MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONALE

COLEGIUL NAȚIONAL “ANA ASLAN”

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ
TIMIȘOARA – TIMIȘ

PROIECT

EXAMENUL DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII PROFESIONALE A

ABSOLVENȚIILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL POSTLICEAL

CALIFICAREA PROFESIONALĂ - ASISTENT MEDICAL GENERALIST

PROFESOR COORDONATOR: ABSOLVENT:

Prof. ȘANDOR RODICA ALBU ALEXANDRA

TIMIȘOARA
2019

1
ÎINGRIJIREA PACIENTULUI CU MENINGITĂ MENINGOCOCICĂ

2
 CUPRINS
MOTTO: ................................................................................................................................... 5

ARGUMENT ............................................................................................................................ 6

CAPITOLUL I ......................................................................................................................... 7

NOȚIUNI DE NURSING ........................................................................................................ 7

CAPITOLUL II...................................................................................................................... 15

NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A SISTEMULUI NERVOS .................... 15

ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA MENINGELUI ................................................................. 19

2.1. NOȚIUNI INTRODUCTIVE ..................................................................................... 19

2.2. MENINGELE CEREBRALE .................................................................................... 20

2.3. LICHIDUL CEFALORAHIDIAN ............................................................................ 21

CAPITOLUL III .................................................................................................................... 22

MENINGITA MENINGOCOCICĂ .................................................................................... 22

3.1. DEFINIŢIE .................................................................................................................. 22

3.2. ETIOLOGIE ................................................................................................................ 22

3.3. EPIDEMIOLOGIE ..................................................................................................... 23

3.4. PATOGENIE ............................................................................................................... 23

3.5. EPIDEMIOLOGIE ..................................................................................................... 23

3.6. SIMPTOMATOLOGIA ............................................................................................. 24

3.7. EVOLUŢIE .................................................................................................................. 27

3.8. TABLOU CLINIC ...................................................................................................... 27

3.9. COMPLICAŢII ........................................................................................................... 29

3.10. EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC ............................................................................... 30

3.11. DIAGNOSTIC ........................................................................................................... 30

3.12. TRATAMENT ........................................................................................................... 32

3.13. PROFILAXIE ............................................................................................................ 33

3
3.14.ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN NURSINGUL PACIENTULUI ............. 34

CU MENINGITĂ MENINGOCOCICĂ ............................................................................. 34

3.14.1.ÎNGRIJIRI GENERALE ASIGURĂRII CONFORTULUI PACIENTULUI .. 34

3.14.2ÎNGRIJIRI SPECIFIC IMPUSE ............................................................................ 34

. TEHNICI DE NURSING ŞI INVESTIGAŢII ÎN MENINGITA MENINGOCOCICĂ34

CAPITOLUL IV .................................................................................................................... 53

CAZURI CLINICE ................................................................................................................ 53

CONCLUZII .......................................................................................................................... 92

BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................... 96

4
MOTTO:

„ Dintr-o dată, fără nici un avertisment, oricând şi

oriunde, fără nici o cauză aparentă, se poate
întâmpla ” – Ken Wilber

5
 ARGUMENT

Am ales această temă ,,Îngrijirea pacientului cu meningită meningococică” pentru a-mi

aprofunda cunoștințele în legătură cu această complicație a meningelui, pentru a învăța mai
multe despre simptomatologia ei, despre tratamentul, dar mai ales despre profilaxia acesteia,
înțelegându-mi rolul meu în societate ca fiind important în prevenirea bolilor sau a tratării lor.
Lucrarea și-a propus cercetarea principalelor nevoi ale pacienților cu meningita
meningococică, selectarea problemelor și stabilitatea obiectivelor pentru a facilita intervenții
precoce și eficiente din partea medicului și a asistentelor medicale.

6
 CAPITOLUL I
NOȚIUNI DE NURSING

Îngrijirea bolnavului se pierde în negura timpurilor: în trecutul îndepărtat, când

femeile pansau rănile bărbaţilor întorşi din luptă sau de la
vânătoare; mai aproape de noi, în 1860, data când începe
istoria profesiunii noastre de îngrijire a bolnavului sora-
nursa-asistenta medicala), odată cu înfiiţarea primei şcoli de
către Florence Nightingale.
Astăzi, cu toatâ vechimea pe care o are - misiunea sa
socială nu este totdeauna clară. Pentru unii, asistenta ajută
medical, pentru alţii, ea practică o profesiune autonomă.
Între aceste două extreme - rolul asistentei medicale este perceput diferit. Timp îndelungat, ea
nu s-a simţit obligată să se definească, însă, rolul celor care îngrijesc bolnavul a continuat şi
continuă să evolueze.
1. NURSINGUL
NURSA este o persoană care:
 a parcurs un program complet de formare, care a fost aprobat de Consiliul Asistenţilor
Medicali,
 a trecut cu succes examenele stabilite de Consiliul Asisteţilor Medicali,
 îndeplineşte standardele stabilite de Consiliul Asistenţilor Medicali,
 este autorizată să practice această profesie aşa cum este definită de Consiliul Asistenţilor
Medicali, în concordanţă cu pregatirea şi experienţa sa,
 este autorizată în îndeplinirea acelor proceduri şi funcţii care sunt impuse de îngrijirea
sănătaţii în orice situaţii s-ar afla, dar să nu facă o procedură pentru care nu este calificată.
Asisteţii medicali sunt denumiţi în literatura anglofonă „registred nurse", iar in cea
francofonă „infirmiere diplomee". În această lucrare vom folosi atât termenul de nursă cât şi
cel de asistentă medical, ambele definesc aceeaşi profesie.Consiliul internaţional al nurselor
(I. C. N.J, Consiliul internaţional al infirmierelor C.I.I.), cuprinde 103 asociaţii din întreaga
lume, şi cuprinde mai mult de 1 milion de asistenţi.Asistentele medicale răspund de propria
lor activitate, de practica lor; supraveghează îngrijirile auxiliare şi pregătirea elevilor. Deci -
asistenta răspunde nu numai pentru ce face, dar şi pentru categoriile auxiliare.
1. Nursa este pregătită printr-un program de studiu care include:

7
  promovarea sănătăţii
 prevenirea îmbolnăvirilor
 ingrijirea celui bolnav din punct de vedere fizic, mental, a celor cu deficient, indiferent
de vârstă şi în orice unitate sanitară sau în orice situaţie la nivel de comunitate.
Această definiţie a devenit cunoscută şi acceptată în toată lumea şi în prezent este utilizată
şi în România pentru descrierea nursingului.Codul pentru asistentele medicale descrie de
asemenea 4 (patru) responsabilităţi, care definesc directive importante şi anume:
 promovarea sănătăţii
 prevenirea îmbolnăvirilor
 restabilirea sănătăţii
 înlăturarea suferinţei
2. Nursa generalistă presupune:
 o pregătire pluridisciplinară - socială, tehnică, practică (în unităţi sanitare şi pe teren în
comunitate
 însuşirea competenţelor de bază şi nu numai cunoştinţele medicale,
 să aibă cunoştinţe de psihologie (să ştie să încurajeze)
 să aibă atitudine potrivită faţă de pacient şi familia sa
 să aibă preocuparea de a înţelege ceea ce simt ceilalţi (capacitate de empatie)
Fenomenele urmărite în special de asistenta medicală sunt:
 individuale
 familiale şi de grup.
Asistenta medicală poate fi considerată ca o mamă care acţionează conform nevoilor
copilului, trebuind adeseori să îndeplinească sarcini cât mai diverse. De aceea, asistenta
medicală a fost adesea denumită „mama profesionistă".
Definiţia prezentată de O.M.S. şi I.C.N. stabileşte că:
1. Nursingul este o parte integrantă a sistemului de îngrijire a sănătaţii omului ce cuprinde:
 promovarea sănătăţii
 prevenirea bolii
 îngrijirea persoanelor bolnave (fizic, mental, psihic, handicap) de toate vârstele, întoate
unităţile sanitare, aşezările comunitare şi în toate formele de asistenţă socială.
2. Virginia Henderson defineşte nursingul astfel:

8
 „Să ajuţi individul, fie acesta bolnav sau sănătos, să-şi afle calea spre sănătate sau
recuperare, să-şi folosească fiecare acţiune pentru a
promova sănătatea sau recuperarea, cu condiţia ca acesta să
aibă tăria, voinţa, sau cunoştiinţele necesare pentru a o face,
şi să acţioneze în aşa fel, încât acesta să-şi poarte de grijă
singur cât mai curând posibil.
A.N.A. (North American Association) dă urmatoarea
definiţie pentru nursingul comunitar:
„Nursingul comunitar nu este numai o sinteză a
practicii de nursing şi a educării în domeniul sănătăţii, ci are
scopul de a menţine şi de a stimula sănătatea
populaţiei“.Îngrijirile au un caracter continuu, ea este
orientată asupra individului, a familiei sau a grupului din
care face parte şi contribuie astfel la sănătatea întregii populaţii a zonei respective (sau a
oraşului respectiv).
Nursa aplică diverse metode pentru a menţine şi stimula sănătatea pacienţilor şi
coordonează activitatea în acest domeniu, stimulând continuitatea. Scopul ei este şi acela de a
apropia indivizii, familie acestora sau diverse grupuri. Din această definiţie, reiese că
intervenţiile nursei nu se orientează doar spre pacienţii individuali, ci cuprinde şi mediul
social, afectiv şi fizic al acestora.
Virginia Hendersondefineste nursingul astfel:
Sa ajuti individual fie acesta bolnav sau sanatos, sa-si afle calea, sa-si foloseasca
fiecare actiune pentru a promova sanatatea, cu conditia ca acesta sa aiba : taria, vointa, sau
cunostiintele necesare pentru a o face si sa actioneze in asa fel, incat acesta sa-si poarte de
grija singur, cat mai repede posibil.
Nevoile umane reprezinta originea ingrijirilor infirmiere, in toate serviciile de sanatate.
Analiza ingrijirilor pe care cu competenta le realizeaza, asistenta medicala trebuie sa se
bazeze pe definirea rolului(functiei)acesteia, definitie acceptata de toti cei interesati.
Asistenta medicala a fost numita: “mama profesionala”, ea ca o mama actioneaza
conform nevoilor copilului, trbuie adeseori sa indeplineasca sarcini cat mai diverse.
Ce este sanatatea?
Sănătatea este o stare pe deplin favorabilă atât fizic, mintal cât şi social, şi nu doar
absenţa bolilor sau a infirmităţilor"
.
9
Procesul de ingrijire
Este o metoda organizata si sistematica, care permite acordarea de ingrijiri
individualizate.
Demersul de ingrijire este centrat pe reactiile particulare ale fiecarui individ(sau grup de
indivizi), la o modificare reala sau potentiala de sanatate.
Etapele procesului de ingrijire:
1. Culegerea de date
2. Analiza si interpretarea lor (probleme, diagnostic de ingrijire)
3. Planificarea ingrijirilor(obiective)
4. Realizarea interventiilor(aplicarea lor)
5. Evaluarea
Etapele principale ale ingrijirii sunt:
 evaluare initiala(analizarea nevoilor specifice)
 elaborarea unui plan de ingrijire si stabilirea echipei
 reevaluari periodice
 preluarea cazurilor sociale de catre asistentul social

Virginia Henderson a pus bazele unor mai bune idei și înțelegeri a meseriei de îngrijire a
bolnavilor (nursing). Astfel, ea a identificat 14 nevoie fundamentale ale ființei umane:
1. A respira şi nevoia de a avea şi o bună circulaţie.
2. A menţine temperatura corpului constantă.
3. A se alimenta şi a se hidrata.
4. A elimina
5. A se mişca, a avea o bună postură
6. A dormi, a se odihni.
7. A se îmbrăca şi dezbrăca
8. A fi curat, a-şi proteja tegumentele şi mucoasele (nevoia de igienă)
9. A evita pericolele
10.A comunica cu semenii
11.A acţiona după credințele și valorile sale (nevoia de a-şi practica religia)
12.A fi ocupat pentru a fi util (nevoia de a se realiza)
13.A învăţa
14.A se recreea

10
NEVOIA DE A RESPIRA
Aspectul bio-fiziologic al acestei nevoi se manifestă în respiraţia pulmonară şi
tisulară. Dimensiunea psiho-socio-culturală este influenţată de următorii factori: emoţii, furia,
frica, exerciţiile fizice, fumat. Aceasta nevoie prezintă particularităţi in funcţie de vârstă,
antrenarnent, starea de sănătate etc.

NEVOIA DE A BEA SI A MÂNCA

Dimensiunea bio-fiziologică interesează ritualul mâncatului (ducerea alimentelor la
gură, masticaţia, deglutiţia), digestia, necesarul de calorii. Dimensiunea psiho-socio-culturală
se manifestă în obiceiurile legate de rasă, religie, naţionalitate, cultură. Aceasta nevoie se
modifică odată cu etapele vieţii.

NEVOIA DE A ELIMINA
Această nevoie cuprinde eliminarea renală, intestinală, respiratorie, cutanată.Aspectul
bio-fiziologic variază mult cu vârsta şi starea de sănătate şi este în acelaşi timp mecanic,
chimic, hormonal, nervos. Dimensiunile psiho-socio-culturale sunt numeroase. Emoţiile de
orice fel modifică frecvenţa urinară, calitatea şi cantitatea scaunelor, transpiraţia etc.

NEVOIA DE A TE MIŞCA, A TE MENȚINE ÎNTR-O BUNĂ POSTURĂ

Aspectul bio-fiziologic diferă in funcţie de vârstă, starea de sănătate, antrenament.
Sistemul muscular, scheletic, cardiovascular, nervos, influenţează mişcarea şi adaptarea cu
evitarea anumitor posturi.Din punct de vedere psiho-socio-cultural mişcarea şi poziţia
corpului reflectă conştient sau inconştient starea de spirit a individului. Mişcarea este
influenţată şi de nivelul cultural. Aceasta influenţează mersul, gesturile, mimica etc.
Probleme de sănătate pot duce la modificări în domeniul motricităţii.

NEVOIA DE A DORMI ŞI A TE ODIHNI

Din punct de vedere biologic şi fiziologic, somnul sau odihna variază cu vârsta şi
starea de sănătate. Calitatea somnului, ca şi repaosul mintal şi fizic influenţează sistemele
cardio vascular, digestiv, neuro-muscular. O persoană privată de sornn manifestă tulburari
fizice şi psihice.Psiho-socio-cultural somnul şi repaosul sunt afectate de emoţii şi obligaţii
sociale (muncă).

11
NEVOIA DE A SE ÎMBRĂCA ŞI A SE DEZBRĂCA
Bio-fiziologic, activităţile cotidiene necesare independenţei în acest domeniu cer o
anumită capacitate neuro-musculară, aceste nevoi fiind diferite in funcţie de vârsta, starea de
sănătate.Psiho-socio-cultural se manifestă prin afirmarea personalităţii şi a sexualităţii în
alegerea veşmintelor, anumite grupuri socio-culturale şi religioase au exigenţe particulare:
voal, turban etc.

NEVOIA DE A MENȚINE TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMITĂ NORMALĂ

Componenta bio-fiziologică este cea mai importantă. Odată cu înaintarea în vârstă
temperatura corpului este mai influenţată de cea a mediului înconjurător. Temperatura
corpului depinde de îmbrăcăminte, hidratarea organismului, controlul
hipotalamic.Componenta psihică este influenţată de emoţii, anxietate, acestea crescând
temperatura corpului.

NEVOIA DE A FI CURAT ŞI A-ŢI PROTEJA TEGUMENTELE

Componența bio-fiziologică se manifestă funcţie de capacitatea fizică de a face
gesturile şi mişcările necesare precum şi de factorii biologici vârsta şi sexul.Componenta
psihică şi emotivă se reflectă în starea epidermei, în atenţia acordată părului. Emoţiile
afectează transpiraţia şi secreţiile, normele de curăţenie diferă de la un grup social la altul.

NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE

Pericolele pot proveni din mediul intern sau extern.Pe plan bio-fiziologic
independenţa rezidă din a evita anumite alimente şi medicamente şi de a se proteja în
desfăşurarea anumitor activităţi zilnice. Este nevoie de a analiza această nevoie in funcţie de
vârstă, anumite afecţiuni (depresii). Componenta psihică — simpla prezenţă a unei rude, a
unei persoane apropiate pacientului, ascultarea unui gen de muzică preferată, existenţa unei
persoane aparţinătoare aceleiaşi comunităţi, respectarea obiceiurilor proprii, sunt elemente
care dau impresia de siguranţă.

NEVOIA DE A COMUNICA CU SEMENII

Este o nevoie fundamentală fiinţelor umane.Dimensiunea biologică se manifestă sub
formă de comunicare verbală sau non-verbală. Comunicarea verbală cuprinde limbajul, în
timp ce comunicarea non-verbală cuprinde gesturile, mimica, poziţia corpului, mersul
etc.Componentele psiho-socio-culturale se manifestă prin alegerea conţinutului exprimat:
12
sentimente, idei, emoţii. Comunicarea cuprinde sexualitatea. Această componentă importanta
a fiinţei umane se exprimă din copilărie până la bătrâneţe prin afirmarea de sine, alegerea
veşmintelor, în relaţiile sociale. Când un pacient nu are posibilitatea de comunicare, el trebuie
să fie ajutat de asistentă.

NEVOIA DE A-ŢI PRACTICA RELIGIA

Componenta bio-fiziologică se exprimă prin mişcări, gesturi, atitudini specifice
cultului: poziţia îngenunchiată, anumite posturi, interzise anumite alimente,
tratamente.Componenta psiho-socio-culturală — evoluţia practicilor religioase este în funcţie
de fenomenele psiho-sociale şi relaţiile interpersonale. Alterarea stării de sănătate poate
antrena creşterea sau diminuarea adeziunii la religie. În îngrijirea bolnavilor, respectarea
acestei nevoi cere asistentei o educaţie liberală.

NEVOIA DE A FI OCUPAT PENTRU A FI UTIL

De-a lungul etapelor vieţii fiinţa umană are nevoie să se realizeze, să studieze, să
muncească. Aceste activităţi pot fi legate de sex, dar cea mai mare parte depind de
capacitatea fiziologică şi dezvoltarea psihosocială a individului. Normele culturale
influenţează satisfacerea acestei nevoi. O problemă de sănătate poate să diminueze temporar
sau permanent posibilitatea de a fi util prin diverse activităţi.

NEVOIA DE A SE RECREA
Este o nevoie comună tuturor fiinţelor umane. Componenta bio-fiziologică -
persoanele se pot recrea specific vârstei şi starii de sănătate. Persoanele cu un anumit
handicap (orbi, surzi, membre amputate) au alte căi de recreere decât cei sănătoşi.
Fenomenele psihosociale, culturale pot influenţa nevoia de a se recrea. Această nevoie poate
fi satisfacută atât de familie cât şi de societate.

NEVOIA DE A ÎNVĂŢA
Nevoia de descoperire, de satisfacere a curiozităţii, de a adăuga cunoştinţe noi este
specifica tuturor, dar mai evidentă la copii.Componenta biologică este reprezentată de
inteligenţă. Apectul psiho-socio-cultural se manifestă prin dorinţa de a afla şi a cunoaşte si
valoarea acordată educaţiei de grupul socio-cultural.Problemele de sanătate fac să se ivească
nevoi de învăţare variate: să facă pansamente, să-şi administreze insulina, alte medicamente,

13
regim alimentar etc. Nevoia de a învăţa poate fi legată de dorinţa de a fi util, de a se recrea,
dar în acelaşi timp şi de a fi independent.

După Virginia Henderson, nevoia fundamentala este o necesitate vitală, esentială

fiinţei umane pentru asigurarea stării de bine din punct de vedere fizic şi mintal.Atingerea de
către pacient a independenţei în satisfacerea acestor nevoi este ţelul profesiei de asistentă
medicală.

14
 CAPITOLUL II
NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A SISTEMULUI NERVOS

Funcţionarea organismului depinde de funcţiile izolate ale diferitelor organe,

coordonate, controlate şi conduse de sistemul nervos. Acesta coordonează activitatea tuturor
organelor, precum şi relaţiile organismului ca întreg, cu mediul extern. Datorită coordonării şi
reglării nervoase organismul se comportă ca o unitate funcţională.
Proprietatea sistemului nervos de a realiza această coordonare se numeşte funcţie
integrativă. Integrarea este o proprietate a tuturor etajelor sistemului nervos, dar organul de
integrare propriu-zisă, care subordonează şi funcţiile celorlalte etaje, este scoarţa cerebrală.
Se deosebesc:
• un sistem nervos vegetativ - nu este un sistem autonom, independent. Este o
componentă a sistemului nervos, care îşi poate desfăşura activitatea şi independent de voinţă.
Activitatea sa este reglată de segmentele superioare ale sistemului nervos central şi în mod
special de scoarţă.
Sistemul nervos vegetativ coordonează activitatea organelor interne:
-bătăile inimii şi presiunea sanguină
-distribuţia sângelui
-frecvenţa mişcărilor respiratorii
• un sistem nervos al vieţii de relaţie, alcătuit din sistemul nervos central şi sistemul
nervos periferic.
Ţesutul nervos este constituit din două elemente esenţiale:
• neuronul (celulă nervoasă propriu-zisă) - unitatea anatomo-funcţională a sistemului
nervos
• nevroglia (ţesutul de susţinere).

