CURS INTRODUCTIV-NURSING

Profesia de asistent medical /nursa a avut de-a lungul anilor numeroase dificultati in
recunoasterea ei .Cunoscuta si chiar practicata din perioada preistorica “arta de a ingriji” are un
caracter universal , dar recunoasterea ca profesie s-a produs la jumatatea secolului al XX-lea.
Profesia de asistent medical/ nursa in lexicul anglo-saxon a cunoscut in lunga sa perioada
de evolutie 3 etape distincte :
*Un sistem de ingrijiri bazat pe vindecatorii traditionali si autoingrijire , cu interpretarea
fenomenelor legate de boala prin prisma traditiilor religioase si culturale ale fiecarei comunitati in
parte ; in epoca primitiva nu gasim nici medici, nici nurse.
*A 2-a etapa de dezvoltare a ingrijirilor de sanatate apare odata cu crestinismul ; crestinismul
insufla in persoana care ingrijeste devotament , caritate si simtul datoriei . S-au creat primele centre
de primire destinate bolnavilor si saracilor, institutionalizarea subliniind functia de ajutor social a
nursingului punandu-se accent pe dispensarizarea ingrijirilor corporale si psihice .
*A 3-a etapa este legata de dezvoltarea sociala si economica, etapa in care monopolul religios si /
sau al actiunilor caritabile din sec al XIX- lea a fost detronat .In mai toate tarile lumii au aparut
scoli pentu pregatirea asistentelor medicale si a personalului auxiliar
Secolul XX cauta sa defineasca cat mai exact termenul de nursing/ nursa plecand de la
definitia simpla in care « nursa este profesionistul care hraneste , incurajeaza si protejeaza o
persoana, fiind pregatita pentru a ingriji bolnavi , raniti si batrani ».
Etimologic cuvantul nursa este folosit ca substantiv si deriva din latinescul nutrix care
inseamna mama adoptiva.
-in literatuta franceza - infirmiere diplomee;
-in literatura anglofona – registred nurse.
In anul 1899 a luat fiinta Consiliul International al Nurselor care are ca scop
imbunatatirea ingrijirilor de sanatate si a conditiilor de lucru , profesia de nursa fiind direct legata
de societate .
In prezent practicarea profesiei de asistent medical / nursa se face cu exigente sporite .
Nursingul este o activitate complexa , nursa trateaza pacientul complex , bio-psiho-social in
vederea asigurarii unei stari perfecte de bunastare fizica , psihica si sociala .OMS defineste
sanatatea individuala ca si « stare de bine completa din punct de vedere fizic , mintal si social si nu
numai absenta bolii sau infirmitatii » .Deci datorita coplexitatii , nursingul s-a transformat de-a
lungul anilor dintr-o meserie in profesie , in care vocatia este inlocuita de profesionalism .
Deontologia ca stiinta a indatoririlor profesionale (comportamentului profesional ) s-a
constituit in cadrul profesiunii medicale din cele mai vechi timpuri .Ea a aparut ca o necesitate in
medicina , deoarece pe langa insusirea unor norme tehnice de comportament , aceasta profesiune a
obligat intotdeauna la insusirea unor norme etice fara de care succesul profesional nu poate fi
asigurat . Sunt cunoscute cele zece cerinte ( Decalogul ) ale personalului sanitar elaborate de Masci
si anume :
1. « Onoreaza pe bolnavul tau de orice varsta ar fi : copil, tanar sau batran. Cand a ajuns in mainile
tale este o fiinta fara aparare care nu are alta arma de sustinere decat apeland la stiinta si caritatea
ta.
2. Da aceeasi stima si atentie saracului ca si bogatului . In dragostea de oameni , saracul sa se simta
bogat . Respecta nuditatea maladiei , spectacolul mizeriei si al suferintei.
3. Respecta nobila ta misiune incepand cu insasi persoana ta. Sa nu o profanezi. Poarta-te demn.
constiincios, cu omenie. Nu specula pe bolnav, caci profesia ta nu e ca oricare alta. Sacrificiul tau ,
ajutorul tau pot fi pretuite ca o meserie obisnuita .
4. Oboseala ta sa fie luminata de credinta si de dragoste. Atunci cand stiinta nu mai poate face
nimic, bunatatea ta, purtarea ta sa sustina pe bolnav.Invinge greutatile inerente profesiunii tale,
stapaneste supararea si nerabdarea ta , gandeste-te ca cel suferind este dezarmat , fara putere si are
nevoie de ajutorul si ingrijirea ta.

1
5. Sa nu umilesti niciodata pe bolnav , care si asa e umilit de boala lui . Oricare ar fi boala sa nu
pronunti cuvantul deznadejde. Sa nu distrugi la nici-un bolnav iluzia vindecarii, chiar daca ar fi
vorba de un muribund. Sunt oameni care au
nevoie sa-I intovarasesti pana la ultima lor clipa pentru a nu-i lasa sa ghiceasca sfarsitul.
6. Sa nu uiti niciodata ca secretul ce ti se incredinteaza in ceea ce priveste o maladie este ceva sfant
, care nu poate fi tradat sau destanuit altei persoane . Profesiuena ta este un sacerdotiu . Nu trebuie
sa faci deosebire de casta sociala , de credinta religioasa. Inaintea ta toti sa fie tratati deopotriva ,
caci toti
oamenii sunt tratati deopotriva de legile firii.
7. Sa nu vezi in ingrijirea bolnavilor tai o povara , corvoada. Acest sentiment ar ingreuna exercitiul
meseriei tale . Invata sa cunosti bolnavii tai si sa-i intelegi in felul lor de a cere ceva cand au nevoie
de ajutorul tau , cand au nevoie de somn, de odihna , de mancare. Defectele, pretentiile, toanele
bolnavilor
sunt datorate suferintei . La fel ai fi si tu cand ai fi bolnav.
8. Niciodata fata de bolnav sa nu te arati neincrezaor in reusita tratamentului Mentine-i speranta,
credinta . Fa ca bolnavul sa nu sa simta singur , izolat . Daca a suferi e geu, a suferi singur e
incomparabil mai greu . Poarta-te astfel ca bolnavul sa fie sigur ca are in tine un sprijin. Da-i curaj
cand il vezi trist ,
amarat,disperat.
9. Nu ajunge numai bunavointa, ci se cere si stiinta in ingrijirea bolnavilor. Zilnic se descopera noi
mijloace pentru alinarea suferintelor. Nu te multumi si nu te margini numai la stiintele si
cunostintele ce le-ai dobandit in scoala. Improspateaza-le mereu . Invata mereu .Citeste mereu carti
si reviste medicale.
10. Nu discuta si nu contrazice niciodata prescriptiile medicale in fata bolnavului .Ii risipesti
increderea in medicina, ii distrugi speranta in vindecare”
Responsabilitatile esentiale ale asistentului medical sunt mentionate
ulterior si de o serie de organizatii.
Codul deontologic al asistentilor medicali / nurselor se suprapune conceptului de nursing,
care consta in :
*Promovarea / pastrarea sanatatii
*Prevenirea imbolnavirilor
*Restabilirea/restaurarea sanatatii
*Inlaturarea suferintei
Ingrijirile pentru sanatate sunt acordate individului , familiei si colectivitatilor , activitatea
asistentului medical fiind in interrelatie cu a celorlalti profesionisti din sanatate .
Funcţiile asistentului medical:
a)De natură independentă-asistă pacientul din proprie iniţiativă, acordă ingrijiri de confort, se
aşează: pe decubit lateral, decubit dorsal cu faţa in sus cu genunchii flectaţii cu o pătură sau un
rulou sub genunchi. Stabileşte relaţia de încredere cu aparţinătorii le transmite informaţii,
invaţăminte.
b)De natură dependentă- la indicaţia medicului acordă metode de observaţie, predaptare,
observaţie la pacient modalitatea provocării de la boală sau tratament şi le transmite medicului
c)De natură interdependentă- colaborarea cu ceilalţi profesionişti din domeniul sanitar, social,
educativ, administrativ.
d)Alte funcţii- profesională, educative, economică de gestiune, de cercetare.
Locul de muncă:Nursa definita de I.C.N. (Consiliul International al nurselor), este o persoana
care:
- a parcurs un program complet de formare, care a fost aprobat de Consiliul Asistentilor Medicali;
- a trecut cu succes examenele stabilite de Consiliul Asistentilor Medicali;
- este autorizata sa practice aceasta profesie asa cum este definita de Consiliul Asistentilor
Medicali;
- este autorizata în îndeplinirea acelor proceduri si functii care sunt impuse de îngrijirea sanatatii în
orice situatii s-ar afla, dar sa nu faca o procedura pentru care nu este calificata.

