGRAFIE

1. Prof. Dr. N. Angelescu – „ Propedentica medico – chirurgicală”, Ed. Medicală, Bucureşti,

1995
2. Dr. G. Baltă – „ Tehnici generale de îngrijirea bolnavilor”, vol.I, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1988
3. I. Negruţiu şi colab. – „ Obstetrică – Ginecologie”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1981
4. E. Proca – „ Tratat de patologie chirurgicală”, vol.VII, Ed. Medicală, Bucureşti, 1986
5. C. Rădulescu – „ Ginecologie”, vol. II, Ed. Medicală, Bucureşti, 1995
6. V.I. Surcel – „ Fibromul uterin”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,1990
7. L.Titircă – „ Ghid de nursing”, Ed. Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 1995