Sistemul nervos central este alcătuit din:

• encefal - format din cele două emisfere cerebrale
• formaţiunile de pe baza creierului
• trunchiul cerebral
• cerebel
• măduva spinării.

15
Emisferele cerebrale prezinta partea cea mai dezvoltata a sistemului nervos. Fiecare dintre
ele cuprinde cate patru lobi: frontal, parietal, temporal si occipital. Acestia sunt impartiti prin
santuri in circumvolutii.

Encefalul este format din substanta cenusie si substanta alba.

Substanta cenusie prezinta numeroase celule de diferite forme si dimensiuni, alcatuind
la suprafata scoarta cerebrala, iar in profunzime nucleii centrali. In scoarta se gasesc 14
milioane de celule.
Substanta alba a emisferelor cerebrale este formata din fibre nervoase care realizeaza
legatura intre difeirte zone corticale (fibre de asociatie), legatura intre cele doua emisfere
(fibre comisurale – corpul calos), si legatura intre diferite etaje ale sistemului nervos central
(fibre de proiectie).
Coordonand functionarea sistemului nervos, scoarta cerebrala controleaza intreaga
activitate a organismului. Ea detine in primul rand functia de reprezentare si selectionare, de
elaborare a ideilor – gandirea (rationamentul), denumita de Pavlov activitate nervoasa
superioara.
Spre deosebire de reflexele neconditionate, care sunt innascute, reflexele conditionate
sunt dobandite, aparand in cursul existentei individului, determinate de conditii diferite si
variate ale mediului extern. La nivelul scoartei se realizeaza, integrarea superioara, cu alte
cuvinte, adaptarea organismului la schimbarile mediului extern, inregistrate cu finete si
precizie, precum si legatura dintre diferite parti ale organismului.

16
 Lobul frontal, care corespunde circumvolutiei frontale ascendente, este sediul
neuronului motor central, deci sediul miscarilor voluntare. Leziunile lobului frontal se
insotesc de tulburari motorii (paralizii), tulburari in articulatia vorbirii (disartrie sau anartrie),
tulburari de comportament.
Lobul parietal este sediul cortical al analizorului sensibilitatii generale. La acest
nivel se realizeaza sinteza tuturor tipurilor de sensibilitate. Leziunile lobului parietal se vor
insoti deci de tulburari privind aprecierea volumului si a formei obiectelor (stereognozie), a
greutatilor (barestezie), privind discriminarea tactila (aprecierea distantei dintre doua atingeri
ale pielii) etc. Distrugerea totala duce la agnozie tactila, adica la nerecunoasterea prin pipait a
obiectului respectiv.
Lobul temporal cuprinde sediul cortical al analizorului auditiv. Leziunea sa se poate
insoti de surditate verbala (bolnavul aude, dar nu intelege), halucinatii auditive, tulburari de
echilibru, imposibilitatea de a intelege scrisul (cecitate verbala), incapacitate de utilizare
uzuala a obiectelor si de efectuare a gesturilor obisnuite (apraxie); uneori este pierduta
intelegerea semnificatiei cuvantului vorbit sau scris (afazie senzoriala).
Lobul occipital este sediul capatului cortical al analizorului vizual. Leziunea sa duce
la tulburari de orientare in spatiu, tulburari de vedere (halucinatii vizuale) etc.

Formatiunile de la baza creierului sunt diencefalul si corpii striati.

17
 Diencefalul este alcatuit in principal din: talamus, statia cea mai importanta de releu
pentru toate fibrele senzitive care merg spre scoarta cerebrala (leziunile talamusului
producand grave tulburari de sensibilitate), si hipotalamus, coordonatorul sistemului
vegetativ si al sistemului endocrin.
Corpii striati, formati dintr-un numar de nuclei de substanta cenusie, au un rol
deosebit in realizarea miscarilor automate si a tonusului muscular, fiind segmentul cel mai
important al sistemului extrapiramidal. Leziunile acestora duc la aparitia unor tulburari
incadrate in notiunea generica de sindrom extrapiramidal.
Trunchiul cerebral este prima portiune cuprinsa in cutia craniana, in prelungirea
maduvei spinarii. Are un rol deosebit de important, aflandu-se la raspantia dintre emisferele
cerebrale si cerebel. Este alcatuit de sus in jos din pedunculii cerebrali, protuberanta inelara si
bulbul rahidian, care face legatura cu maduva spinarii. Tinand seama de importanta centrilor
nervosi (respiratorii, circulatorii, deglutitie) a cailor si a conexiunilor de la nivelul trunchiului
cerebral, leziunile acestora produc manifestari complexe, grave si adesea mortale. De la acest
nivel pornesc cele 12 perechi de nervi cranieni care indeplinesc importante functii motorii si
senzitive. In afara nucleilor nervilor cranieni si ai centrilor reflexelor vegetative, in trunchiul
cerebral se gasesc o serie de nuclei nespecifici, care alcatuiesc formatiunea reticulara, care
joaca rol in transmiterea spre scoarta cerebrala a diferitelor stimulari extero- si
interoreceptive, contribuind la edificarea starii de veghe (de constienta).
Cerebelul, asezat in fosa posterioara a cutiei craniene, a alcatuit din doua emisfere
laterale, cu rol in coordonarea motorie, si o regiune mediana, care contribuie in mod deosebit
la mentinerea echilibrului, numita vermis. Este legat de nevrax prin pedunculii cerebelosi.
Functia sa principala consta in reglarea tonusului muscular si in coordonarea miscarilor.
Maduva spinarii este ultima portiune a sistemului nervos central este adapostita in
canalul rahidian si se prezinta sub forma unui cilindru de substanta nervoasa, care incepe de
la bulb si se intinde pana la L2. Este impartita in doua jumatati simetrice, fiind formata din
substanta alba si substanta cenusie. Substanta cenusie este situata central si imbraca aspectul
literei “H”. Coarnele anterioare ale substantei cenusii sunt motorii, cele posterioare senzitive,
iar cele laterale au functii vegetative.
Sistemul nervos central (encefalul si maduva spinarii) este acoperit si protejat de cele
trei foite meningiene: dura mater, o membrana fibroasa in contact cu osul, arahnoida, o foita
subtire care captuseste fata interna a durei mater, si pia mater, un tesut celular bogat
vascularizat care acopera tesutul nervos.

18
 Spatiul subarahnoidian cuprins intre pia mater si arahnoida contine lichidul
cefalorahidian. Acesta este secretat in ventriculi de catre plexurile coroide si patrunde in
spatiile subarahnoidiene prin orificiile lui Magendie si Luschka.
In interiorul encefalului se afla un sistem de cavitati – sistemul ventricular, in care se
formeaza si circula L.C.R.
In emisfere se afla ventriculii laterali si ventriculul III. Intre protuberanta si cerebel se
afla ventriculul IV. Ventriculul III este legat de ventriculul IV prin apeductul sylvian.
Ventriculul IV comunica cu spatiul arahnoidian prin orificiul Luschka si Magendie. L.C.R. se
resoarbe din spatiul subarahnoidian, prin vilozitatile arahnoidiene.

ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA MENINGELUI

2.1. NOȚIUNI INTRODUCTIVE

Totalitatea organelor constituite predominant din ţesut nervos specializat în receptarea,
transmiterea şi prelucrarea excitaţiilor sau informaţiilor din mediul intern şi extern formează
sistemul nervos pe care îl găsim în compoziţia tuturor organismelor. Întreg sistemul nervos
este învelit într-o pieliţă numită meninge.
Există trei tipuri de meninge:
1. DURAMATER - groasă şi fibroasă situată direct sub ţesut osos;
2. ARAHNOIDA - scăldată de LCR;
3. PIAMATER - care aderă la suprafaţa ţesutului nervos.

19
2.2. MENINGELE CEREBRALE
Meningele cerebrale sunt foiţele conjunctive care învelesc encefalul şi care continuă de la
nivelul găurii occipitale, meningele spinale.Dura mater cerebralse deosebeşte de cea spinal,
prin aceea că aderă intim la oasele cutiei craniene, formând periostul intern al cutiei cerebrale,
şi se prelungeşte la nivelul suturilor, cu periostul extern. La nivelul regiunilor temporale,
există o zonă unde dura mater este mai uşor decolabilă, în care se găsesc ramurile arterei
meningine mijlocii. La nivelul acestei zone, în cursul unor traumatisme craniene, se pot forma
hematoame extradurale, cu fenomene de compresiune cerebrală. Ele necesită trepanaţie, cu
evacuarea hematomului şi ligatura vasului. Dura mater trimite o prelungire între emisferele
cerebrale şi cerebel, numită cortul cerebelului. De asemenea trimite o prelungire medio-
sagitală, care separă emisferele cerebrale între ele şi se inseră pe cortul cerebelului. Se
numeşte coasa creierului şi ajunge până la corpul calos. Dura mater separă emisferele
cerebeloase printr-o prelungire numită coasa cerebelului. O altă prelungire a durai mater,
delimitează loja glandei hipofize, la nivelul şeii turceşti. În grosimea durei mater se găsesc
canalele colectoare ale sângelui venos intracranian, formate prin dedublarea durei mater,
numite sinusurile venoase ale durei mater. Urmează cea de a 2-a membrană de protecţie a
creierului arahnoida. Între dura mater şi arhnoidă se află spaţiul subdural, virtual, străbătut de
vase şi tracturi fibroase. Urmează membrana vasculară, pia mater, care aderă intim la
encefal. Între arhnoidă şi pia mater se află spaţiul subarhnoidian care conţine LCR. Pia mater
trimite o serie de prelungiri la nivelul ventriculilor cerebrali, numite plexuri coroide, bogate în
vase, care secretă LCR. Acesta se resoarbe la nivelul corpusculilor meningiali Pachioni,
situaţi în vecinătatea sinusurilor durei mater. La nivelul depresiunilor encefalului, pia mater
generează nişte cisterne ce conţin LCR.

20
2.3. LICHIDUL CEFALORAHIDIAN
L.C.R. este un lichid “clar ca apa de stâncă”, care se află în interiorul spaţiului
subarhnoidian pericerebral şi perimedular, cât şi în cavităţile sistemului nervos, adică în
ventriculii 1, 2, 3, 4 şi canalul ependimar. Cantitatea de lichid cefalorahidian este de 120-150
cm³. Reacţia L.C.R. este uşor alcalină.
Compoziţia chimică:
 cloruri 7,25 - 7,40 g%;
 glucoză 0,50 - 0,60 g%;
 albumină 0,15 - 0,25g%;
 uree 0,06 - 0,10 g%;
 limfocite 1 - 3/mm³.
Tensiunea L.C.R în interiorul spaţiului subarhnoidian este constantă, în medie egală cu
20 cc apă. Rolul L.C.R. este protector, el constituie o masă de lichid în jurul centrilor nervoşi
cu scopul de a atenua orice lovitură de pereţii osoşi ai cutiei craniene şi ai canalului rahidian.
L.C.R. are şi un rol nutritiv datorită bogăţiei sale în zahăr. De asemenea rol de excreţie, de a
elimina şi debarasa ţesutul nervos de unii produşi ai metabolismului. Creşterea sau scăderea
presiunii (hipertensiunea sau hipotensiunea intracraniană) precum şi modificarea compoziţiei
chimice se întâlnesc în inflamaţii şi tumorile sistemului nervos central şi determină tulburări
funcţionale grave.

21
 CAPITOLUL III
MENINGITA MENINGOCOCICĂ

3.1. DEFINIŢIE
Meningita meningococică este o boală infectocontagioasă acută produsă de
meningococ şi caracterizată prin evoluţie severa care poate fi letală in lipsa tratamentului
antibiotic corespunzător, si cu risc de sechele importante.
Reprezintă manifestarea clinică cea mai importantă si mai cunoscută a infecţiei cu
Neisseria Meningitidis. A mai fost denumită meningita cerebrospinală epidemică, fiind
prima meningită identificată clinic şi epidemiologie, aceasta denumire subliniind si
caracterul transmisibil al acesteia.

3.2. ETIOLOGIE
Neisseria meningitidis face parte din genul Neisseria, familia Neisseriaceae, este un coc
aerob, imobil, nesporulat, Gram negativ,
cu dimensiunea de 0,5 - 0,8 microni. Se
dispune „în diplo" în culturi și „în vivo"
în produsele biologice datorită unor
afinităţi de membrană, aspectul
caracteristic fiind de „boabe de cafea"
aşezate faţa in faţă. A fost descoperit
incă din 1887 de Weichselbaum.
Este un germene pretenţios, se
cultivă pe medii îmbunătăţite cu
materiale organice (sânge, ascita, ser), la
37°C și în condiţii de aerobioză. Este
foarte sensibil fiind distrus rapid de căldură, frig, mediu uscat.
În picăturile nazofaringiene rezistă maxim 30 minute. Pentru a se obţine cultura este
necesar ca de la punctul de recoltare până la termostat, transportul produsului să se facă la
30-35°C. Sensibilitatea la antibiotice este bună faţă de betalactamine (peniciline si
cefalosporine), sulfamide, rifampicină, cloramfe-
nicol si chiar la tetracicline.

22
3.3. EPIDEMIOLOGIE
Neisseria meningitidis poate coloniza oro- sau nasofaringele, inducând starea de
purtator asimptomatic într-o proporţie variabilă, 2-15% din populaţia sănatoasă, procentaj
care creşte în colectivităţi, mai ales de copii şi adulţi tineri, precum şi în zonele endemice(10-
30%), constituind principala sursă de infecţie.
Sursa de infecţie este mai frecvent reprezentată de purtătorii sănătoşi faringonazali şi de
bolnavul acut, care este contagios din ultimile 1-2 zile ale incubaţiei şi în perioada de boală,
până la instituierea terapiei cu antibiotic.
Transmiterea este aerogenă, prin contact direct. Receptivitatea este generală, majoritatea
infecţiilor apărând însă la copii.

3.4. PATOGENIE
Poarta de intrare este nazofaringele și în general mucoasa respiratorie. Rezultă de obicei
o infecţie inaparentă sau o rinofaringită meningocică. Prin depăşirea apărării organismului,
rezultă o bacteriemie urmată de diseminarea meningococilor sub formă de metastaze în
diferite organe si ţesuturi: piele, meninge, articulaţii, endocard, plămân. Meningita este
secundară însămânţării leptomeningelor, însămânţare care se poate produce în mai multe
moduri:
 embolie, în cursul unor bacteriemii; o prin propagare limfatică;
 de-a lungul tecilor nervilor olfactivi, prin lama cribriformă etmoidală de la o infecţie
nazofaringiană de obicei asimptomatică.
Infecţia este deseori favorizată de:
 elemente de patogenitate ale germenului;
 factori de adeziune şi colonizare a mucoasei şi leptomeningelor;
 endotoxina care stă la baza fenomenelor de şoc;
 elemente de deficit imun din partea gazdei;

3.5. EPIDEMIOLOGIE
Infecţia meningococică are răspândire pe tot globul, cu unele diferenţe geografice
semnificative privind incidenţa bolii sau serotipurile circulante. Cel mai bun exemplu este
celebra „centură meningitidică" din zona subsahariană a Africii, zonă care se întinde de la
Atlantic până pe coasta de est a continentului, caracterizată printr-o puternică endemo-
epidemicitate de infecţii meningocicice.

23
 Tipul major epidemic este meningococul din grupul A. Infecţiile meningococice apar
sporadic în tot timpul anului cu o incidenţă mai mare iarna şi primăvara.
Epidemii mai mari apar la intervale de 5-10 ani afectând mai ales colectivităţi de copii
si colectivităţile militare. Ca sex, bărbaţii sunt mai afectaţi decât femeile raportul fiind de 2/1.
Infecţiile respiratorii virale, uscăciunea mucoaselor, oboseala, alcoolismul, sunt factori care
scad rezistenţa şi predispun mai frecvent la infecţia meningococică. Mortalitatea este mai
mare în cazul copiilor (în SUA, 79% din cazurile letale au fost la copii).
Sursa de infecţie este reprezentată de omul bolnav acut dar şi de purtătorii faringieni
sănătoşi de germeni, importanţa epidemiologică a acestora este mult mai mare , fiind de
obicei necunoscuţi.
Perioada de contagiune începe din ultimele ore ale incubaţiei şi durează cât toată
evoluţia bolii, existând riscul ca persoana să devină purtător în cazul unui tratament incorect.
Calea de transmitere este aerogenă, prin contact direct cu picăturile Flügge eliminate
de sursă. Calea indirectă, prin obiecte contaminate este posibilă dar numai în cazuri
excepţionale, dată fiind rezistenţa scăzută a meningococului în mediul extern.
Receptivitatea este generală, dar depinde mult de rezistenţa organismului. Copii în
vârstă de până la 6 luni sunt protejaţi în peste 50% din cazuri de anticorpi specifici materni.
Receptivitatea este deosebit de crescută la copii în vârstă de 6-12 luni, 50-60% din
meningitele acestei vârste fiind cu meningococ. Adulţii au o receptivitate scăzută, ei
contactând frecvent infecţii oculte imunizante, în schimb adulţii cu rezistenţă generală
scăzută, imunodepresie, traumatisme craniocefalice fac frecvent boala.
Imunitate. Prezenţa meningococului în organism determină imunizare specifică de
grup, cu posibilităţi de protecţie încrucişată, astfel încât 70% dintre adulţi posedă activitate
bactericidă antimeningococică. La naştere 50% din copii sunt imuni, dar după 6 luni
receptivitatea este maximă.
Imunitatea postvaccinală asigură o protecţie bună pentru 3-5 ani iar revaccinarea
creşte rapid şi puternic titrul anticorpilor.

3.6. SIMPTOMATOLOGIA
Meningita meningococică este considerată prototip al meningitelor bacteriene cu LCR
purulent, pe de o parte fiind prima identificată clinic şi bacteriologic iar pe de altă parte pentru
frecvenţa mare cu care se întâlneşte mai ales la copii şi adolescenţi. De obicei este precedată
de o faringită şi este însoţită adesea de bacteriemie.

