Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ÎNDRUMATOR,
ABSOLVENT,
CURSARU IOAN
-GALAŢI-
2011
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU
ULCER VARICOS
MOTTO :
Prof. Leriche
Cuprins
Motto………………………………………………………………………...………………3
Cuprins……………………………………………………………………..……………… 4
Argument……………………………………………………………..…………………….6
I.2. Inima…………………………………………………………………………....14
1. Definitie……………………………………………………………….………….31
2. Date de identitate………………………………………………………………31
3. Motivele internarii………………………………………………………………32
5. Istoric……………………………………………………………………………..32
9. Diadnostic pozitiv……………………………………………………………….42
11. Etiopatogenie………………………………………………………….………42
13. Tratament…………………………………………………………..…………..46
Capitolul III. Studii de caz……………………………………………………………..…48
Cazul nr.3……………………………………………………………………..…..66
membrelor inferioare…………………………………………..……………….........76
Bibliografie…………………………………………………………………………….…. 87
ARGUMENT
1. Introducere
Ingrijirea medicala este o activitate efectuata de oameni pt oameni. Cadrul medical isi va
centra activitatea asupra consecintelor starii de boala, avand ca scop restabilirea starii normale a
pacientului. Pentu aceata pacientul va fi ajutat sa-psi gaseasca modul de functionare normala
ceea ce inseamna ca unii pacienti vor fi capabili sa se igrijeasca complet pe sine insusi, suportul
medical ramane in cazul pacientilor cronici.
2. Scopul si motivatia
Astfel, sper ca aceasta lucrare sa-mi fie de mare ajutor in viitoarea mea meserie de
asistent medical generalist , pentru a opta in orice situatie si de a prveni recitivele bolii si daca
este posibil chiar sa-I dezvolt capacitatile fiziologice si psihologice, pentru ca riscul de recitiva a
bolii sa fie cat mai scazut.
Am ales acest subiect deoarece boala este tot mai frecventa, datorita consecintelor
sociale, factorilor de stres, factorilor favorizanti, etc. si pune probleme destul de grave asupra
sanatatii individului
Ulcerul de gamba este frecvent o afectiune cronica si recurenta. Peste 80-80 % dintre
ulcerele de gamba sunt ulcere venoase, dezvoltandu-se datorita circulatiei venoase defictare de la
nivelul membrelor inferioare. Alte tipuri de ulcere de gamba include ulcerele arteriale, ce rezulta
datorita circulatiei arteriale deficitare si include piceorul diabetic ( cu ulceratie) ce poate fi
rezultat al diabetului. Ulcerele venoase pot fi dureroase, cauzand usturimi, pruurit si tumefiere la
nivelul membrului afectat.
4. Nursingul
a. Nursa :
Procesul de îngrijire
- Reprezintă o metodă organizată şi sistematică care permite îngrijiri individualizate,
adaptate fiecărui pacient
- Problemele de sănătate sunt abordate în mod ştiinţific, situaţiile sunt analizate iar
îngrijirile sunt adaptate nevoilor fizice şi psiho-sociale ale persoanei
- Este un proces conştient, planificat în scopul protejării şi promovării sănătăţii
individului şi a comunităţii
- Sunt identificate sursele de dificultate care impiedică satisfacerea nevoilor pe plan bio-
psiho-social, cultural şi spiritual şi se stabilesc intervenţiile menite a ajuta persoana să-şi recapete
autonomia
Planul de îngrijire reprezintă mijlocul cel mai eficient de comunicare între persoanele
din echipa de îngrijire
Etapele procesului de îngrijire
1. Culegerea de date
2. Analiza şi interpretarea lor
3. Planificarea îngrijirilor
4. Realizarea intervenţiilor
5. Evaluarea
CAPITOLUL I.
NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE
Aparatul circulator sanguin este alcătuit dintr-un organ central, inima sau cordul, şi un
sistem organizat de canale tubulare, vasele sanguine, cuprinzând arterele şi venele, iar între ele o
bogată reţea de vase intermediare foarte fine, numite vase capilare. Acestea au un rol
considerabil în contextul schimburilor nutritive de la nivelul ţesuturilor, în cadrul metabolismului
celular prin importul unor materii folositoare organismului şi exportul altora, spre organele de
excreţie. Integritatea sistemului circulator condiţionează o bună funcţionalitate a organismului,
după cum bolile vasculare scurtează durata de viaţă. În mod special procesele de scleroză cu
calcificări ale aparatului vascular, generează în foarte mare măsură îmbătrânirea ţesuturilor. Pe
drept cuvânt, prof. Leriche spunea că "omul are vârsta arterelor lui".