2
 Asistentele medicale raspund de propria lor activitate, de practica lor ; supravegheaza
îngrijirile auxiliare si pregatirea elevilor.
Rolul Asistentei Medicale in a ajuta persoana bolnava sau sanatoasa sa-si mentina sau sa-si
recastige sanatatea sau sa-l asiste in ultimele sale clipe prin indeplinirea activitatilor pe care le-ar fi
indeplinit singur daca ar fi avut vointa sau cunostintele necesare.
Va fi întotdeauna alături de pacient, indiferent de starea acestuia, va încerca să-i asigure o
bună postură, şi mai ales un confort psihic şi înţelegere.
Toate intervenţiile asistentei trebuie făcute cu maximă responsabilitate, cu siguranţă şi
atenţie sporită, iar orice neregulă trebuie adusă medicului la cunoştinţă imediat şi remediată.
Nursa este pregatita si autorizata sa :
-sa desfasoare educatie pentru sanatate;
-sa participe plenar ca membru al echipei din sistemul de sanatate;
-sa supravegheze si sa formeze asistente medicale si cadre auxiliare ;
-sa fie implicata în cercetare .
Nursa generalista presupune :
-o pregatire pluridisciplinara –sociala, tehnica, practica ;
-însusirea competentelor de baza si nu numai cunostintele ;
-sa aiba cunostinte de psihologie (sa stie sa încurajeze ) ;
-sa aiba atitudine potrivita fata de pacient si familia sa ;
-sa aiba preocuparea de a întelege ceea ce simt ceilalti (capacitate de empatie ) ;

1. Comunitare şi ambulator- dispensar, policlinică, şcoli, leagăne de copii, gradiniţe, cămine de

bătrâni.
2. Staţionar- spital
3. Inspectorate de poliţie sanitară.
Trăsăturile morale
Stăpâniri de sine, răbdare, promtitudine în luarea deciziilor, calitate de a se apropia de bolnav
şi aparţinători, punctualitate, adoptă o atitudine corecta fata de colegi, respectă ierarhia, adoptă o
atitudine sinceră faţă de colegi. Asistentul medical trebuie să se preocupe şi de propria sănătate,
trebuie să-şi însuşească etica şi deontologia.
ETICA este ştiinţa normelor morale, este disciplina filozofică ce se ocupă cu sistemul
valorilor, normelor şi categoriilor morale de conţinutul şi modul de intercorelare şi realizare în
viaţă a acestora.
Comportamentul moral este modul de a acţiona, de a fi, de a se purta adecvat in anumite situaţii.
Etica in nursing reprezintă analiza filozofică a tehnicilor, a limbajului moral, a fundamentului etic,
al practicii nursing.
DEONTOLOGIA este parte a eticii care studiază problema datoriei, a ceea ce se cuvine sau nu.
Este ştiinţa îndatoriilor.
Putem spune în nursing sunt prestaţiile pe care le fac asistentul medical. Nursingul cuprinde:
promovarea sănătăţii. Prevenirea bolii şi îngrijirea bolnavului. Virginia Henderson:”Nursingul
înseamnă să ajuţi individul fie bolnav fie sănătos să-şi folosească fiecare acţiune pentru a-şi
promova sănătatea sau recuperarea cu condiţia a aceasta să aibă tăria şi voinţa sau cunoaşterea
necesară pentru a face să acţioneze în aşa fel încăt acesta să-şi poarte de grijă singur”
Colegiul Internaţional al Nurselor şi Colegiul Internaţional al Infirmierilor cuprinde 103
asociaţii din întreaga lume mai mult de 2 milioane de asistenţi medicali.În ţara noastră există două
asociaţii:
1.OAMGMAMR,
2.Asociaţia Naţională a Nurselor din România
A fi nursă înseamnă:
➢ să nu fii niciodată plictisită;
➢ să fii deseori frustată;
➢ să fii înconjurată de probleme;.
➢ să ai multe de făcut şi atât de puţin timp ;
➢ să porţi o responsabilitate foarte mare şi să ai puţină autoritate;
3
 ➢ să intrii în vieţile oamenilor şi să marchezi o diferenţă;
➢ unii te vor binecuvânta, alţii te vor blestema;
➢ vei vedea oameni (copii) în starea lor cea mai proastă şi în starea lor cea mai bună;
➢ nu vei înceta niciodată să fii uluită de capacitatea oamenilor, de a iubi, de a îndura şi de
curajul lor;
➢ vei vedea viaţa începând şi ... sfârşindu-se;
➢ vei purta victorii triunfătoare şi eşecuri devastatoare ;
➢ vei plânge mult;
➢ vei râde mult
➢ vei şti ce înseamnă să fii om şi să fii uman..
Cu dragoste şi încredere, înainte!