24
 Incubaţia este scurtă, 2-7 zile, deseori neputând fi apreciată prin necunoaşterea
momentului infectant.
Debutul este brusc şi rapid progresiv, cu frisoane, febră mare, cefalee, facies vultuos,
greţuri, vărsături. La copii apar şi convulsii. în formele severe, debutul poate fi cu intrare
rapidă în comă, boala fiind confundată cu AVC.
Perioada de stare se instalează de obicei repede, în câteva ore de la debut şi este
exprimată clinic prin mai multe sindroame:
Sindromul infecţios inflamator, constă în principal din febră, cu sau fară frisoane,
alterare rapidă a stării generale, cefalee, curbatură, stare de rău. Acest sindrom se instalează
de la început precedând celelalte manifestări cu mai multe ore şi reprezintă unul din
parametrii clinici de evoluţie a bolii. La nou născut şi sugar, în 50% din cazuri febra poate
lipsi, copilul refuză să sugă, prezintă vărsături şi diaree, fontanelele bombează, semn extrem
de preţios dar care lipseşte în caz de deshidratare.
Sindromul de hipertensiune intracraniană, caracterizat prin cefalee intensă şi persistentă,
fotofobie, greţuri intense şi vomismente repetate uneori incoercibile. în aproximativ 40% din
cazuri se asociază bradicardie relativă, semn clinic cu ajutorul căruia se poate face diferenţa
de meningism înainte de controlul prin puncţie al LCR. în cazuri foarte rare când se adaugă şi
perturbarea progresivă şi persistentă a circulaţiei LCR prin cloazonări, se pot adăuga ca semne
clinice convulsiile şi somnolenţa.
Sindromul de iritaţie meningiana, caracterizat prin rahialgii care îl obligă pe bolnav să
adopte poziţii de protecţie a meningelui inflamat. Bolnavul adoptă clinostatismul lateral în
triplă flexie, poziţie caracteristică în meningită şi numită sugestiv „cocoş de puşcă". în
cazurile mai puţin avansate când bolnavul poate sta în şezut, el adoptă poziţia trepiedului:
trunchiul înclinat oblic spre spate, sprijinit în palme, cu genunchii fiectaţi însumând în total 3
puncte de sprijin: palme, ischioane, călcâie. Această poziţie solicită mai puţin starea de
tensiune a leptomeningelor.
Mare valoare diagnostica manevrele de elongaţie a coloanei: Redoarea cefei: flexia
pasivă a cefei bolnavului aflat în decubit dorsal este limitată ca mişcare şi foarte dureroasă, în
majoritatea cazurilor fiind imposibilă.
Semnul Brudzinski al cefei: prin forţarea mişcării de flexie peste limita suportată de
bolnav, acesta îşi va uşura suferinţa prin îndoirea genunchilor.
Semnul Brudzinski colateral: prin flexia totală a unui membru inferior din genunchi şi din
coapsă aducând genunchiul să atingă abdomenul, bolnavul este forţat să facă aceiaşi mişcare
şi cu celălalt membru inferior.
25
 Semnul Kernig I: din poziţia culcat în decubit dorsal se ridică trunchiul bolnavului la
verticală realizându-se un unghi de 90° între membrele inferioare şi trunchi. Durerea îl
forţează pe bolnav să îndoaie genunchii. - Semnul Kernig II: din poziţia culcat în decubit
dorsal se produce flexia din articulaţia şoldului, ridicând la verticală membrele inferioare.
Bolnavul nu poate suporta durerea decât prin îndoirea genunchilor.
Semnul Kernig sensibilizat: se adresează cazurilor cu sindrom meningean slab, la limita
exprimării clinice: din poziţia sezând, cu trunchiul Ia verticală, realizând cu membrele
inferioare un unghi de 90°, poziţie în care pacientul suportă cu stoicism durerea, se face
suplimentar şi flexia cefei. Această manevră este posibilă doar cu preţul îndoirii genunchilor.
Dacă primul semn cercetat este găsit pozitiv, atunci vor fi găsite şi celelalte, deci nu se
recomandă cercetarea tuturor semnelor ştiind că provoacă suferinţă inutilă bolnavului.
Aceste semne pot fi şterse sau chiar absente la sugar, obez, vârstnic. La sugarii sub 4
luni, a căror musculatură a cefei nu este destul de tonică, se poate cerceta „semnul
spânzuratului": sugarul va fi susţinut în aer de Ia nivelul axilelor; un copil sănătos îşi va agita
membrele inferioare, în timp ce un copil cu meningită îşi ridică membrele inferioare la 90°
flectând şi genunchii.
Sindromul encefalic, apare foarte repede, în aproximativ 12-24 ore de la debut şi este
caractarizat prin nelinişte, stare de agitaţie psihomotorie, dezorintare temporo-spaţială,
tulburări amnezice, delir, cu tendinţă rapidă spre agravare, evoluţia spre comă fiind de ordinul
orelor (12- 24). Pot apărea convulsii, ţipăt encefalic şi tardiv afectări de nervi cranieni.
Pe parcursul perioadei de stare mai pot apare în tabloul clinic:
Manifestări cutaneo-mucoase:
Herpex simplex periorificial sau Ia distanţă, cu risc de keratită herpetică.
Exantem embolie de meningococemie: iniţial apar pete mici distante, eritematoase,
depresibile pentru 6-12 ore, apoi peteşiale; acestea se pot înmulţi sau se pot extinde în
suprafaţă până la formarea de plăci mari infarctiforme cu aspect caracteristic „în cocardă"
(având central o zonă de escară neagră cu o margine purpurie de tromboză vasculară şi o
bordură de hiperemie intensă). Plăcile au contur neregulat, geografic, iar pe teritoriul
infarctizat se pot forma bule. Exantemul este cunoscut şi sub denumirea de „purpura
fulminans" din cauza evoluţiei rapide. Mecanismul este mixt: trombotic vascular şi embolie,
de la nivelul acestor plăci putându-se cultiva meningococi.
Manifestări cardio-circulatorii cu evoluţie rapidă spre şoc, în 8-14 ore şi sfârşit letal
rapid, chiar şi în condiţii de terapie intensivă dacă intervenţia este tardivă (Sindrom
Waterhause- Fridierchsen). Patogenia sindromului este încă subiect de discuţie, în prezent
26
fiind acceptate două ipoteze ambele verificate în anumite cazuri fiind posibil ca acestea să nu
se excludă, ci chiar să se completeze la acelaşi bolnav:
 ipoteza unui Sindrom de Coagulare Intravasculară Diseminată (CID) în cursul unui
şoc de tip endotoxinic pur; ca măsură se recomandă heparinizarea intensă a pacienţilor
încă de la primele semne pentru a împiedica evoluţia spre CID.
 ipoteza blocării sistemului monocitar cu endotoxină în cursul unui Sindrom Sanarelli-
Schwatzman generalizat; evoluţia poate fi blocată prin administrarea de la început a
unor doze mari imuno supreso are, de corticoizi.
Manifestări articulare tardive (artrite reactive) de obicei în convalescenţă, chiar şi în
cazurile tratate corect şi precoce cu antibiotice, mecanismul fiind imunologic.

3.7. EVOLUŢIE
În absenţa unui tratament etiologic energic evoluţia este de regulă letală. Foarte rar
evoluţia în aceste cazuri poate fi spre remisiune spontană după 3-4 săptămâni, cu vindecare
dar cu sechele neuropsihice deosebit de grave. În cazurile corect tratate, evoluţia este bună,
remisiunea febrei şi a stării generale preced de obicei ieşirea din comă, urmată de atenuarea
sindromului de iritaţie meningee şi a celui de hipertensiune intracraniană. Ultimul, în ordinea
evoluţiei spre vindecare, este aspectul LCR, acesta constituind cel mai valoros criteriu de
apreciere a vindecării. Chiar şi în condiţiile unui tratament corect, letalitatea se menţine între
1-5%, cea mai mare fiind în cazurile cu sindrom Waterhouse-Friederichsen, unde mortalitatea
este de 30-40%.

3.8. TABLOU CLINIC

Incubaţia,în medie de 3-5 zile,este mai scurtă în prezenţa traumatismului cranian şi în
formele severe.
Debutul este de obicei brusc,cu durată de cateva ore,până la 2-3 zile,bolnavul
prezentând:febră asociată cu frisoane,cefalee difuză,somnolenţă sau
agitaţie,vărsături,disfagie,uşoară coriză,herpes labial.Uneori debutul este brutal cu
febră,mialgii,convulsii şi comă.
Perioada de stare se caracterizează prin intricarea,în grade variabile,a 3 sindroame
majore:sindromul meningian,infecţios şi facultativ encefalic. Febra este înaltă(39-40°),însoţită
de frisoane,nelinişte,somnolenţă, polipnee,facies vultuos.
Sindromul meningian este bine exprimat clinic.

27
 Hipertensiunea intracraniană este exprimată prin: cefalee intensă,continuă,difuză,”în
cască”; vărsături,de tip”central”,neprecedate de greaţă; bradicardie, care determină disociaţie
sfigotermică; fotofobie; bombarea fontanelei, patognomică la sugar, care poate lipsi în cazul
asocierii cu vărsături repetate şi sindrom acut de dezhidratare.
Componenta neuroradiculară a sindromului meningian este pusă în evidenţă de semnele
meningiene:
 redoarea de ceafă - bolnavul este în decubit, la tentativa examinatorului de a flecta
capul pe torace,opune rezistenţă şi acuză durere; semnul Brudzinschi al cefei-aceeaşi
manevră, mai rapidă, determină flexia genunchilor;
 semnul nucomidiatric (Flatau) - aceeaşi manevră determină midriaza; semnul Kernig
al trunchiului-cu o mână în zona omoplaţilor se tentează ridicarea trunchiului la
vertical ,,manevra este dureroasă şi se însoţeşte de flexia genunchilor;
 semnul trepiedului-bolnavul poate sta în şezut doar sprijinit pe mâini,cu genunchii
flectaţi;
 semnul sărutului - în poziţie şezândă, bolnavul nu îşi poate atinge cu buzele genunchii
flectaţi;
 semnul Kernig al membrelor inferioare-tentativa de flexie a membrelor inferioare pe
abdomen este însoţită de flexia genunchilor;
 semnul Brudzinschi contralateral-bolnavul culcat,se flectează unilateral gamba pe
coapsă şi coapsa pe abdomen în unghi drept, apoi se imprimă o mişcare de extensie
forţată (apăsând pe genunchi şi ridicând călcaiul), care este însoţită de flexia
genunchiului contralateral;
 semnul compresiunii cuadricepsului-compresiunea masei musculare determină
fasciculaţii la nivelul cuadricepsului contralateral.
La sugar, de o reală valoare este prezenţa semnului suspendării cu hiperflexia
membrelor superioare pe bazin,asociat cu semnul resortului (la extinderea lor sugarul ţipă,cu
revenire la poziţie iniţială).
Poziţia bolnavului în pat este “în cocoş de puşcă”,în decubit lateral, cu flexia membrelor
inferioare şi a trunchiului, hiperextensia capului, orientat cu faţa spre colţul întunecat al
camerei.
Sindromul encefalic exteriorizează extinderea procesului inflamator la nivelul SNC,
bolnavul putând prezenta: somnolenţă până la comă, delir, agitaţie psihomotorie, pareze şi
paralizii ale nervilor cranieni, alte pareze şi paralizii de tip neuron motor sau periferic. La
sugar, se întâlnesc plafonarea privirii, ţipătul encefalic, convulsii.
28
 Erupţia peteşială este patognomonică cu elemente de 3-10 mm, mai ales la nivelul
extremităţilor inferioare (gambe şi coapse). Ea poate fi generalizată, evoluând spre placarde
necrotice, asociate cu vezicule, sau “în coardă”cu zonă periferică eritematoasă, în prezenţa
coagulării diseminate intravasculare şi a semnelor de şoc infecţios ,,în formele toxice ale
meningocemiei fulminante-sindromul Waterhouse-Friderichsen.
În convalescenţă, în cazul evoluţiei favorabile, simptomatologia clinică diminuă, iar
LCR se normalizează.

FORME CLINICE:
Forma septicemică evoluează cu metastaze septice articulare, tegumentare, endocardice,
pericardită, cu decese în 10-28% din cazuri, determinate de şocul infecţios.
Sindromul Waterhouse-Friderichsen se întâlneşte în meningita asociată cu
meningocemie sau în septicemia meningicocica. Asociază precoce semne de şoc endotoxic cu
CID, erupţie hemoragică în placarde, hipotensiune, manifestări neuropsihice, multiple
insuficienţe de organ. LCR poate fi clar sau opalescent, cu reacţie celulară minimă, fiind o
cultură pură de bacterii. Decesele survin în 5-70% din cazuri.
Forma sugarului evoluează atipic: debutul poate fi convulsiv sau convulsiile apar în
perioda de stare. Sindromul menigian este incomplet sau semnele meningiene pot lipsi.
Sindromul digestivo-dispeptic este accentuat şi antrenează rapid sindrom acut de dezhidratare
cu acidoză metabolică. Se asociază manifestări respiratorii, instabilitate termică.
Meningita decapitată, în cazul administrării anterioare de antibiotice, prezintă un
sindrom meningian incomplet şi mai puţin exprimat. LCR este clar sau opalescent, cu câteva
sute de celule/mm³,care pot fi majoritatea mononucleare.
Forma frustă, foarte rară, are o simptomatologie clinică atenuată şi este precizată doar
prin modificarile LCR.

3.9. COMPLICAŢII
Acestea pot surveni prin extinderea procesului inflamator supurativ în masa nervoasă sau
prin fenomene de cloazonare şi diseminare a germenilor, mai ales în cazurile tardive sau
incorect tratate:
 abces cerebral, cu semne de focalizare (convulsii localizate, pareze şi paralizii de tip
neuron motor central);
 nevrite periferice şi de nervi cranieni, mai frecvent cu cecitate şi surditate;
 colecţii subdurale, la copilul mic şi sugar;
29
  cloazonări cu piocefalie, hidrocefalie internă;
 tromboflebite endocraniene;
 endocardite, artrite.
Complicaţiile toxice se manifestă ca:miocardită, hepatită, nefrită, suprarenalită.
Sechelele pot să apară la 10% din bolnavi: hipoacuzie sau surditate uni - sau bilateral, pareze
şi paralizii diverse, atrofie cerebrală cu deficit neuropsihic, hidrocefalee, epilepsie. Recidivele,
foarte rare, sunt favorizate de persistenţa unor focare nesterilizate.

3.10. EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC

În peste 80% din cazurile tratate, survine vindecarea completă. În formele severe, ca şi
în cele incorect sau tardiv tratate, pot să apară complicaţii şi ulterior sechele. Foarte rar,
evoluţia poate fi spontan favorabilă spre remisiune, însoţită frecvent însă de sechele
neuropsihice majore. Cazurile netratate evoluează, de regulă, spre deces. În prezent, proporţia
este de 1-10% din cazuri.

3.11. DIAGNOSTIC
DIAGNOSTIC POZITIV
Deorece este posibil ca evoluţia să fie foarte rapidă, cu deces în câteva ore, se impune
precizarea diagnosticului în 30-60 minute. În acest scop, se asociază datele epidemiologice,
atunci când se pot preciza, cu datele clinice (debut brusc cu febră, vărsături, cefalee, convulsii,
sindrom meningian).
Examenul clinic atent decelează erupţia caracteristică. Confirmarea diagnosticului
pozitiv şi precizarea etiologică implică puncţia lombară, precedată de examenul fundului de
ochi sau CT, pentru a evita angajarea amigdaliană, în cazul complicaţiilor endocraniene. LCR
este hipertensiv, tulbure, chiar purulent (“zeamă de varză”). Rar, poate fi opalescent în debut
sau clar în formele toxice. LCR recoltat steril se însemânţează rapid pe medii de cultură
încălzite la temperatura camerei şi incubate apoi rapid. Culturile se pozitivează în 12-24 ore,
într-o proporţie de 60-90%. Concomitent, se efectuiază bacterioscopia directă, care în cca 30
minute poate confirma diagnosticul, prin evidenţierea de coci gram negativi intra - şi
extracelulari, dispuşi în diplo, cu formă caracteristică. Izolarea meningococului se poate face
şi din exudatul nazal, din sânge (hemoculturi) şi din elementele eruptive şi va fi urmată de
antibiogramă. Hemocultura este pozitivă la 30% din bolnavii cu meningită meningococică şi
la 50-75% din cei cu forme septicemice şi toxice.

30
 Modificările LCR:reacţia Pandy intens pozitivă,proteinorahie peste 1g‰, mii sau zeci
de mii de leucocite/mm³, 100 PMN, glicorahie mult scăzută (0 în formele toxice) prin consum
de către germeni, clorurorahie normală, pH acid prin creşterea acidului lactic şi piruvic.
Hematologic, este caracteristică leucocitoza cu neutrofile, VSH crescut. În formele
toxice, trebuie determinate: timpul de protrombină, numărul de trombocite, fibrinogenul,
produşii de degradare ai fibrinei, acidoza metabolică.
DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL se face cu:
 Meningite purulente secundare.
 Menigite seroase.
 Meningism.
 Neurotoxicoză.
 Infecţiile intestinale acute, toxiinfecţia alimentară.
 Meningita tuberculoasă.
 Traumele cranio-cerebrale.
 Tumorile cerebrale.
 Pneumonie.
 Maladiile infecţioase eruptive.
 Septicemie.
În perioada de debut diagnosticul diferenţial este dificil, simptomatologia clinică fiind
asemănătoare cu cea din debutul gripei, scarlatinei, toxinfecţiilor alimentare, hepatitei acute
virale, febrei tifoide, leptospirozei.
O dată cu instalarea sindromului meningian, se parcurg 2 etape successive: în prima
etapă,se elimină alte afecţiuni însotiţe de hipertensiune endocraniană; în a doua etapă, după
efectuarea puncţie lombare, în funcţie de aspectul şi modificările LCR, se diferenţiază două
situaţii: LCR clar şi LCR purulent.
Meningitele bacteriene forme toxice au LCR clar, fără reacţie leucocitară, fiind o cultură
de germeni.
Meningita leptospirotică asociază mialgii, sindrom icteric, insuficienţă renală, sindrom
hemoragic.
Meningitele virale au în LCR 1000 - 2000 leucocite/mm³, glicorahia şi clorurorahia
normale; proteinorahia creşte la valori sub 1g‰, culturile pentru bacterii sunt negative,
sindromul meningian este mai estompat, cu stare generală relativ bună.

31
 Meningita tuberculoasă se individualizează prin debut prelungit, cu semne de
impregnare specifică, asocierea la tabloul clinic a semnelor neurologice (strabism),
concomitenţa localizărilor pulmonare, modificări LCR particulare.
Meningitele fungice au LCR opalescent, în care se evidenţiază celulele de Cryptococcus
neoformans, rotunde sau ovale, încapsulate, caracteristice pe preparatul nativ colorat cu tuş de
India sau frotiu colorat cu Giemsa.
Meningita recurentă Mollaret, boală autolimitată, prezintă iniţial pleiocitoză cu PMN,
apoi cu limfocite.

3.12. TRATAMENT
Tratametul trebuie instituit precoce, de dorit în primele 30 de minute după internarea
pacientului. În acelaşi timp, el trebuie sa fie corect şi complet. Izolarea bolnavului se face în
spital cu declarare nominală, făcând parte din grupa A a bolilor transmisibile. Regimul igieno-
dietetic impune repaus la pat, în condiţii de confort termic şi de umiditate, asigurarea unei
igiene riguroase a mucoaselor şi tegumentelor, dieta cu alimentaţie lacto-hidro-zaharată în
primele zile, apoi fără restricţii deosebite.
Tratamentul meningitei meningococice este complex: etiologic, patogenic şi
simptomatic.
1. Terapia cu antibiotic iniţială se face diferenţiat în 2 situaţii şi anume: dacă etiologia este
cert meningococică, se indică monoterapie cu penicilină; G cristalină 10-12 mil.UI/zi, la adult
şi 200 000 UI/Kg/zi, la copil, administrate i.v. la 6-8 ore, timp de 5-7 zile, în funcţie de
evoluţia clinică şi a LCR, fără a diminua dozele, eventual cu alternarea administrării i.m.
Existenţa tulpinilor secretoare de penicilinază determină creşterea dozelor de penicilină G
până la 20 mil.UI/zi, la adult şi 300 000 UI/Kg/zi, la copil. Alternativ: ceftriaxonă sau
cefotaximă. În cazul alergiei la penicilină, se administrează cloramfenicol 3g/zi, la adulţi, 100
mg/Kg/zi, la copil, cu aceeaşi durată; dacă iniţial, nu se cunoaşte etiologia, se administrează
ceftriaxonă sau cefotaximă. Alternativă: amoxacilină sau amoxacilină + acid clavulanic
(eventual, la adult, plus gentamicină intrarahidian).
Unii autori, mai ales în lipsa cefalosporinelor gen.III, recomandă asocierea penicilină
G (sau ampecilină) + cloramfenicol, deşi această asociere este nerecomandată de majoritatea
autorilor. Eficienţa tratamentului antibiotic recunoaşte criterii clinice: ameliorarea stării
generale, scăderea febrei, diminuarea intensităţii sindromului meningian. Mai fidele sunt
modificările LCR: apariţia mononuclearelor în LCR, scăderea numărului de elemente,
creşterea până la normalizare a valorilor glicorahiei, scăderea proteinorahiei.
32
 În cazul evoluţiei nefavorabile, clinică sau a LCR, se poate administra o cefalosporină
gen.III: ceftriaxonă în doză unică 2-4 g/zi, la adult; 75-100mg/Kg/zi, la copil, sau cefotaximă
2g la 8/zi la adult, 200 mg/Kg/zi, la copii. Din cauza apariţie tulpinilor de meningococ cu
rezistenţă absolută sau sensibilitate intermediară la peniciline, este obligatorie efectuarea
antibiogramei.
2. Terapia patogenică se instituie concomitent, în cazurile severe:
 depleţie cu manitol 10-20%,1g/Kg/zi,glucoză hipertonă, eventual succedată de
furosemid;
 antiinflamatoare nesteroidiene (aspirină, diclofenac, indometacină).
 sedative, anticonvulsivante (fenobarbital, diazepam).
 asigurarea aportului energetic, echilibrului hidro-electrolitic, cu glucoză 5-10%, ser
fiziologic, soluţie de bicarbonat de sodiu 8,4%;
 vitamine neurotrope de grup B(vit.B1, cocarboxilază, vit.B6, B12);
În formele severe,cu sindrom Waterhouse-Friderichsen,se asociază:
 corticoterapie de scurtă durată (dexametazonă 0,5 mg/Kg/zi sau hemisuccinat de
hidrocortizon 10 mg/Kg/zi);
 heparină precoce, înaintea fibrinolizei (20 000-40 000 U la adult) şi eventual plasmă
proaspătă în formele cu CID;
 corectarea acidozei metabolice;
 măsuri de susţinere cardiovasculară şi respiratorie;
 oxigenoterapie.
Studii recente au evidenţiat implicarea deficienţei de proteină C şi S în patogenia
purpurei fulminans. Administrarea de proteină C concentrată, în aceste forme, influenţează
favorabil evoluţia bolii.
3. Medicaţia simptomatică combate febra,vărsăturile,constipaţia.
În convalescenţă, se continuă administrarea de vitamine din grupul B, asociate cu neurotrope
(piracetam, lecitină, piritinol).

3.13. PROFILAXIE
Măsuri ce se impun în focar: izolarea neântârziată în spital; dezinfecţie terminală
sumară (curăţenie, aerisire); cercetarea contacţilor apropiaţi prin exudat faringian pentru
depistarea sursei de infecţie; chimioprofilaxia pentru purtători nazofaringieni de meningococ
şi contacţilor bolnavilor.

