IONITA MIHAELA CRISTINA

LUCRARE DE DIPLOMA
FIBROMUL UTERIN

Capitolul I ...................................................................................................................................................... 2
INTRODUCERE ........................................................................................................................................... 2
Capitolul II ..................................................................................................................................................... 3
SCOPUL ŞI MOTIVAŢIA LUCRĂRII .............................................................................................................. 3
Capitolul III .................................................................................................................................................... 3
NOŢIUNI FUNDAMENTALE DESPRE FIBROMUL UTERIN ........................................................................... 3
DEFINITIE ............................................................................................................................................... 3
ETIMOLOGIE .......................................................................................................................................... 4
GENERALITATI ....................................................................................................................................... 4
ETIOPATOLOGIA .................................................................................................................................... 4
ETIOLOGIA FIBROMULUI UTERIN ......................................................................................................... 4
Factorii de teren favorabili ................................................................................................................ 4
ANATOMIE PATOLOGIE : ....................................................................................................................... 5
DIAGNOSTIC: ......................................................................................................................................... 5
DIAGNOSTIC PARACLINIC: ................................................................................................................. 6
DIAGNOSTIC DIFERENTIAL:............................................................................................................... 6
FORME CLINICE ..................................................................................................................................... 7
FORME CLINICE TOMOGRAFICE : ...................................................................................................... 7
FORME CLINICE ANATOMICE ............................................................................................................ 7
COMPLICATII ......................................................................................................................................... 7
A.COMPLICATII LOCALE: .................................................................................................................... 7
B. COMPLICATII GENERALE: .............................................................................................................. 8
C. COMPLICATII OBSTETRICALE ......................................................................................................... 8
D.COMPLICATII POSTOPERATORII .................................................................................................... 9
TRATAMENT .......................................................................................................................................... 9
Tratamentul profilactic: .................................................................................................................... 9
Tratamentul curativ .......................................................................................................................... 9
Tratamentul medicamentos............................................................................................................ 10
Tratamentul chirurgical ................................................................................................................... 10
 MORFOPATOLOGIA ............................................................................................................................. 11
SIMPTOMATOLOGIE............................................................................................................................ 12
EVOLUTIA SI PROGNOSTICUL FIBROMULUI UTERIN ........................................................................... 14
Pregătirea preoperatorie ................................................................................................................ 14
Îngrijirile preoperatorii. Rolul asistentei medicale.......................................................................... 15
Îngrijirile postoperatorii. Rolul asistentei medicale ........................................................................ 15
Supravegherea bolnavelor cu fibrom uterin ................................................................................... 16
Capitolul IV .................................................................................................................................................. 16
METODE ŞI MIJLOACE DE LUCRU ............................................................................................................ 16
Capitolul V ................................................................................................................................................... 17
PREZENTAREA CAZURILOR ...................................................................................................................... 17
CAZUL I ................................................................................................................................................ 17
CAPITOLUL VI .............................................................................................................................................. 20
CONCLUZII ............................................................................................................................................... 20
CAPITOLUL VII ............................................................................................................................................. 20
BIBLIOGRAFIE .......................................................................................................................................... 20

Capitolul I

INTRODUCERE

Viaţa oricărui om poate fi ameninţată la un moment dat de o suferinţă instalată brusc sau insidios care-l
duce intr-o situaţie critică ce trebuie rezolvată de serviciul sanitar cu promptitudine şi competenţă. Organizaţia
Mondială a Sănătăţii defineşte ca o stare de bine psihic, social, de echilibru, reprezintă o reacţie autonomă şi
trăită în realitate. Este capacitatea de a se adapta la un mediu încontinuă schimbare, capacitatea de a creşte, a
îmbătrâni şi a-şi aştepta moartea în limişte.
Nursingul promovează sănătatea, previne îmbolnăvirile, tratează bolnavii din punct de vedere somatic şi
psihic în orice unitate sanitară, comunitate şi are rolul de a suplini nevoia afectată, pentru a recupera în timp
util persoana bolnavă. Asistenta medicală este conştiinţa celui lipsit de conştiinţă, vocea pentru cel prea slab ca
să vorbească. Asistentei îi revin o serie de sarcini pe care trebuie sa le îndeplinească cu multă seriozitateşi
profesionalism, dintre care cea mai importantă este aceea de a ajuta bolnavul cu tact, înţelegere,delicateţe şi
atenţie.Am ales acest subiect, considerând că profilaxia şi tratarea afecţiunilor ginecologice, precum şi
ocrotirea mamei şi copilului sunt cele mai importante. Am fost impresionată de numărul destul demare de
femei care suferă de afecţiuni ginecologice şi de dorinţa lor de a avea copii. De aici derivă sarcinile multiple
ale unei bune asistente medicale şi de noi depinde rezolvarea cu succes a problemelor, deseori vitale, pe care le
ridică ginecologia şi obstetrica. Îngrijire acordate unei bolnave operate de fibrom uterin sunt multiple. Pentru a

2
efectua operaţia şi a acorda bolnavei îngrijirile corespunzătoare este nevoie de o echipă completă, în care
cadrelemedicale au un rol important.
Rolul asistentei este de a pregăti pacienta preoperator şi de a preveni complicaţiile postoperatorii, prin
supravegherea atentă a bolnavei şi îngrijirile acordate.Se spune că suntem tot atât de tineri ca şi credinţa
noastră. Crezul meu este acela al profesiei, de a dărui sfaturi şi înţelegere celor sănătoşi, îngrijiri celor
suferinzi, de a-i ajuta pe aceştia din urmă să depăşească momentele dificile ale bolii pentru a se putea reintegra
în familie şi societate.

Capitolul II

SCOPUL ŞI MOTIVAŢIA LUCRĂRII

Trecand si eu prin experienta unei interventii chirurgicale de acest gen, inţeleg ce înseamnă suferinţa şi
mai ales ce înseamnă viaţa, de aceea consider problemele de îngrijire trebuie binecunoscute şi stapânite
deoarece de aplicarea lor corectă şi promptă depinde vindecarea bolnavilor şi evitarea sau prevenirea
complicaţiilor. Am ales să vin în sprijinul femeilor cu probleme genitale, atât ca femei cat şi din prisma
problemelor pe care le ridică educaţia sanitară cât şi profilaxia.Lucrarea de faţă se ocupa cu studiul uneia dintre
cele mai întalnite afecţiuni genitalefeminine: fibromul uterin, tumora benignă cu incidenţă crescută care
afectează o categorie largă de femei.
Am ales să aprofundez acest subiect cu scopul de a-mi însuşi cunoştinţe noi despre afecţiunile aparatului
genital feminin, despre fibromul uterin în principal, cât şi pentru aprofundarea cunoştinţelor dobândite anterior.
Scopul acestei lucrări este acela de a scoate în evidenţă multitudinea îngrijirilor acordate bolnavelor operate de
fibrom uterin. Medicul specialist nu poate să acţioneze singur în vederea obţinerii succesului scontat.
Pentru a efectua operaţia şi a acorda bolnavei îngrjirile corespunzătoareeste nevoie de o echipă completă în
care cadrele medii au un rol important. Actul operator necesită o pregătire minuţioasă, preoperator şi apoi
urmărirea atentă a stării de sănătate.

Capitolul III

NOŢIUNI FUNDAMENTALE DESPRE FIBROMUL UTERIN

DEFINITIE
Fibromul uterin
 este o tumoare benignă format din ţesut muscular neted de tip miometrial şi din ţesut conjunctiv.
3
  este cea mai comună tumoră benignă umană şi cea mai frecventă
 se dezvoltă din musculatura netedă a peretelui uterin ( miom ), dar prezintă şi o componentă
conjunctivă, de unde şi denumirea de fibrom;
 a fost semnalat din cele mai vechi timpuri ca şi „pietre ale uterului”.
ETIMOLOGIE
Fibro (greacă) = fibră + oma (greacă) = umflătură

GENERALITATI
•Sinonime: leiomiom, leiomiofibrom, fibroizi
•Istoric: fibromul uterin a fost semnalat din cele mai vechi timpuri ca “pietre ale uterului”.Hipocrate descrie
cazul unei femei de 60 de ani, care după ce a prezentat dureri abdominale a eliminate prin vagin o “piatră”
(fibrom calcifiat)
•Incidenţă: se apreciază că 20% dintre femeile de peste 35 de ani au fibrom uterin cunoscut.Fibromul uterin
este de trei ori mai frecvent la femeile negrese datorită unei predispoziţii genetice. Numarul fibroamelor este
variabil, uneori se întâlneşte un singur nodul fibromatos în uter, dar pot fi şi mai mulţi nodule fibromatoşi
(polifibromatoză)
•Vârsta: în mod obişnuit fibromul uterin apare la o vârstă tânară, dar de obicei nu produce simptome, până la
30-45 de ani. După menopauză fibroamele prezente involuează, iar altele nu mai cresc.
•Antecedentele patologice şi bolile asociate fibromului: asocierea fibromului cu tulburări cardiace, HTA este
interpretată diferit. Pentru unii autori, asocierea este o simplă coincidenţă,din cauza răspândirii mare a bolilor
cardiace şi fibromului la aceeaşi vârstă. Alţi autori atribuie fibromului uterin un rol în apariţia bolilor cardio-
vasculare. De asemenea se discută existenţa triadei: fibrom uterin – HTA – obezitate, ca un sindrom bine
individualizat.Creşterea în greutate este considerată un factor de risc pentru dezvoltarea fibromului uterin.