În cadrul aparatului circulator sanguin există două circuite, deosebite ca funcţionalitate:
unul între cord şi pulmon, care asigură oxigenarea sângelui, reprezentând mica circulaţie - sau
circulaţia pulmonară - şi altul între cord, viscere şi periferia organismului, reprezentând marea
circulaţie - sau circulaţia generală.
La nivelul circulaţiei limfatice există un sistem de capilare limfatice, vase şi ganglioni
limfatici cu originea la nivelul lichidului interstiţial al ţesuturilor şi cu mers centripet, prin două
trunchiuri colectoare limfatice, spre sistemul venos al marii circulaţii.
I.2.Inima (cordul) este un organ cavitar, muscular care functioneaza ca o pompa ce
impinge in permanenta sangele in organism, alimentand celulele cu oxigen si substante nutritive.
Inima face partee din aparatul cardiovascular.
Inima este singurul organ muscular care se contractă ritmic, fără intrerupere, din viaţa
embrionară până la moarte. Automatismul cardiac este asigurat de un centru specializat (nodul
sinusal), de la care porneşte stimulul cardiac.
a) Functionare
Sangele sarac in oxigen este adus din organism in atriul drept. De aici, prin valva
tricuspida, trece in ventriculul drept, de unde este pompat prin artera pulmonara dreapta in
plamani, pentru reoxigenare (mica circulatie). Dupa ce este alimentat cu oxigen in plamani,
sangele ajunge prin venele pulmonare inapoi in inima, in auriculul stang, de unde trece, prin
valva mitrala, in ventriculul stang. Din ventriculul stang este pompat prin aorta in intregul
organism (marea circulatie).
- diametru: 11 - 12 cm
- greutate: intre 250 – 300 gr. aproximativ 250 gr la femei si 275 gr la bărbaţi.
c) Pozitionare
Inima este pozitionata in cutia toracica, intre plamani, in spatele sternului si se sprijina pe
diafragma.
d) Structura
Inima este un organ in forma de para rasturnata, indreptata oblic in jos si spre stanga,
invelit de un sac fibros, rezistent - pericardul (sacul pericardic). Pericardul este format din 2
straturi, pericardul fibros (la exterior) si pericardul seros (la interior).
Peretii inimii sunt formati din 3 straturi:
miocardul (muschiul cardiac) – reprezinta peretele muscular al inimii, fiind partea cea
mai groasă a peretelui cardic. Este format din tesut muscular.
endocardul – tesut care captuseste incaperile inimii
epicardul – membrana seroasa care imbraca la exterior miocardul
de un sept longitudinal care imparte inima in 2 parti: inima stanga (contine sangele
arterial – bogat in oxigent – care este trimis pe cale aortica in marea circulatie) si inima
dreapta (contine sangele venos - sarac in oxigen - pe care il trimite in mica circulatie).
de un sept transversal care imparte fiecare sector in 2 cavitati: cavitatea atriala, situata in
partea superioara a inimii, cu pereti mai subtiri si cavitatea ventriculara, situata spre
varful inimii, cu pereti mai grosi.
La nivelul septului transversal se afla orificiile de comunicare intre atrii si ventricule,
fiecare prevazut cu cate o valva:
-valva mitrala (bicuspida) cu 2 valvule permite sangelui bogat in oxigen sa treaca din
atriulul stang in ventriculul stang.
ventriculul stang prezinta un orificiu pentru artera aorta, prevazut cu o valva numita valva
aortica
ventriculul drept prezinta un orificiu pentru artera pulmonara, prevazut cu o valva numita
valva pulmonara
Valvele inimii:
I.3. Mica si marea circulatie
Sistemul arterial al marii circulatii este format din artera aorta si ramurile ei, de unde si
denumirea de sistem aortic.
Artera aorta pleaca din ventriculul stâng. Traiectul ei se subâmparte în trei portiuni si anume:
aorta ascendenta, arcul aortic si aorta descendenta.