33
 Vaccinarea în situaţii epidemiologice speciale, aşa cum este cazul în Africa
subsahariană.
Recent, a apărut un vaccin tetravalent (A, C, Y, W 135). Se administrează 0,5 ml
i.m.sau s.c. Este ineficient sub vârsta de 2 ani.
3.14.ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN NURSINGUL PACIENTULUI
CU MENINGITĂ MENINGOCOCICĂ

3.14.1.ÎNGRIJIRI GENERALE ASIGURĂRII CONFORTULUI PACIENTULUI

 Pregătirea patului şi accesoriilor lui
 Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare a bolnavilor
 Dezbrăcarea şi îmbarcarea bolnavului în pat
 Efectuarea toaletei pe regiuni la bolnavul imobilizat
 Efectuarea toaletei generale prin îmbăiere a bolnavului imobilizat
 Observarea poziţiei bolnavului
 Schimbarea poziţiei bolnavului
 Mobilizarea bolnavului
 Captarea materiilor fecale
 Efectuarea transportului bolnavului în spital

3.14.2ÎNGRIJIRI SPECIFIC IMPUSE

. TEHNICI DE NURSING ŞI INVESTIGAŢII ÎN MENINGITA MENINGOCOCICĂ
1.Recoltarea lichidului cefalorahidian
2.Puncţia venoasă
3.Măsurarea şi notarea grafică a temperaturii corpului în foaia de temperatură
4.Măsurarea tensiunii arteriale
5.Masurarea respiraţiei
6.Administrarea medicamentelor pe cale parenterală
7.Oxigenoerapia
1.RECOLTAREA LICHIDULUI CEFALORAHIDIAN. PUNCŢIA RAHIDIANĂ
Puncția rahidiană = pătrunderea cu ajutorul unui ac special printre vertebre în spaţiul sub-
arahnoidian, la nivel lombar (puncţie lombară) sau sub-occipital (puncţie sub-occipitală)

34
Scop: explorator -măsurarea tensiunii lichidului cefalorahidiari, recoltarea sau executarea
mielografiilor = radiografii de coloană vertebrală efectuate cu substantă de contrast sau aer;
terapeidic -decomprimarea în cursul sindromului de hipertensiune cefalorahidiană,
introducerea de substanţe medicamentoase, anestezice, în spaţiul subarahiloidian.
Materiale necesare: masă acoperită cu cîmp steril, pe care se aşază:
 ace de punctie rahidiană cu mandren, sterile şi uscate, lungi de 3 -10 cm;
 seringi tip Record de 2-5-10 şi 20 ml, sterile;
 2-3 pense sterile;
 sticlă cu alcool;
 sticlă cu tinctură de iod;
 casoletă cu cîmpuri sterile;
 mănuşi de cauciuc sterile;
 două eprubete sterile, uscate şi etichetate;
 eventual medii de cultură (după indicatia medicului);
 trei eprubete curate, gradate, pentru recoltarea lichidului cefalorahidian, pentru
analize citologice şi biochimice, în stativ;
 manometru Claude;
 tăviţă renală;
 substanţe de contrast (pentru puncţia rahidiană exploratorie);
 substanţe medicamentoase (antibiotice, hormoni, seruri, pentru puncţia terapeutică);
 substanţe anestezice (pentru puncţia efectuată în vederea rahianesteziei).
Etape de execuţie/ Timpi de executie
1. Pregătirea instrumentelor şi materialelor necesare
1.1. Pregătirea materialelor şi instrumentelor se efectuează în funcţie de scopul puncţiei
Primele opt materiale se pregătesc indiferent de scopul puncţiei
1.2. Măsuta cu instrumente şi materiale se aduce lîngă bolnav în momentul începerii punctiei.
2. Pregătirea psihică şi fizică a bolnavului şi alegerea locului puncţiei

35
2.1. Se anunţă bolnavul şi i se explică necesitatea punctiei.
2.2. Se controlează ca temperatura camerei să fie de20°C (dacă se efectuează în salon)
2.3. Bolnavul este condus în sala de tratament
2.4. Dacă puncţia se face în salon se izolează patul printr-un paravan de restul bolnavilor
2.5. Se explică bolnavului poziţia exactă pe care trebuie să o menţină în timpul punctiei
2.6.Se dezbracă bolnavul
A. 2.7. Se aşază bolnavul în poziţie şezîndă, la marginea mesei de examinare, cu picioarele
atîrnînde
2.8. Se încrucişează mîinile bolnavului pe piept şi capul aplecat înainte
2.9. Spatele se încovoaie în formă de arc (poziţie spate de pisică şi se apasă moderat capul în
regiunea occipitală
2.10. Bolnavul va fi acoperit, cu excepţia locului puncţiei
2.11.Se împinge înapoi zona epigastrică
2.12. Se spală locul puncţiei (la nevoie va fi ras). Locul puncţiei este ales de medic
- puncţie Iombară D12-L1 sau L4-L5;
- puncţie dorsaIă D6-D7
B. 2.7. Bolnavul se aşază în poziţie culcat, decubit lateral, la marginea mesei sau patului,
ghemuit cu genunchii aduşi cît mai mult spre capul aplecat înainte; astfel: încît spatele să fie
arcuit (poziţie cocoş de puşcă )
2.8. Sora îi susţine ceafa cu o mînă şi coapsele cu cealaltă (fig 147, a)
3 Participarea la efectuarea puncţiei
3.1. Spălare pe mîini cu apă curentă şi săpun, dezinfectare cu alcool.
3.2. Se dezinfectează locul puncţiei cu alcool şi cu tinctură de iod, pe o suprafaţă de 10 x 10
cm
3.3. Se izolează cu cîmp steril.
3.4.Se prezintă medicului mănuşile de cauciuc sterile
3.5. Se prezintă medicului o pensă sterilă pentru a-şi alege acul pentru puncţie
3.6. Se supraveghează bolnavul în tot timpul puncţiei
A. 3.7. Se oferă medicului aparatul Claude pentru măsurarea tensiunii lichidului
cefalorahidian
3.8. Se recoltează probele pentru laborator, în eprubete sau pe medii de cultură (pentru
examenul bacteriologic)
B 3.7. Se oferă medicului seringile cu substanţele medicamentoase (dacă puncţia se face cu
scop terapeutic)
36
 3.8. După extragerea acului, se badijonează locul punctiei cu iod
3.9. Se aplică un pansament steril şi se fixează cu romplast
3.10. Spălare pe mîini cu apă curentă şi săpun!
4. Notarea în foaia de observaţie
4.1.Se notează în foaia de observaţie data puncţiei şi cantitatea de lichid extras, precum şi
·tratamentul efectuat
5 Ingrijirea bolnavului după puncţie
5.1. Bolnavul va fi aşezat foarte atent pe cărucior, în poziţie orizontaIă, şi în momentul
plasării lui în pat.
5.2. Se aşază, bolnavul fără pernă şi se menţine în această poziţie, nemişcat, timp de 24 ore.
5.3. Bolnavul se serveşte şi se alimentează la pat, numai după 6 ore
5.4. După 24 ore, se oferă bolnavului perna
5.5. A treia zi după puncţie se aşază bolnavul în poziţie şezîndă.
5.6. La indicaţia medicului se rehidratează bolnavul cu substanţe hipo- sau izotonice si se
administrează medicamente hipertensive
6. Pregătirea lichidului pentru laborator (în cazul punctiei exploratorii)
6.1. Eprubetele cu lichid cefalorahidian recoltat se plasează imediat în termostat sau în baie de
apă
6.2. Se etichetează recipientele ,cu lichidul recoltat
6.3. Se completează formularele de recoltare
6.4.Se transportă imediat eprubetele la laborator, evitind suprainfectarea produsului
Accidente:
•Ameţeli, tulburări vizuale;dureri de cap, greaţă, tuse, vărsături
• Hemoragii prin ac; dacă persistă, se repetă puncţia într-un spaţiu intervertebral superior
• Contractarea feţei, gîtului sau a unuia din membre (prin atingerea ramurilor nervilor spinali)
• Şocul reflex (foarte rar) poate duce la sincope mortale
• Bolnavul va fi supravegheat cu grijă timp de 24 ore
• Nerespectarea repausului în poziţie orizontală poate da nastere la tulburări postfuncţionale
• Puncţia suboccipitală se poate efectua şi în condiţii ambulatorii, deoarece bolnavul nu
trebuie culcat, fiind recomandată poziţia: şezîndă
Atentie! • Dacă în cursul puncţiei s-a evacuat o cantitate mare de lichid, bolnavul va fi aşezat
în poziţie Trendelenburg moderată pentru cîteva ore

2.PUNCŢIA VENOASĂ
37
Definiţie: Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul
unui ac de puncţie.

Scop:
 explorator
- recoltarea sângelui pentru examene de laborator – biochimice, hematologice,
serologice şi bacteriologice

 terapeutic
- administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi perfuziei intravenoase
- recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale
- executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui
- sângerare 300 – 500 ml în edemul pulmonar acut, hipertensiune arterială.
Locul puncţiei:
- venele de la plica colţului (bazilică şi cefalică) unde se formează un „M” venos
prin anastomozarea lor

38
 - venele antebraţului
- venele de pe faţa dorsală a mâinii
- venele subclaviculare
- venele femurale
- venele maleolare interne
- venele jugulare şi epicraniene – mai ales la sugar şi copil mic
Pregătirea puncţiei:
 materiale
- de protecţie, pernă elastică pentru sprijinirea braţului, muşama, aleză
- pentru dezinfecţia tegumentului tip I (vezi generalităţi)
- instrumentar şi materiale sterile, ace de 25-30 mm, diametrul 6/10, 7/10, 10/10
mm – în funcţie de scop, seringi de capacitate – în funcţie de scop, pense, mănuşi
chirurgicale, tampoane
- alte materiale – garou sau bandă Esmarch, eprubete uscate şi etichetate, cilindru
gradat, fiole cu soluţii medicamentoase, soluţii perfuzabile, tăviţă renală
(materialele se vor pregătii în funcţie de scopul puncţiei)
 pacientul
- pregătirea psihică – se informează asupra scopului puncţiei
- pregătirea fizică – pentru puncţia la venele braţului, antebraţului:
o se aşează într-o poziţie confortabilă atât pentru pacient, cât şi pentru
persoana care execută puncţia (decubit dorsal)
o se examinează calitatea şi starea venelor având grijă ca hainele să nu
împiedice circulaţia de întoarcere la nivelul braţului
o se aşează braţul pe perniţă şi muşama în abducţie şi extensie maximă
o se dezinfectează tegumentele
o se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra locului puncţiei,
strângându-l astfel încât să oprească circulaţia venoasă fără a comprima
artera
o se recomandă pacientului să strângă pumnul, venele devenind astfel
turgescente
Execuţia puncţiei:
Asistenta îmbracă mănuşile sterile şi se aşeză vis-a-vis de bolnav.

39
 - se fixează vena cu policele mâinii stângi la 4-5 cm sub locul puncţiei, exercitând o
uşoară compresiune şi tracţiune în jos asupra ţesuturilor vecine
- se fixează seringa, gradaţiile fiind în sus, acul ataşat cu bizoul în sus, în mâna
dreaptă, între police şi restul degetelor;
- se pătrunde cu acul traversând, în ordine tegumentul – în direcţie oblică (unghi de
30 grade), apoi peretele venos – învingându-se o rezistenţă elastică, până când acul
înaintează în gol;
- se schimbă direcţia acului 1-2 cm în lumenul venei;
- se controlează pătrunderea acului în venă prin aspiraţie cu seringa
- se continuă tehnica în funcţie de scopul puncţiei venoase: injectarea
medicamentelor, recoltarea sângelui, perfuzie
- în caz de sângerare, se prelungeşte acul de puncţie cu un tub din polietilenă care se
introduce în vasul colector, garoul rămânând legat de braţ
- se îndepărtează staza venoasă după executarea tehnicii prin desfacerea garoului şi
a pumnului
- se aplică tamponul îmbibat în soluţie dezinfectantă la locul de pătrundere a acului
şi se retrage brusc acul
- se comprimă locul puncţiei 1-3 minute, braţul fiind în poziţie verticală
Îngrijirea ulterioară a pacientului:
- se face toaleta locală a tegumentului
- se schimbă lenjeria dacă este murdară
- se asigură o poziţie comodă în pat
- se supraveghează pacientul
Accidente Intervenţiile asistentei
Hematom (prin infiltrarea sângelui - se retrage acul şi se comprimă locul puncţiei 1-3 minute
în ţesutul perivenos)
Străpungerea venei (perforarea - se retrage acul în lumenul venei
peretelui opus)
Ameţeli, paloare, lipotimie - se întrerupe puncţia, pacientul se aşează în decubit dorsal
fără pernă, se anunţă medicul.
DE ŞTIUT:
 pentru evidenţierea venelor

40
 - se fac mişcări în sensul circulaţiei de întoarcere cu partea cubitală a mâinii pe faţa
anterioară a antebraţului
- se introduce mâna şi antebraţul în apă caldă
- pentru evidenţierea venelor la care nu se poate aplica garoul se face presiune digitală
pe traiectul venei deasupra locului puncţiei (în sensul circulaţiei venoase)
 pentru puncţionarea venelor jugulare, pacientul se aşează în decubit dorsal, transversal pe
pat, cu capul lăsat să atârne
 prin puncţia venoasă, se pot fixa pe cale transcutanată catetere din material plastic – ace
Braunulen sau Venflons (cateterul este introdus în lumenul acului cu care se face puncţia,
după puncţionarea venei acul se retrage rămânând numai cateterul). Se utilizează numai
materiale de unică folosinţă.
DE EVITAT:
- puncţionarea venei din lateral
- puncţionarea venei cu acul având bizoul în jos
- manevrarea incorectă a instrumentarului steril
- atingerea produsului recoltat (puncţia creând o legătură directă între mediul exterior
şi sistemul vascular pot intra şi ieşi germeni patogeni)
- flectarea antebraţului pe braţ cu tamponul la plica cotului, deoarece împiedică
închiderea plăgii venoase, favorizând revărsarea sângelui.

3.MĂSURAREA ŞI NOTAREA GRAFICĂ A TEMPERATURII CORPULUI ÎN

FOAIA DE TEMPERATURĂ
Măsurarea temperaturii
Scop
 evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneza
Locuri de masurare
 axila, plica inghinală, cavitatea bucală, rect, vagin
Materiale necesare
 termometru maximal
 casoleta cu tampoane de vată ţi comprese sterile
 recipient cu soluţie dezinfectantă
 tava medicală
 lubrefiant

41
  alcool medicinal
 ceas

Intervenţiile asistentei
 pregătirea materialelor lângă pacient
 pregatirea psihică a pacientului
 spălarea pe mâini
 se scoate termomettrul din solutţa dezinfectantî, se clateşte şi se şterge cu o compresă
sterilă, se scutură
a.pentru masurarea în axilă
 se aşază pacientul în DD sau în poziţie sezând
 se ridică braţul pacientului
 se şterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului
 se aşează termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei, paralel cu toracele
 se apropie braţul de trunchi, cu antebratul flectat pe suprafaţa anterioară a toracelui
 dacă pacientul este slăbit, agitat, precum şi la copii, braţul va fi menţinut în această
pozitie de către asistentă
 termometrul se menţine timp de 10 min
 temperatura axilară reprezintă temperatura externă a corpului, ea fiind cu 4-5 zecimi
de grad mai joasa decat cea centrală
b.pentru masurarea în cavitatea bucală
 se întroduce termometrul în cavitatea bucală, sub limbă sau pe latura externă a
arcadei dentare
 pacientul este rugat să închidă gura şi să respire pe nas
 se menţine termometrul timp de 5 min
 măsurarea temperaturii în cavitatea bucală este contraindicată la: copii, pacienţi
agitaţi, la cei cu afecţiuni în cavitatea bucală;
 pacientul nu va consuma lichide reci sau calde şi nici nu va fuma cu cel puţin 10 min
înainte de determinarea temperaturii
c. pentru măsurarea rectală
 se lubrefiază termometrul
 se asează pacientul în DL, cu membrele inferioare în semiflexie, asigurându-i
intimitatea

42
  se introduce bulbul termometrului in rect, prin miscari de rotatie si inaintare
 termometrul va fi tinut cu mana tot timpul masurarii
 se mentine termometrul 3 min
 copiii mici sunt asezati in DD, cu picioarele ridicate sau in DV
 temperatura masurata rectal este mai mare decat cea masurata axilar cu 0,4-0,5 grade
 masurarea temperaturii in rect este contraindicata la pacientii agitati si la cei cu
afectiuni rectale
d. pentru masurarea in vagin
 se urmareste aceleasi etape ca la masurarea rectala introducandu-se termometrul in
vagin
 este contraindicata in bolile aparatului genital
 valoarea este mai mare cu 0,5 grade decat cea axilara
 dupa terminarea timpului de mentinere a termometrului, acesta se scoate, se sterge cu o
compresa sterila
 se citeste gradatia la care a ajuns mercurul termometrului
 se spala termometrul, se scutura
 se introduce in recipientul cu solutie dezinfectanta
 se noteaza valoarea obtinuta pe foaia de temperatura:
 notarea unui punct pe verticala, corespunzator datei si timpului zilei, socotind,
pentru fiecare linie orizontala a foii, 2 diviziuni de grad
 se uneste valoarea prezenta cu cea anterioara pentru obtinerea curbei termice
 in alte documente medicale se noteaza cifric
 interpretarea curbei termice

DE RETINUT
 in mod curent temperatura se masoara dimineata intre orele 7-8 si dupa-amiaza intre
orele 18-19
 pentru masurarea temperaturii corpului se mai pot utiliza termometre cutanate si
termometre electronice
 temp. prezinta oscilatii fiziologice:
 in timpul zilei de 0,5 -1 grd C; temp ↓ dimineata intre orele 4-5 ; si ↑intre orele 9-10
a.m. si seara 16-20
 la tineri seara este mai ridicata

43
  in sarcina, in prima jumatate a menstrei este crescuta temp.
 in timpul desfasurarii unor activitati; efort fizic, digestie etc
 temp. prezinta oscilatii patologice: hipotermie , hipertermie
4.MĂSURAREA ŞI NOTAREA GRAFICĂ ÎN FOAIA DE TEMPERATURĂ
a) puls
b) tensiune arterială
a) Masurarea pulsului
Scop
- evaluarea functiei cardio-vasculare
Elemente de apreciat:
- ritmicitatea
- frecventa
- celeritatea
- amplitudinea
Locuri de masurare
- oricare artera accesibila palparii si care poate fi comprimata peun plan osos:
artera radiala, femurala, humerala, carotida, temporala, superficiala, pedioasa
Materiale necesare
- ceas cu secundar
- creion rosu sau pix cu mina rosie
Interventiile asistentei
- pregatirea psihica a pacientului
- asigurarea repausului fizic si psihic 10-15 minute
- spalarea pe maini
- reperarea arterei
- fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei
- exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu varful degetelor
- numararea pulsatiilor timp de 1 minut
- consemnarea valorii obtinute printr-un punct pe foaia de temperatura tinand cont
ca fiecare linie orizontaia a foii reprezinta patru pulsatii
- unirea valorii prezente cu cea anterioara cu o linie, pentru obtinerea curbei
- consemnarea in alte documente medicale a valorii obtinute si a caracteristicilor
pulsului
Ex.: 12.11.1996 PD =80/minut
44
 PS = 90/minut
puls regulat
b) Masurarea tensiunii arteriale

Scop:
- evaluarea functiei cardiovasculare (forta de contracţie a inimii, rezistenta
determinata de elasticitatea si calibrul vaselor)
Elemente de evaluat
- tensiunea arteriaia sistalica (maxima)
- tensiunea arteriala diastolica (minima)
Materiale necesare
- aparat pentru masurarea tensiunii arteriale:
- cu mercur Riva-Rocci
- cu manometru
- oscilometru Pachon
- stetoscop biauricuiar
- tampon de vata
- alcool
- creion rosu sau pix cu mina rosie
Metode de determinare
- palpatorie
- auscuitatorie
Interventiile asistentei
a. pentru metoda auscultatorie
- pregatirea psihica a pacientului
- asigurarea repausului fizic si psihic timp de 15 minute
- spalarea pe maini
- se aplica manseta pneumatica pe bratul pacientului, sprijinit si in extensie
- se fixeaza membrana stetoscopului pe artera humerala, sub marginea inferioara
a mansetei
- se introduc olivele stetoscopuiui in urechi
- se pompeaza aer in manseta pneumatic, cu ajutorul perei de cauciuc pana la
disparitia zgomotelor pulsatile