ETIOPATOLOGIA
Majoritatea opiniilor indică originea tumorii în elementele musculare ale uterului, părerea diferă însă dacă
tumora se dezvoltă în fibrele muscular proprii miometrului sau din muscolatura pereţilor musculari.
Originea celulelor generatoare ale tumorii:
a)Studiile histologice: au admis că fibromul uterin ia naştere din celulele muscular netede tinere însă
incomplete diferenţiate, dar făcând parte din elementele normale ale muşchiului uterin.
b)Originea vasculară a fibromului uterin este susţinută iniţial de Klebs, care consider reţeaua vasculară drept
sursă de dezvoltare a tumorii. Astfel, în sprijinul teoriei vascularea fibromului uterin vine descrierea unor tipuri
particulare de leiomiom, în care aspectulhistopatologic arată o dispunere ordonată a nucleelor sub efectul
dezvoltării şi creşteriicelulelor tumorale în jurul vaselor.
ETIOLOGIA FIBROMULUI UTERIN
 -paritatea (mai ales la nulipare)
 -rasial (mai ales la rasa neagra)
 -factori hormonali-hiperestrogenia.
Factorii de teren favorabili sunt:
 -obezitatea
 -HTA
 -distrofia mamara
 -semne histologice si biologice de hiperestrogenie (aceste semen constituie o conditie necesara ,dar nu
suficienta)
Există mai multe teorii:
Teoria hormonală: apariţia fibromului datorită tulburărilor hormonale; Nitherspoon emite teoria
hiperfoliculinemiei, stabilind o legătură de cauzalitateîntre formarea chistelor ovariene cu secreţie crescută de

4
estrogen şi hiperplazia de endometru cu care se asociază frecvent fibromul uterin.Fibromul uterin se dezvolta
cu precădere în perioada de activitate ovarian, creşte în timpul sarcinii, după tratamente cu Clomifen,
contraceptive şi regresează după menopauză.
Teoria genetică: existenţa unei gene care prin diverse mutaţii ar duce la constituirea formaţiunii tumorale.
Teoria musculară: apariţia fibromului ca o roliferare a ţesutului muscular şiconjunctiv vascular
Teoria resturilor embrionare: se consider fibromul ca fiind consecinţa unor resturi embrionare localizate
perivascular, care se multiplică formând aglomerariconcentric de fibre musculare netede la periferia cărora
proliferează ţesutulconjunctiv.
Teoria neurofibromatozei: explică apariţia fibromului utrin în cadrul unui procesde neurofibromatoză
generalizată. Fibromul uterin se dezvoltă de obicei între30-45 de ani fiind foarte rar întâlnit înainte de 25 de
ani. Nu apare niciodatăînaite de pubertate sau după menopauză. În timpul sarcinii fibromul creşte îndimensiuni
din cauza modificărilor hormonale.

ANATOMIE PATOLOGIE :
Tumora apare ca o formatiune unica sau multipla , de culoare albicios rozat , ferma cu o pseudocapsula care
permite enucleerea ,putin vascularizata .
DIAGNOSTIC:

Simptome ale fibromului uterin

La femeile care prezinta simptome, cele mai frecvent reprezentate simptome de fibrom uterin includ:
– Sangerari menstruale abundente
– Menstruatii prelungite – sapte zile sau mai mult de sangerare menstruala
– Senzatia de presiune pelvina sau durere in zona pelvina
– Urinare frecventa
– Dificultate in a goli vezica urinara
– Constipatie
– Dureri de spate sau dureri de picior
-Menometroragia-menstruatie abundenta ,care dureaza 10-15 zile ,sangerari intre menstruatii

Aceste sangerari duc la aparitia unei anemii cronice .

 -leucoree,hidroree(mai ales in fibroamele cu degenerescenta chistica)
 -piometrie ,pioree(mai ales in cazul unui poplip sfacelat)
 -durere-apare prin leziunile asociate
 -creste in volum a abdomenului
 -varice
 -edeme ale membrelor inferioare
 -tulburari urinare(polakiurie, incontinenta urinara)
 -tulburari digestive (constipatie ,tenesme rectale)
Rar, un fibrom poate cauza durere acuta atunci cand irigatia cu sange este depasita. Lipsit de
nutrienti, fibromul incepe sa moara. Resturile fibromului degenereaza si pot infiltra tesuturile inconjuratoare,
cauzand durere si febra. Un fibrom care atarna de un pedicul in interiorul sau in afara uterului (fibrom
pediculat) poate determina dureri prin rasucirea pediculului (strangulare) si oprirea irigarii cu sange.
Localiarea fibromului influenteaza in mod direct semnele si simptome:
La examenul abdominal se remarca prezenta unei tumori in hipogastru .
La examenul cu valve se poate vedea o scurgere prin colul uterin.
La tuseul vaginal:tumora apare dura ,boselata, uterul apare crescut in dimensiuni ,dur .
Diagnosticu pozitiv
: se bazează pe datele concrete clinice şi paraclinice şi pe cele ale examenului ginecologic.

5
-
Diagnosticul diferenţial
De cele mai multe ori fibromul uterin se recunoaşte uşor prin examen clinic, dar procesul de diagnosticare
trebuie să aibă în vedere şi alte stari fiziologice şi patologice ce determină marirea uterului:
•sarcina – în care oprirea menstruaţiei şi nu sângerarea este semnul cel mai important, iar examenul vaginal ne
arată caracterele speciale ale uterului gravid (moale, globulos,contracţii); reacţiile biologice de sarcină elimină
această posibilitate;
•sarcina extrauterină sau hematocelul;
•cancerul de col uterin – apare în jurul menopauzei sau după ea, sângerarea este fără legătură cu menstruaţia
neregulată;
•inflamaţiile şi tumorile anexiale;
•chist vegetant;
•chist dermoid;
•tumori chistice de ovar – solid fibrom de ovar;
•uterul fibromatos – este deosebit de fibromul uterin, se
întâlneşte la femeile multipare (înapropierea menopauzei),
manifestându-se cu menstruaţii neregulate, însoţite de
balonări şi dureri abdominale; la examenul clinic uterul este
mărit, forma neregulată, dur, cavitateauterină este mai mare, dar
regulată;
•adenomioza – determină o mărire neregulată, nedepăşind o
sarcină de 12 săptămâni şi apare la femeile tinere;
•uterul malformat;
• pelviperitonita statică.

DIAGNOSTIC PARACLINIC:

Investigatiile care se fac sunt :

 -Histerometria
 -ecografia
 -urografia
 -histeroscopia
 -chiuretaj uterin biopsic
 -laparoscopie
 -colposcopie
 -examen citologic papanicolau .

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL:
1 sarcina
-diferentele se fac dupa o anamneza corecta , dupa examenul local ,testul de sarcina ,ecografia.
2 Tumori de ovar
-se remarca uterul alaturi de o masa tumorala ovariana , sunt de delimitare intre acesta si tumora
3 infectii anexiale cornice
4 malformatii uterine
5 cancerul de corp uterin
6 cancerul de col uterin
7 rinichi ectopic
8 tumorile trompei uterine .

6
FORME CLINICE

A . In raport cu uterul:
1 de col uterin
2 de istm uterin
3 de corp uetrin (aprox.96%din cazuri)
4 singular

B . In raport cu tunicile uterului

1 subseros(subperitoneal) de obicei este pediculat si se
complica frecvent cu torsiune ,rupturi vasculare sau hemoragie
2 interstitial in muschiul uterin
3 submucosul

FORME CLINICE TOMOGRAFICE :

Fibromul se poate dezvolta :

 -anterior da simptomatologie urinara
 -posterioara da constipatie si tenesme rectale
 -in ligamentul larg -da ureterohidronefroza prin
compresia uterului
 –in lateral supravaginal .