NURSING

Nursing = ingrijiri infirmiere

= prestatiile acestei categorii de profesionista – Nursa.
= un ansamblu de ipoteze, legi si reguli aplicate in practica acestei profesiuni
Nursing-ul este o profesie ca orice activitate ce se doreste a fi profesionala, urmareste sa se sprijine
pe baze stiintifice.
Nursing-ul este o arta si o stiinta care necesita intelegerea si aplicarea cunostintelor si a
aptitudinilor caracteristice acestei discipline. Se bazeaza pe cunostinte si tehnici derivate din
umanitate si stiintele fizice, sociale, medicale si biologice.
Nursing este:
- o arta, deoarece presupune din partea celei care o practica abilitati personale,
aptitudini deosebite, care prin educatie dezvolta deprinderi si abilitati, formeaza talentul necesar
pentru a-i intelege pe oameni si a-i ajuta pe acestia sa se ajute singuri;
- o stiinta care a dezvoltata in timp idei, princpii ,concepte operationale proprii;
- este cu siguranta o profesie pentru ca presupune si tine seama de toate atributele unei profesii,
detine un corpus sistematic organizat teoretic, opereaza cu valori si simboluri comune , este o
activitate pe termen lung, pusa in slujba nevoilor pacientului, are institutii academice , se bazeaza
pe un sistem legislat si dimensiunea etica proprie, detine un profil profesional specific pentru a
servi persoana cu dificultatate, in particular si totodata pentru bunul mers al societatii , in sens
larg.
Virginia Henderson defineste nursing-ul astfel :
“Sa ajuti individul, fie acesta bolnav sau sanatos, sa-si afle calea spre sanatate sau
recuperare , sa ajuti individul fie bolnav sau sanatos, sa-si foloseasca fiecare actiune pentru a
promova sanatatea sau recuperarea , cu conditia ca acesta sa aiba taria , vointa sau cunoasterea
necesare pentru a face si sa actioneze în asa fel incât acesta sa-si poarte de grija singur cât mai
curând posibil .”
Misiunea nursing-ului in societate este, de a-i ajuta pe indivizi, familii si grupuri, sa-si
determine si sa realizeze potentialul lor fizic, mental si social, iar acestea sa fie facute in contextul
mediului in care traiesc si lucreaza.
Nursing-ul apartine asistentei medicale.
.
Domeniile Nursingului
Istoricul medicinei , nursingului se contopeste cu istoria dezvolarii societatii umane cu
perioadele sale de progres , stagnare sau declin , care sau influentat reciproc , cunoasterea lor fiind
necesara nu numai pentru a cinsti memoria inaintasilor ci si pentru ca « acei care nu tin minte
trecutul sunt condamnati sa-l repete », Santayana . Medicina a fost initial dominata de magie ,
actele terapeutice bazandu-se pe ritualuri religioase si pe instincte , preocuparea dominanta fiind
disparitia durerii .Papirusurile egiptene din 1600 inainte de Hristos prezinta ingrijirea plagilor,
incizia abceslor si imbalsamarea cadavrelor . In Grecia antica , medicina este influentata de cea
egipteana prin intermediul fenicienilor.Apar o serie de scoli medicale in Rodos , Kos, Knidos , care

4
se ocupau de prevenirea (zeita Hygeia ) si tratarea bolilor ( Zeita Panakeea). Hippocrat( 460-375
in.Hr.) considerat parintele medicinei a intemeiat scoala din Kos si pe langa juramant care cuprinde
aspecte deontologice valabile si in ziua de azi a scris in peste 60 volume, pe specialitati: anatomie,
fiziologie, medicala, ortopedie, chirurgie, etc . informatii de specialitate care au fost baza unor
descoperiri stiintifice ulterioare .
Medicina evului mediu a avut mai putine progrese , fiind dominata de biserica. Odata cu
declansarea conflictelor militare apar scoli medicale pe langa biserici pentru ingrijirea ranitilor si
apar o serie de scrieri cu baza stiintifica . In Franta , in sec XIII se infiinteaza Colegiul « Sf. Cosma
“ , cu catedra de anatomie, fiziologie, obstetrica.Dupa anii 1500 apar scoli medicale in care
medicina era predata in facultati alaturi de latina, greaca , teologie.
Epoca moderna si conteporana ,incepand cu sec XVIII remaniaza toate cunostintele
stiintifice acumulate si apar noi asezaminte academice in Franta , Austria, Italia , Anglia, Germania
. Sunt puse bazele asepsiei si antisepsiei ( Louis Pasteur , respective Joseph Lister).
In perioada comunei primitive si-n cea sclavagista , medicina tracogetica este sub
influente religioase , fiind dominata de elementul mistic. Odata cu razboaiele daco-romane si
constituirea Daciei, ca provincie a Imperiului Roman ,timp de 165 de ani , cat a durat stapanirea
romana se inregistreaza o bogata activitate medicala , atat sacerdotala cat si laica . Pe columna lui
Traian se pot identifica posuri de prim ajutor pentru raniti si diverse instrumente utilizate in
practica .
In evul mediu, medicina a fost practicata de vraci si au aparut primele forme
organizatorice de asistenta medicala prin infiintarea « bolnitelor manastiresti « unde aveau acces in
principal calugarii batrani si bolnavi , iar mai tarziu laicii batrani , bolnavi si saraci . Prima bolnita
a aparut in Transilvania, la Manastur, langa Cluj in 1061 , ulterior au aparut la Bistrita , Oradea ,
Brasov, Prislop ,iar in Moldova la Cotnari ; in Tara Romaneasca la Curtea de Arges si Ramnicu
Valcea . Mai tarziu au aparut azile-spital pentru laici, in Transilvania la Oradea, Sibiu, Brasov, in
Tara Romaneasca la Simidreni , iar in Moldova la Suceava . Primul spital apare abia in 1704 , pe
14 decembrie la Coltea, construit de stolicul Mihail Cantacuzino , sub auspiciile Fundatiei
Coltea.La Iasi , Spitalul SF Spiridon ( 1757-1763)a fost infiintat de Constantin Racovita .
Epoca moderna si conteporana a generat reforme si-n sănătate, cu baze stiintifice de
invatamant medical . Florence Nightingale ( 1820-1910) a revolutionat modul de ingrijire al
bolnavilor; ingrijirile nu trebuie sa reflecte doar mila , ci sa se bazeze pe intelepciune si stiinta.
F.Nightingale a infiintat la Londra Scoala de Nursing Nightingale ,aceasta fiind prima forma de
invatatmant organizat de ingrijire a bolnavilor .
In mod paradoxal, sunt multi oameni care nu au auzitc de ea, desi este considerata a fi o
adevarata legenda ;a fost precursoarea serviciului sanitar modern. Datorita ambitiei si
devotamentului de care a dat dovada, spitalele secolului al XIX-lea s-au transformat in institutii de
tratament adecvate, dotate din punct de vedere sanitar si cu personal de specialitate pregatit sa
intervina in orice
moment. Capacitatea ei intelectuala deosebita, altruismul si energia ei au consacrat-o in domeniu si
i-au asigurat un loc in istorie. De altminteri, in Londra exista un muzeu care ii poarta numele si
unde se regasesc acte care i-au apartinut.
Florence Nightingale s-a nascut pe 12 mai 1820 in Italia, din parinti britanici, iar numele
ei a fost inspirat de orasul in care a vazut lumina zilei. Provenind dintr-o familie foarte instarita, ea
a avut sansa pe care extrem de putine femei o aveau la vremea respectiva - anume, aceea de a
beneficia de o educatie ingrijita, intr-una dintre cele mai prestigioase universitati din lume,
respectiv Cambridge.
Micuta Florence a dovedit de la bun inceput reale abilitati academice si inclinatie spre studiu, iar
dupa ce a terminat cursurile elementare, toata lumea se astepta ca ea sa se casatoreasca. De
altminteri, de pretendenti nu ducea lipsa, dat fiind faptul ca era o fata foarte bogata, educata si, nu
in ultimul rand,
frumoasa. Dar planurile ei erau cu totul altele; la varsta de 17 ani a declarat ca simte ca si-a gasit
"menirea", ca urmare a faptului ca, spunea ea, ar fi primit un mesaj din partea Divinitatii.
"Dumnezeu mi-a vorbit si m-a chemat in slujba Lui". Dat fiind faptul ca Florence nu era