Trunchiul brahiocefalic se bifurca la rândul lui în artera carotida comuna dreapta si artera
subclavie dreapta.
c.Artera carotida interna dupa ce se desparte de carotida extrerna, patrunde în craniu prin
canalul carotidian, dupa care se împarte în mai multe ramuri si anume arterele: cerebrala
anterioara, cerebrala mijlocie, coroidiana, oftalmica si comunicanta posterioara. Prin
ramurile ei, artera carotida interna iriga portiunea anterioara si laterala a encefalului,
globul ocular si anexele sale.
d. Artera subclavie dreapta porneste din trunchiul brahiocefalic, iar cea stânga direct din
arcul aortic. Ambele artere subclaviculare au acelasi traiect si acelasi teritoriu de irigare.
Artera subclavie se întinde de la punctul de origine pâna sub clavicula, unde se continua
cu artera axilara. Pe traiectul ei, artera subclavie da mai multe ramuri: vertebrala, toracica
interna, tireocervicala si costocervicala.
e.Artera vertebrala patrunde în orificiile arteriale ale apofizelor transverse cervicale, intra
apoi în craniu si uneste cu cea de pe partea opusa, formând artera bazilara. Ramurile
arterei bazilare, prin cele 2 artere cerebrale posterioare, iriga trunchiul cerebral, cerebelul
si o parte din emisferele cerebrale. Artera bazilara se anastomozeaza cu ramurile
cerebrale ale arterei carotide interne formând poligonul arterial Willis, asezat la baza
creierului, în jurul seii turcesti.
f. Artera toracica interna, numita si mamara interna, iriga prin ramurile ei colaterale si
terminale o parte din peretele toracic, peretele abdominal, bronhiile si diafragmul.
g. Trunchiul tireocervical iriga prin ramurile lui colaterale si terminale tiroida, faringele,
esofagul, traheea, laringele si muschii coloanei cervicale.
k. Artera radiala se întinde de la cot pâna la regiunea carpiana, în dreptul degetului mare,
unde se continua cu arterele mâinii. Artera ulnara se întinde tot de la cot pâna la regiunea
carpiana, de unde se continua cu arterele mâinii. Prin ramurile lor colaterale, arterele
radiara si ulnara iriga antebratul, iar prin ramurile terminale iriga mâna. Arterele mâinii
rezulta din anastomozarea arterei radiale si ulnare prin care se formeaza asa-numitele
arcade palmara superficiala si palmara profunda.
a. Trunchiul celiac este prima ramura viscerala din care se desprind arterele gastrica stânga,
hepatica si splenica, ce iriga organele respective.
Artera frenica inferioara iriga diafragmul iar arterele lombare iriga muschii spatelui si
muschii lati ai abdomenului.
Artera iliaca externa se întinde de la locul unde se bifurca artera iliaca comuna
pâna la iesirea din bazin (ligamentul inghinal), unde se continua cu artera femurala. De
pe traiectul ei se desprind arterele circumflexa iliaca profunda, care hraneste muschii lati
ai abdomenului si epigastrica inferioara, care se anastomozeaza cu epigastrica superioara.
Arterele plantare (mediala si laterala) sunt ramuri terminale ale arterei tibiale
posterioare. Din artera plantara laterala ia nastere arcul plantar, din care pornesc arterele
metatarsiene plantare care, la rândul lor, dau nastere arterelor digitale plantare.
Sistemul arterial al micii circulatii este format din trunchiul arterei pulmonare si din
ramurile lui. Trunchiul arterei pulmonare pleaca din ventriculul drept si dupa 3-4 centimetri se
împarte în artera pulmonara stânga si artera pulmonara dreapta.
2.Artera pulmonara dreapta are un traiect aproape orizontal si o lungime de circa 5-6
centimetri. Dupa ce patrunde în plamân, ea da trei ramuri principale pentru cei 3 lobi
pulmonari.