FORME CLINICE ANATOMICE

Poate fi
 -subseros
 -intramural
 -submucosul
COMPLICATII
Complicaţiile fibromului uterin se împart în patru
categorii:-
A.COMPLICATII LOCALE:

7
1 hemoragia
2 infectii:anexite, endometrite
3 complicatii mecanice
-compresiune pe ureter , vezica urinara, rect
-torsiune-complicatie care apare in fibroamele pediculate
-ocluzie intestinala
-inundatie peritoneala
4 complicatii vasculare :telangiectazii, endem
5 degenerescenta fibromului –poate fi de tip edematoasa, grasa pseudochistica, calcifiere, sau degenerescenta
maligna sarcomatoasa .
6 asocierea cu cancerul de corps au de col uterin
•infecţioase : apar în fibromul submucos, iar apariţia unei infecţii se traduce prin semnele ei caracteristice :
febra, durerea, alterarea stării generale; fibromul infectat, rar întâlnit, se măreşte în volum şi devine mai moale;
•complicaţiile anexiale: pot fi acute sau cronice;
•endometrita (inflamaţia endometrului) este însoţită de mărirea cavităţii uterine şi deformare, se manifestă cu
leucocitoză şi uşoară hipertermie şi se exteriorizează sub formă de leucoree;
•necrobioza septică sau gangrena unui polip produs de col se manifestă cu dureri pelvine de tip exploziv,
însoţite de pierderi roşcate; polipul devine friabil şi sângerează la atingere;
•hemoragiile : apar foarte des în fibromul submucos; hemoragia este un simptom şi poate deveni şi o
complicaţie prin repetare, mult mai des decât prin abundenţă; uneori pot fi foarte abundente, necesitând o
intervenţie chirurgicală de urgenţă;
•complicaţii mecanice : hemoragii intraperitoneale, torsiunea acută sau lentă a unui fibrom,ocluzie intestinală,
compresiunea pe organele din jur (compresiuni vezicale sau rectale);
•complicaţii vasculare : edemul (procesul nu este reversibil şi tratamentul este chirurgical);
•degenerescenţele fibromului uterin pot fi benigne ( degenerare chistică, degenerare ficozacoloidală şi
calcaroasă) sau maligne ( degenerarea malignă sarcomatoasă, foarte rară şi foarte gravă); degenerările maligne
pot fi atunci când fibroamele cresc rapid şi se însoţescde metroragii.
B. COMPLICATII GENERALE:

-obezitate
-tulburari cardio-vasculare
-tulburari nervoase
-tulburari renale
Complicaţii generale
•aparatul respirator : apar semne de suferinţă prin reducerea capacităţii sale, datorită tumorilor voluminoase
care ridică diafragmul;
•aparatul circulator : apar dureri pericardice, palpitaţii, dispnee paroxistică, tahicardie, HTA,edem, flebite ale
venelor membrelor inferioare sau a micului bazin;

•aparatul urinar : disurie, polakiurie, retenţie urinară, hidronefroză, fenomene datorate compresiunii prin
dezvoltarea tumorii;
•obezitatea : este frecventă şi este un factor defavorabil când este vorba de un act chirurgical;
•tulburări ale croazei sanguine ( a posibilităţilor organice de a-şi regla hemoragia) explică în parte pericolul
trombogenozei fibroamelor.

C. COMPLICATII OBSTETRICALE
In sarcina ,fibromul se dezvolta . Prezenta lui se asociaza frecvent cu insertii vicioase de placenta
,prezentatiianormale , avort, nastere prematura.
8
Imediat dupa nastere pot aparea alte complicatii :
-hemoragii prelungite
-tulburari de retractilitate a uterului
-torsiunea fibromului
-supuratia fibromului
-necroza septica
-tromboflebita pelviana

Complicaţii obstetricale
•sterilitate;
•la asocierea cu sarcina pot apărea : compresiune asupra plexului solar, vezicii urinare,rectului ( manifestate
prin tenesme vezicale, pelvialgii, polakiurie, disurie, tenesme rectale,dureri lombo-sciatice) şi chiar, în cazul
fibroamelor mari, avorturi, naşteri premature,inserţii joase ale placentei
D.COMPLICATII POSTOPERATORII
•flebotromboze : sunt complicaţii majore, manifestate adesea prin embolie pulmonară;
•ocluzii postoperatorii;
• peritonite ;
•complicaţii urinare, specifice histerectomiei totale, când este vorba de o fistulă uretro-vaginală sau fistulă
vezico- vaginală

TRATAMENT
Tratamentul profilactic:
•se recomandă combaterea factorilor ce pot determina dereglări hormonale metabolice. Un scop important este
întreţinerea unui echilibru hormonal, cu evitarea încărcăturilor hormonale şi combaterea sindromului de
congestie pelvină. În perioada de activitate genitală a femeii, măsurile profilactice se realizează treptat.
Profilaxia fibromului uterin constă în :
•la pubertate se supraveghează întreaga dezvoltare a funcţiei genitale a femeii;
•combaterea cauzelor de congestie pelvină şi a disfuncţiilor neuroendocrine;
•atenţie în utilizarea tratamentelor cu estrogeni şi a contraceptivelor;
•stimularea natalităţii la vârstă tânără;
depistarea tumorilor în fazele incipiente latente, prevenirea dezvoltării şi a complicaţiilor prin medicaţie
decongestivă şi igienă riguroasă;
•evitarea intervenţiilor chirurgicale timpurii şi repetate pe sfera genitală;
•prevenirea recidivelor după operaţii, cauzele favorizante care sunt congestia pelvină şi încărcăturile
hormonale, vor fi combătute;
• pentru o bună profilaxie este necesar consultul periodic şi dispensarizarea cazurilor cu risc de îmbolnăvire (
femei care au făcut tratamente hormonale, intervenţii chirurgi cale genitale, sterilitatea primară, pubertatea
patologică);
•supravegherea tumorilor depistate şi tratate.
Tratamentul curativ
•tratament farmacodinamic cu decongestionante;
•ca măsură de urgenţă se aplică tratamnt medicamentos pentru oprirea imediată a hemoragiilor sau pentru
prevenirea repetării lor;
•tratamentul fibromului uterin este chirurgical.
9
Tratamentul medicamentos
este indicat numai în cazul tumorilor mici, fără semne clinice deosebite, necomplicate , în preajma
menopauzei, când există posibilitatea supravegherii bolnavei şi contraindicaţii de ordin general sau local pentru
actul chirurgical. Scopul terapeuticii medicale este combaterea hemoragiei; se administrează ocitocice :
Ergomet sau Methergin – în injecţii i.m., o fiolă la12 ore. Când există hemoragii mari, se pot administra şi i.v.
Fiolele de Ergomet se pot administra şi per os, o fiolă la 6 ore.Oxistinul are efect rapid şi de scurtă durată – se
poate administra i.v. diluat în 20ml glucoză, dar se poate administra şi i.m.
Medicamente cu efect asupra coagulării : Vit. K1 ( 3 fiole/zi, după mese), Venostat (1 – 2fiole/zi, i.v. sau s.c.),
Vit. C ( 5 tb. De 200mg/zi sau 2tb. de 500mg/zi), Prednison ( 30 mg/zi).Tratamentul cu progestative de sinteză
: este un tratament de mare importanţă, trebuie înlăturat cu progestativ asociat estrogenitiv, datorită riscului
puseului. Se folosesc : 10 mg de progestativ în zilele20, 23 şi 26 ale ciclului menstrual, pe cale orală sau
parenterală. Poate fi asociat cu androgeni, un singur progestativ doar. La întreruperea tratamentului există
pericolul de noi şi abundente hemoragii.Tratamentul este de lungă durată şi necesită controlul permanent al
uterului. Antagoniştii de gmFH(Zoladex) pot reduce mult volumul tumorilor si simptomatologiei

Chiuretajul uterin
este un procedeu sigur de oprire a hemoragiei şi are scop explorator şi biopsic. Sunt foarte limitate indicaţiile :
când bolnava refuză operaţia, când starea generală a bolnavei nu permite intervenţia chirurgicală şi ca terapie
adjuvantă de hemostază temporară pentru refacerea bolnavei şi pregătirea preoperatorie.

