CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN MEDICINĂ ŞI FARMACIE

,, RAISA PACALO”

CATEDRA NURSING

SUPORT DE CURS

Inițiere în profesie.
Rolul, funcțiile asistentului medical farmacist.
Instituţii Medico Sanitare Publice (IMSP).

CHIŞINĂU
 PLANUL LECŢIEI:

1. Directivele dezvoltării asistenţei medicale pe plan național și internaţional.

2. Activitatea Asociației Nurselor din Moldova (ANM).
3. Rolul şi funcţiile asistentului medical.
4. Competenţele profesionale.
5. Drepturile şi obligaţiunile asistentului medical.
6. Normele de protecție și tehnica securității muncii în activitatea asistentului
medical.
7. Clasificarea şi structura instituţiilor curative.
8. Activitatea instituţiilor medicale bazată pe legislaţia în vigoare.
 I. Iniţierea în profesia de asistent medical.
Profesia de asistent medical /nursă a avut de-a lungul anilor numeroase dificultăţi în
recunoaşterea ei. Cunoscută şi chiar practicată din perioada preistorică “arta de a
îngriji” are un caracter universal dar recunoaşterea ca profesie s-a produs la jumătatea
secolului al XX-lea.
Secolul XX caută să definească cît mai exact termenul de nursing/ nursă plecînd de
la definiţia simplă în care ,, nursa este profesionistul care hrăneşte, încurajează şi
protejează o persoană, fiind pregatită pentru a îngriji bolnavi, răniţi şi bătrîni “.
Etimologic cuvîntul nursă este folosit ca substantiv şi derivă din latinescul nutrix
care înseamnî -mamă adoptivă.
În prezent practicarea profesiei de asistent medical / nursă se face cu exigenţe
sporite. Nursingul este o activitate complexă, nursa tratează pacientul complex, bio-
psiho-social în vederea asigurării unei stări perfecte de bunăstare fizică, psihică şi
socială. Nursingul s-a transformat de-a lungul anilor dintr-o meserie în profesie, în
care vocaţia este înlocuită de profesionalism.
Epoca modernă şi conteporană a generat reforme şi-n sănătate, cu baze ştiinţifice de
învăţămînt medical. Florence Nightingale (1820-1910) a revoluţionat modul de
îngrijire al bolnavilor; îngrijirile nu trebuie să reflecte doar mila, ci să se bazeze pe
înţelepciune şi ştiintă. Datorită ambiţiei şi devotamentului de care a dat
dovadă, spitalele secolului al XIX-lea s-au transformat în instituţii de tratament
adecvate, dotate din punct de vedere sanitar şi cu personal de specialitate pregătit să
intervină în orice moment.
Virginia Henderson (1897-1996) va publica un volum cu titlul „Principiile de
baza ale nursingului”. Dezvoltarea unităţilor spitaliceşti , ca unităţi de îngrijire a
bolilor grave, accesibile tuturor categoriilor sociale a condus la apariţia Nursingului
Clinic, care este practicat şi în ziua de azi.
Nursing - din engleză înseamnă-îngrijiri.
Nurse - asistente medicale.
Def.Nursingul - este un ansamblu de tehnici de îngrijire a omului sănătos şi
bolnav.
Def. Nursingului - (prezentată de OMS şi Consiliul Internaţional al Nurselor) :
Nursingul - este o parte integrală a sitemului de îngrijire a sănătăţii, cuprinzind:
promovarea sănătăţii; prevenirea bolii; îngrijirea persoanelor bolnave (fizic, mental,
psihic, handicap) de toate vîrstele, în toate unităţile sanitare, aşezările comunitare şi în
toate formele de asistenţă socială.
Astfel această disciplină se ocupă de:
a) Dezvoltarea armonioasă a omului de la naştere în toate etapele vieţii pînă la bărîneţe
şi moarte;
b) Educaţia sanitară pentru prevenirea îmbolnăvirilor;
c) Cunoaşterea nevoilor fundamentale ale individului;
d) Tratarea şi îngrijirea omului bolnav;