Sistemul venos al marii circulatii este reprezentat de totalitatea venelor care conduc sângele
în vena cava superioara si cava inferioara ce se deschid în atriul drept.
a.Marea vena azygos este asezata în mediastinul posterior, pe flancul drept al coloanei
vertebrale. Ea are ca origine vena lombara ascendenta dreapta, care patrunde în torace si
devine marea vena azygos. Aceasta colecteaza sangele din peretii trunchiului prin venele
intercostale si prin vena hemiazygos, situata pe flancul stâng al coloanei vertebrale.
c. Vena jugulara interna colecteaza sânge venos din craniu, orbita si partial de la fata. Ea
formeaza împreuna cu artera carotida comuna si cu nervul vag manunchiul vasculonervos
al gâtului. Dintre afluentii acestei vene mentionam venele tiroidiene superioare,
faringiene, linguale, oftalmice si faciale. Aceste vene colecteaza sângele din regiunile si
organele sinonime. Tot în vena jugulara se mai varsa sistemul venos al craniului, format
din sinusurile durei mater craniene, care sunt niste cavitati sapate în grosimea acestei
membrane captusite cu un endoteliu. În aceste sinusuri este colectat, prin venele
encefalice superficiale si profunde, sângele din encefal. Dintre sinusurile durei mater le
amintim doar pe cele mai importante si anume sinusurile sagital superior, sagital inferior
si coronar, care sunt nepereche si sinusurile transvers, cavernos, petros si occipital care
sunt pereche.
d. Vena jugulara externa colecteaza sângele de la pielea capului, fata si gât. Ea aer un
diametru mult mai mic decât jugulara interna si se afla în planurile superficiale ale
regiunii laterale a gâtului. Vena jugulara externa se varsa în unghiul dintre vena jugulara
interna si vena subclavie.
f. Vena axilara rezulta din unirea venelor brahiale la nivelul marginii inferioare a
muschiului marele pectoral. Ea se întinde pâna la marginea externa a primei coaste, unde
se continua cu vena subclaviculara si primeste ca afluenti venele peretelui lateral al
toracelui si vena cefalica.
g. Venele membrului superior sunt superficiale si profunde. Venele superficiale nu
urmeaza traiectul arterelor, ele fiind asezate sub piele. La nivelul mâinii, venele
superficiale sunt dispuse în 2 retele: venoasa dorsala a degetelor si venoasa dorsala a
mâinii. La nivelul antebratului se deosebesc 3 vene superficiale mai importante: vena
radiala superficiala sau cefalica, vena ulnara superficiala sau bazilica si vena mediana a
antebratului. La nivelul bratului se gasesc 2 vene superficiale mai importante si anume
vena cefalica, care continua vena cefalica a antebratului si vena bazilica, care urca pe
partea interna a bratului pâna la mijlocul lui, unde patrunde în profunzime, drenând
sângele în vena brahiala. Venele profunde formeaza la nivelul mâinii arcadele palmare
superficiala si profunda, care constituie originea venelor profunde. Fiecare artera este
însotita de 2 vene. În regiunea antebratului exista deci 2 vene ulnare si 2 vene radiale care
primesc afluenti. Acestea se unesc la nivelul cotului, formând venele brahiale sau
humerale, care rpin confluenta lor formeaza vena axilara.
Vena cava inferioara aduna sângele venos din organele abdominale si pelviene,
din peretii cavitatii abdominale si din membrele inferioare pe care îl varsa în
atriul drept. Ea ezulta dun unirea celor 2 vene iliace comune si urca pe dinaintea
coloanei vertebrale, fiind asezata la dreapta aortei. În drumul sau este acoperita de
duoden, pancreas si ficat. Vena cava inferioara strabate diafragmul, patrunde apoi
în pericard si se varsa în atriul drept. În vena cava inferioara se varsa 2 categorii
de vene afluente: viscerale, care aduc sângele din viscerele abdominale si
pelviene si parietale care aduc sângele de la peretii abdominali.
a. Venele viscerale afluente venei cave sunt: venele spermatice si ovariene, vena
suprarenala dreapta care colecteaza sângele de la nivelul glandelor suprarenale, venele
renale, venele hepatice care colecteaza sângele de la nivelul viscerelor abdominale
începând de la cardia si pâna la rect. Acestea din urma strâng sângele adus de vena porta
la ficat.
b. Vena porta ia nastere din unirea venei mezenterice superioare cu vena splenica, dupa ce
aceasta din urma s-a contopit cu vena mezenterica inferioara. Vena splenica colecteaza
sângele de la nivelul pancreasului, stomacului si duodenului. Vena mezenterica
superioara aduna sângele de la intestinul subtire si de la jumatatea dreapta a colonului.