Tratamentul chirurgical

Tratamentul chirurgical are indicaţia atunci când bolnava prezintă un fibrom cu dimensiuni mai mari ca ale
unei sarcini de 3 luni, determinând o sângerare persistentă la tratamentul medicamentos, cu dureri secundare.
Tratamentul chirurgical se impune în cazul :- fibromului mărit de volum;- miomul este posterior şi antrenează
tulburări de compresie;- fibromul lateral cu riscul de compresiune pe uretre;- polipi intracavitari cu risc de
infecţie;- miomul compresiv sau dureros;- când apare o creştere bruscă a unui fibrom care era mic;- când
hemoragia persistă peste 3 luni;- când apar tulburări asociate secundare;
-înainte de menopauză, pentru a vindeca o sterilitate, a favoriza graviditatea şi a trata avorturile repetate;
-contextul psihologic şi social.Tratamentul chirurgical este cel mai eficient prin extirparea fibromului. Se
efectuează prin :miomectomie, miometrectomie şi histerectomie. Operaţiile acestea se fac pe cale vaginală
sauabdominală. Calea de abordare se face în funcţie de volumul şi topografia fibromului. Mai nou, se recurge
la tehnici operatorii conservatoare – miomectomia, miometrectomia , care să păstreze intacte sau să restaureze
toate funcţiile aparatului genital : gestativă, hormonală şi menstruală.
Miomectomia urmăreşte păstrarea integrităţii funcţiilor genitale şi statica organelor pelvisului,extirparea
tumorilor sau a tumorilor fibromatoase cu păstrarea uterului şi anexelor sale.Avantaje : respectă endometrul,
care este organ de recepţie hormonală prin care se asigură funcţionarea normală a ovarelor; păstrează funcţia
menstruală şi de gestaţie. Este indicată în tratamentul chirurgical al fibromului uterin la femeile tinere. Este
contraindicată în cazurile de preexistenţă a fibromului cu cancerul genital, în afecţiuni acute şi subacute pelvi-
genitale, în stări precanceroase ale colului, la femei peste 45 de ani şi în cazul afecţiunilor cardiace grave.
Miometrectomia are ca scop principal conservarea cât mai mare a cavităţii uterine. Se extirpă nodulii
tumorali şi se face rezecţia unei porţiuni largi de miometru cu deschiderea obligatorie a cavităţii uterine. Este
indic lează cu o serie de factori în care se include indicaţia pentru histerectomie, starea de discomfort a femeii
preoperator, generată de prezenţa fibromului uterin, acomodarea şi comfortul marital după operaţie, ca şi
dorinţa de a avea copii.Tulburările sexuale pot surveni după histerectomie în funcţie de efectuarea unei
histrerectomii totale sau subtotale.S-au făcut câteva observaţii cum ar fi: libidoul nu a fost influenţat de tipul de
intervenţie, e ldiminuându-se la pacientele de peste 45 ani şi la cele ovarectomizate; orgasmul este redus la
grupul cu histerectomie totală şi a rămas neinfluenţat la cele cu histerectomie subtotală.

10
Primul lucru care trebui facut este realizarea unui chiuretaj biopsic.

Indicatiile de tratament chirurgical sunt:

-fibromul de volum mare
-fibromul care face compresie pe organele vecine
-fibromul care se dezvolta lateral si inglobeaza ureterul
-polipi intracavitari cu piometrie , durere
-fibrom care se asociaza cu hemoragie persistenta ,mai mult de 3 luni
-fibrom care a crescut mult in dimensiuni .

Tehnici chirurgicale :
Se poate realiza pe cale abdominala sau pe cale chirurgicala .
-miomectomie-excizia locala a fibromului (de preferat la femeile
tinere , care doresc copii)
-histerectomie totala sau subtotala , cu sau fara prezervarea anexelor (de
obicei la femeile trecute de 45 de ani).
In functie de tipul si marimea fibroamelor, chirurgul va opta pentru una
dintre cele 3 tipuri de miomectomie:
1. Miomectomia laparoscopica, in care , prin mai multe incizii in abdomen, chirurgul acceseaza si
indeparteaza fibroamele.
2. Miomectomia histeroscopica, in care fibroamele sunt accesate prin intermediul vaginului si al cervixului.
3. Miomectomia abdominala, in care chirurgul patrunde in cavitatea pelvina printr-o incizie verticala sau
orizontala – depinde de localizarea fibroamelor si abordarea specifica a chirurgului. Aceasta operatie se
realizeaza sub anestezie generala.
Postoperator puteti primi analgezice pe cale orala sau intravenoasa, iar alimentatia in primele zile ar putea fi
strict lichida, in fuctie de starea dumneavoastra. De obicei, dupa efectuarea unei miomectomii abdominale,
spitalizarea dureaza in jur de 3 zile, in cazul celorlalte tipuri de miomectomie externarea putand fi imediata.
Dupa miomectomie, s-a constatat ameliorarea simptomelor produse de fibroame (sangerari menstruale
abundente, presiune si durere pelvina). Desi studiile sunt limitate in privinta fertilitatii, indiferent de tipul de
miomectomie efectul este acelasi.
Miomectomia nu garanteaza indepartarea permanenta a fibroamelor, acestea putand reaparea.
MORFOPATOLOGIA

Tipuri de localizări
Fibromul uterin se prezinta ca o formaţiune tumorală unică sau cel mai adesea multiplă,de dimensiuni variabile
se distinge de ţesuturile din jur şi modifică forma uterului. Localizarea fibromului uterin este variată în raport
cu diferite segmente ale uterului sau ale muşchiului uterin:
Localizarea corporeală – cea mai frecventă, sediul tumorii putând fi fundic, peretele anterior sau posterior
uterin. Situaţia tumorii localizată pe peretele posterior antrenează o retroversie uterină fixă foarte dureroasă.
•Localizarea cervical – este mai rară, coexistând cu fibromioamele corpului. Sediul poate fi supra vaginal, se
situează anterior sub peritoneu comprimând vezica şi uretra,
alteori posterior sau lateral între foiţele ligamentului largrealizănd
fibroame uterine intraligamentare. Sediul intravaginal
interesează mai ales buza anterioară a colului.
•Localizarea subperitoneală (fibromioamele subseroase)
pot fi sesile modificând mai mult sau mai puţin conturul
uterului, sau pediculate, când pot torsiona sau chiar rupe.

11
•Localizarea în plin miometru – intramural sau interstiţiale, când sunt de dimensiuni mici nu modifică conturul
uterului, dar când cresc în volum produc o marire a uterului ce devine neregulat, nodular.
•Fibromul uterin submucos – se dezvoltă sub endometru, deşi este mai puţin frecvent are o mare importanţă
clinic prin sângerările pe care le dertermină. Prin dispoziţia
submucoasă deformează mai mult sau mai puţin cavitatea
uterină, iar uneori dezvoltă un pedicul, devenind liber de
cavitatea uterină, în această formă sub efectul contracţiilor
uterine tinde să se elimine prin col realizând: fibromulsubmucos uterin
pediculat în stare născândă.
- Numarul şi dimensiunile
Nodulii fibromatoşi au numar şi dimensiuni variabile: cei mici pot fi
microscopic sau de1-2 mm; cei mari pot atinge dimensiuni
variabile – gigantic care pot ajunge până lamărimea unui uter gravid
la termen şi greutatea lor poate fi de 5-10 kg sau mai
mult.Tumorile colului sunt solitare, în schimb la nivelul
corpului sau multiplii nodului tumorali.
-Consistenţa fibromului
Consistenţa nodulilor este fermă, culoarea este albă-cenuşie sau rozată dupa gradul de vascularizare şi prezintă
diverse modificări în caz de necrobioză sau alte degenerescenţe. Când nodulul este proaspăt secţionat se pot
vedea benzile muscular ce se intersectează sau sunt sub forma unor vârtejuri. La femeile în vârstă se găsesc
fibromioame calcificate a căror duritate este ca si a osului.