5
preocupata in mod deosebit de religie, nu s-a pus nici o secunda problema ca ar fi fost vreo mistica
sau ca ar fi avut
halucinatii.
Aceasta inclinatie avea sa se manifeste incepand cu vizite tot mai frecvente in caminele de
batrani si spitale, unde incerca sa stea cat mai mult timp in preajma surorilor medicale. Parintii ei
au fost la inceput total impotriva dorintei fiicei lor de a deveni asistenta, pentru ca in secolul al
XIX-lea aceasta profesiune nu era considerata ca fiind una "onorabila" (aceasta, pe langa faptul ca,
daca Florence ar fi muncit, s-ar fi considerat ca familia ei este in pragul ruinei). Tanara a parut
ca se supune parintilor sai si, abandonandu-si pe moment intentiile, a plecat intr-o excursie in
strainatate impreuna cu doi prieteni. Cei trei au calatorit in Italia, Grecia si Egipt, insa la intoarcere
Florence era mai hotarata ca oricand sa-si urmeze vocatia. In acest scop, ea s-a inscris la un curs de
trei luni in domeniul asistentei medicale, ceea ce i-a permis sa ocupe un post de infirmiera, pe care
nu l-a mai parasit pana in 1854.
In anul 1854, in timpul razboiului din Crimeea, Florence Nightingale a dat dovada de
extraordinara sa capacitate de organizare. Conditiile din spitalele pentru soldatii englezi raniti in
Crimeea erau cu adevarat jalnice, mai ales in acea situatie; lipsea ingrijirea medicala de
specialitate, iar igiena era inexistenta.Tinerii soldati mureau in spital, chiar daca ranile lor nu erau
letale,ci din cauza
instalarii septicemiei. Pentru a imbunatati situatia, guvernul britanic a hotarat sa trimita pe cineva
capabil care sa se ocupe de acest serviciu si anume pe Florence Nightingale. Aceasta, insotita de 38
dintre cele mai bune infirmiere formate de ea, a ajuns la spitalul de campanie pe data de 21
octombrie 1854. Florence si echipa sa s-au ocupat cu maxima rigurozitate de curatenia din spital,
sterilizarea instrumentarului, procurarea de fese si pansamente din tifon, precum si de alimentatia,
pana atunci cu totul improprie, a soldatilor. In urma acestor masuri puse in practica extrem de
riguros, mortalitatea in randul ranitilor s-a redus simtitor.
Florence s-a dovedit a fi in acelasi timp si un bun psiholog, ea incurajand si redand speranta
tuturor, scriind scrisori care ii erau dictate de pacientii incapabili sa se miste, veghindu-i intreaga
noapte fara a accepta sa fie inlocuita, si reusind astfel sa aduca pe linia de plutire pacientii care
fusesera considerati initial "fara speranta". Toate acestea i-au atras un respect enorm, admiratie si
au
facut-o sa fie indragita de intreaga armata britanica. Exemplul ei a dus la admiterea personalului
medical de sex feminin in spitalele armatei, fapt care fusese pana atunci fara precedent. De
asemenea, Florence Nightingale a fost cea care a ridicat asistenta medicala la rang de profesie de
sine statatoare.
Dupa terminarea razboiului, Florence Nightingale a primit o importanta recompensa financiara
pentru serviciile aduse, fapt care i-a permis sa-si continue reforma, de data aceasta in cadrul
spitalelor civile. Devenise o persoana cunoscuta si atentia opiniei publice era indreptata asupra ei.
Capacitatea de organizare si contributiile sale din timpul razboiului au recomandat-o pentru
a face parte din Societatea Nationala de Statistica.
Dincolo de aceste aspecte insa, cea mai mare realizare a vietii ei (si in acelasi timp, motivul
pentru care numele ei a ramas in istorie) il constituie faptul ca a facut pasul decisiv in ceea ce
priveste recunoasterea profesiunii de sora medicala si, de asemenea, a fondat prima scoala de
profil, ale carei cursuri si examene practice se desfasurau in spitalul St. Thomas din Marea
Britanie. Ea si-a dedicat tot restul vietii activitatii acestei scoli, imbunatatind in permanenta
conditiile de studiu si baza materiala didactica. Cursurile concepute si predate de ea au fost traduse
in unsprezece limbi straine si reprezinta si in prezent un material de studiu nepretuit.
Florence Nigthingale a elaborat pe baza doctrinei deontologice hipocratice conceptia
profesionala si responsabilitatile profesiei de asistent medical/nursa sub forma juramantului
profesional al celor care acorda ingrijiri medicale:”Ma angajez solemn in fata lui Dumnezeu si-n
prezenta acestei adunari sa duc o viata integra si sa-mi indeplinesc cu credinta indatoririle profesiei
mele . Nu voi lua si nu voi administra nici un remediu periculos.Voi face totul pentru cresterea
profesiunii mele si voi pastra cu o totala discretie lucrurilor private care-mi vor fi incredintate si
toate secretele de familie, pe care practica serviciului meu mi le va face cunoscute.Voi ajuta din