II. Rolul şi funcţiile asistentului medical.

a) Rolul nursei
Conceptia Virginiei Henderson privind rolul esential al asistentei
medicale.
“Rolul esenţial al asistentei medicale constă în a ajuta persoana bolnavă sau
sanatoasă, să-si menţină sau recîştige sănătatea prin îndeplinirea sarcinilor pe
care le-ar fi îndeplinit singur, dacă ar fi avut forţa, voinţa sau cunoştinţele
necesare. Asistenta medicală trebuie să îndeplinească aceste funcţii astfel încît
pacientul să-şi recîştige independenţa cît mai repede posibil”
b) Funcţiile nursei (asistentei medicale)
Funcţiile asistentei medicale sunt:
1. de natură independentă
2. de natură dependentă
3. de natură interdependentă
 Funcţiile de natură independentă
Asistenta – asistă pacientul din proprie iniţiativă, temporar sau definitiv în:
 îngrijiri de confort, atunci cînd el nu-şi poate îndeplini independent anumite
funcţii. Ajutorul asistentei este în funcţie de vîrstă, de natura bolii, de alte
dificultăţi fizice, psihice sau sociale;
 stabileşte relaţii de încredere cu persoana îngrijită şi cu aparţinatorii;
 le transmite informaţii, învăţăminte, ascultă pacientul şi îl susţine;
 este alături de indivizi şi colectivitate în vederea promovării unor condiţii mai
bune de viaţă şi sănătate.
 Funcţia de natură dependentă
La indicaţia medicului aplică metodele de:
 observaţie
 de tratament
 sau de readaptare
Observă la pacient modificările provocate de boală sau tratament, le transmite
medicului.
 Funcţia de natură interdependentă
 Asistenta colaborează cu alţi profesionişti din domeniu sanitar, social,
educativ, administrativ etc. şi participă la activităţi interdisciplinare.
Ex:
 acţiuni de depistare a tulburărilor de ordin fizic, psihic sau social;
 acţiuni de educaţie pentru sănătate de sensibilizare asupra responsabilităţii şi
asupra drepturilor pe care le are populaţia în materie de sănătate;
 acţiuni de rezolvare a problemelor psihosociale;
 asistenta participă la organizarea şi gestionarea centrelor sau unităţilor de
îngrijire.
Precizare: Pentru a răspunde nevoilor persoanelor şi grupurilor cărora se
adresează îngrijirile, asistenta utilizează în practica profesională – cunoştinţele
teoretice şi practice medicale, cunoştinţele de economie, informatică,
psihologie, pedagogie, etc.
 Alte funcţii ale asistentei medicale
De aici se desprind cîteva funcţii specifice care sunt în statutul asistentei
medicale şi care se regăsesc în cadrul funcţiilor de natură: independentă,
dependentă şi interdependentă.
Competenţele profesionale

Conţinutul şi caracteristicile activităţilor de asistent medical sunt:

1. Determinarea nevoilor de îngrijiri generale de sănătate, şi furnizarea îngrijirilor
generale de sănătate, de natură preventivă, curativă şi de recuperare, conform
normelor elaborate de către Ministerul Sănătăţii.
2. Administrarea tratamentului conform prescripţiilor medicale.
3. Protejarea şi ameliorarea sănătăţii, elaborarea de programe şi desfăşurarea de
activităţi de educaţie pentru sănătate şi facilitarea acţiunilor pentru protejarea
sănătăţii în grupuri considerate cu risc.
4. Participarea asistenţilor medicali abilitaţi ca formatori, la pregătirea teoretică şi
practică a asistenţilor medicali în cadrul programelor de formare continuă.
5. Desfăşuraea opţională a activităţilor de cercetare în domeniul îngrijirilor
generale de sănătate, de către asistenţii medicali licenţiaţi.
6. Pregătirea personalului sanitar auxiliar.
7. Participarea la protejarea mediului ambiant.
8. Întocmirea de rapoarte scrise referitoare la activitatea specifică desfăţurată.

Drepturile şi obligaţiunile asistentului medical.