-Transformări structural ale fibromului uterin

Fibromul poate fi sediul unor transformări degenerative benign ce survin ca urmare a unor modificări
circulatorii sau după tratamentul cu doze crescute de progestative.
•Degenerescenţa calcară: fibroamele devin dense, durere, de culoare albă-sidefie.În zonele cu necrobioză se
depune calciu şi nodulii devin devin duri şi grei ca nişte pietre; se întâlneşte numai după menopauză la
intervaluri relativ mari
•Degenerescenţa osoasă: mecanismul de produce nu este bine cunoscut
•Degenerescenţa edematoasă: produsă prin blocarea circulaţiei venoase de întoarcere, este mai frecventă in
sarcină şi lauzie. Fibromul creşte brusc învolum, este mai moale, dar nu este dureros. Pe secţiune are zone
gelatinoase,galben-verzui sau mixomatoase.
•Necroza aseptic: este o complicaţie produsă prin ocluzia arterial a tumorii. Clinic se manifestă prin alterarea
stării generale, febră, apetit diminuat, greţuri, balonare abdominal. Tumoarea creşte în volum, devine mai
moale şi sensibilă ,iar pe secţiune este de culoare roşie închisă, vişinie.
•Necroza septică: se întâlneşte cel mai frecvent în localizări submucoase pediculate. La examenul vaginal,
nodulul este de culoare brun-verzuie-negricioasă cu zone facelate şi cu miros fetid. Este prezentă alterarea
stăriigenerale a bolnavei, dar de intensitate variabilă.
•Transformarea malign – cu incidenţă controversată, se manifestă clinic princreşterea şi înmuierea tumorii şi
apariţia unor metroragii suggestive mai ales în postmenopauză.
•Degenerarea grasă – este rară şi apare sub două aspect: ca sechelă sauconcomitant cu stadiile avansate ale
distrofiei hialine, când vacuolele de grăsimeapar în cellule sau alteori se prezintă ca un ţesut adipos cu celule
rezultate dinmetoplazia celulelor muscular.
•Regresiunea fibromului uterin - este mai accentuată după naştere, în timpul alăptării şi după instalarea
menopauzei până la dispariţia prin citoliza celulelor muscular miomatoase.
SIMPTOMATOLOGIE
Fibromul uterin se manifestă foarte variat, în funcţie de numărul, mărimea şi localizarea tumorilor.
Fibromul asimptomatic: Evidenţiat de cele mai multe ori cu ocazia unui examen ginecologic de rutină sau
descoperit în timpul explorării chirurgicale a pelvisului.-
12
Hemoragiile uterine: Sângerările uterine reprezintă simptomul cel mai frecvent întâlnit la femeile cu fibrom
uterin. Sângerările uterine se prezintă foarte variat clinic. Explicaţia lor este dată de vascularizaţia crescută a
uterului, mărimea cavităţii uterine şi de o deficienţă în contracţia musculară pentru a asigura hemostaza.
În ordinea frecvenţei se întâlnesc :-
Menoragia: hemoragia menstruală – reprezintă cea mai obişnuită şi caracteristică formă de sângerare la femeile
cu fibromiom. Menoragiile nu se instalează niciodată brusc,menstruaţiile devin progresiv mai abundente,
frecvent cu cheaguri, durează mai mult de o săptămână, sfârşind cu o serozitate rozacee.-
Menometroragiile: sunt sângerări care continuă o menstruaţie abundentă până la menstruaţia următoare. Se
întâlnesc cu o frecvenţă de aproximativ 22% din cazuri.-
Metroragiile: Sunt mai rare, întâlnindu-se în 13% din cazuri; ele survin între menstruaţii,discontinuu, fiind
revelatoare mai ales pentru un miom submucos sau un polip fibros.-
Hidroreea: În perioada menopauzei se întâlnesc hemoragii continue cu exacerbări. Leucoreea se întâlneşte sub
formă hidroreică. Hidroreea constă într-o pierdere de lichidclar, apos, albicios, al cărei cantitate poate ajunge
până la 1 litru/ 24h. Pioreea – sau pierderi purulente – pot releva câteodată un polip fibros pe cale de necrozare.
Leucoreea banală nu este un semn de fibrom.-

Leucoreea :- abundentă premenstrual, este un simptom comun; în fibromul uterin secreţia cervicală este filantă,
translucidă sau murdară când se însoţeşte cu endocervicită şi/sau endometrită- în obstrucţiile canalului cervical
pot fi prezente descărcări intermitente de conţinut seropurulent,sangvinolent de tip vomică uterină.-
Fibroamele dureroase: Apariţia durerilor avertizează că există ceva mai mult decât un fibromiom banal.
Durerea rezultă din degenerările ce urmează tulburărilor circulatorii,infecţioase, torsiunii unei tumori
pediculate, prin compresiune la nivelul pelvisului sau printr-o leziune asociată.
Durerile au caractere diferite :
- dureri cu caracter colicativ, spasmodic – reflectă contracţiile uterine ce tind să excludă din cavitatea
uterină un nodul submucos sau un polip fibromatos; uneori durerea ia aspectul dismenoreei particulare,
atunci când fibromiomul constituie un obstacol în evacuarea sângelui menstrual; femeia acuză o jenă
pelviană sau veritabile dureri lombo-abdominale, însoţite de o sângerare redusă, urmată apoi de
cheaguri, care sfârşesc criza dureroasă;
- dureri intense cu caracter lanciant – însoţite de semne de iritaţie peritoneală, vîrsături, subocluzie –
survin în cazul fibroamelor intracapsulare;
- dureri cu caracter de crampe sfâşietoare – iar când se adaugă febră, frisoane, leucocitoză, se constituie
semnul supuraţiei şi abcedării unui nodul fibromiomatos. Creşterea rapidă a unui fibrom uterin se
însoţeşte de o stare de tensiune hipogastrică. Inclavarea unui fibrom uterin în micul bazin se exprimă
prin dureri caracteristice cu iradieri în membrele inferioare, prin compresiunea realizată de tumoră pe
rădăcinile sciaticului.-
Perceperea masei tumorale
. În hipogastru sau abdomen de către bolnavă este posibilă atunci când tumoarea a depăşit micul bazin.-
Tulburări funcţionale ale organelor de vecinătate
În funcţie de mărimea şi localizarea lui, un fibrom uterin poate avea răsunet asupra organelor vecine, generând
o serie de simptome „de împrumut”. Manifestările clinice sunt date de compresiunea tumorii pe căile urinare,
rect, vase.
•Tulburări vezicale:- apar tulburări micţionale;- polakiuria( micţiuni mai frecvente) cu caracter diurn;- retenţia
de urină : se întâlneşte mai rar, se manifestă mai ales premenstrual, rareori ia aspect de retenţie acută.
•Compresiunea colorectală : în general sunt puţine – tensiune, constipaţie, ocluzie mecanică.
•Compresiunea venoasă :poate fi sursa unui edem al membrelor inferioare. Asocierea unei infecţii latente în
micul bazin şi a unei hipercoagulabilităţi creează condiţiile apariţiei flebitelor spontane.
•Compresiunea ureterului în fibromul intraligamentar poate produce:- hidroureter
Hidronefroză
INVESTIGATII CLINICE SI DE LABORATOR
13
Investigaţii clinice: semne secundare, obezitate, teren varicos, anemie.-
Investigaţii de laborator:
•Hb (hemoglobină), Ht (hematocrit), leucocite, trombocite, timp de coagulare ( TQ,TH, TS), VSH, grupa
sanguină, Rh.
•Examene biochimice ale sângelui: uree sanguină, glicemie, tymol, proteinemie.
•Examen de urină: urocultură, test de sarcină.
•Examen cardiologic: EKG, măsurarea TA, puls.-
Examinări complementare:
•histerometria: permite evidenţierea cavităţii uterine, alungite, deformate sau alteori pare scurtată prin noduli
submucoşi intracavitari; chiuretajul uterin: se face cu scop explorator, terapeutic, biopsic;
•histerosalpingografia: indicată în diagnosticarea unui fibrom submucos, se efectuează cu o substanţă de
contrast lipo- sau hidrosolubilă;
•radiografia simplă: evidenţiază tumorile calcifiate, ca pete alburii sau alb-cenuşii rotunjite;
•flebografia uterină: metodă radiologică de vizualizare a vascularizaţiei pelvine, utilizând calea endouterină de
injectare a substanţei de contrast;
•examenul ecografic: apreciază dimensiunile, numărul şi chiar topografia tumorilor,excluzând o sarcină; dă
detalii asupra situaţiei fibromului, depistează leziuni asociate şi permite supravegherea tratamentului;
•examen colposcopic şi citologic;
•histeroscopia: vizualizează baza de implantare a unui fibrom endocavitar;
•celioscopia;
•cistografia;
•clisma baritată.
EVOLUTIA SI PROGNOSTICUL FIBROMULUI UTERIN
Fibroamele au evoluţie lentă, fiind multă vreme suportate. Între 40 şi 50 de ani este momentul critic, când
tulburările hemoragice sunt mai accentuate, de aceea operaţiile sunt mai frecvente în această perioadă a vieţii.
Fibromul încetează să mai crească după menopauză, deoarece suferă un proces minim de involuţie datorită
transformării ţesutului miomatos în ţesut fibros.Prognosticul este bun, deoarece este o tumoră benignă, care se
poate opera şi care involuează involuntar la menopauză. Când intervin complicaţii în evoluţia tumorii,
prognosticul este mai rezervat.
Când se asociază calcinomuri de col uterin sau când intervenţia chirurgicală se efectuează la femeie,manifestat
pe un teren mai puţin favorabil, prognosticul poate fi grav, mai ales dacă există şi un risc operator crescut.
Pregătirea preoperatorie
Se face în colaborare cu medicul anestezist-renimator, medicul specialist iar la nevoie cu sprijinul medicului
cardiolog şi internist.
Pregătirea pentru intevenţie depinde pe de o parte de conditii de intervenţie depinde pe de o parte de
condiţiilegenerale ale femeii (vârstă, stare fizică) iar pe de altă parte de natura intervenţiei proiectate. Pentru ca
pregătirile pentru operaţie să fie complete sunt necesare următoarele evaluări:
•Evaluarea psihologică – are o mare importanţă pentru că pe lângă anxietatea dată de intervenţia chirurgicală în
sine, se adaugă teama că fibromul uterin este o tumoră malignă. Ideea histerectomiei poate avea un impact
psihic nefavorabil declanşând complexe de inferioritate faţa de familie şi de societate. Este indispensabilă o
conversaţie asupra operaţiei, a scopurilor ei, aimplicaţiilor asupra dinamicii vieţii sexuale care nu se va
schimba după intervenţie, iar că suprimarea menstruaţiei nu înseamnă defeminizare.În luarea unei decizii
terapeutice contează opţiunea femeii pentru a avea copii, evidenţiind rezultatele intervenţiei conservatoare.
•Evaluarea biologică – se face prin anamneză, examen clinic şi examen de laborator, adaptate lafiecare caz. Se
va stabili terenul pe care urmează sa se intervină, întrezarind eventualeledificultăţi de anestezie operatorii sau
postoperatorii. Astfel, vârsta înaintată, obezitatea , HTA,antecedentele flebitice, isuficienţa respiratorie,
necesită informaţii suplimentare în cadrulexamenelor de laborator funcţionale.
•Aprecierea momentului operator – ţine seama de terenul bolnavei, perioada ciclului menstrual.O intervenţie
conservatoare se face după menstruaţie în schimb pentru histerectomie nu contează perioada ciclului
14
menstrual. Asocierea unei posibile endometrioze recomandă operaţia lamijlocul ciclului când leziunile sunt
minime sau la începutul ciclului când este necesară confirmarea diagnosticului.