6
toate puterile mele si in mod cinstit medicul in munca sa si ma voi dedica bunastarii celor care sunt
lasati in grija mea”.
Deci astfel a debutat procesul de formare profesionala a asistentelor medicale , dar cu o
raspundere limitata .Progresele medicinii au dus insa si la modificarea continutului profesiei ,
medicii delegand o parte din sarcinii surorilor medicale ; activitatea nu se mai centreaza pe pacient
, ci pe
sarcinile care trebuiau indeplinite. Ulterior dezvoltarea rapida a stiintelor medicale , a tehnicii a
generat deplasarea activitatii catre partea tehnica, cu devalizarea ingrijirilor si trecerea lor in
sarcina ajutoarelor necalificate.
Dezvoltarea unitatilor spitalicesti, ca unitati de ingrijire a bolilor grave ,accesibile tuturor
categoriilor sociale a condus a aparitia Nursingului Clinic, care este practicat si in ziua de azi.
Practica nursingului include si alte domenii , cu orientare particulara spre anumite categorii
de afectiuni sau anumite comunitati cu nevoi specifice de ingrijire , ca de exemplu :
*Ingrijirea la domiciliu a pacientilor pe termen scurt
*Nursingul industrial
*Nursingul militar
*Ingrijirea gravidelor si lehuzelor
*Ingrijirea nou-nascutilor
*Ingrijirea varstnicilor
*Ingrijirea pacientilor cu boli incurabile , in stadii terminale , tip hospice
*Ingrijirea pacientilor cu dizabilitati fizice sau psihice
Domeniile de interes si perspectivele in dezvoltarea nursingului includ:
*Ingrijirile acordate in TI si-n situatii de urgenta
*Nursingul geriatric, datorita cresterii sperantei de viata a populatiei
*Ingrijirile de tip hospice datorita cresterii numarului de persoane suferinde de afectiuni incurabile
Definitia Nursingului Comunitar,ANA ( North American Association)
*Are scopul de a mentine si stimula sanatatea populatiei fiind o sinteza a practicii de nursing.
*Ingrijirile au caracter continuu.
*Ingrijirile sunt orientate aspra individului , familiei , grupului si contribuie la sanatatea populatiei
prin interventiile nursei asupra mediului fizic , social si afectiv al acestora.
Putem spune ca nursingul este vechi de cand familia dar adevarata sa
prezenta la nivel international apare catre sfarsitul sec XIX, cand femei
vizionare din dorinta de a obtine un statut social au reusit sa uneasca si sa constitie prima
organizatie internationala pentru femei, in 1893 la Congresul Mondial al Reprezentantelor
Femeilor , de la Chicago.Unirea nurselor a avut loc putin mai tarziu si anume in 1899 la Londra
cand a fost
creat Consiliu International al Nurselor. Strategiile de functionare ale nurselor s-au inbogatit cu
directii noi privind o stare de sănătate mai buna pentru indivizi si comunitate , promovarea igienei
sociale si a sanatatii publice , precum si eleborarea unui limbaj comun in nursing.
Virginia Henderson (n.1897)va publica chiar un volum cu titlul „Principiile de baza ale
nursingului”, volum in care apare si o prima definitie a nursei :”functia unica a nursei consta in a
ajuta persoana bolnava sau sanatasa pentru indeplinirea acelor activitati care contribuie la sănătate
sau recastigarea ei( sau la o moarte impacata , linistita ) pe care le-ar fi indeplinit fara ajutor daca ar
fi avut puterea , vointa si cunostinta necesara”.
Ulterior M.Kihg (n.1923) introduce 3 sisteme dinamice ce interactioneaza si anume :
1. individul
2. grupurile
3. societatea
De cand a fost fondat Consiliul International al Nurselor a reusit sa se impuna ca o
organizatie dinamica cu profesionisti din sănătate, un organism implicat activ in deservirea
profesiei de nursing si a unei societati mai bune pentru toti.Astazi ICN este o federatie de 118
asociatii nationale si este condus de nurse, pentru nurse, cu implicatii majore in politica globala de
sănătate .
In 1986 OMS declara ca „personalul din nursing are o contributie potential ridicata in
7
 asigurarea unei stari mai bune de sănătate a celor pe care ii ingrijesc”, asistentele medicale
reprezentand cea mai numeroasa categorie profesionala implicata in acordarea serviciilor de
sănătate. OMS descrie rolul nursei in societate:”sa asiste indivizi , familii si grupuri, sa optimizeze
si sa integreze functiile fizice , mentale si sociale afectate semnificativ prin schimbari ale starii de
sănătate.”Asistenta medicala utilizeaza in practica profesionala cunostinte medicale , de economie ,
informatica,psihologie , pedagogie, cu centrarea activitatii nu pe sarcini, ci pe persoana ingrijita.

DEFINITIA SANATATII

Nu exista o definitie unica , ci o pluralitate de definitii , pluralitate care tine de cunostintele

acumulate, de dinamica si specificul valorilor culturale si pentru ca sanatatea are un caracter
procesual , evolutiv. In lista larga adefinitiilor se folosesc mai multe criterii , cel mai frecvent
utilizate fiind :
*bunastarea functionala
*capacitatea organismului de a se adapta la conditiile variate de viata si munca
*conditia umana care il face pe individ creativ
Definitia sanatatii individuale elaborata de OMS :”stare de bine completa din punct de
vedere fizic, mintal si social si nu numai absenta bolii sau infirmitatii” iar Sanataea grupurilor
umane poate fi definita ca o sinteza a sanatatilor individuale apreciata intr-o viziune sintetica ,
globala (
ecosistemica).
Factorii care influenteaza starea de sanatae a populatiei sunt :
1. Factorii biologici(ereditate , caracteristici demografice ale populatiei )
2. Factorii ambientali ( factorii mediului fizic si social,factori fizici , chimici.socio-culturali ,
educationali)
3. Factorii comportamentali , atitudinile , obiceiurile
4. Serviciile de sănătate ( preventive , curative , recuperatorii)
Boala : ruperea echilibrului , armoniei intre acesti factori , exprimata prin suferinta fizica ,
psihica , cu imposibilitatea adaptarii la o situatie noua , provizorie sau definitiva ; un eveniment
care poate merge pana la respingerea sociala ao mului
Asistenta medicala / nursa al rol in prevenirea imbolnavirilor, mentinerea starii de sănătate . Exista
patru niveluri de prevenire , fiecare corepunde unei faze din evolutia bolii si anume :
1. Preventia primordiala
2. Prevntia primara
3. Preventia secundara
4. Preventia tertiara
Preventia primordiala –scopul acesteia este de a impiedica aparitia si stabilirea unor
modele sociale , economice si culturale de viata care ar contribui la cresterea riscului de boala
.Acest tip de preventie s-a dezvoltat ca rezultat al acumularii cunostintelor despre epidemiologia
bolilor cardiovasculare
( prezenta factorilor de risc: alimentatie bogata in grasimi animale , fumatul ,etc).Preventia
primordiala este de asemenea necesara in legatura cu efectele globale ale poluarii atmosferice (
efectul de sera ,
startul de ozon , ploile acide ) si cu efectele pe care le are smog-ul urban asupra sanatatii ( boli
pulmonare si cardiace). Importanta prevenirii primordiale a fost inteleasa prea tarziu si de aceea
necesita reglementari urgente si stricte din partea guvernului ,cu politici nationale si programe de
sănătate.
Preventia primara are drept scop limitarea incidentei bolilor prin controlul cauzelor si
factorilor de risc.Interventiile asistentei / nursei constau in educatie pentru sănătate ( regim de
viata , regim alimentar, metode contraceptive,etc), preventie specifica ( imunizari),prin vaccinari
prevenirea sau chiar eradicarea unor boli ( expl. Variola), elaborarea de programe educative
,protejarea grupurilor poulationale cu risc,protejarea mediului ambiant.
Preventia secundara are ca scop vindecarea pacientilor si reducerea consecintelor grave
ale unor boli prin diagnostic si tratament precoce .
8
Preventia secundara include masuri disponibile pentru individ si pentru populatie , care permit o
interventie prompta si eficientaAceasta prevenire este aplicata intre perioada dintre instalarea bolii
si momentul normal al diagnosticului si are drept tinta reducerea prevalentei bolii (
(prevalenta:numar de persoane bolnave la momentul T/ populatia totala considerata). Preventia
secundara se poate aplica doar cazurilor de boala a caror istoric include o perioada de latenta care
este usor de identificat si
tratat , astfel incat evolutia spre un stadiu grav al bolii sa poata fi oprita.Expl : fenilcetonuria la
nou-nascuti , daca este identificata la nastere si administrarea unei diete alimentare speciale
permite dezvoltarea normala a copilului.
Asistenta medicala/ nursa este implicata in descoperirea semnelor de boala la timp , prin vizite la
domiciliu , efectueaza ancheta epidemiologica a evenimentului produs , completeaza si raporteaza
aparitia bolii in registre de evidenta ; asigura interventii de nursing in tratamentul bolii,
adminsitreza tratamentul prescris , supravegheaza regimul igieno-dietetic necesar si urmareste
evolutia bolii si semnaleaza medicului efectele tratamentului.
Preventia tertiara are ca scop reducerea evolutiei si complicatiilor unei boli declarate ,
fiind un capitol important al medicinii terapeutice si de reabilitare . Preventia tertiara consta in
aplicarea de masuri care au ca scop reducerea secchelelor , reducerea suferintei si promovarea
adaptarii
pacientilor la conditiile unei boli incurabile ( ingrijiri de tip hospice, de ultim nivel); ingrijirile tip
hospice constau in servicii paliative la nivel institutional si / sau la domiciliu si sunt servicii
specializate acordate de furnizori de servicii de sănătate supraspecializati , cu competenta sau
atestat in vederea alinarii suferintei fizice, acordarea suportului social, emotional sau spiritual.La
Pascani in 2007 a fost infiintata o sectie de ingrijiri paliative cu 50 paturi..In Romania aceste
ingrijiri sunt stipulate prin Ord,MSF nr.318/2003.