45
 - se decomprima progresiv aerul din manseta prin deschiderea supapei, pana cand
se percepe primul zgomot arterial (care reprezinta vaioarea tensiunii arteriale
maxime)
- se retine valoarea indicata de coloana de mercur sau acul manometruiui, pentru
a fi consemnata
- se continua decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice
- se retine valoarea indicata de coloana de mercur sau de acul manometrului, in
momentul in care zgomote!e dispar, aceasta reprezentand tensiunea arteriata
minima
- se noteaza pe foaia de temperatura valorile obtinute cu o linie orizontala de
culoare rosie, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloana de mercur
- se unesc liniile orizontale cu linii verticaie si se hasureaza spatiul rezultat
- in alte documente medicale se inregistreaza cifric:
Ex.: T.A. max.=150 mmHg
T.A. min.= 75 mmHg
- se dezinfecteaza olivele stetoscopului si alcool

b. pentru metoda palpatorie

- determinarea se face prin palparea arterei radiale
- nu se foloseste stetoscopul biauricular
- etapele sunt identice metodei auscultatorii
- are dezavantajui obtinerii unor valori mai mici decat realitatea, palparea puisului
periferic fiind posibiia numai dupa reducerea accentuata a compresiunii
exterioare
DE RETINUT:
- manseta pneumatica va fi bine fixata pe bratul pacientuiui
- manometrul va fi plasat la nivelul arterei la care se face determinarea
- masurarea va fi precedata de linistirea pacientuiui
- in caz de suspiciune, se repeta masurarea fara a scoate manseta de pe bratul
pacientului
- la indicatia medicului, se pot face masuratori comparative la ambele brate
5.Măsurarea şi notarea grafică a frecvenţei respiratorii în foaia de temperatură
Observarea si masurarea respiratiei
Scop
46
  Evaluarea functiei respiratorii a pacientului fiind un indiciu al evolutiei bolii, al
aparitiei unor complicatii si al prognosticului
Elemente de apreciat
 Tipul respiratiei
 Amplitudinea miscarilor respiratorii
 Ritmul
 Frecventa
Materiale necesare
 ceas cu secundar
 creion de culoare verde sau pix cu pasta verde
 foaia de temperatura
Interventiile asistentei
 asezarea pacientuluji in decubit dorsal, fara a explica tehnica ce urmeaza a fi efectuata
 se prefera perioada de somn a bolnavului
 plasarea mainii, cu fata palmara pe suprafata toracelui
 numararea inspiratiilor timp de un minut
 consemnarea valorii obtinute printr-un punct pe foaia de temperatura
 unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioara pentru obtinerea curbei
 ptr fiecare linie orizontala a foii se socotesc 2 resp / min
 in alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obtinuta, cat si caracteristicile
respiratiei
 aprecierea celorlalte elemente ale functiei respiratorii se face prin simpla observare a
miscarilor respiratorii
6.ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE PARENTERALĂ
Definitie: Calea parentala in intelesul strict al cuvantului ,reprezinta calea care ocoleste tubul
digestiv.Dat fiind faptul ca in afara injectiilor si alte cai ocolesc tubul digestiv (ex. calea
respiratorie ),notiunea de cale parenterala a fost reconsiderata ,pastrand in sfera ei numai calea
injectabila de administrare a medicamentelor.
Avantajele caii parenterale :
-dozarea precisa a medicamentelor
-obtinerea unui efect rapid
-posibilitatea administrarii medicamentelor la pacientul inconstient,cu hemoragie digestiva
varsaturi

47
Scopul injectiilor :
 explorator :
-care consta in testare sensibilitatii organismului fata de diferite substante
 terapeutic
-administrarea medicamentelor
Locul injectiilor il constituie tesuturile in care se introduc medicamentele:
 grosimea dermului - injectie intadermica
 sub piele ,in tesutul celular subcutanat - injectie subcutanata
 tesutul muscular - injectie intramusculara
 in vasele sangvine - injectia intravenoasa si injectia intraarteriala
 in inima - injectia intracardica
 in interventia de ugenta - in maduva rosie a oaselor
 injectia intraosoasa - in spatiul subarahnoidaian
Pregatirea injectiei
 materiale
- seringi sterile cu o capacitate in functie de cantitatea de sol medic.
 medicamentul prescris se poate prezenta :
a) ca medicament direct injectabil,in fiole sau flacoane cu doza unica sau mai multe doze ,in
seringa gata de intrebuintare
b) ca medicament indirect injectabil -pudre sau produse liofilizate in fiole sau flacoanecu dop
de cauciuc,insotite sau nu de solvent
-alte materiale :
-tampoane sterile din vata si tifon ,solutii dezinfectante ,pile din metal pentru deschiderea
fiolelor ,lampa de spirt ,tavita renala garou din cauciuc,pernita ,musama
Pregatirea psihicaa pacientului :
-se informeaza privind scopul si locul injectiei si eventuale reactii pe care le va prezenta in
timpul injectiei
-pregatire fizica
-se aseaza in pozitie confortabila ,in functie de tipul si locul injectiei
Incarcarea seringii :
-se spala pe maini cu apa curenta ,se verifica seringa si acele-capacitatea si termenul de
valabilitate al sterilizarii
-se verifica integritatea fiolelor sau flacoanelor eticheta ,doza termenul de valabilitate

48
,aspectul solutiiei
-se indeparteaza ambalajul seringii,se adapteaza acul pentru aspirat solutia ,acoperit cu
protectorul si se aseaza pe o compresa sterila
a) aspirarea continutului fiolelor:
-se goleste lichidul din varful fiolei prin miscari de rotatie
-se dezinfecteaza gatul fiolei prin flambare sau prin stergere cu tamponul imbibat in alcool
-se flambeaza pila de otel si se taie gatul fiolei
-se deschide fiola astfel:se tine cu mana stanga iar cu policele si indexul mainii drepte
protejate cu o compresa sterila se deschide partea subtiata a fiolei
-se trece gura deschisa a fiolei prin flacara
-se introduce acul in fiola deschisa ,tinuta intre policele mainii drepte si avand grija ca bizoul
acului sa fie permanent acoperit cu solutia de aspirat;fiola se rastoarna progresiv cu orificiul
in jos;
-se indeparteaza aerul din seringa,fiind in pozitie vericala cu acul indreptat in sus ,prin
impingerea pistonului pana la aparitia primei picaturi de solutie prin ac;
-se schimba acul de aspirat cu cel folosit pentru injectia care se face;
b) dizolvarea pulberilor :
-se aspira solventul in seringa
-se indeparteaza capacelul metalic al flaconului se dezinfecteaza capacul de cauciuc,se
asteapta evaporarea alcoolului;
-se patrunde cu acul prin capacul de cauciuc si se introduce cantitatea de solvent prescrisa
-se scoate acul din flacon si se agita pentru a completa dizolvarea;
c) aspiratia solutiei din flaconul inchis cu dop de cauciuc :
-se dezinfecteaza dopul de cauciuc ,se asteapta evaporarea alcoolului
-se incarca seringa cu o cantitate de aer egala cu cantitatea de solutie ce urmeaza a fi aspirata;
se introduce acul prin dopul de cauciuc in flacon,pana la nivelul dopului si apoi se introduce
aerul;
-se retrage pistonul sau se lasa sa se goleasca singur continutul flaconului in seringa sub
presiunea din flacon;
-acul cu care sa perforat dopul de cauciuc se schimba cu acul pentru injectie;
7.OXIGENOTERAPIA
Scop
- asigurarea unei cantitati corespunzatoare de oxigen la tesuturi prin combaterea
hipoxiei determinata de:
49
  scaderea oxigenului alveolar
 diminuarea hemoglobinei
 tulburari in sistemul circulator
 probleme care interfereaza cu difuziunea pulmonara
Surse de oxigen
- statie centrala de oxigen
- microstatie
- butelie cu oxigen
Metode de administrare a oxigenului
a. prin sonda nazala
- este metoda cea mai frecvent utilizata
- permite administrarea oxigenului in concentratie de 25%-45%
- poate fi utilizata pentru o terapie pe termen lung
- nu poate fi utilizata la pacientii cu afectiuni ale mucoasei nazale
b. prin masca (cu sau fara reinhalarea aerului expirat)
- permite administrarea oxigenului in concentratie de 40%-60%
- este incomoda datorita sistemului de prindere si etanseizare
- accentueaza starea de anxietate, mai ales la copii
- poate cauza iritaxia tegumentelor fetei
- nu se va utiliza la pacien;ii cu arsuri la nivelul fetei
c. ochelari pentru oxigen
- sunt prevazuti cu doua sonde care se introduc in ambele nari
- se utilizeaza la copii si pacienti agitati
- sunt mai bine tolerati de pacienti
d. cortul de oxigen
- frecvent utilizat la copii
- concentratia oxigenului nu poate depasi 50%
- are dezavantajul ca atmosfera de sub cort se incalzeste $i sesupraincarca cu vapori
datorita faptului ca pacientul inspira si expira in acelasi mediu
- oxigenul introdus in cort nu va fi umidificat, ci trecut prininstalatii de racire
- in cort se pot monta instalatii de racire
- copiii vor fi supravegheati permanent, pentru a nu disloca cortul
Echipament necesar administrarii oxigenului
- sursa de oxigen
50
 - umidificator (recipient pentru barbotarea oxigenului conzinand apa sterila)
- sonda nazala, cateter, masca de oxigen sau cort, in functie de metoda aleasa
- material adeziv (leucoplast), pentru fixarea sondei
Interventiile asistentei
- pregatirea psihica a pacientului asiguraridu-i de luarea tututor masurilor de
precautie si asezarea pacientului in pozitie corespunzatoare (daca este posibil:
pozitie semisezand, care favorizeaza expansiunea pulmonara)
- asamblarea echipamentului
- dezobstruarea cailor respiratorii
- masurarea lungimii sondei, pe obraz, de la nara la tragus
- umectarea sondei cu apa sterile pentru facilitarea insertiei si prevenirea lezarii
mucoasei
- introducerea sondei in nara si fixarea acesteia pe obraz, cu benzi de leucoplast
- daca se utilizeaza masca de oxigen, aceasta se va aseza acoperind nasul si gura
pacientuiui si se va fixa cu o curea in jurul capului
- fixarea debitului de administrare a oxigenului, in funclie de prescriptia medicului
- aprecierea raspunsului terapeutic al administrarii oxigenului (observarea culorii
tegumenteior, masurarea respiraiiei si pulsului)
- supravegherea pacientului pentru depistarea semnelor de toxicitate sau de
aparitie a unor complicatii
- supravegherea echipamentului de administrare a oxigenului (presiune, debit etc)
- acordarea suportului psihic al pacientului pe timpul administrarii oxigenului si
combaterea oricarei cauze de disconfort
- mobilizarea periodica a sondei
- scoaterea sondei o data pe zi si introducerea ei in cealalta nara
- curatirea echipamentului la terminarea tehnicii
Incidente şi accidente
- daca recipientul pentru barbotarea oxigenuiui se rastoarna, lichidui poate fi
impins de oxigen in caile respiratorii ale pacientului, asfixiindu-l
- in cazul utilizarii prelungite a oxigenuiui, in concentralii mari sau la presiuni
ridicate, pot aparea:
 iritare locala a mucoasei
 congestie si edemui alveolar
 hemoragie intraalveolara
51
  atelectazie
- patrunderea gazului in esofag duce la distensie abdominala
DE RETINUT:
- administrarea oxigenului se va face dupa permeabilizarea cailor respiratorii
- inainte de efectuarea tehnicii se vor lua toate masurile de precautie
- pe timpul administrarii se vor supraveghea atent pacientul si echipamentul de
administrare (manometrul de presiune si indicatorul de debit)

52
 CAPITOLUL IV
CAZURI CLINICE

Cazul 1
Culegerea de date despre pacient
a. Interviul:
Nume și prenume: P. M.
Sex: masculin
Vârsta: 50 de ani
Domiciliul: Sânnicolau Mare
Ocupația: șomer momentan, a lucrat în agricultură
Starea civilă: căsătorit;
Copii: 2.
Data internării: 28.01.2019
Motivele internării: cefalee intensă, grețuri, vărsături, vertij, transpirații nocturne, fotofobie,
febră.
Diagnostic la internare: sindrom meningean, meningită purulentă.
Diagnostic la 72 ore de la internare: meningită meningococică.
Antecedente heredocolaterale: fără importanță.
Antecedente personale: apendicectomie în urmă cu 6 ani, cecitate ochi stâng în urma unui
accident de muncă.
Comportamente și obișnuinţe ale pacientului: fumează foarte mult, consumă alcool în
cantități mari.
Istoricul bolii: în urmă cu 24 de ore, fiind sănătos, pacientul a început să acuze cefalee
puternică, vertij, greţuri însoțite de vărsături, transpiraţii nocturne (în noaptea de dinaintea
internării), motiv pentru care a fost transportat de către rude la medic, unde a primit bilet de
trimitere la Secţia de Boli Infecţioase.
Diagnostic medical: meningită meningococică.
b.Culegerea datelor despre pacient în funcție de nevoile fundamentale:
1. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație -este afectată
Pacientul prezintă căi respiratorii superioare libere și integre, toracele este normal conformat
sonoritate pulmonară, murmur vezicular și respirație normală amplă cu o frecvență de 18
respirați /min. Mucoasa respiratorie este umedă cu secreții reduse. Zgomote cardiace egale,

53
ritmice, bine bătute 75p/min ,TA= 140/90mmHg.În momentul de față din cauza bolii pacienta
prezintă dispnee.
Manifestări de independență:
-frecvența respiratorie 18 r/min
-respirație ritmică
-toracele normal conformat
-sonoritate pulmonară prezentă și murmur vezicular fiziologic
-mucoasă respiratorie umedă
-zgomote cardiace ritmice
Manifestări de dependență:bradipnee
2.Nevoia de a mânca și a bea - este afectată
Pacientul sevește mesele de obicei cu un orar regulat. Prezintă mucoase de culoare roză, fără
ulcerații, gingiile sunt aderente la dinți. Masticația este ușoară,digestia lentă îi plac
prăjiturile , portocalele, consumă zilnic aproape 1800-2000 ml de lichide, prin consum de
cafea, supe și apă minerală. În momentul de față pacientul prezintă inapetență, greturi.
Manifestări de independență:
-alimentație echilibrată
-hidratare suficientă circa 2l/zi
Manifestări de dependență:inapetență, greturi
3.Nevoia de a elimina este afectată
Pacientul prezintă micțiuni spontane nedureroase cu o frecvență de 5-6/zi, având culoare
galbenă cu aspect clar, transparent și o diureză de 1300-1400 ml/24h, scaune normale.
Manifestări de independență:
-micțiuni normale
-diureză 1500 ml/24h
-scaun 1/zi aspect normal
Manifestări de dependență:varsaturi
4. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură - este afectată
Pacientul are o poziţie inadecvată datorită durerii, vertij
Manifestări de independență:mobilizare activă
Manifestări de dependență:greutate în a se ridica
5. Nevoia de a dormi și a se odihni este afectată
Pacientul nu se poate odihni corespunzător din cauza durerii, a vărsăturilor.
Manifestări de independență:somn odihnitor de 6-7 ore.
54
Manifestări de dependență:somn perturbat
6. Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca este afectată
Pacientul prezintă dezinteres faţă de ţinuta vestimentară, are dificultăți în a se îmbrăca şi dezbrăca
datorită durerii şi poziţiei antalgice caracteristice
Manifestări de independență: nevoia poate fii satisfăcută fără dificultate
Manifestări de dependență:greutate în a se îmbrăca și dezbrăca.
7. Nevoia de a și menține temperatura corpului în limite normale este afectată
Pacientul prezinta temperatura de t° = 38,2°C - febră moderată, transpiratii nocturne.
Manifestări de independență:
-temperatura limite normale
-tegumente calde
Manifestări de dependență:transpiratii nocturne
8. Nevoia de a fii curat îngrijit de a și proteja tegumentele și mucoasele este afectată
Pacientul prezinta carii dentare, prezenta tartului pe dinti, halenă, unghii netăiate.
Manifestări de independență:nevoia poate fii satisfăcută fără dificultate
Manifestări de dependență:
-carii dentare,culoare galbena a dintiilor, halena, tartu pe dinti;
-unghii netaiate, murdare;
-parul murdar si gras, in dezordine
9. Nevoia de a evita pericolele este afectată
Pacientul se adaptează mediului în care trăiește și lucrează, evită pe cât posibil conflictele.
Despre starea sa actuală de sănătate cunoaște foarte puține, este foarte încrezător în faptul că
se va face bine și se va întoarce la familie. Pacientul prezintă dureri din cauza bolii.
Manifestări de independență:pacientul se poate orienta fără dificultate
Manifestări de dependență:
-durere
-anxietate
-stare depresiva
-risc de complicații
10. Nevoia de a comunica nu este afectată
Pacientul este o persoana comunicativă și social, îi place să vorbească despre el și familie.

Manifestări de independență:comunică cu cei din jur

55
11. Nevoia de a acționa conform propriilor convingeri și valori, de a practica religia nu este
afectată
Pacientul este de religie ortodoxă, este o persoană cu frica lui Dumnezeu. Se roagă zilnic
pentru sănătatea ei și a familiei, dorește mult să se vindece.
Manifestări de independență:actionează conform propiei credințe și valori
12. Nevoia de a preocupat în vederea realizări este afectată
Pacientul afirmă că dezinteres in ceea ce priveste realizarea
Manifestări de independență:este realizată profesional, are un rol important în familie
Manifestări de dependență:neputinta
13. Nevoia de a se recreea
Pacientul prezinta disconfort din cauza durerii, imposibilitatea de a citi sau viziona programe TV
datorită fotofobiei şi spitalizării.
Manifestări de independență:destindere: stare de relaxare; satisfactie: sentiment de
multumire, de plăcere.
Manifestări de dependență: neplăcerea de a efectua activităti recreative
14. Nevoia de a învăța cum să-ti păstrezi sănătatea nu este afectată
Pacienta se interesează de boala ei, colaborează cu echipa medicală la tot ce i se cere.
Manifestări de independență:pacienta este interesată să învețe tot ce este necesar pentru a-și
păstra sănătatea.

56
 PLANUL DE NURSING AL PACIENTULUI P. M.

Nevoia Problema Obiective Intervenții autonome Intervenții delegate Evaluare

fundamentală
1 2 3 4 5 6
1. Nevoia de a Stare generala Pacientul să beneficieze - Măsor şi notez TA, puls, respiraţie. - Administrez la indicația - TA = 120/80 mmHg
evita pericolele. alterată manifestată de un mediu sigur, fără - Asigur condiţiile de mediu fizic: t°, medicuolui prin injecţie i.m. - Puls = 76 bătăi/min
prin risc de factori care să-i agraveze umiditate, intensitate redusă a Dexametazonă 1 fiolă/8 ore. - Respiraţie = 18 r/min
complicaţii şi starea şi de o luminii. - Claforan 2 flacoane/8 ore. - Pacientul este încă vulnerabil
evoluţie administrare corectă a - Pregătesc pacientul pentru puncţia - Vit. B1 1 fiolă/zi. datorită procesului infecţios.
nefavorabilă a bolii medicaţiei. lombară şi particip la efectuarea - Vit. B12 1 fiolă/zi. - Prezintă fotofobie şi poziţie
datorită procesului acesteia. specifică.
infecţios. - Transport LCR recoltat la
laborator.
Ziua 2 Pacientul să beneficieze - Măsor şi notez TA, puls, respiraţie. - continui să administrez prin - TA = 115/75 mmHg
de un tratament corect - Asigur condiţiile de mediu: injecţie i.v: - Puls = 75 bătăi/min
aplicat şi de un mediu temperatură, umiditate, intensitate - Dexametazonă 1 fiolă/8 ore. - Respiraţie = 18 r/min.
care să reducă la minim redusă a luminii, linişte. - Claforan 2 flacoane/8 ore. - pacientul încă este
riscul de complicaţii. vulnerabil;
- Pacientul prezintă fotofobie
şi poziţie antalgică.

57
 Ziua 3 Pacientul să prezinte - Măsor şi notez TA, puls, respiraţie; - Administrez prin injecţie - TA = 115/75 mmHg
evoluţie favorabilă fără - asigur condiții optime în salon. i.m.: - Puls = 75 bătăi/min
risc de complicaţii. - Claforan 2 flacoane/8 ore - Respiraţie = 18 r/min
Dexametazonă 1 fiolă/12 ore. - Starea pacientului începe să
fie mai bună.
2. Nevoia de a-și Hipertermie - Pacientul să aibă - Aerisesc salonul pentru a creea un - administrez sedative și - Temperatura scade:
păstra datorată procesului temperatura corpului în climat optim de odihnă; analgezice la indicația T = 37,8ºC – subfebrilitate.
temperatura inflamator, limite normale Asigur o temperatură optimă în medicului.
corpului în manifestată prin salon; - Administrez 1 fiolă
limite febră moderată. - asigur îmbrăcăminte lejeră; Algocalmin prin injecţie i.m..
fiziologice. - Măsor şi notez temperatura.
Ziua 2 - Pacientul să prezinte - Aerisesc încăperea; - Administrez prin injecţie i.m. - Temperatura corpului scade
temperatura corpului în - Măsor şi notez t°. 1 fiolă algocalmin. la 37,6°C dar pe timpul nopţii
limite normale. se observă tendinţa de creştere
a temperaturii.
Ziua 3 - Disconfort cauzat - Pacientul să prezinte - Aerisesc încăperea. - Administrez prin injecţie i.m. - Temperatura corpului scade:
de procesul temperatura corpului în - Asigur pacientului îmbrăcăminte 1 fiolă Algocalmin; T = 37,3ºC – subfebrilitate.
infecţios manifestat limite normale. curată şi lejeră. - Măsor şi notez tº. - Pacientul este liniştit, se
prin subfebrilitate. simte mai bine.
3. Nevoia de a se - Alterarea - Pacientul să prezinte - Asigur un mediu caracterizat prin - Administrez prin injecţie - Durerea se diminuează ca
mișca și a avea o confortului din diminuarea cefaleei. linişte, luminozitate scăzută. i.m. 1 fiolă Algocalmin la intensitate;

58
bună postură. cauza cefaleei, a - Pacientul să fie - Verific ca aşternuturile să fie indicația medicului. - VSH = 76 mm/h,
fotofobiei şi a echilibrat psihic. întinse, să nu prezinte cute. - TGP = 23 ui.
posturii inadecvate. - Pacientul să prezinte - Recoltez sânge pentru VSH, TGP, - TGO = 16 ui.
diminuarea fotofobiei. TGO, uree, creatinină. - Uree = 36,8 mg/dl.
- monitorizez funcțiile vitale. - Creatinină = 0,57 mg/dl
- LCR xantacronic purulent,
3175 elemente în sediment din
care 90% sunt P.N.
- Reacţia Pandy intens
pozitivă (+++++).
- Fotofobie prezentă.
- Pacientul este echilibrat
psihic şi fizic.
Ziua 2 - Disconfort datorat - Pacientul să prezinte - Verific ca lenjeria de pat să fie - Administrez prin injecţie i.m. - Pacientul resimte mai puţin
cefaleei şi posturii diminuarea cefaleei. bine întinsă, să nu aibă cute. 1 fiolă Algocalmin. durerea.
inadecvate. - Pacientul să fie - Masez zonele expuse la escare şi - Pacientul este echilibrat fizic
echilibrat fizic şi psihic. ajut pacientul să găsească o poziţie şi psihic.
în care să simtă cât mai puţin
durerea.
Ziua 3 - Stare de disconfort - Pacientul să prezinte - Mă asigur că lenjeria de pat nu-l - Administrez prin injecţie i.m. - Pacientul resimte mai puţin
provocată de diminuarea până la incomodează pe pacient, nu are cute. 1 fiolă algocalmin. cefaleea.