Îngrijirile preoperatorii. Rolul asistentei medicale

Pregătirea propriu-zisă se realizează de către asistentă la indicaţia directă a medicului.- în seara precedentă
operaţia directă a medicului;- în seara precedentă operaţiei se va administra un barbituric (Fenobarbital) ce va
asigura un somnodihnitor şi fără vise;- pregătirea tubului digestiv se va face cu alimente fără reziduu, cu o
săptămână înaintea operaţiei, cu un laxativ uşor cu doua zile preoperator, iar în seara dinaintea operaţiei o
clismă evacuatoare;- pregătirea tegumentelor se va face cu o seară înainte prin radearea părului pubian,
degresarea tegumentelor cu alcool, iar la pacientele pregătite pentru histerectomie totală se face o spălătură
vaginală cu o soluţie antiseptică şi se introduce în vagin o meşă sterilă înainte de operatie.
nu se recomanda o spitalizare prelungită preoperator.

Îngrijirile postoperatorii. Rolul asistentei medicale

Asistenta medicală are un rol important în îngrijirea postoperatorie, ea efectuând atât îngrijiri autonome, cât şi
delegate la indicaţia medicului. Alături de asistentă participă o întreagă echipă. Perioada postoperatorie este
intervalul dintre sfârşitul operaţiei şi vindecarea completă a bolnavei.În timpul operaţiei, asistenta pregăteşte
salonul şi patul pentru primirea bolnavei, într-un salon cu paturi puţine, cât mai izolat de zgomote; temperatura
camerei să nu depăşească 20-22°C, lumina să fiecât mai redusă; patul să fie cu lenjerie curată, prevăzut cu
muşama şi aleză şi accesibil din trei părţi. Transportul bolnavei de la sala de operaţii se face cu căruciorul.
Asistenta medicală pregăteşte la patul bolnavei sursa de oxigen, seringi şi ace sterile de unică folosinţă, garou,
alcool, tăviţă renală, sonde vezicale, ploscă urinară, medicamente ( cardiotonice,analeptice, calmante) necesare
în urgenţă. În perioada postnarcotică, până la revenirea totală, bolnava se va supraveghea foarte atent, pânăla
apariţia reflexelor de deglutiţie, tuse. Bolnava este transportată din sala de operaţie cu o perfuzie fixată de
asistenta anestezistă. Asistenta de salon va verifica poziţia acului şi ritmul perfuziei,supraveghind-o cu atenţie.
După sosirea bolnavei în salon, asistenta va monitoriza permanent : TA, pulsul, respiraţia şi faciesul pacientei,
va nota în F.O. calitatea lor şi va raporta medicului orice schimbare survenită. Monitorizarea funcţiilor vitale se
va face până la revenirea completă a conştienţei, deoarece pot apărea complicaţii ca : tulburări respiratorii,
circulatorii, asfixie.Poziţia pacientei în pat va fi în decubit dorsal, fără pernă, cu capul într-o parte, pentru a se
evita înecarea cu vărsături şi a greţurilor. De asemenea, asistenta va administra medicaţia prescrisă
postoperator şi, de câte ori este necesar, medicaţie calmantă prescrisă de medic. Asistenta medicală va
supraveghea bolnava, pe zile, până la externare. Imediat postoperator,asistenta va urmări : aspectul general
(facies, tegumente), temperatura, semnele vitale (respiraţie, puls,TA), reluarea tranzitului intestinal, diureza,
aspectul pansamentelor pe plagă, combaterea durerilor,rehidratarea şi reechilibrarea hidroelectrolitică,
alimentaţia. În prima zi postoperator se urmăreşte pulsul, TA, debitul prin tubul de dren, plaga şi se raportează
medicului orice modificare în starea pacientei. Ca tratament, dacă este necesar, se administrează cardio-tonice,
transfuzii de sânge izo-grup, izo-Rh, săruri clorate şi glucozate. Se continuă oxigenoterapia cu intermitenţă şi
se combate durerea administrând analgezice. Alimentarea se face prin regim hidric cu ceai amar în cantităţi
moderate şi fracţionate, dacă s-a reluat tranzitul intestinal. În a doua zi, asistenta hidratează pacienta per os şi
va începe mobilizarea ei, pentru a produce ostimulare a circulaţiei de întoarcere la nivelul membrelor
inferioare. Se vor face mişcări pasive la început şi apoi active ale membrelor inferioare.În a treia zi alimentaţia
se îmbogăţeşte treptat, trecându-se la supă strecurată, după primul scaunse introduce pâine prăjită, brânză de
vaci, iaurt. Daca mai este nevoie, se vor combate durerile. Se scoate tubul de dren, dacă nu este productiv.În a
patra zi, daca tranzitul intestinal s-a reluat spontan, la indicaţia medicului, se administrează ofiolă de Miostin,
urmată la 30 minute de clismă evacuatorie. Se completează alimentaţia cu carne slabăşi piureuri de zarzavat.
Se urmăreşte plaga operatorie şi se face mobilizarea mai intensă, se permite deplasarea prin salon. În a cincea
15
zi, asistenta ajută pacienta să se plimbe dar să nu obosească, va ajuta medicul să scoată o parte din fire. În a
şasea zi se trece la o alimentaţie completă, variată, vitaminizantă. În a şaptea zi asistenta va ajuta medicul la
scoaterea restului firelor.Externarea după operaţie se face după scoaterea firelor, dacă nu intervin complicaţii.
Supravegherea bolnavelor cu fibrom uterin
Are în vedere cazurile asimptomatice, ţinute sub observaţie şi tratarea complicaţiilor, sechelelor
postchirurgicale.
Dispensarizarea femeilor cu fibrom uterin asimptomatic:
- necesită supravegherea continuă a evoluţiei lor, pentru aprecierea ritmului de creştere a fibromului;- sunt
necesare examene efectuate la 3 luni în primul an, apoi la 6 luni şi la un an în cazurile staţionare;- evitarea
stării de congestie pelviană prin prescrierea unor măsuri de igienă;
- evitarea exerciţiilor violente şi a situaţiilor de erotism sexual;
- respectarea repausului în perioadele menstruale.Dispensarizarea necesită o bună cooperare din partea
femeilor şi de aceea este nevoie de o pregătire psihologică şi educaţională corespunzătoare. În această pregătire
trebuie insistat pe caracterul benignal tumorii, care are o evoluţie lentă cu risc neglijabil de cancerizare şi
pentru care menopauza reprezintă o formă naturală a vindecării.
Supravegherea cazurilor tratate hormonal :
- iniţierea tratamentului se face după un prealabil bilanţ lipidic şi glucidic, clinic şi general;- supravegherea
tratamentului se face prin controale repetate la 3 luni, când se evaluează eficienţa tratamentului, greutatea
bolnavei, TA, glicemia;- tratamentul se întrerupe când persistă sau se accentuează durerile, tumora creşte şi se
ramoleşte;- după întreruperea tratamentului, tumora revine la dimensiunile iniţiale în câteva luni.
Recuperarea bolnavei tratate chirurgical :
- recuperarea primară – vizează refacerea stării generale, corectarea anemiei şi a unor incidente survenite în
procesul de vindecare, precum şi o reintegrare familială şi socio-profesională;- recuperarea secundară – în
sindromul dureros pelvin, tratamentul durerilor pelviene este îndelungat, impune supraveghere medicală, este
costisitor şi nu întotdeauna cu eficienţă deplină.