Obiectivele ce stau la baza îngrijirilor şi trebuiesc respectate de asistenta medicală

sunt:
1. Dimensiunea medicală , ce se referă la îngrijiri şi tratament, constă în:
- cunoaşterea corectă a manevrelor de executare, de administrare a medicamentelor;
- pansamente;
- recoltări pentru examene de laborator;
- clisme;
- sondaje;
- spălaturi;
- toaleta pe regiuni;
- baia generală;
- înregistrarea valorilor P, TA, T°, R;
- înregistrarea diurezei şi a scaunelor;
- înregistrarea valorilor G şi T; circumferinţe;
- administrarea de perfuzii, transfuzii;
- pregătirea fizică a pacientului pentru: puncţii, explorări clinice şi paraclinice;
- supravegherea: stării de veghe, a somnului, a alimentaţiei;
- prevenirea accidentelor;
- stabilirea priorităţilor în intervenţii;
- cunoaşterea limitelor până unde poate interveni asistenta medicală.
2. Dimensiunea pedagogică cuprinde:
- informarea despre bolnav, despre starea lui biofizică, psihică, sociologică, culturală şi spirituală;
- asigurarea climatului favorabil pentru obţinerea informaţiilor despre persoana îngrijită;
- atitudinea de interes faţă de ceea ce spune bolnavul;
- atitudine de respect, demnitate, înţelegere faţă de persoana în suferinţă.
3. Dimensiunea umană: este o calitate ce ţine de capacitatea elevului - a asistentei medicale
de a prinde modul în care pacientul se poate exprima sau exterioriza, utilizând: deprinderi, abilităţi,
percepţii
în funcţie de scop:
9
- va utiliza comunicarea verbală;
- va dovedi abilitate în ascultare, răbdare;
- va arăta încredere, deschidere faţă de problemele pacientului, confidenţialitate.
Interviul va fi dirijat către: cunoaşterea obiceiurilor, deprinderilor, sentimentelor, cunoştinţelor
bolnavului; să se introducă, ca persoană, cu nume, titlu şi motivul pentru care se efectuează
culegerea de date. Să nu uite că la baza planului de îngrijiri stă cunoaşterea nevoilor de bază
nesatisfăcute ale persoanei îngrijite.
Documentele dosarului de îngrijire care privesc în mod particular procesul de îngrijire sunt:
- lista cu datele necesare îngrijirii, care se mai numeşte şi profilul pacientului;
- planul de îngrijiri ca suport scris al procesul de îngrijiri;
- documente de observare şi evaluare.
Conform O.U.G.144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical si a profesiei
de moasa , precum si organizarea si functionarea Ordinului Asistentilor Medicali Generalisti,
Moaselor si Asistentilor Medicali din Romania ,
Art .1 Profesia de asistent medical si profesia de moasa se exercita pe teritoriul Romaniei , de catre
persoane fizice , care au titlul oficial de asistent medical si respectiv , titlul oficial de moasa
.Aceste persoane pot fi :
*Cetateni ai statului roman
*Cetateni ai unui stat membru al Uniunii Europene , ai unui stat apartinad Spatiului Economic
European sau al Confederatiei Elvetiene
*Rude de gradul I aflate in intretinerea unui cetatean membru al UE , care desfasoara legal
activitati pe teritoriul Romaniei , indiferent de cetatenie
*Rezidenti pe termen lung in statele UE , Spatiului Economic European sau al Confederatiei
Elvetiene
Conf. Art.2 , asistentul medical este asistent medical generalist sau asistent medical de specialitate
intr-un anumit domeniu de activitate , cu titlul oficial de calificare certificat prin diplome .
Titlurile profesionale de asistent medical :
*Asistent medical generalist
*Asistent medical de ingrijiri generale de sanatate
*Asistent medical de obstetrica-ginecologie
*Asistent medical de pediatrie
*Asistent medical de balneofizioterapie
*Asistent medical de igiena
*Asistent medical de igiena si sanatate publica
*Asistent medical laborator clinic
*Aistnt medical radiologie si imagistica
*Asistent medical farmacie
*Asistent medico-social
*Asistent medical de nutritie si dietetica
*Asistent medical de ocrotire
*Asistent de balneofiziokinetoterapie si recuperare
*Asistent medical de urgente medico-chirurgicale
*Asistent de profilaxie stomatologica
*Asistent igenist pentru cabinet stomatologic
*Asistent pentru stomatologie /asistenta dentara
Persoanele care au dreptul de a profesa ca si asistent medical /moasa in Romania ( art.1)
trebuie sa detina titlul oficial de calificare(art.9,litera a) ,sa fie apte din punct de vedere medical
(certificat de sanatate fizica si psihica)( litera b), sa fie autorizate de Ministerul Sanatatii Publice (
litera c) si care nu au fost condamnate definitiv pentru savarsirea cu intentie a unei infractiuni
contra
umanitatii sau vietii ( cazier judiciar)( litera d).
Asitentul medical/moasa exercita profesia pe baza Autorizatiei de Libera
Practica ( art .10 ,aliniatul 2) emisa de MSP.pe baza urmatoarelor acte :
*Titlurile oficiale de calificare
10
*Certificatul de sanatate fizica si psihica
*Certificatul de cazier judiciar
*Avizul OAMGMAMR -Ordinului Asistentilor Medicali Generalisti, Moaselor si
Asistentilor Medicali din Romania ,
Asistentul medical / moasa isi desfasoara activitatea conform pregatirii profesionale ,in
sistem public sau privat, in cadrul echipei medicale sau independent in sistemul ingrijirilor de
sanatate.( art.11).
Asistentul medical / moasa nu sunt functionari publici( art .12) .
Intreruperea activitatii profesionale pe o perioada mai mare de 5 ani impune reatestarea
competentei profesionale prin OAMMR.( art.14)
Pregatirea asistentilor medicali generalisti , a moaselor si a asistentilor medicali
din alte specialitati se realizeaza prin urmatoarele forme de invatatamant:(art.19) :
*Invatamant superior medical de scurta si lunga duata
*Invatamant sanitar postliceal , cu durata de 3 ani
Absolventul scolii sanitare postliceale este asistent medical cu studii postliceale
sau asistent medical generalist si detine certificat de absolvire. Absolventul colegiului medical este
asistent medical cu studii superioare de scurta durata sau asistent medical generalist cu studii
superioare de scurta durata si detine diploma de absolvire, eliberata de Ministerul Educatiei
Nationale , Ministerul Educatiei si Cercetarii /Miniserul Educatiei , Cercetarii si Tineretului , pe
cand absolventul de invatamant superior medical de lunga durata este asistent medical generalist cu
studii superioare de lunga durata , respectiv moasa si se certifica cu diploma de licenta eliberata de
Ministerul Educatiei si Cercetarii /Ministerul Educatiei , Cercetarii si Tineretului si poate urma
studii postuniversitare .
Certificatul de asistent medical , diploma de asitent medical , respectiv diploma de licenta
mentioneaza competenta profesionala dobandita ( art.19,aliniatul 3).
Formarea continuua a asistentilor medicali / moaselor (art.25) se face in institutii abilitate de
Ministerul Sanatatii Publice.
OAMGMAMR ( art.40) se organizeaza si functioneaza ca organizatie profesionala a
asistentilor medicali si moaselor , neguvernamentala , de interes public, apolitica , nonprofit avand
ca obiect de activitate controlul si supravegherea exercitarii profesiei de asistent medical / moasa
cu drept de libera practica .