59
 cefaleea relativă şi dispariţie a cefaleei. - Masez zonele predispuse la escare - Pacientul este echilibrat fizic
de poziţia antalgică - Pacientul să fie şi învăţ pacientul să-şi shimbe şi psihic.
impusă de cefalee. echilibrat fizic şi psihic. poziţia, să-şi găsească poziţii noi în
care să simtă mai puţin durerea.
4. Nevoia de a se - Alimentaţie şi - Pacientul să fie - Protejez lenjeria de pat cu muşama - Institui perfuzie cu Glucoză - Aport caloric deficitar;
alimenta și a se hidratare inadecvată echilibrat şi aleză; 10% 500 ml + 1 fiolă Vit. B6 - Inapetenţă.
hidrata. prin deficit datorată hidroelectrolitic, - ajut pacientul în timpul de 250 mg + 1 fiolă de Calciu - Ingesta:
refuzului nutriţional şi să prezinte vărsăturilor; gluconic. 500 ml. Glucoză,
alimentaţiei şi o stare de bine fără - îl învăţ să respire profund, îl - După terminarea acesteia, 500 ml. Ser fiziologic,
vărsăturilor. greţuri şi vărsături. încurajez. institui perfuzie cu soluţie 500 ml. soluţie Ringer,
- Fac bilanţul Ingesta - Excreta. Ringer 500 ml, ritmul de 250 ml. Manitol,
administrare fiind de 60 200 ml. Ceai;
picături/min. - Excreta:
- Instiui perfuzie cu ser 800 ml. Vărsături,
fiziologic 500 ml. 800 ml. Diureza,
250 ml. Transpiraţie;
- INGESTA /EXCRETA
1950 ml/1850 ml.
Ziua 2 Alimentaţie şi - Pacientul să fie - Protejez lenjeria cu muşama şi - Institui perfuzie cu Glucoză - Pacientul reuşeşte să ingere
hidratare inadecvate echilibrat din punct de aleză; 10% 500 ml + 1 fiolă Vit. B6 cei 200 ml. Ceai;
prin deficit datorită vedere nutriţional şi - Discut cu pacientul și-i explic de 250 mg. + 1 fiolă Calciu - Persistă inapetenţa;

60
 refuzului de ingera hidroelectrolitic. importanţa reluării hidratării pe cale gluconic. - Aportul caloric este în
alimente şi lichide, - Pacientul să poată orală. - După terminarea perfuziei cu continuare deficitar;
din cauza greţurilor. relua rehidratarea orală. - Îi servesc cu linguriţa 200 ml ceai Glucoză institui perfuzie cu - Persistă senzaţia de greaţă.
rece, cu pauze în care învăţ soluţie Ringer 500 ml. apoi cu
pacientul să respire profund când Ser fiziologic 500 ml.
apare senzaţia de greaţă.
Ziua 3 - Deficit alimentar - Pacientul să fie - Protejez lenjeria pacientului; - Institui succesiv perfuzie cu: - Pacientul întelege importanţa
şi hidric datorat echilibrat electrolitic şi - Discut cu acesta şi-i explic că - Soluţie Ringer 500 ml, reluării alimentaţiei şi
refuzului de a ingera nutriţional; reluarea alimentaţiei şi hidratării - Ser fiziologic 500 ml, hidratării orale şi cooperează.
alimente şi refuzului - pacientul să se poată orale este esenţială pentru - Glucoză 10% 250 ml + 1 - Ingeră în total în timpul zilei
parţial de a ingera hidrata şi alimenta pe însănătoşirea lui. fiolă MgSO4 + 1 fiolă Calciu 500 ml ceai, dar încă refuză
lichide cauzat de cale orală. - Servesc pacientul cu 500 ml ceai gluconic + 1 fiolă Vit. C. alimentaţia orală pe motiv că-i
senzaţia de greaţă. rece, fracţionat în mai multe reprize. - Manitol 125 ml. provoacă greţuri;
- Fac bilanţul lichidelor - În timpul zilei pacientul
primite de pacient. primeşte în total 1975 ml
lichide.
5. Nevoia de a - Eliminare - Pacientul să prezinte - Supraveghez pacientul în timpul - Administrez Torecan - Numărul episoadelor de
elimina. inadecvată diminuarea vărsăturilor; vărsăturilor; 1fiolă/8 ore prin injecţie i.m.; vărsături scade;
manifestată prin - Pacientul să prezinte - Colectez vărsăturile şi le evaluez - Institui perfuzie cu Manitol - Vărsături: 800 ml.
vărsături şi oligurie. eliminări fiziologice în cantitativ; 250 ml. - Diureză: 800 ml.
limite normale. - După vărsătură ofer pacientului un - Scaun: 0

61
 pahar cu apă pentru a-şi clăti gura; - Transpiraţie: 250 ml.
- Evaluez cantitativ eliminările
pacientului.
Ziua 2 - Eliminare - Pacientul să prezinte - Protejez lenjeria de pat şi cea a - Administrez prin injecţie i.m. - Numărul episoadelor de
inadecvată diminuarea numărului pacientului pentru a nu se murdări în Torecan 1 fiolă/8 ore.. vărsături este în scădere.
manifestată prin episoadelor de vărsătură; timpul vărsăturii; - Institui perfuzie cu Manitol - Ingesta:
vărsături şi oligurie. - Pacientul să prezinte - Ajut pacientul în timpul 250 ml. - 500 ml. Glucoză;
eliminări fiziologice în vărsăturilor. - Fac bilanţul Ingesta – - 500 ml. soluţie Ringer
limite normale. - Colectez vărsăturile şi le evaluez Excreta. - 500 ml. Ser fiziologic
cantitativ; - 250 ml. Manitol
- După vărsătură ofer pacientului un - 200 ml. ceai.
pahar cu apă pentru a-şi clăti gura. Excreta:
- 800 ml. diureza
- 800 ml. vărsătură
- 250 ml. transpiraţie.
- Scaun =0
- INGESTA/ EXCRETA:
- 1950 ml/1850 ml.

62
 Ziua 3 - Eliminare - Pacientul să nu mai - Protejez lenjeria cu muşama şi - Administrez prin injecţie i.m. - Episoadele de vărsătură scad
inadecvată prezinte vărsătură; aleză. Torecan 1 fiolă/8 ore. ca intensitate şi cantitate.
manifestată prin - Pacientul să prezinte - Ajut şi încurajez pacientul în - Fac bilanţul INGESTA – - INGESTA:
vărsătură (2 eliminări fiziologice în timpul vărsăturilor. EXCRETA. 125 ml Manitol,
episoade de limite normale. - După vărsătură ofer pacientului un 500 ml Soluţie Ringer,
vărsătură/zi) şi lipsa pahar cu apă pentru a-şi clăti gura. 250 ml Glucoză 10%,
scaunului. - Colectez şi evaluez cantitativ 500 ml Ser fiziologic,
vărsătura. 500 ml ceai,
100 ml suc de fructe.
- EXCRETA:
1000 ml diureză,
400 ml vărsături,
300 ml transpiraţii,
200 ml respiraţie;
- INGESTA/ EXCRETA:
- 1975 ml/1900 ml.
6. Nevoia de a se - Insomnie datorată - Pacientul să - Asigur un mediu corespunzător - Administrez 1 fiolă - Pacientul reuşeşte să
odihni. durerii, posturii beneficieze de un somn pentru ca pacientul să se poată Algocalmin prin injecţie i.m. adoarmă, dar somnul este
inadecvate şi corespunzător cantitativ odihni. discontinuu din cauza durerii
mediului spitalicesc. şi calitativ. persistente
Ziua 2 - Dificultate în a se - Pacientul să se - Asigur un mediu corespunzător - Administrez prin injecţie - Pacientul doarme dar somnul

63
 odihni manifestată odihnească iar somnul să caracterizat prin luminozitate i.m.: 1 fiolă Algocalmin, nu este îndestulător cantitativ
prin insomnie fie fără întreruperi şi redusă, linişte, temperatură şi 1 fiolă Diazepam. din cauza întreruperilor
datorată cefaleei şi suficient ca durată. umiditate normale pentru ca cauzate de cefalee.
posturii inadecvate. pacientul să se poată odihni.
Ziua 3 - Dificultate relativă - Pacientul să se - Asigur un mediu corespunzător - Administrez prin injecţie - Pacientul se odihneşte,
în a se odihni odihnească suficient iar pentru ca pacientul să se poată i.m.: somnul este liniştit şi fără
datorită cefaleei somnul să fie liniştit şi odihni. - Algocalmin 1 fiolă; întreruperi.
intermitente şi fără întreruperi. - Diazepam 1 fiolă.
relative.
7. Nevoia de a - pacientul prezintă - Diminuarea anxietăţii - Furnizez pacientului informaţiile - administrez Diazepam 1 - Pacientul prezintă
învăța. anxietate datorată pacientului. despre boala lui; fiolă. diminuarea anxietăţii, are
internării în spital şi - Pacientul să cunoască - îl încurajez şi îl asigur că încredere în medici şi asistente
necunoaşterii evoluţia bolii. eficacitatea îngrijirilor şi şi are noţiuni generale despre
prognosticului bolii, tratamentului vor duce la un bun evoluţia bolii.
manifestată prin prognostic.
iritabilitate şi
îngrijorare.
Ziua 2 - Anxietate şi - Pacientul să-şi recapete - Discut cu pacientul, îl asigur că - continui medicația prescrisă. - Pacientul este mai liniştit,
senzaţie de încrederea în sine şi să starea lui actuală este reversibilă şi este mai încrezător în sine.
neputiinţă cauzată fie optimist. se va îmbunătăţi. - Vizitele membrilor familiei
de persistenţa - Pacientul să se - Îl asigur că va fi vizitat de familie şi încurajările acestora îl fac

64
 fotofobiei, a adapteze la mediul şi facilitez accesul acestora la mai optimist;
cefaleei, a bolii în spitalicesc. bolnav după ce iau măsuri pentru - Își însușește cunoștințe
general şi de - Pacientul să fie protecţia lor. despre boală.
adaptarea greoaie la echilibrat fizic şi psihic; - Îl asigur că doar îngrijirea,
mediul spitalicesc. - pacientul să aibă tratamentul şi supravegherea în
cunoștințe despre boala spital duc la vindecare.
sa.
8. Nevoia de a - Comunicare - Pacientul să prezinte - Asigur un mediu cu luminozitate — - Riscul unei infecţii la ochiul
comunica. senzorială diminuarea fotofobiei. redusă. drept este eliminat.
inadecvată datorată - Pacientul să - Efectuez toaleta oculară în special - Pacientul este mai liniştit
fotofobiei şi beneficieze de ajutor a ochiului drept pentru a preveni o
cecităţii ochiului care să suplinească eventuală infecţie.
drept. handicapul reprezentat - Discut cu pacientul şi îi răspund la
de cecitate şi fotofobie întrebările legate mediu, de perioada
din zi în care ne aflăm şi alte
întrebări la care nu poate afla
răspunsul singur datorită acestei
probleme.
Ziua 2 - Comunicare - Pacientul să prezinte - Discut cu ceilalţi pacienţi din salon — - Pacientul beneficiază de un
senzorială diminuarea până la şi îi conving să folosească cât mai mediu corespunzător
inadecvată datorită dispariţie a fotofobiei. puţin iluminatul artificial care-l fotofobiei sale.

65
 cecităţii ochiului - Pacientul să fie ajutat deranjează pe pacient. - Pacientul este echilibrat fizic
drept şi intoleranţei să suplinească cecitatea - Asigur un mediu cu luminozitate şi psihic.
pacientului la ochiului drept. redusă prin folosirea draperiilor.
lumina puternică. - Pacientul să fie - Discut cu pacientul şi-i răspund la
echilibrat fizic şi psihic. întrebări.
- Efectuez toaleta oculară.
Ziua 3 - Comunicare - Pacientul să nu mai - Realizez toaleta ochiului drept. — - Riscul de infecţie la ochiul
senzorială prezinte risc de infecţie - Discut cu pacientul, îl încurajez şi drept este eliminat.
inadecvată datorită la ochiul drept. îi răspund la întrebări. - Pacientul este echilibrat fizic
cecităţii ochiului - Pacientul să fie ajutat şi psihic;
drept şi risc de să suplinească cecitatea - pacientul comunică cu
infecţie la ochiul ochiului drept. echipa medicală.
drept.

66
Cazul 2
Culegerea datelor
Date personale:
Nume și prenume: H. R.;
Sex: masculin;
Vârsta: 30 de ani;
Domiciliul: Dudeștii Vechi;
Ocupația: fără ocupație, mai lucrează cu ziua;
Starea civilă: necăsătorit;
Condiții de locuit: mediul rural, la casă, condiții modeste de viață.
Data internării: 12.02.2019.
Motivele internării: febră mare (39,5°C), cefalee intensă, vărsături alimentare, fotofobie,
agitaţie, stare de rău generală.
Diagnostic la internare: meningită bacteriană.
Diagnostic la 72 ore de la internare: meningită meningococică.
Antecedente heredocolaterale: fără importanță, tatăl decedat în urmă cu 2 luni, neagă boli
infecto - contagioase în familie.
Antecedente personale: fractură antebraţ drept în urmă cu 2 ani. Neagă alte antecedente.
Comportamente și obișnuinţe ale pacientului: fumează, consumă alcool ocazional.
Istoricul bolii: cu aproximativ 18 ore înainte de internare, boala a debutat brusc cu febră,
cefalee intensă, vărsături alimentare, fotofobie, stare de rău general. Mama îi administrează
oral un comprimat de algocalmin, dar ingerarea acestuia îi provoacă vărsătură. Simptomele
persistă, motiv pentru care este transportat de un vecin la UPU unde după examinare este pus
diagnosticul de meningită şi primeşte bilet de trimitere la Secţia de Boli infecţioase a
Spitalului Orășenesc Sânnicolaul Mare.

67
b.Culegerea datelor despre pacient în funcție de nevoile fundamentale:
1. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație este afectată
Pacientul prezintă căi respiratorii superioare libere și integre, toracele este normal conformat
sonoritate pulmonară, murmur vezicular și respirație normală amplă cu o frecvență de
21respirați /min. Tuse seaca, zgomote cardiace egale, ritmice, bine bătute 90p/min ,TA=
155/90mmHg.În momentul de față din cauza bolii pacienta prezintă tahipnee.
Manifestări de independență:
-frecvența respiratorie 18 r/min
-respirație ritmică
-toracele normal conformat
-sonoritate pulmonară prezentă și murmur vezicular fiziologic
-mucoasă respiratorie umedă
-zgomote cardiace ritmice
Manifestări de dependență:
-tahipnee
-tahicardie
-tuse seaca
-modificari ale tensiunii arteriale
2. Nevoia de a bea și a manca este afectată
Pacientul sevește mesele de obicei cu un orar regulat. În momentul de față pacientul prezintă
inapetență cauzata de greturi si cefalee
Manifestări de independență:
-alimentație echilibrată
-hidratare suficientă circa 2l/zi
Manifestări de dependență:
-inapetență, greturi;
-cefalee;
3. Nevoia de a elimina este afectată
Pacientul prezintă micțiuni reduse cantitativ, având culoare galben inchisă, tulbure și o
diureză de 800ml/24h, scaune normale, varsături.
Manifestări de independență:
-micțiuni normale
-diureză 1500 ml/24h
-scaun 1/zi aspect normal
68
Manifestări de dependență:
-varstăuri
-oligurie
4. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură este afectată
Pacientul are o poziţie inadecvată datorită durerii, vertij
Manifestări de independență:mobilizare activă
Manifestări de dependență:greutate în a se ridica
5.Nevoia de a dormi și a se odihni este afectată
Pacientul nu se poate odihni corespunzător din cauza durerii, a vărsăturilor.
Manifestări de independență:somn odihnitor de 6-7 ore.
Manifestări de dependență:somn perturbat
6. Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca este afectată
Pacientul prezintă dezinteres faţă de ţinuta vestimentară,are dificultăți în a se îmbrăca şi dezbrăca
datorită durerii şi poziţiei antalgice caracteristice
Manifestări de independență:nevoia poate fii satisfăcută fără dificultate
Manifestări de dependență:greutate în a se îmbrăca și dezbrăca.
7. Nevoia de a și menține temperatura corpului în limite normale este afectată
Pacientul prezinta temperatura de t° = 39,5°C - febră moderată, transpiratii nocturne.
Manifestări de independență:temperatura limite normale,tegumente calde
Manifestări de dependență:transpiratii nocturne
8. Nevoia de a fii curat îngrijit de a și proteja tegumentele și mucoasele este afectată
Manifestări de independență:nevoia poate fii satisfăcută fără dificultate
Manifestări de dependență:parul murdar si gras,in dezordine
9. Nevoia de a evita pericolele este afectată
Pacientul se adaptează mediului în care trăiește și lucrează, evită pe cât posibil conflictele.
Despre starea sa actuală de sănătate cunoaște foarte puține, este foarte încrezător în faptul că
se va face bine și se va întoarce la familie. Pacientul prezintă dureri din cauza bolii.
Manifestări de independență:pacientul se poate orienta fără dificultate
Manifestări de dependență:risc de complicatii, anxietate, redoare intensa de ceafa, cefalee
puternica
10. Nevoia de a comunica este afectată
Pacientul comunică cadrelor verbal răspunzând la întrebările medicale şi pune la rândul lui
întrebări;
Manifestări de independență:comunică cu cei din jur
69
Manifestări de dependență: funcţia vizuală este diminuată din cauza fotofobiei
11. Nevoia de a acționa conform propriilor convingeri și valori,de a practica religia
nu este afectată
Pacientul este de religie ortodoxă,este o persoană cu frica lui Dumnezeu. Se roagă zilnic
pentru sănătatea ei și a familiei, dorește mult să se vindece.
Manifestări de independență:actionează conform propiei credințe și valori
12. Nevoia de a preocupat în vederea realizări este afectată
Pacientul afirmă că dezinteres in ceea ce priveste realizarea
Manifestări de independență:este realizată profesional,are un rol important în familie
Manifestări de dependență:neputinta
13. Nevoia de a se recreea
Pacientul prezinta disconfort din cauza durerii, imposibilitatea de a citi sau viziona programe TV
datorită fotofobiei şi spitalizării.
Manifestări de independență:
-destindere: stare de relaxare
-satisfactie: sentiment de multumire, de plăcere
Manifestări de dependență: neplăcerea de a efectua activităti recreative
14. Nevoia de a învăța cum să-ti păstrezi sănătatea nu este afectată
Pacientul se interesează de boala lui, colaborează cu echipa medicală la tot ce i se cere.
Manifestări de independență:pacientul este interesat să învețe tot ce este necesar pentru a-și
păstra sănătatea.