Vena mezenterica inferioara colecteaza sângele de la rect si de la jumatatea stânga a
colonului. Vena mezenterica inferioara se uneste cu vena splenica. Vena porta astfel
formata ia parte la alcatuirea pediculului hepatic alaturi de canalul coledoc si de artera
hepatica. Ajunsa în hilul hepatic, ea se divide în ramuri din ce în ce mai mici care ajung
în spatiile dintre lobulii hepatici. Ramurile venei porte din aceste spatii trimit ramificatii
în lobulii hepatici unde se capilarizeaza. Din capilarele sinusoide iau nastere venele
centrolobulare, care se unesc la baza lobulilor în vene sublobulare, formând în cele din
urma venele hepatice care colecteaza tot sângele din ficat si îl duc în vena cava
inferioara. Cele mai importante vene parietale care se varsa în vena cava inferioara sunt
venele forenice inferioare care colecteaza sânge de la diafragm si venele lombare care
colecteaza sânge de la peretii abdominali.
c. Vena iliaca comuna e un trunchi venos lung de 3-4 centimetri rezultat din confluenta a 2
vene: iliaca interna si iliaca externa. Aceasta vena nu are afluenti.
d. Vena iliaca interna, numita si vena hipogastrica prin afluentii ei viscerali colecteaza
sângele de la uter, vagin , rect , vezica urinara si organele genitale externe, iar prin
afluentii parietali alcatuiti din venele fesiere, obturatoare, sacrale laterale si ileolombare
aduna sângele de la peretii bazinului.
Sistemul venos al micii circulatii: mica circulatie începe cu artera pulmonara care ia
nastere din ventriculul drept si se termina cu venele pulmonare care se varsa în atriul stâng.
Arteriolele care ajung la nivelul acinilor pulmonari dau nastere capilarelor din peretele
alveolocapilar. Acestea se strâng apoi în venule si în vene de calibru din ce în ce mai mare,
formând în cele din urma doua vene pulmonare pentru fiecare plamân. Dupa ce strabat
pediculul pulmonar, aceste vene se varsa direct în atriul stâng, ducând sânge îmbogatit în
oxigen la inima, pentru a continua apoi din nou marea circulatie.
Inima cu venele si arterele mari+ sistemul limfatic al trunchiului
CAPITOLUL II. ULCERUL VARICOS
(ULCERUL DE GAMBA)
1. Definitie:
Ulcerul de gamba este o pierdere de substanta dermoepidermica, situat sub nivelul
genunchilor sau la nivelul labei piciorului, care necesita mai mult de sase saptamani pentru a se
vindeca. Ulcerul de gamba consta dintr-o ulceratie tumefiata sau un crater, cu expunerea
tesutului subiacent. Pot fi de forme, marimi si culori diferite.
2. Date de identitate:
Ulcerul de gamba este frecvent o afectiune cronica si recurenta. Peste 80-85% dintre
ulcerele de gamba sunt ulcere venoase, dezvoltandu-se datorita circulatiei venoase deficitare de
la nivelul membrelor inferioare. Alte tipuri de ulcere de gamba includ ulcerele arteriale, ce
rezulta datorita circulatiei deficitare de la nivel arterial, si piciorul diabetic (cu ulceratie), ce
poate fi un rezultat al diabetului. Ulcerele venoase pot fi dureroase, cauzand usturimi, prurit si
tumefiere la nivelul membrului afectat.
Ulcerele venoase de gamba devin mai frecvente cu varsta, fiind foarte rare in randul persoanelor
de sub 45 de ani. S-a estimat ca in randul persoanelor de peste 80 de ani, 1 din 50 de persoane
sunt afectate de ulcer de gamba. De asemenea, frecventa este crescuta in randul persoanelor
obeze sau imobilizate la pat.
Tratamentul ulcerului venos consta in curatarea si bandajarea ranii, precum si aplicarea
unor pansamente compresive la acel nivel. Cu toate acestea, vindecarea leziunilor necesita o
perioada indelungata, putand aparea recurente chiar si dupa vindecarea completa. Ulcerele
venoase de gamba se pot infecta sau pot dezvolta complicatii.
3. Motivele internarii:
Pierdere de substanţă pe gambe, edeme şi eritem, plăci de aspect
eczematiform (sau nu), plăci ocre sau pigmentare, pachete vasculare, leziuni atrofice,
lipodermatoscleroză.
4. Antecedente personale si hederocolaterale:
5. Istoric:
data debutului;
circumstanţele de debut (avort, sarcină, operaţii pe micul bazin);
modalitatea de debut: postflebitic (trombotic), postvaricos;
data apariţiei ulcerului;
tratamente efectuate;
complicaţii: inflamatorii, hemoragice, intoleranţă la topice;
terapiile chirurgicale.