Cadrul conceptual al îngrijirilor

CONCEPTUL DESPRE OM
-omul este o fiinţă unică având nevoi biologice, psihologice, sociale, culturale, o fiinţă în
continuă schimbare şi în interacţiune cu mediul înconjurător, o fiinţă responsabilă, liberă, capabilă
de a se adapta.

CONCEPTUL DESPRE SĂNĂTATE

-sănătatea este o stare de echilibru biopsihosocial, cultural şi spiritual, stare de autonomie şi
independenţă fără să fie egală cu absenţa bolii sau infirmitătii, este o stare dinamică ce dă
posibilitatea unui organism să aibă un echilibru mediul intern si cu cel extern

CONCEPTUL DESPRE BOALĂ

-boala este ruperea echilibrului, armoniei, un semnal de alarmă tradus prin suferinţă sau o
dificultate, o inadaptare la o situaţie nouă, proprie sau definitivă.

TEORIA HOLISTICA

În centrul îngrijirilor de sănătate se află pacientul, dar el nu mai este perceput simplist
doar ca un individ ce suferă de o anumita boală, ci este apreciat holistic ca o persoană cu
necesităţi fizice, emoţionale, psihologice, intelectuale, sociale şi spirituale. Aceste necesităţi inter-
11
relaţionează, sunt interdependente, de egală importanţă şi reprezintă fundamentul intervenţiilor
asistentului medical ce va trebui să se adapteze la o infinitate de reacţii, manifestări, trăiri, relaţii
interpersonale, generate de unicitatea profilului psihic al protagoniştilor implicaţi şi de specificul
situaţiei concrete în care îşi desfăşoară activitatea.
Este important ca asistentul medical să fie familiarizat cu aspectul complex al naturii
psihice umane, să înţeleagă că indivizi diferiţi au reacţii diferite faţă de aceeaşi problemă urmare
a structurii lor unice de personalitate. Există mai multe accepţiuni ale conceptului de
personalitate, dar cea mai folosită este aceea ce defineşte personalitatea ca fiind "organizarea mai
mult sau mai puţin durabilă a caracterului, temperamentului, inteligenţei şi fizicului unei
persoane; organizare ce determină adaptarea sa unică la mediu” , (Eysenck).
Vom putea aprecia pe deplin un individ doar dacă îi vom cunoaşte mediul de viaţă şi
activitate.
Suntem ceea ce suntem şi devenim ceea ce devenim, în mare parte, datorită contextului
social în care existăm şi ne desfăşurăm activitatea. Socializarea se realizează în interiorul
diverselor grupuri umane (familie, şcoală, prieteni, colectiv de muncă). Grupul intermediază
individului relaţia cu societatea şi cu sine.
Individul dezvoltă concomitent şi continuu relaţii informaţionale cu lumea externă şi cu propria
fiinţă, întreţinând la nivelul normalului, un echilibru între cunoaşterea de sine şi cunoaşterea
realităţii. Fiecare ne naştem cu un potenţial uman care se valorifică şi se dezvoltă treptat pnn .
socializare, asimilarea valorilor şi comportamentelor sub forma unei învăţări continue.

Conceptul holistic de apreciere a individului poate fi rezumat în câteva idei principale ce

stau la baza susţinerii ştiinţifice a desfăşurării procesului de nursing:
• individul este un tot unitar caracterizat prin integritate şi el reprezintă mai mult decât suma
părţilor sale componente;
• individul este în permanentă interacţiune cu mediul înconjurător, schimbând materie şi energie
cu acesta;
• evoluţia fiziologică a individului este ireversibilă şi unidirecţională în timp şi spaţiu;
• individul uman se caracterizează prin capacitate de abstracţie, imaginaţie, senzaţii, emoţii.