70
 PLANUL DE NURSING AL PACIENTULUI H. R.
Nevoia Problema Obiective Intervenții autonome Intervenții delegate Evaluare
fundamentală
1 2 3 4 5 6
1. Nevoia de a evita -Vulnerabilitate faţă - Pacientul să - Măsor şi notez: T.A., puls, respiraţia. - După recoltare administrez - TA = 150/90 mmHg,
pericolele. de pericole datorată beneficieze de un - Pregătesc pacientul pentru puncţia prin injecţie i.v: - Puls = 80 bătăi/min.;
procesului infecţios mediu care să nu-i lombară şi particip la efectuarea acesteia. - Cefotaxime 2 flacoane/8 ore, - Respiraţie =19 r/min.
şi manifestată prin agraveze starea. - Transport LCR recoltat la laborator -Dexametazonă 1 fiolă/12 ore. - LCR la puncţie hipoton,
risc de complicaţii - Pacientul să pentru analize. - Institui perfuzie cu Manitol tulbure, purulent, de
şi evoluţie beneficieze de un - Recoltez sânge pentru: VSH, uree, 125 ml. culoare galben-verzuie.
nefavorabilă. tratament corect creatinină, TGO, TGP. - Reacţia Pandy intens
aplicat şi să nu pozitivă (++++),
prezinte risc de 820 elemente în sediment
complicaţii. din care 90% P.N.
- VSH = 35 mm/h
- Uree = 39 mg/dl
- Creatinină = 1,18 mg/dl
- TGO = 15 ui
- TGP = 19 ui.
- Pacientul este în
continuare vulnerabil

71
 datorită procesului
infecţios.
Ziua 2 - Risc de evoluţie - Evoluţia pacientului - Măsor şi notez: T.A., puls, respiraţie. - Administrez prin injecţie i.v: - TA = 140/80 mmHg,
nefavorabilă şi de să fie pozitivă; - Cefotaxime 2 flacoane/8 ore, - Puls = 75 bătăi/min,
complicaţii datorat - pacientul să nu - Dexametazonă 1 fiolă/6 ore. - Respiraţie = 18 r/min.
procesului infecţios prezinte risc de - Institui perfuzie cu Manitol - Pacientul este în
complicaţii. 125 ml. continuare vulnerabil şi
prezintă risc de evoluţie
nefavorabilă şi complicaţii.
Ziua 3 -Vulnerabilitate faţă - Evoluţia pacientului - Măsor şi notez: TA, puls, respiraţie. - Administrez prin injecţie i.m: - TA = 120/65 mmHg;
de pericole să fie în continuare Cefotaxime 2 flacoane/8 ore, - Puls = 71 bătăi/min
manifestată prin risc bună. Dexametazonă 1 fiolă/6 ore. - Respiraţie = 18 r/min.
de complicaţii. - Pacientul să nu - Institui perfuzie cu Manitol - Pacientul evoluează
prezinte risc de 250 ml. pozitiv, dar încă este
complicaţii. vulnerabil datorită
- Pacientul să procesului infecţios.
beneficieze de o
administrare corectă a
tratamentului.

2. Nevoia de a-și - Hipertermie - Pacientul să nu mai - Aerisesc încăperea; - Administrez prin injecţie i.m. - Febra persistă,

72
 păstra manifestată prin prezinte febră. - asigur pacientului îmbrăcăminte lejeră. 1 fiolă Algocalmin. T = 39,1ºC – febră ridicată.
temperatura febră ridicată - Măsor şi notez tº.
corpului în limite datorată procesului
fiziologice. infecţios.
Ziua 2 - Febră moderată - Pacientul să prezinte - Aerisesc încăperea şi asigur - Administrez prin injecţie i.m. - Pacientul prezintă
cauzată de procesul diminuarea febrei. îmbrăcăminte lejeră. 1 fiolă Algocalmin. diminuarea febrei:
infecţios. - Măsor şi notez tº. tº = 38,9ºC – febră
moderată.
Ziua 3 - Hipertermie - Pacientul să prezinte - Aerisesc încăperea, asigur pacientului - Administrez prin injecţie i.m. - Pacientul prezintă
manifestată prin scăderea temperaturii îmbrăcăminte curată şi lejeră. 1 fiolă Algocalmin. diminuarea febrei:
febră moderată corpului până la - Măsor şi notez T. T = 38,6ºC.- febră
datorată procesului valorile normale. moderată.
infecţios.

3. Nevoia de a se - Alimentaţie şi - Pacientul să fie - Protejez lenjeria de pat cu muşama şi - Institui succesiv perfuzie cu: - Pacientul primeşte prin
alimenta și a se hidratare deficitară echilibrat aleză; - Glucoză 10% 250 ml + 2 fiole perfuzie 1875 ml lichide.
hidrata. prin deficit datorată hidroelectrolitic şi - ajut pacientul în timpul vărsăturilor; Vit.C + 1 fiolă Calciu gluconic. - 250 ml Glucoză 10%.
inapetenţei, nutriţional. - îl învăţ să respire profund, îl încurajez. - Ser fiziologic 500 ml. - 500 ml Ser fiziologic.
greţurilor şi - Fac bilanţul Ingesta - Excreta. - Soluţie Ringer 500 ml. - 500 ml Soluţie Ringer.
vărsăturilor. - Glucoză 5% 500 ml + 1 fiolă - 500 ml glucoză 5%
Vit. B6. + 1 fiolă MgSO4. - 125 ml Manitol.
- Fac bilanţul lichidelor

73
 administrate.
Ziua 2 - Alimentaţie şi - Pacientul să fie - Protejez lenjeria de pat cu muşama şi - Institui succesiv perfuzie cu: - Pacientul bea 200 ml ceai,
hidratare deficitară echilibrat aleză. - Glucoză 10% 250 ml + Vit C cu pauze în care simte
manifestată prin hidroelectrolitic şi - Discut cu pacientul privind importanţa 2 fiole + Calciu gluconic 1 senzaţia de greaţă.
deshidratare şi aport nutriţional. reluării hidratării orale. fiolă. - Pacientul primeşte în total
caloric deficitar, - Pacientul să reia - Servesc pacientul cu 200 ml ceai - Ser fiziologic 500 ml. 2075 ml lichide:
datorată inapetenţei, hidratarea orală. îndulcit rece. - Soluţie Ringer 500 ml. 125 ml Manitol,
greţurilor, - Glucoză 5% 500 ml. + Vit B6 500 ml Ser fiziologic,
vărsăturilor, 1 fiolă + MgSO4. 500 ml Glucoză 5%,
cefaleei. - Fac bilanţul lichidelor primite 500 ml Soluţie Ringer,
de pacient. 250 ml Glucoză 10%,
200 ml ceai.
- Pacientul nu se poate
alimenta oral din cauza
senzaţiei de greaţă şi
vărsăturilor.

74
 Ziua 3 - Refuz de a se - Pacientul să prezinte - Protejez lenjeria pacientului. - Institui succesiv perfuzie cu: - Pacientul bea 400 ml ceai
alimenta şi apetit într-un timp cât - Servesc pacientului în cursul zilei 400 - Glucoză 5% 500 ml + 2 fiole în doze mici şi repetetate,
dificultate în a se mai scurt. ml ceai rece şi îndulcit. Piracetam + 1 fiolă MgSO4 + 2 dar ingerarea ceaiului îi
hidrata datorită - Pacientul să fie fiole Vit C. provoacă vărsătură.
inapetenţei, echilibrat - Ser fiziologic 500 ml, - Pacientul primeşte în total
greţurilor şi hidroelectrolitic. - Soluţie Ringer 500 mi. în timpul zilei 2150 ml:
vărsăturilor. - Fac bilanţul alimentelor 400 ml ceai,
primite de pacient. 250 ml Manitol,
500 ml glucoză 5%,
500 ml Ser fiziologic,
500 ml Soluţie Ringer.
4. Nevoia de a - Eliminare - Pacientul să prezinte - Supraveghez pacientul în timpul - Administrez prin injecţie i.v: INGESTA = 1875 ml.
elimina. inadecvată diminuarea vărsăturilor; - 1 fiolă Torecan/8 ore. EXCRETA = 1950 ml:
manifestată prin vărsăturilor; - Colectez vărsăturile şi le evaluez - 1 fiolă Quamatel/12 ore. - 500 ml diureză,
vărsături şi oligurie. - Pacientul să prezinte cantitativ; - Măsor diureza bolnavului. - 900 ml vărsătură,
eliminări fiziologice - După vărsătură ofer pacientului un - Urmăresc celelalte eliminări. - 300 ml transpiraţie,
în limite normale. pahar cu apă pentru a-şi clăti gura; - Fac bilanţul INGESTA – - 200 ml respiraţie.
- Evaluez cantitativ eliminările EXCRETA. - 50 ml prin scaun.
pacientului. INGESTA/ EXCRETA:
- 1875 ml/1950 ml,
dezechilibru.

75
 - Pacientul a prezentat
scaun
Ziua 2 - Eliminare - Pacientul să prezinte - Protejez lenjeria de pat cu muşama şi - Administrez prin injecţie i.m: - Vărsăturile persistă dar
inadecvată diminuarea aleză. - 1 fiolă Torecan/8 ore. scad cantitativ.
manifestată prin vărsăturilor. - Ajut şi încurajez pacientul în timpul - 1 fiolă Quamatel/12 ore. - Scaunul este în continuare
vărsătură şi lipsa - Pacientul să prezinte vărsăturilor. - Măsor şi notez diureza. absent.
scaunului. eliminări fiziologice - După vărsătură ofer pacientului un - Urmăresc celelalte eliminări. - INGESTA = 2075 ml.
în limite normale. pahar cu apă pentru a-şi clăti gura. - Fac bilanţul INGESTA – - EXCRETA = 200 ml.
- Colectez vărsătura şi o evaluez EXCRETA. 800 ml diureză,
cantitativ. 700 ml vărsătură,
300 ml transpiraţie,
200 ml respiraţie.
INGESTA/ EXCRETA
- 2075 ml/2000 ml.

76
 Ziua 3 - Eliminare - Pacientul să prezinte - Protejez lenjeria cu muşama şi aleză. - Administrez prin injecţie i.m: - INGESTA = 2150 ml.
inadecvată un număr mai mic de - Ajut şi încurajez pacientul în timpul - 1 fiolă Quamatel/12 ore. - EXCRETA = 2000 ml:
manifestată prin episoade de vărsătură. vărsăturilor. - 1 fiolă Torecan/8 ore. 1050 ml diureză,
vărsătură şi lipsa - Pacientul să prezinte - După vărsătură ofer pacientului un - Măsor şi notez diureza 500 ml vărsătură,
scaunului. eliminări fiziologice pahar cu apă pentru a-şi clăti gura. bolnavului. 250 ml transpiraţie
în limite normale. - Colectez vărsătura şi o evaluez - Urmăresc celelalte eliminări. 200 ml respiraţie.
cantitativ. - Fac bilanţul INGESTA – - INGESTA/ EXCRETA:
EXCRETA. - 2150 ml/2000 ml.
- Scaunul este absent în
continuare datorită lipsei
alimentaţiei orale.
5. Nevoia de a se - Dificultate în a se - Pacientul să - Asigur un microclimat caracterizat prin - Administrez prin injecţie i.m: - Pacientul nu mai este
odihni. odihni datorată beneficieze de un linişte, luminozitate redusă, temperatura - 1 fiolă Algocalmin, agitat.
cefaleei fotofobiei, somn corespunzător 18-25ºC. - 1 fiolă Diazepam. - Pacientul adoarme, dar se
mediului spitalicesc calitativ şi cantitativ. - Discut cu pacientul şi încerc să-l trezeşte brusc din cauza
şi agitaţiei. - Pacientul să nu mai liniştesc. cefaleei.
fie agitat.
Ziua 2 - Insomnie cauzată - Pacientul să se - Asigur un microclimat caracterizat - Administrez prin injecţie i.m: - Pacientul adoarme dar
de cefalee, poziţie poată odihni, somnul prin linişte, luminozitate redusă, - Algocalmin 1 fiolă, somnul este întrerupt de
antalgică, redoare să fie corespunzător temperatura 18 – 25 ºC. - Diazepam 1 fiolă. treziri repetate cauzate de
de ceafă, ușoară cantitativ şi calitativ. cefalee.

77
 stare de agitaţie. - Pacientul doarme în total
6 ore/zi.
Ziua 3 - Dificultate în a se - Pacientul să - Asigur condiţiile de mediu necesare - Administrez prin injecţie i.m.: - Pacientul adoarme,
odihni datorată beneficieze de un pentru ca pacientul să se poată odihni: - Algocalmin 1 fiolă; trezirile sunt mai rare decât
fotofobiei, cefaleei, somn liniştit, fără linişte, iluminat redus ca intensitate, - Diazepam 1 fiolă. în ziua precedentă.
hiperesteziei întreruperi. temperatura 18 - 25ºC. - Pacientul însumează
cutanate, poziţiei aproximativ 8 ore somn.
antalgice.
6. Nevoia de a se - Alterarea Pacientul să prezinte - Asigur un mediu caracterizat prin - Administrez prin injecţie i.m. - Durerea diminuă ca
mișca și a avea o confortului fizic din diminuarea cefaleei şi luminozitate redusă, linişte. 1 fiolă Algocalmin. intensitate după
bună postură. cauza cefaleei, a fotofobiei. - Verific ca aşternuturile să fie întinse, să administrarea antialgicului,
fotofobiei, şi a - Pacientul să fie nu prezinte cute. dar la scurt timp reapare cu
poziţiei antalgice. echilibrat fizic şi - Ajut pacientul să-şi găsească o poziţie aceiaşi intensitate.
psihic. în care să simtă cât mai puţin durerea. - Fotofobia persistă.
- Bolnavul este agitat și nu
se poate mișca așa cum ar
dori.
Ziua 2 - Disconfort fizic - Pacientul să prezinte - Verific ca lenjeria de pat să fie întinsă, - Administrez prin injecţie i.m. - Cefaleea diminuă ca
manifestat prin diminuarea cefaleei şi să nu prezinte cute, să fie curată. 1 fiolă Algocalmin intensitate.
cefalee, fotofobie, fotofobiei. - Asigur un mediu caracterizat prin - Fotofobia şi poziţia
poziţie antalgică, linişte, iluminare redusă, temperatura 18 antalgică persistă.

78
 cauzat de procesul – 25ºC.
infecţios.
Ziua 3 - Disconfort cauzat - Pacientul să prezinte - Înlătur factorii care ar putea provoca - Administrez prin injecţie i.m. - Cefalea și artralgiile se
de cefalee, artralgii, stare de confort prin disconfort pacientului (cutele lenjeriei, 1 fiolă Algocalmin. diminuează ca intensitate.
hiperestezie diminuarea cefaleei, a lenjerie murdară sau incomodă, zgomot). - Hiperestezia cutanată
cutanată. artralgiilor şi persistă.
hiperesteziei
cutanate.
- Pacientul să fie
echilibrat fizic şi
psihic.
7. Nevoia de a-și - Disconfort fizic - Pacientul să fie - Asigur pacientului lenjerie curată şi — - Pacientul este curat, nu
păstra tegumentele datorat dificultăţii în curat, îngrijit, să nu comodă. prezintă risc de apariţie a
curate, nealterate. a se mişca, a se prezinte risc de - Ajut pacientul să-şi schimbe poziţia în escarelor.
îmbrăca – dezbrăca, alterare a integrităţii pat.
spăla şi îngriji. tegumentelor şi - Masez părţile corpului predispuse la
mucoaselor. escare.
Ziua 2 - Disconfort cauzat - Pacientul să - Asigur pacientului îmbrăcăminte curată — - Pacientul înţelege
de dependenţa în a beneficieze de ajutor şi lejeră. importanţa repaosului.
se mişca, îmbrăca – în a se îmbrăca – - Ajut pacientul să-şi shimbe poziţia în - Pacientul este curat,
dezbrăca şi de dezbrăca, a-şi efectua pat. îngrijit.

79
 repaosul la pat. toaleta tegumentelor - Masez regiunile predispuse la escare. - Riscul de escare este
şi mucoaselor. - Discut cu pacientul şi-i explic eliminat.
- Pacientul să importanţa repaosului pentru
înţeleagă importanţa însănătoşire.
repaosului la pat
pentru însănătoşire.
Ziua 3 - Stare de disconfort - Pacientul să - Ajut pacientul în satisfacerea nevoii de — - Pacientul este curat,
cauzată de suplinească cu a-şi păstra tegumentele şi mucoasele îngrijit.
fotofobie, de ajutorul cadrelor integre şi curate prin efectuarea toaletei. - Salonul un mediu potrivit
dependenţa în a se medicale dependenţa - Îi conving pe ceilalţi pacienţi să fotofobiei lui.
îmbrăca, a-şi face în satisfacerea acestei utilizeze cât mai puţin iluminatul - Pacientul să fie echilibrat
toaleta. nevoi. artificial. psihic.
- Pacientul să
beneficieze de un
mediu cu iluminare
redusă ca intensitate.
- Pacientul să fie
echilibrat psihic.
8. Nevoia de a - Anxietate - Diminuarea - Discut cu pacientul, îl încurajez, îl ajut — - Pacientul prezintă
învăța. manifestată prin anxietăţii pacientului. să-şi exprime temerile, îi furnizez diminuarea anxietăţii,
iritabilitate datorată - Pacientul să informaţii despre boala sa, despre începe să aibă încredere în

80
 internării şi cunoască evoluţia evoluţia ei, despre tratament. personalul medical.
necunoaşterii bolii. - Îl asigur că îngrijirea şi tratamentul vor - Pacientul are noţiuni
prognosticului bolii. - Pacientul să fie duce la vindecare. generale despre boala sa şi
echilibrat psihic. evoluţia ei.
Ziua 2 - Anxietate - Pacientul să prezinte - Discut cu pacientul, îi explic — - Pacientul este mai relaxat,
manifestată prin diminuarea anxietăţii importanţa pe care o au îngrijirea şi mai optimist şi mai
nelinişte provocată şi să nu mai perceapă tratamentul din spital pentru încrezător în sine.
de necunoaşterea spitalul ca un mediu însănătoşirea sa, şi îl asigur că toate - Pacientul este echilibrat
mediului spitalicesc ostil şi restrictiv. activităţile cadrelor medicale au ca scop psihic.
pe care pacientul îl - Pacientul să fie însănătoşirea lui. - bolnavul are cunoștințe
percepe ca fiind echilibrat psihic. despre boala sa.
relativ ostil.
9. Nevoia de a - Risc de afectare a - Pacientul să prezinte - Învăţ pacientul să facă exerciţii de — - TA = 110/60 mmHg,
respira și a avea o circulaţiei şi valorile TA, puls, respiraţie, exerciţii de relaxare. - Puls = 70 bătăi/min.
bună circulație. respiraţiei datorat respiraţie în limite - Învăţ pacientul să tuşească, să - Respiraţie = 17 r/min.
repaosului prelungit normale. expectoreze secreţiile în exces. - Pacientul ştie să facă
la pat. - Pacientul să nu - Asigur pacientului îmbrăcăminte lejeră exerciţii de respiraţie,
prezinte risc de care să nu stânjenească circulaţia şi cunoaşte importanţa
complicaţii respiraţia. schimbării poziţiei.
circulatorii şi - Efectuez masaj pentru îmbunătăţirea
respiratorii. circulaţiei.

81
 - Învăţ pacientul să-şi schimbe poziţia la
intervale de aproximativ 4 ore.
Ziua 2 - Risc de apariţie a - Pacientul să nu - Învăţ şi ajut pacientul să facă exerciţii — Pacientul face mişcări.
escarelor şi prezinte risc de de respiraţie. - TA = 115/65 mmHg
complicaţiilor complicaţii - Învăţ pacientul să facă gimnastică în - Puls = 70 bătăi/min.
respiratorii şi circulatorii, pat. - Respiraţie = 17/min.
circulatorii datorită respiratorii şi de - Încurajez pacientul să se ridice şi îl - Riscul de complicaţii este
repaosului prelungit escare. susţin. eliminat.
la pat. - Îl ajut să facă mişcări.
- Îl învăţ să tuşească şi să elimine
secreţiile.
- Masez zonele predispuse la escare.
- Asigur îmbrăcăminte lejeră care să nu
stânjenească circulaţia şi respiraţia.
- Măsor TA, puls, respiraţie.
10. Nevoia de a fi - Senzaţie de - Pacientul să fie - Discut cu pacientul, îl încurajez, îl — - Pacientul este mai
preocupat de neputinţă şi echilibrat psihic. asigur de importanţa sa în familie. încrezător în sine.
realizarea de sine. devalorizare cauzată - Pacientul să-şi - Facilitez legătura pacientului cu - Pacientul este echilibrat
de boală. recapete încrederea în familia, pentru recâştigarea încrederii psihic.
sine. pacientului în sine.