Asistentul medical/nursa are dreptul:
 Să supravegheze şi controleze bolnavii şi să facă observaţii
  Să înveţe, să îndrumeze şi să facă observaţiile necesare infirmierei
 Să observe şi să corecteze în mod colegial colegele sale, îndeosebi colegele
tinere
 Să fie remunerată conform lucrului efectuat
 Să se odihnească şi să se relaxeze
 Să se perfecţioneze
Obligaţiunile asistentului medical sunt:
1. Să se prezinte la timp la serviciu, să primească serviciul de gardă de la colega
sa.
2. Să menţină regimul intern din secţie şi disciplina bolnavilor.
3. Să efectuieze şi să întreţină regimul sanitaro-antiepidemic.
4. Să distribuie la timp medicamentele de uz intern.
5. Să respecte ordinile Ministerului Sănătăţii.
6. Să participe la vizita bolnavilor cu dare de seamă despre starea lor.
7. Să efectuieze la timp şi corect tehnica îngrijirilor.
8. Să efectuieze la timp şi corect prescripţiile medicului.
9. Să aprecieze şi să noteze corect temperatura corpului bolnavului.
10. Să efectuieze o dată pe săptămînă controlul la pediculoză
11. Să respecte regimul profilaxiei SIDA.
12. Să respecte cerinţele faţă de exterior.
13. Să îndeplinescă corect documentaţia din secţie.
14. Să pregătească corect şi la timp bolnavul pentru diferite investigaţii şi
examinări.
15. Să supravegehze bolnavii gravi şi la timp să observe schimbările în starea lor
cu anunţarea imediată a medicului.
16. Verifică activitatea inferimierii.

Normele de protecţie şi tehnica securităţii muncii.

Îngrijirea bolnavilor nu este lipsită de pericol. Pe de o parte, bolnavii prin
bolile de care suferă, pe de altă parte, aparatura şi matrialele cu care se
lucrează pot avea repercusiuni grave - uneori chiar fatale - asupa personalului.
Personalul de îngrijire îşi asumă acest risc din momentul în care se dedică
profesiunii alese. Volumul şi intensitatea riscului pot fi însă foarte mult reduse
printr-un comportament corect la locul de muncă, precum şi printr-o serie de
măsuri de protecţie, menite să evite efectele dăunătoare ale muncii cu bolnavul.
Cauzele generale producătoare de accidente şi boli profesionale în munca
medico - sanitară sunt: umezeala, curentul electric, explozia gazelor sub
presiune, efortul fizic incorect dozat, acţiunea substanţelor toxice, caustice,
coriosive şi inflamabile.
- Umezeala aparae ca o noxă profesională, în special, în serviciile de
hirudoterapire, precum şi în unele ramuri de fizioterapie.
- Curentul electric prezintă pericolul electrocutării. Energia electrică se
utilizează pe scară largă atît pentru diagnostic cît şi pentru tratament.
- Explozia gazelor pericolul este mai mare în serviciile de anestezie , reanimare ,
fizioterapie, unde se lucrează cu oxigen, bioxid de carbon şi aer comprimat în
butelii.
- Substanţe toxice caustice şi corosive precum şi cele inflamabile prin
depozitare, mînuire, transport prezintă surse posibile de accidente și
îmbolnăviri profesionale.Substanţele utilizate pentru dezinfecţie, dezinsecţie,
curăţenie, medicamentele trebuie considerate ca toxice şi deci periculoase
pentru organismul uman.
- Efortul incorect dozat – ridicarea sau schimbarea de poziţie a bolnavilor
imobilizaţi la pat, transportul acestora cu targa sau căruciorul necesită o tehnică
corectă, pentru a nu trauma sistemul locomotor al pesonalului.
Cauzele specifice muncii medico-sanitare producătoare de accidente şi boli
profesionale sunt: iradiaţiile ionizante, razele ultraviolete, infecţiile din spitale,
sensibilizarea faţă de unele medicamente, dezinfectante sau alte substanţe
chimice, munca cu bolnavii iresponsabili moral şi penal.
Folosirea echipamentului de lucru:
Materiale necesare: halat, bonetă, ghete medicinale cu feţe înalte, mască de
tifon, mănuşi;
1. Îmbrăcarea uniformei:
- se îmbracă halatul curat, bine călcat;
- se asează boneta pe cap, astfel încît să acopere bine părul;
- se încalţă încălţămintea de serviciu, care trebuie să fie comodă şi silenţioasă;
2. Folosirea de echipamente speciale:
- cînd se foloseşte masca de tifon, se verifică integritatea ei, astfel încît să fie
compusă din 4-6 straturi de tifon;
- purtarea măştii este obligatorie în secţiile de nou-născuţi, pediatrie la sugari,
obstetrică, chirurgie;
- îmbrăcarea mănuşilor de cauciuc;
- îmbrăcarea unui al doilea halat (în secţiile de boli contagioase) şi dezbrăcarea
acestuia la ieşirea din secţie;
- îmbrăcarea halatului din monton (în sezonul rece, la ieşirea din secţie, în
secţiile puţin încălzite);
3. Folosirea echipamentului de lucru:
la intrarea în serviciu
- dezbrăcarea de hainele de stradă;
- aşezarea hainelor într-un dulap din vestiarul personal;
- îmbrăcarea echipamentului de lucru;
- spălare pe mîini şi intrare în serviciu;
la plecare din serviciu
- efectuarea fazelor în ordine inversă;
- împăturirea halatului cu interiorul spre înăuntru;
 Precizări !!!
1. Asistenta medicală este obligată să poarte echipamentul de protecţie la
serviciu şi să păstreze riguros toate regulile de igienă personală;
2.La îmbrăcarea halatului, asistenta nu va atinge faţa lui externă (septica);
3.Este obligatorie spălarea maîinilor după dezbrăcarea halatului şi înaintea
îmbrăcării hainelor de stradă;
4. Echipamentul de protecţie se schimbă la cel mult 3 zile cu altul curat,
proaspăt dezinfectat, sau ori de cîte ori este nevoie;