6. Examenul general al bolnavului:
Trebuie să evidenţieze:
afecţiuni vasculare (ATS, TAO, LES, SS, M.Behcet, ş.a.);
diabetul zaharat;
afecţiuni hematologice (talasemia, policitemie, leucemii, crioglobulinemii,
macroglobulinemii);
neoplazii;
infecţii bacteriene, fungice, leishmania;
paniculite ş.a.
7. Examenul local :
Din punct de vedere clinic, insuficienţa venoasă cronică prezinţă trei grade
de severitate:
Ulcerul venos:
- localizat de obicei în regiunea maleolară internă;
- pe un fond de limfedem cronic;
- membrele inferioare devin elefantiazice;
- papilomatoza vecină ulcerului se datoreşte hipertrofiei capilare şi blocajului
limfatic;
- fibroza sau anchiloza gambei;
- ulcere unice sau multiple;
- profunzimea, de la câţiva mm la zeci de cm; -marginile sunt neregulate, caloase;
-suprafaţa: curată, granulată (cu tendinţe la vindecare); scleroasă (fărătendinţe la vindecare);
-rar dureros; -fenomene infecţioase: erizipel (streptococ de grup A).
♦Ulcerul venos:
-localizat de obicei în regiunea maleolară internă;
11. Etiopatogenie
Ulcerele varicoase apar datorită disfuncţiei congenitale sau dobândite a venelor profunde
şi/sau comunicante. Aproximativ 50% dintre pacienţi au un trecut de tromboză venoasă
profundă, cauzată de incompetenţa valvulară, care determină creşterea presiunii venoase, cu
efecte secundare asupra microcirculaţiei şi, în consecinţă, asupra troficităţii locale.
Incompetenţa izolată a venelor superficiale ale sistemului safen (varice hidrostatice)
determină mai rar ulcere de gambă (20%). Displaziile congenitale se găsesc în 3-4% din cazuri.
1. afecţiuni vasculare:
venoase;
arteriale: ATS, embolii de colesterol, TAO, malformaţii atrioventriculare;
vasculite (vasculite alergice, LES, boala Behçet, atrofia albă, poliarterita
nodoasă, granulomatoza Wegener);
limfatice.
2. Neuropatii (diabet, tabes dorsalis, siringomielie).
3. Afecţiuni metabolice (diabet zaharat, gută).
4. Afecţiuni hematologice:
-eritrocitare (talasemie, policitemia rubra vera),
-leucocitare (leucemii),
-disproteinemii (crioglobulinemii, macroglobulinemii).
5. Traumatisme (presiune, iradiere, frig, arsuri, facticială).
6. Neoplazii (epitelioame, sarcoame, limfoame, tumori metastatice).
7. Infecţii:
-bacteriene (ectima, embolii septice, inflamaţie cu Gram-negativ sau anaerobi,
mycobacteriozite tipice şi atipice);
-fungice (inflamaţii fungice profunde, granulomul Majocci);
-protozoare (leishmania);
-înţepături şi muşcături de insecte.
8. Paniculite (boala Weber-Cristian, necrobioza lipoidică).
9. Pyodermagangrenosum.
a) Cauză: ulcerele venoase au prognoza mai bună decât cele arteriale, ulcerele
posttrombotice şi cele neuropatice având pronostic mai grav în timp. Ulcerele iniţiale se vindecă
dar se redeschid după reluarea activităţii şi duc la reducerea capacităţii de muncă, având un
caracter cronic, recidivant.
b) De gradul de edem cronic inflamator.
c) De modul de aplicare al tratamentului.
Complicaţii:
.13. Tratament
Tratamentul insuficienţei venoase cronice are drept scop corectarea sau ameliorarea
întoarcerii venoase prin:
a) Clinostatism prelungit, care reduce presiunea, edemul şi duritatea.
b) Contenţia elastică. Se realizează cu bandaje elastice sau combinaţii diverse. Se aplică
dimineaţa înainte de ridicarea din pat şi se scot seara la culcare. Sunt utile atât pentru profilaxie
cât şi pentru tratamentul insuficienţei venoase cronice. Mecanism: scade presiunea în venele
superficiale, cu reducerea exudaţiei plasmatice.
c) Scleroterapia. prin injectarea intravasculară a unui agent sclerozant, se produce o
tromboflebită superficială care duce la ocluzia vasului respectiv. Uneori trombusul se poate
canaliza.
d) Tratamentul chirurgical.
e) Tratamentele medicale: flebotonice topice şi sistemice, diuretice, evitarea căldurii,
duşuri reci, scăderea în greutate.