82
Cazul 3
Culegerea datelor
a. Date personale:
Nume și prenume: L. C.
Sex: feminin
Vârsta: 15 de ani
Domiciliul: Sânnicolau Mare
Ocupația: elevă
Starea civilă: necăsătorită
Condiții de locuit: la casă, condiții bune de viață.
Data internării: 25.02.2019
Motivele internării: febră, frisoane, cefalee puternică, fotofobie, vărsături, vertij.
Diagnostic la internare: meningită bacteriană.
Diagnostic la 72 ore de la internare: meningită meningococică.
Antecedente heredocolaterale: fără importanță.
Antecedente personale: apendicectomie la 9 ani. Neagă alte antecedente.
Comportamente și obișnuinţe ale pacientului: nu fumează, nu consumă alcool.
Istoricul bolii: În urmă cu aproximativ 24 ore înainte de internare, boala a debutat cu cefalee
intensă, febră, frisoane, vărsături, fotofobie, stare generală alterată. În tot acest timp părinții
pacientei îi administrează oral algocalmin şi emetiral de mai multe ori dar de fiecare dată
bolnava prezintă vărsătură. Simptomatologia se agravează iar părinţii transportă copilul la
UPU unde primeşte bilet de trimitere la Secţia Boli Infecţioase a Spitalului Orășenesc
Sânnicolau Mare.

b.Culegerea datelor despre pacient în funcție de nevoile fundamentale:

1. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație nu este afectată
Pacienta prezintă căi respiratorii superioare libere și integre, toracele este normal conformat
sonoritate pulmonară, murmur vezicular și respirație normală amplă cu o frecvență de 18
respirați /min. Mucoasa respiratorie este umedă cu secreții reduse. Zgomote cardiace egale,
ritmice, bine bătute 80p/min ,TA= 105/600mmHg.
Manifestări de independență:
-frecvența respiratorie 18 r/min
-respirație ritmică
-toracele normal conformat

83
-sonoritate pulmonară prezentă și murmur vezicular fiziologic
-mucoasă respiratorie umedă
-zgomote cardiace ritmice
2. Nevoia de a mânca și a bea este afectată
Pacienta sevește mesele de obicei cu un orar regulat. Prezintă mucoase de culoare roză , fără
ulcerații, gingiile sunt aderente la dinți. Masticația este ușoară,digestia lentă consumă zilnic
aproape 1800-2000 ml de lichide, prin consum de ceai, supe și apă minerală. În momentul de
față pacienta prezintă inapetență, greturi.
Manifestări de independență:alimentație echilibrată,hidratare suficientă circa 2l/zi
Manifestări de dependență:inapetență, greturi
3. Nevoia de a elimina este afectată
Pacienta prezintă oligurie, având o diureză de 800ml/24h, scaune normale, varsaturi,
transpiratii abundente
Manifestări de independență:
-micțiuni normale
-diureză 1500 ml/24h
-scaun 1/zi aspect normal
Manifestări de dependență:varsaturi, oligurie
4. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură este afectată
Pacienta are o poziţie inadecvată datorită durerii, vertij
Manifestări de independență:mobilizare activă
Manifestări de dependență:greutate în a se ridica
5. Nevoia de a dormi și a se odihni este afectată
Pacienta nu se poate odihni corespunzător din cauza durerii, a vărsăturilor.
Manifestări de independență:somn odihnitor de 6-7 ore.
Manifestări de dependență:insomnie
6. Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca este afectată
Pacienta prezintă dezinteres faţă de ţinuta vestimentară,are dificultăți în a se îmbrăca şi dezbrăca
datorită durerii şi poziţiei antalgice caracteristice
Manifestări de independență:nevoia poate fii satisfăcută fără dificultate
Manifestări de dependență:greutate în a se îmbrăca și dezbrăca.
7.Nevoia de a și menține temperatura corpului în limite normale este afectată
Pacienta prezintă temperatura de t° = 39,6°C - febră ridicată, transpiratii nocturne.
Manifestări de independență:temperatura limite normale,tegumente calde
84
Manifestări de dependență:transpiratii nocturne
8. Nevoia de a fii curat îngrijit de a și proteja tegumentele și mucoasele este afectată
Pacienta are un aspect îngrijit. este preocupată de aspectul său exterior
Manifestări de independență:nevoia poate fii satisfăcută fără dificultate
Manifestări de dependență:parul murdar si gras,in dezordine datorita cefaleei,pozitiei
inadecvate
9. Nevoia de a evita pericolele este afectată
Pacienta se adaptează mediului în care trăiește,evită pe cât posibil conflictele. Despre starea
sa actuală de sănătate cunoaște foarte puține, este foarte încrezătoare în faptul că se va face
bine și se va întoarce la familie. Pacienta prezintă dureri din cauza bolii.
Manifestări de independență:pacienta se poate orienta fără dificultate
Manifestări de dependență:durere,anxietate,risc de complicații
10.Nevoia de a comunica nu este afectată
Pacienta este o persoana comunicativă îi place să vorbească despre ea și familie.
Manifestări de independență:comunică cu cei din jur
11. Nevoia de a acționa conform propriilor convingeri și valori,de a practica religia -nu
este afectată
Pacienta este de religie ortodoxă,este o persoană cu frica lui Dumnezeu.Se roagă zilnic pentru
sănătatea ei și a familiei,dorește mult să se vindece.
Manifestări de independență:actionează conform propiei credințe și valori
12.Nevoia de a preocupat în vederea realizări nu este afectată
Pacienta este preocupată de viitorul ei, are note bune la şcoală;
Manifestări de independență:integritate fizică si psihică
13. Nevoia de a se recreea
Pacienta prezinta disconfort din cauza durerii, imposibilitatea de a citi sau viziona programe TV
datorită fotofobiei şi spitalizării.
Manifestări de independență: destindere: stare de relaxare, satisfactie: sentiment de
multumir, de plăcere.
Manifestări de dependență: neplăcerea de a efectua activităti recreative
14. Nevoia de a învăța cum să-ti păstrezi sănătatea nu este afectată
Pacienta se interesează de boala ei, colaborează cu echipa medicală la tot ce i se cere.
Manifestări de independență: pacienta este interesată să învețe tot ce este necesar pentru a-și
păstra sănătatea.

85
 PLANUL DE NURSING AL PACIENTEI L. C.

Nevoia Problema Obiective Intervenții autonome Intervenții delegate Evaluare

fundamentală
1 2 3 4 5 6
1. Nevoia de a evita -Vulnerabilitate faţă - Evoluţia pacientei să - Măsor şi notez: T.A., puls, - Administrez prin injecţie i.v: - TA = 105/60 mmHg
pericolele. de pericole fie pozitivă. respiraţia. - Ceftriaxonă 1 flacon/8 ore, - Puls = 70 bătăi/min
manifestată prin risc - Riscul de complicaţii - Pregătesc pacientul pentru Dexametazonă 1 fiolă/12 ore. - Respiraţie = 17 r/min
de evoluţie negativă a şi evoluţie negativă să puncţia lombară şi particip la - Piracetam 3 fiole/zi (2 fiole - - T = 36,8ºC
bolii şi risc de diminueze. efectuarea acesteia. dimineaţa, 1 fiolă - la prânz). - Evoluţia pacientei este
complicaţii. - Transport LCR recoltat la - Institui perfuzie cu Manitol bună, riscul de complicaţii
laborator pentru analize. 250 ml. este diminuat.
- Recoltez sânge pentru: VSH,
uree, creatinină, TGO, TGP.
Ziua 2 - Risc de evoluţie - Pacienta să beneficieze - Măsor şi notez: T.A., puls, - Administrez prin injecţie i.m.: - TA = 105/60 mmHg
nefavorabilă şi de o administrare respiraţie. - Ceftriaxonă 1 flacon/8 ore - Puls = 70 bătăi/min
complicaţii datorită corectă a tratamentului. - Dexametazonă 1 fiolă/12 ore. - Respiraţie = 17 r/min.
procesului infecţios. - Pacienta să nu mai - Piracetam 3 fiole/zi (2 fiole - - T = 36,6ºC.
prezinte risc de dimineaţa, 1 fiolă - la prânz). - Evoluţia este bună.
complicaţii. - Institui perfuzie cu Manitol
- Evoluţia stării 125 ml.
pacientei să fie

86
 favorabilă.
Ziua 3 - Vulnerabilitate faţă - Pacienta să nu mai fie - Măsor şi notez: TA, puls - Administrez prin injecţie i.v: - TA = 110/60 mmHg
de pericole datorată vulnerabilă, evoluţia respiraţie, T. - Ceftriaxonă 1 flacon/8 ore - Puls = 72 bătăi/min
procesului infecţios. stării ei să fie în - Pregătesc pacienta pentru puncţia - Dexametazonă 1 fiolă/12 ore. - Respiraţie = 17 r/ min
continuare bună. lombară efectuată cu scop de - Piracetam 3 fiole/ zi. T = 36,6º.
control. - La puncţia lombară de
- Îi explic pacientei necesitatea control LCR este clar,
acestei tehnici. normotensiv.
- Particip la efectuarea puncţiei. - Reacţia Pandy – negativă.
- Îngrijesc pacienta după puncţie; - Număr de elemente =
- îi explic faptul că trebuie să stea 3/mmc.
în pat fără să ridice capul cel puţin - Pacienta respectă indicaţiile
2 ore după puncţie pentru a nu privind repaosul după
apărea cefaleea. puncţie.
2. Nevoia de a se - Alimentaţie şi - Pacienta să fie - Discut cu pacienta, îi explic - Institui perfuzie cu Glucoză - Pacienta bea lichidele
alimenta și hidrata. hidratare deficitară echilibrată importanţa reluării alimentaţiei 5% 250 ml + 1 fiolă MgSO4 + oferite.
datorată lipsei hidroelectrolitic şi orale. 1 fiolă Calciu gluconic + 1 fiolă - Pacienta mănâncă iaurtul
apetitului. nutriţional. - Explorez preferinţele ei culinare Vit C. oferit.
- Pacienta să se şi aflu că îi plac produsele lactate. - Pacienta primeşte în total
alimenteze oral. - Servesc pacienta cu 175 g iaurt. 1850 ml lichide:
- În timpul zilei servesc pacienta 350 ml suc de fructe

87
 cu 500 ml suc de fructe, 400 ml 400 ml ceai
ceai rece, 250 ml lapte. 250 ml lapte
250 ml Glucoză
250 ml Manitol
100 ml din iaurt
- Apetitul este scăzut în
continuare.
Ziua 2 - Alimentaţie - Pacienta să prezinte - Servesc pacienta cu 500 ml lapte, - Institui perfuzie cu Glucoză - Pacienta serveşte lichidele
deficitară prin deficit apetit. unul din alimentele ei preferate. 5% 250 ml + 1 fiolă Vit C + 1 oferite şi iaurtul.
datorită inapetenţei. Pacienta să fie - Servesc pacienta cu carne de pui fiolă Calciu gluconic + 1 fiolă - Pacienta mănâncă o
echilibrată nutriţional. fiartă şi 175 g iaurt. MgSO4. cantitate neînsemnată din
- Ofer pacientei în timpul zilei 400 carnea de pui oferită.
ml ceai şi 500 ml suc de fructe. - Pacienta prezintă în
continuare apetit redus
Ziua 3 - Risc de alimentaţie - Pacienta să se - Servesc pacienta cu iaurt. - Pacienta începe să se
deficitară datorată alimenteze - Sub supravegherea mamei alimenteze mai bine fiind
inapetenţei. corespunzător. pacienta serveşte carne slabă fiartă impulsionată şi de faptul că
şi lapte. în curând se va externa
3. Nevoia de a - Eliminare - Pacienta să nu - Protejez lenjeria de pat cu - Institui succesiv perfuzie cu: - Pacienta nu prezintă nici un
elimina. inadecvată prin prezinte senzaţie de muşama şi aleză; - Glucoză 10% 250 ml + 2 fiole episod de vărsătură.
lipsa scaunului, greaţă. - ajut pacientul în timpul Vit.C + 1 fiolă Calciu gluconic. - Scaunul este absent.

88
 posibilă eliminare - Pacienta să prezinte vărsăturilor; - Ser fiziologic 500 ml. - INGESTA = 1600 ml;
inadecvată prin eliminări fiziologice în - îl învăţ să respire profund, îl - Soluţie Ringer 500 ml. - EXCRETA = 1500 ml:
vărsătură. limite normale. încurajez. - Glucoză 5% 500 ml + 1 fiolă 1200 ml diureză
- Pacienta să fie - Fac bilanţul Ingesta - Excreta. Vit. B6. + 1 fiolă MgSO4. 150 ml transpiraţie
echilibrată - Măsor şi notez diureza pacientei. - Fac bilanţul lichidelor 150 ml respiraţie.
hidroelectrolitic. - Urmăresc celelalte eliminări administrate. - INGESTA/ EXCRETA:
fiziologice. - 1600 ml/1500 ml.

Ziua 2 - Eliminare - Pacienta să prezinte - Explic pacientei că trebuie să se - Pacienta prezintă în cursul
inadecvată scaun. alimenteze pentru a avea scaun, serii scaun redus cantitativ.
manifestată prin lipsa - Pacienta să fie acesta fiind unul din semnele
scaunului. echilibrată fizic şi însănătoşirii.
psihic.
4. Nevoia de a-și - Afectarea integrităţii - Pacienta să beneficieze - Îndrum şi ajut pacienta să-şi - Aplic tratament local cu - Pacienta este curată,
păstra tegumentele tegumentelor datorită de tratarea corectă a efectueze toaleta tegumentelor şi Herpestop. îngrijită.
și mucoasele curate herpesului herpesului. mucoaselor. Pacienta îşi face singură
și intacte. perioronazal. - Pacienta să-şi păstreze toaleta.
curate tegumentele şi
mucoasele.
Ziua 2 - Alterarea integrităţii - Pacienta să fie - Discut cu pacienta şi o încurajez. - Aplic tratament local cu - Pacienta este echilibrată
tegumentelor şi echilibrată fizic şi Herpestop. fizic şi psihic.

89
 mucoaselor şi a psihic.
imaginii de sine
datorită herpesului
perioronazal.
Ziua 3 - Afectarea - Herpesul să evoluieze - Încurajez pacienta şi îi explic că - Aplic tratament local cu - Evoluţia herpesului este
integrităţii rapid spre vindecare. herpesul se va vindeca în curând. Herpestop. bună.
tegumentelor şi
mucoaselor datorită
herpesului
perioronazal.
5. Nevoia de a se - Dificultate în a - Pacienta să beneficieze - Asigur un microclimat - Administrez seara, înainte de - Pacienta doarme, somnul
odihni. dormi şi a se odihni de un somn odihnitor şi caracterizat prin linişte, culcare 1 comprimat este liniştit, fără întreruperi.
datorită anxietăţii suficient ca durată. luminozitate redusă, temperatura Nitrazepam oral. - Cefaleea dispare.
provocate de - Pacienta să nu mai 18-25ºC. - Administrez 1 fiolă
insomnie, cefaleea prezinte cefalee. - Discut cu pacienta şi încerc să o algocalmin prin injecţie i.m.
uşoară şi mediul liniştesc.
spitalicesc.

6. Nevoia de a se - Dificultate în a se - Pacienta să fie - Discut cu pacienta, încerc să-i - Pacienta este relaxată, se
recrea. recrea şi de a practica relaxată, să aibă aflu dorinţele, îi ofer reviste şi la simte mai bine, citeşte cu
religia datorită posibilitarea de a se cererea ei îi procur o carte de plăcere revistele şi este

90
 mediului spitalicesc. recrea. rugăciuni. bucuroasă de primirea cărţii
- Pacienta să fie de rugăciuni.
echilibrată fizic şi
psihic.
7. Nevoia de a - Anxietate - Diminuarea anxietăţii - Discut cu pacienta, o încurajez, o — - Pacienta prezintă
învăța. manifestată prin pacientei. ajut să-şi exprime temerile, îi diminuarea anxietăţii, începe
iritabilitate datorată - Pacienta să cunoască furnizez informaţii despre boala sa, să aibă încredere în
internării şi evoluţia bolii. despre evoluţia ei, despre personalul medical.
necunoaşterii - Pacienta să fie tratament. - Pacienta are noţiuni
prognosticului bolii. echilibrat psihic. - o asigur că îngrijirea şi generale despre boala sa şi
tratamentul vor duce la vindecare. evoluţia ei.

Epicriza: Pacienta în vârstă de 15 ani, normal dezvoltată, elevă, se internează pentru: febră, frisoane, cefalee, vertij, greţuri, vărsături, fotofobie,
stare generală alterată. Puncţia lombară evidenţiază LCR purulent, Reacţia Pandy este intens pozitivă, meningococ în cultură. S-a iniţiat
tratament cu Ceftriaxonă, Dexametazonă, Manitol, Piracetam cu evoluţie bună. Puncţia lombară de control evidenţiază LCR clar, normotensiv,
reacţia Pandy negativă. Se externează cu următoarele recomandări: control neurologic după 30 zile; evitarea expunerii la soare timp de 6 luni.

91
 CONCLUZII

Rolul asistentei medicale în secția de boli infecto-contagioase este:

 de a asigura un mediu de siguranță și încredere pentru bonlavi.
 de a asigura repaos la pat, fizic și psihic pe toată perioada de internare.
 efectuarea unor anchete epidemiologice în focar, efectuarea vaccinurilor, înregistrarea
funcțiilor vitale, administrarea tratamentuluimedicamentos prescris de medic.
 asigura un regim igieno-dietetic.
 pregatește bonlavul și materialele necesare unor investigații ca de exemmplu: puncția
lombara pentru examenul L.C.R.
 aplică tehnici specifice de prelevare a produselor patologice și biologice în vederea
depistării germenilor patogeni.
Meningita acută poate fi clasificată după diferite criterii și anume:
a) după etiologie meningitele acute infecțioase pot fi cauzate de bacterii, viruși, fungi și
protozoare.
b) în meningita acută infecțioasă, aspectul L.C.R.-ului (obținut prin rahicenteză) poate fi: clar,
purulent, hemoragic.
Meningitele acute infecțioase constitue o urgență a patologiei infecțioase datorită
persistenței pe plan mondial a unei morbidități crescute. În timpul efectuării stagiului în Secția
de Contagioase, sector de care m-am atașat și m-a impresionat cel mai mult prin numarul
mare de urgențe cu bonlavice se prezentau cu diferite boli infecțioase.
Cu rol automat și delegat am acordat îngrijiri ăn această secție unde am învățat și
practicat multe lucruri noi, cum ar fi: participarea la luarea unor probe de laborator, puncția
lombară pentru L.C.R., recoltare de sânge pentru analize, îngrijiri acordate pe pacienți, am
urmărit îndeaproape evoluția unor boli și oprirea lor din evolutie.

CONCLUZII ASUPRA CELOR 3 CAZURI

92
 Meningita meningococică este o boală infectocontagioasă acută produsă de meningococ şi
caracterizată prin evoluţie severa care poate fi letală in lipsa tratamentului corespunzător.
Meningitele acute infectioase constitue o urgenta a patologiei infectioase.
Cele trei cazuri prezentate in aceasta lucrare sunt:
1. Pacientul P.M. în vârstǎ de 50 ani avand diagnosticul de sindrom meningeal.
2. Pacientul H.R. în vârstǎ de 25 ani cu diagnosticul la internare meningită bacteriană, iar la
72 de ore – meningita meningococică.
3. Pacienta L.C. în vârstǎ de 15 ani cu diagnostic de meningită bacteriană, iar la 48 de ore –
meningita meningococică.
Acesti pacienti au avut urmǎtoarele nevoi afectate:
 nevoia de a se alimenta si hidrata
 nevoia de a elimina
 nevoia de a se misca si a avea o buna postura
 nevoia de a evita pericolele
 nevoia de a dormi si a se odihni
 nevoia de a invăța să-și păstreze sănătatea
 nevoia de a fi curat și îngrijit
 nevoia de a se recrea
 nevoia de a menţine temperatura corpului in limite normale
Pe baza acestor nevoi s-au stabilit urmǎtoarele probleme:
 Alterarea posturii si mobilitatii
 Alterarea starii generale
 Alimentatie inadecvata
 Durere
 Fotofobie
 Eliminare inadecvata
 Incapacitatea organismului de a-si mentine temperatura in limite normale
 Anxietate
 Risc crescut de aparitie a complicatiilor
Pe baza problemelor s-au stabilit urmǎtoarele obiective:
 facilitarea adaptarii pacientului la mediul spitalicesc
 linistirea pacientului
 mentinerea confortului pacientului

93
 monitorizarea funcțiilor vitale
 recoltarea probelor biologice pentru analize de laborator
 administrarea medicatiei prescrise de medic
 pregatirea pacientului pentru punctie
 supravegherea pacientului dupa punctie
 incurajarea pacientului
 asigurarea repausului fizic
 stabilirea unui regim alimentar adecvat tinand cont si de preferintele pacientului
 efectuarea bilantului hidric
 reechilibrarea hidroelectrolitica
 asigurarea conditiilor de mediu
 asigurarea igienei
În vederea ameliorării cât mai rapide a afecțiunilor și a restabilirii stării de sănătate a
pacientilor, am efectuat o serie de interventii autonome si delegate:
 crearea mediului ambiant adecvat (schimbarea lenjeriei de pat și de corp, aerisirea și
umidificarea salonului, mentinerea unei temperaturii optime inincapere)
 pozitionare confortabila a pacientilor
 monitorizarea funcțiilor vitale
 administrarea oxigenoterapiei
 recoltarea probelor biologice pentru analize de laborator
 administrarea medicatiei prescrise de medic
 informarea pacientilor cu privire lamanifestarile bolii si tratament
 susținerea pacientul in satisfacerea nevoilor fundamentale
 educare in legatura cu necesitatea mentinerii unui stil de viata sanatos, a unui regim
alimentar adecvat si a unui efort fizic adaptat conditiei sale
 incurajarea pacientei
 comunicarea adecvata cu pacienta
 prevenirea deshidratarii pacientului prin cresterea aportului de lichide si la nevoie
hidratare parenterala
 mentinerea echilibrului hidroelectrolitic
 aducerea si mentinerea temperaturii in limite fiziologice

94
 În urma tratamentului instituit şi a interventiilor autonome si delegate aplicate, pacientii au
avut o evoluţie favorabilǎ, externandu-se cu o stare generala ameliorata si functii vitale in
limite normale.

95
 BIBLIOGRAFIE

Dr. C. Bocarnea - “Boli infectioase si epidimiologice”, Edit. Info-Team,1999;

C. Borendel - “Manual de medicina interna pentru cadre medii”, Edit.

Bic All, Buc., 2000;

M. Ifrim, GH. Niculescu - “Compendiu de Anatomie”, Edit. Stiintifica si

Enciclopedica, Buc.,1988;

P. Iurasog - “Clinica meningitelor in practica medicala”, Buc., 1985;

Dr. M. Mincu - “Anatomia si fiziologia omului”, Edit. Universului Buc., 2001;

C. Mozes - “Tehnici de ingrijirea bolnavului”;

L. Titirca - “Ghid de Nursing”, Edit. Viata Medicala

96