Clasificarea şi structura instituţiilor curative.

În Republica Moldova a fost creată o rețea largă de instituții pentru ocrotirea
sănătății de diferite tipuri, profiluri, categorii și capacitate.După funcțiile ce le
îndeplinesc, instituțiile menționate se împart în trei grupe : de tip ambulator ,
de tip staționar şi de tip intermediar (staţionarele de zi).
Instituții curative
de tip

Ambulator Staționar
-AMT
-CMF
-Policlinica -Spitalul
-Serviciul de salvare -Clinica
-Punctul medical -Sanatoriul
-Dispensarul
-Unitatea medico-sanitară
-Centru de săsnătate
-Cabinete individuale medicale.
Policlinica este o instituţie curativo -profilactică predestinată pentru acordarea
ajutorului medical specializat, bolnavilor în condiţii de ambulator şi celor de la
domiciliu ce nu au nevoie de internare în spital.
Dispensarul este o instituție curativă specializată de tip ambulator. Toată
activitatea dispensarului se bazează pe metoda de dispensarizare a unor
categorii de bolnavi:
• tuberculoză.
• boli oncologice.
• boli venerice etc...
Serviciul de salvare sau de prim ajutor medical, acordă populaţiei în caz de
necesitate asistenţă de urgenţă.
 Ajutorul medical specializat este acordat de o echipă în fruntea căreia se
află medicul, felcerul îl ajută pe medic în acordarea asistenţei medicale
şi în transportarea bolnavilor.
Centru de sănătate este o instituţe curativă în care se acordă ajutorul medical
bolnavilor care nu au nevoie de internare în spital şi celor de la domiciliu.
Centrul de sănătate se deosebeşte de policlinică prinr-un volum mai mic de
lucru.
Spitalul este o instituţie medicală pentru bolnavii care au nevoie de un
tratament şi îngrijire permanentă, înzestrat cu aparatură şi utilaj curativ, şi de
diagnostic necesar.
Clinica este o instituţie curativo-profilactică în care în afară de tratamentul
staţionar al bolnavilor se efectuează un lucru de cercetăre şi de învăţămînt
practic al studenţilor
Sanatoriul este o instituţie de tip staţionar în care se efectuează completarea
tratamentului de bază a bolnavului. Sanatoriile se situează în localităţi cu clima
prielnică unde sunt ape minerale sau nămol curativ (Camenca, Cahul, Vadul
luiVoda...