Tratamentul ulcerului venos şi al manifestărilor asociate:
Local:
a) Combaterea infecţiei:
- antibiotice: mupiricinul şi bacitracina;
- antiseptice. nitrat de Ag 0,5%, cloramină, clorhexidină;
- ser fiziologic;
- violetul de genţiană, fucsina.
b) Îndepărtarea detritusurilor celulare:
-comprese umede;
-debridare chirurgicală;
-chimic (enzime fibrinolitice sau colagenolitice).
c) Stimularea granulării.
-nitrat de Ag soluţie 1% sau pomadă (Mikulicz);
-soluţie hipertonă de NaCl;
-soluţii de glucoză, dextran, soluţii hidrocoloide;
-granulare excesivă: nitrat de Ag 25% sau dermatocorticoizi.
d) Stimularea epitelizării: aplicarea de ser fiziologic sau curăţarea marginilor plăgii;
e) Îngrijirea tegumentelor periulceroase:
-pastă zincată.
f) Grefarea:
-ulcer curat, granulat;
-grefa "în pastile" sau totală.
Sistemic:
-Antibiotice în funcţie de bacteriile izolate.
-Fibrinolitice: stanozolul (creşte fibrinoliza).
-Hemoreologice: pentoxifilina (400 mg x3/zi) scade vâscozitatea sanguină,
inhibă agregarea plachetară, creşte deformabilitatea hematiilor.
-Alte medicamente: diuretice, AINS.
CAPITOLUL III. STUDII DE CAZ
Cazul nr.1
I. Culegerea datelor:
Istoricul bolii : Pacient în vârstă de 61 ani, cunoscut cu ulcer de gambă de peste 15 ani, diabet
zaharat tip 2 (2002), fără medicaţie antidiabetică de aproximativ 2 ani. Se internează pentru
prezenţa la nivelul gambei stângi a unor ulceraţii masive, cu marginile neregulate, pe fundul lor
cu sfaceluri purulente cu miros fetid, însoţite de edeme mari ale gambei şi plantei stângi şi dureri
intense, tulburări trofice perilezionale.
Afirmativ pacientul nu a luat de 4 luni nici un fel de medicaţie vasoprotectoare şi
venotonică.
Se internează în vederea investigaţiilor clinice şi paraclinice şi a tratamentului de
specialitate
Antecedente heredo-colaterale :
- Nu cunoaşte
Antecedente personale, fiziologice şi patologice:
- 1982 - apendicectomie ;
- 1992 - ulcer cronic gamba stângă ;
- 2002 - diabet zaharat, echilibrat prin dietă şi A.D.O. ;
- 2005 - cardiopatie ischemică ;
Condiţii de viaţă şi muncă :
- Condiţii corespunzătoare de viaţă ;
Comportamente (fumat, alcool) :
- nefumător ;
- consumă ocazional alcool ;
- alimentaţie hipercalorică ;
Medicaţie adminstrată înaintea internării :
- a urmat tratamentul diabetic conform prescripţiei medicale ;
- fără nici o medicaţie vasoprotectoare şi venotonică de aproximativ 4luni ;
Ziua 1
-creatinita: 0.6
mg/dL; ASLAT: 16
U/L; ASLAT: 18 U/L;
venoase;
-administrarea -indepartare -Administrare de antibiotic: In urma tratamentului cu
tratamentului riscului de Eritromicina: 2 tb x 4/zi; flebotonice si
mjedicamentos suprainfectie; -Pentoxifilin retard 400mgx venotonice, starea
-imbunatatirea 2/zi; Endoteon:2 tb/zi; vasculara este mult
circuiatiei -clinostatism prelungit si imbunatatita;
venoase; contentia elastic extrema a
gambei;
Cazul nr 2
1. Culegerea datelor:
B. Scaun :
-Dificultăţi : nu prezintă ;
-Constipaţie : nu ;
-Diaree : nu ;
-Transpiraţie : în cantitate 58ormal .