Capitolul IV
METODE ŞI MIJLOACE DE LUCRU

În îngrijirea pacientelor, asistenta medicală are sarcina să le supravegheze pentru a culegetoate datele privind
starea generală şi evoluţia bolii acestora, comunicând medicului toate observaţiile.În această lucrare am
prezentat 3 cazuri, 3 paciente internate în Clinica Obstetrică – Ginecologie I, Elias Bucuresti. Pentru
întocmirea planului de îngrijire, am folosit ca sursă de informare pacientele, echipa de îngrijire, familiile şi
foile de observaţie ale pacientelor.
Metode de lucru : comunicarea prin conversaţii, pentru culegerea datelor necesare cunoaşterii problemelor
pacientelor, a stării lor generale, a posibilităţilor şi imposibilităţilor satisfaceriinevoilor lor personale. M-am
folosit de anamneză, de examenul fizic şi de datele de laborator, precum şi de diagnosticul medical.După ce
am avut toate datele necesare, le-am analizat şi am reuşit să stabilesc problemelede sănătate ale pacientelor,
atât sub aspect fizic, cât şi psihic. Aceasta mi-a permis elaborarea unui plan de îngrijire care a ajutat pacientele
să se adapteze schimbărilor ce au intervenit în starea lor.
Mijloace de lucru : am recoltat probele biologice ale pacientelor pentru analizele de laborator, am însoţit
pacientele la examinările paraclinice şi le-am administrat medicaţia indicată de medic. În paralel, le-am
pregătit psihic pentru operaţie şi le-am susţinut din punct de vedere moral pe tot parcursul internării.
Toate aceste metode şi mijloace de lucru se reflectă în capitolul următor, în care am prezentat studiul celor 3
cazuri.

16
 Capitolul V
PREZENTAREA CAZURILOR
CAZUL I
PACIENTA: M.D.
VÂRSTA: 45 ani
DOMICILIUL: ploiesti, Str. M.Bravu
NAŢIONALITATE: română
RELIGIA: ortodoxă
OCUPAŢIA: profesoară
STARE CIVILĂ: căsătorită
DATA INTERNĂRII : 12.01.2012
DATA EXTERNĂRII : 19.01.2012
MOTIVELE INTERNĂRII: menoragie de 6-7 luni
DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Fibrom uterin
Anamneza:
1.ANTECEDENTE HEREDO – COLATERALE:- neagă
2.ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE:- menarha la 16 ani; cicluri menstruale regulate la 28 de
zile, durata menstruaţiei 5-6 zile,flux crescut in ultimele 6-7 luni;- sarcini: două; naşteri: două; avorturi: 0.
3.ANTECEDENTE PERSONALE PATOLOGICE:-apendicectomie la 17 ani
4.CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI MUNCĂ:- corespunzătoare: nu fumează, nu consumă alcool;
5.COMPORTARE FAŢĂ DE MEDIU: orientată temporo – spaţial.
6.ISTORICUL BOLII
:Boala actuală a debutat aproximativ acum 6-7 luni, prin menoragii dince în ce mai abundente, motiv pentru
care pacienta solicită un consult despecialitate. Examenul ecografiac evidenţiază formaţiuni
tumoralehipogastriceSe internează în Clinica Ginecologie I pentru diagnostic şi tratament despecialitate.
La internare s-au efectuat următoarele investigaţii:
1.EXAMEN CLINIC GENERAL :- G = 75 kg, Î = 160 cm;- tegumente şi mucoase: palide;- ţesut celular
subcutanat: normal reprezentat;- sistemul ganglionar superficial : nu se palpează;- sistem muscular: normoton,
normokinetic;- sistemul osteo-articular: integru, mobil;- aparat renal: micţiuni spontane;- aparat cardio-
respirator:-torace normal conformat, simetric, participă la mişcarile respiratorii;-frecvenţa respiraţiei: 16
respiraţii pe minut;-puls bine bătut: 78 pulsaţii pe minut
TA = 120/80 mm Hg;
2.EXAMEN DE SPECIALITATE :- abdomen sensibil la palpare, elastic
- organele genitale de multipară, nu pierde sânge în timpul examinării- tuşeu vaginal: - vulva, vaginul suplu,
elastic;- col în butaş, orientat spre dreapta;- formaţiuni tumorale cât un grapefruit, care fac corpcomun cu
uterul, contur policiclic, consistenţă fermă, nedureroasă;- anexele nu se palpează.- Examen Citologic-Babeş
Papanicolau: - frotiu de tip II, sunt prezente celule pavimentoase, superficiale, intermediare celule metapalzice,
rare celule detip ganglionar;- Flora bacteriană: coci reduşi;- Examen secreţie vaginală: negetiv;
- Examen sumar de urină:
Acid ascorbicNegativBilirubinaNegativCorpi cetoniciNegativGlucozaNegativ
pH6ProteineNegativUrobilinogenNegativ NitriţiNegativDensitate urinară1010- Examen de laborator:Valori
normaleGlucoză99 mg./dl.65 – 120 mg/dlUree26 mg/dl.15,0 – 45,0 mg/dlCreatinină1,4 mg./dl.6 – 1,3
mg/dlT.G.O.25 U/L.15 – 50 U/LT.G.P.27 U/L.15 – 65 U/LFibrinogen356 mg. %180 – 350 mg. %APTT38,4
’’26 – 36 ’’Hemoglobină11,7 g%11,5 – 17 g%Hematocrit31,15 %35 – 74 %
Leucocite6300/mm
³
4000-100000/mm
³
Ts2
17
´
40˝Tc2
´
55˝VSH12 mm/lh
INTERVENŢII CHIRURGICALE : 12.01.2007- se face chiuretaj uterin;- asistenta pregăteşte medicaţia pentru
anestezie, i.v. cu : Mialgin ½ f.,Algocalmin ½ f., Diazepam ½ f., ser fiziologic, anestezie locală cu Xilină1 %;-
intervenţia a fost bine suportată;- se practică histerectomie subtotală, cu anexectomie stângă;- preoperator se
indică Mialgin;- intraoperator se indică Fentomyl;- postoperator se indică : Mialgin 1f., Glucoză 5% 3 x
500ml, Ser fiziologic 500ml, Diazepam 1f.;- la deschidere se constată uterul transformat, fibromatos, cât un
cap defăt, ovarul stâng chistic, cât o nucă;- se decide şi histerecomie subtotală cu anexectomie stângă;- sutura
bontului cervical cu fire separate de catgut;- se face toaleta cavitătii abdominale şi controlul
hemostazei.Măsurarea funcţiilor vitale este obligatorie zilnic, urmărindu-se în timpuloperaţiei şi postoperator,
deoarece se dau date privind apariţia eventualelor complicaţii.

PARAMETRII FIZIOLOGICI
DataT.A.R.P.DiurezăTemperaturaObservaţii12.01.2007130/7018’86’1200ml37
0
C-dureri postoperatorii-tub de dren:200ml

13.01.2007120/8018’84’1500ml36,5
0
C-abdomenmeteorizat-se suprimă sondaFoley-tub de dren:150ml14.01.2007120/8018’80’2500ml36
0
C-tub de dren : 20ml

FOAIE DE TRATAMENT
Data Tratament12.01.2007- pansament gastric pentru stress;- regim hidric prin perfuzie;- Glucoză 10 %, 2 x
500ml;- Clexane s.c. – 20 mg;- controlul plăgii.13.01.2007- pansament gastric;- Glucoză 10 %, 2 x 500 ml;-
Clexane;- regim hidric prin perfuzie;- controlul plăgii.14.01.2007- Clexane;- alimentaţie per os – lichide şi
proteine;

- mobilizare treptată.
ÎNGRIJIRI POSTOPERATORII :- monitorizarea funcţiilor cardio – vasculară ( TA, puls ),
respiratorie(frecvenţa respiratorie, capacitatea), temperatura, diureza, cantitatea delichid exteriorizat pe tubul
de dren;- se administrează : perfuzii cu Glucoză 10% 2x500ml; ser fiziologic500ml; antialgice, Clexane pentru
profilaxia trombozelor;- se începe mobilizarea după 48 de ore;- după 48 de ore se reinstalează tranzitul
intestinal;- se suprimă tubul de dren, se reîncepe alimentaţia (supe strecurate, iaurt, brânză de vaci), se suprimă
sonda vezicală;- se continuă urmărirea funcţiilor vitale şi controlul plăgii până când pacienta va fi externată.