4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură :
-Se deplasează singur , fără ajutor ;
-Activitate psihică : bună .
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni :
-Numărul orelor de somn : aproximativ 8 ore ;
-Ajutor : nu ;
-Obiceiuri pentru a dormi : nu prezintă ;
-Somnifere : nu sunt necesare ;
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca :
-Îşi satisface independent nevoia .
7. Nevoia de a menţine 58emperature corpului în limite normale :
-Acuză palpitaţii la temperaturi foarte ridicate .
8. Nevoia de a fi curat , îngrijit şi a proteja tegumentele şi mucoasele :
-Obiceiuri : baie şi duş ;
-Se spală singur, nu are nevoie de ajutor ;
-Semne particulare : nu are ;
-Tegumente şi mucoase normal colorate, prezintă în 1/3 inferioară a gambei drepte, pe
faţa internă, a unei ulceraţie rotund ovalară, înconjurată de un placard eritematos, periulceros
9. Nevoia de a evita pericolele :
-Temperaturile crescute îi crează 59roblem .
10. Nevoia de a comunica :
-Este o persoană comunicativă, îi plac glumele .
11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori , de a practica religia :
-Practică religia : ortodoxă ;
12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării :
-Se implică în acţiuni de ajutorare a bătrânilor de la azil ;
13. Nevoia de a se recrea :
-Obiceiuri : merge în parc pentru a se întâlni cu alţi pensionari cu care poartă discuţii şi
joacă şah .
14. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea :
-Urmează tratamentul hipertensiv si dieta aferentă conform prescripţiei medicale, de
asemenea s-a prezentat la spital pentru tratarea ulcerului varicos .
IV. Plan de ingrijire
Ziua 1
Ziua 3
Ziua 5
Ziua 1
Problemele Obiectivele Interventiile asistentei Evaluare
Pacientului asistentei
laborator: -glicemie: 98 mg %
-densitate: 1025;
-urocultura- sterila
-tratarea durerii;
-tratarea pruuritului;
Ziua 4
Ziua 5
-recoltare de probe pt
laborator (sange) pt
determinarea glicemiei
-ingrijirea zonei
-ibunatatirea circuiatiei -aplicatii locale de unguent -senzatia de greutate a
periulceroase; venoasae (tratament Lioton; piceorului se mentine dar
local); este foarte redusa;
-administrarea - indepartarea -administrarea tratamentui -stare generate buna;
tratamentului riscului de injectabil: -represie marcata a
medicamentos; suprainfectare; Ceftamil 1g x 2/zi; edemului gambier;
- tratarea durerii; -Detralex: 2 tb/zi; -tendinta la epitelizare;
-ibunatatirea -Pentoxifilin: 400 mg-1 tb/zi -durere mult redusa in
circulatiei venoasae -Repaos in pozitia ortostatism;
(tratament local); Trendelemburg -pruurit diminuat pana la
-tratarea pruuritului; -contentie elastica; disparitie;
-Ketonal (supozitoare): 2
supozitoare/zi;
-Aerius: 1 tb/zi;
CAPITOLUL IV.
UN NOU SISTEM DE CLASIFICARE PENTRU BOALA
VENOASĂ CRONICĂ A MEMBRELOR INFERIOARE
Tabel 2.
Clasificarea clinica
Clasa 3 Edeme
Clasificarea etiologica
1. Congenital (EC)
Tabel 4.
Clasificare anatomica
I. Vene superficial
Sub genunchi
3. Safena mica
4. Vene monosafenoase
2. Comuna
Vena iliaca Interna
Externa
4. Popliteee
5. Tibiale
1. Coapsa
2. Gamba
Tabel 5.
Clasificarea fiziopatologica
Semne clinice si sintomele disfunctiei venoase pot fi rezultatul refluxului (PR), obstructiei (PO),
ambele (PRO)
1. Reflux (PR)
2. Obstructie (PO)
Tabel 6.
Scor clinic
1. Durere 0 Absent
2. Edem 0 Absent
1 Usor/ moderat
2 Sever
1 Usor/ moderat
2 Sever
4. Pigmentatie 0 Absent
1 Localizata
2 Extinsa
5. Lipostermatoscleroza 0 Absent
1 Localizata
2 Extinsa
1 2 cm diametru
2 > 2 cm diametru
EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE
- INSUFICIENŢA VENOASĂ