-după intervenţia chirurgicală, pacienta prezintă dificultăţi în a sealimenta din cauza stării postoperatorii, având
un uşor drad dedezhidratare, manifestat prin sete datorită pierderii de sânge
- pacienta a fost alimentată permanent timp de trei zile prin perfuzie cuglucoză 5%, în această perioadă având
un regim hidric cu ceai amar;-după trei zile s-a restabilit tranzitul intestinal şi se începe alimentaţiacu supe
strecurate, zeamă de compot, sucuri de fructe, în cantităţisuficiente, fără a depăşi 1500 ml în 24h; îmbogăţindu-
se treptat cusupă de zarzavaturi, iar după primul scaun se introduce pâine prăjită, brânză de vaci, iaurt, carne
fiartă;-alimentaţia devine apoi variată şi vitaminizantă.
3.
18
Nevoia de a elimina
-eliminarea urinei se face prin micţiuni spontane, nedureroase, cu ofrecvenţă de şase micţiuni pe zi, de culoare
galbenă, cu aspect clar,transparent, diureză fiind cuprinsă între 1600 – 1900 ml/24h;
- pacienta a prezentat metroragie în cantitate de 100 ml, din acestăcauză are tegumentele palide, uscate, pliu
cutanat persistent, sete-eliminarea fecalelor este normală, un scaun pe zi, de obicei dimineaţaimediat după
trezire, în cantitate de 100 – 150 g, cu o consistenţă păstoasă, omogenă şi o culoare de obicei brună.
4.Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură
-aparat locomotor integru şi mobil, ceea ce îi permite pacientei oindependenţă totală în mişcare, atât ca
amplitudine, cât şi camobilitate articulară;-din cauza pierderii de sânge, pacienta s-a simţit slăbită;-postoperator
capacitatea de efort este redusă, pacienta prezentândoboseală, ameţeli şi slăbiciune fizică;-după intervenţia
chirurgicală s-a mobilizat cu ajutor, apoi singură,motiv pentru care a prezentat un mers încâlcit, dar echilibrat;-
acceptă o poziţie de decubit dorsal cu capul întors într-o parte,genunchii felctaţi cu o patură facută sul sub
genunchi şi îsi schimbăsingură poziţia;-postoperator se indică mişcări pasive şi active.
5.Nevoia de a dormi şi a se odihni
-înainte de internare pacienta avea un somn liniştit, adormea uşor,durata somnului fiind de 7-8 ore pe noapte;

-deprinderi înainte de culcare: ascultarea radioului sau lectura;

-în timpul spitalizării, durata somnului s-a redus la 4 ore pe noapte, pacienta adoarmind greu, iar somnul îi este
întrerupt de dureri lanivelul plăgii operatorii.
6.Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca
- pacienta preferă vestimentaţia uşoară şi comodă , încălţămintea joasă;
-acum necesită ajutor, pentru că este stabilă datorită actului operator.
7.Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale
-bolnava a fost afebrilă;
-după intervenţia chirurgicală a prezentat subfebrilitate ( 37,7
º
C ), iar după trei zile revine la 36,5 – 37
º
C.
8.Nevoia de a fi curat, îngrijit, a-şi proteja tegumentele şimucoasele
-pacienta prezintă tegumente curate, netede, elastice, normal pigmentate;-mucoasa bucală este integră, fosele
nazale libere;-pacienta este foarte interesată de a fi curată şi îngrijită, de obicei îşiefectuează toaleta singură;-
după intervenţia chirurgicală, bolnava necesită pansament steril 4zile, schimbat zilnic;-după 5 zile plaga este
curată, iar tegumentele normal colorate;-în fosa iliacă dreaptă are un tub de dren, care s-a menţinut 4 zile.
9.Nevoia de a evita pericolele
-pacienta este o persoană prudentă, ştie pe cât posibil să evite pericolele;-acum persistă o teamă în ceea ce
priveşte intervenţia chirurgicală,uneori plânge şi atunci devine pesimistă.
10.Nevoia de a comunica
- îi place să converseze cu cei din jur, abordând discuţii pe teme diferite;- acum vorbeşte uneori cu întreruperi,
se bâlbâie, devine timidă şi chiar plânge;- din partea familiei are multă înţelegere.
11.Nevoia de a -şi practica religia
-pacienta este de relifie ortodoxă;-frecventează des slujbele religioase;-seara citeşte dintr-o carte de rugăciuni.
12.Nevoia de a fi util, a se realiza
-pacienta este mulţumită de realizările obţinute până acum;-acum se nelinişteşte pentru cei doi copii, în ceea ce
priveştealimentaţia lor şi menajul;-se simte inutilă şi este complexată de faptul că nu poate fi alături defamilie.
13.Nevoia de a se recreea
-pacienta obişnuia să vizioneze anumite programe TV;-îi place mult să citească romane de acţiune;-acum,
datorită condiţiilor spitaliceşti, nu este capabilă să-şiîndeplinească obiceiurile recreative.
14.Nevoia de a învăţa cum să-ţi protejezi sănătatea
19
-nu are cunoştinţe în ceea ce priveşte aotu-îngtijirea după externare;-doreşte să afle cât mai multe informaţii
despre evoluţia postoperatorie, de aceea pune multe întrebări.În urma culegerii datelor pe cele 14 nevoi
fundamentale, am stabiliturmătoarele nevoi alterate:-nevoia de odihnă;-nevoia de a evita pericolele;-nevoia de
a comunica;-nevoia de a fi curat şi de a păstra tegumentele integre;-nevoia de a se mişca;-nevoia de a învăţa.

PLANUL DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTEI R.D.

CAPITOLUL VI
CONCLUZII
În urma elaborării lucrării de faţă, reiese că fibromul uterin este o boalăce pune probleme majore organismului
uman, de aceea, în activitatea noastră,noi, asistentele medicale, trebuie să dăm dovadă de o conduită corectă în
îngrijirea şi educaţia bolnavelor.Astfel, responsabilităţile esenţiale ale asistentei medicale sunt de a promova
păstrarea sănătăţii şi înlăturarea suferinţei.Respectul de viaţă, de demnitatea umană şi faţă de drepturile omului,
fac parte din îngrijirea medicală, iar aceasta nu trebuie să fie influenţată de considerente privind naţionalitatea,
religia, culoarea, vârsta, sexul, opiniile politice sau statutul social.Asistenta medicală acordă îngrijiri pentru
sănătatea individului, familiei şi colectivităţii, coordonându-şi activitatea împreună cu alte persoane ce
muncesc în alte discipline din domeniul sănătăţii.Asistenta medicală are rolul de a observa modificările
survenite pacientului, modificări care trebuie raportate medicului, notarea zilnică înfoaia de observaţie a
parametrilor fiziologici, recoltarea de produse biologiceşi patologice, aplicarea măsurilor de tratament igieno –
dietetic. Asistentei medicale îi revine datoria de a asigura condiţii favorabile,aerisirea zilnică a salonului,
schimbarea lenjeriei de pat şi de corp, de câte orieste necesar, întocmirea unui plan de îngrijire, administrarea
tratamentului indicat de medic. În studierea cazurilor despre fibromul uterin, m-am folosit de noţiunile
teoretice de specialitate, a planurilor de nursing.
CAPITOLUL VII
BIBLIOGRAFIE
1.Prof. Dr. N. Angelescu – „ Propedentica medico – chirurgicală”, Ed.Medicală, Bucureşti, 19952.Dr. G. Baltă
– „ Tehnici generale de îngrijirea bolnavilor”, vol.I, Ed. Didacticăşi Pedagogică, Bucureşti, 19883.I. Negruţiu
şi colab. – „ Obstetrică – Ginecologie”, Ed. Didactică şiPedagogică, Bucureşti, 19814.E. Proca – „ Tratat de
patologie chirurgicală”, vol.VII, Ed. Medicală,Bucureşti, 19865.C. Rădulescu – „ Ginecologie”, vol. II, Ed.
Medicală, Bucureşti, 19956.V.I. Surcel – „ Fibromul uterin”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,19907.L.Titircă – „ Ghid
de nursing”, Ed. Viaţa Medicală Românească, Bucureşti,1995

http://ro.scribd.com/doc/93870777/Ingrijirea-Pacientelor-Cu-Fibrom-Uterin#scribd

20