MODELUL CONCEPTUAL AL VIRGINIEI HENDERSON

Precizarea conceptelor cheie ale acestui model :

- individul bolnav sau sanatos este vazut ca un tot complet prezentând 14 nevoi fundamentale pe
care trebuie sa si le satisfaca;
- scopul îngrijirilor este de a pastra sau a restabili independenta individului în satisfacerea acestor
nevoi ;
- rolul asistentei medicale este suplinirea a ceea ce el nu poate sa faca singur.
Un model conceptual pentru o profesie reprezinta o imagine mentala a profesiei , o conceptie
a ceea ce ar putea sau ar trebui sa fie.
“Individul este o entitate bio-psiho-socială, formând un tot indivizibil. El are necesităţi
fundamentale cu manifestări psihice pe care şi le satisface singur dacă se simte bine. El tinde spre
autonomie în satisfacerea necesităţilor sale”.
Cadrul conceptual al Virginiei Henderson se bazează pe definirea celor 14 nevoi
fundamentale, cu componentele bio-psiho-sociale, culturale si spirituale ale individului.
Cele 14 nevoi fundamentele sunt :
1- Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie ;
2- Nevoia de a se alimenta şi hidrata ;
3- Nevoia de a elimina ;
4- Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură ;
5- Nevoia de a dormi şi a se odihni ;
6- Nevoia de a se îmbrăca si dezbrăca ;
7- Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în condiţii normale ;
8- Nevoia de a fi curat , îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele ;
12
 9- Nevoia de a evita pericolele;
10- Nevoia de a comunica;
11- Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori, de a practica religia;
12- Nevoia de a se realiza;
13-Nevoia a se recrea
14-Nevoia de a invata cum sa-ti pastrezi sanatatea.
Cele 14 nevoi fundamentale îmbrăca forme foarte variate după: individ, starea sa de
sănătate, maturitatea sa , obiceiuri personale şi culturale.
Fiecare nevoie prezintă componente bio-fizico-psiho-socio-culturale.
Cele 14 nevoi formează un tot, a considera o nevoie făcând abstracţie de celelalte,
constituie o negaţie a “totului”, a încerca sa separi fizicul de psihic e inutil.
Satisfacerea sau nesatisfacerea unei nevoi are consecinţe asupra satisfacerii sau
nesatisfacerii celorlalte nevoi.
☺ În concluzie: dimensiunile pot modifica manifestările de satisfacere a fiecăreia dintre
nevoi. Pot deci influenţa satisfacerea nevoilor fundamentale.
Florance Nightingale (1820-1910) apreciează că în activitatea de nursing: ,, Cea mai
importantă lecţie practică care poate fi dată nurselor este:
➢să le înveţi să observe,
➢cum să observe,
➢care sunt manifestările care indică însănătoşirea, care nu,
➢care sunt dovezile neglijenţei,
➢care sunt semnele importante, care nu sunt,
➢ce fel de neglijenţă......
Dar dacă ele nu pot să observe, într-un fel sau altul, mai bine să renunţe de a mai fi nurse,
pentru că nursingul nu este chemarea lor, chiar dacă renunţarea le afectează sau nu.”

II. CLASIFICAREA NEVOILOR UMANE DUPĂ TEORIA LUI MASLOW

In conceptia lui Abraham Maslow, toate actiunile umane au ca scop satisfacerea unor
necesitati sau trebuinte.
Satisfacerea acestor trebuinte insa se realizeaza conform prioritatii lor, respectiv :
- intai nevoile primare,
- apoi sunt luate in calcul cele de ordin superior.
Astfel, nevoile umane, conform lui Maslow, sunt structurate piramidal, de la baza spre
varful piramidei, in cinci nivele, dupa cum urmeaza:
1. Nevoile elementare (la baza piramidei)sunt nevoile de ordin fiziologic (nevoia de aer,
apa, hrana, imbracaminte; nevoi de ordin senzorial, sexual, etc.). Satisfacerea acestor nevoi asigura
buna functionare biologica a organismului uman. Daca acestea nu sunt satisfacute, simtim boala,
iritatie, durere, discomfort. Ele sunt cele mai puternice nevoi. O persoana care este care nevoie de
orice, va cauta sa-si satisfaca mai intai nevoile fiziologice.
2. Nevoia de securitate individuala atat in mediul natural cat si in cel social ; se refera la
protectia individului fata de fortele exterioare ostile, factori de risc care atentează la integritatea
fizica a acestuia. Asigurarea unei astfel de protectii se realizează prin stabilitatea locului de munca
si prin asigurarea unor bunuri si resurse materiale necesare existentei: casa, salariu etc.
Nevoile sigurantei pot incepe sa se activeze numai dupa ce toate nevoile fiziologice sunt
satisfacute. Ele au de a face cu stabilitatea si consistenta intr-o lume haotica. Ele sunt mai mult de
natura fiziologica. Avem nevoie de securitatea casei si familiei. De exemplu, intr-o familie cu un
sot abuziv, sotia nu poate sa avanseze spre nivelul urmator deoarece este ingrijorata de siguranta ei.
Iubirea si apartenenta trebuie sa astepte pana cand ea nu mai este sluga fricii. Multi oameni, mai
ales in tarile vestice, se plang de legi si ordine din cauza ca nu se simt in siguranta sa faca o
plimbare in cartier. Multi oameni, mai ales cei din centrul oraselor, din pacate, se opresc la acest
nivel.
In plus, nevoile sigurantei cateodata motiveaza oamenii sa devina religiosi. Religia ne ofera

13
confortul unei promisiuni de siguranta a unui loc dupa ce murim si parasim insecuritatea acestei
lumi. Nevoile sigurantei sunt cruciale pentru copii.
3.Nevoile sociale se raportează la necesitatea acceptarii si apartenentei intr-un grup social,
de a face parte dintr-o comunitate. Oamenii manifesta nevoia de dragoste inca din primele luni de
viata. Mai mult instinctiva la început, aceasta nevoie devine treptat din ce in ce mai constienta,
devine o exigenta de prim ordin pentru confortul sufletesc.
4. Nevoile de iubire si de a apartine cuiva sunt pe urmatoarea treapta. Oamenii prefera sa
traiasca in grupuri: cluburi, grupari profesionale, grupari religioase, familie, gasti etc. Avem nevoie
sa simtim iubirea (nu sexuala) a altora, sa fim acceptati de altii. Interpretii au nevoie de aplauze.
Reclamele de bere, in adaos la sex, deseori infatiseaza cum berea leaga prietenii. Cand a fost
ultima oara ca ai vazut o reclama de bere cu cineva care bea de unul singur?
Nevoia de respect care deriva dintr-o exigenta autoevaluativa a individului, care doreste sa-i fie
recunoscut statutul pe care il are sau la care aspira, dorinta de a-i fi apreciate competentele,
cunostiintele, performantele, calitatile etc.
Nevoile de stima, considerabile sunt de 2 feluri. Primele sunt nevoile rezultate din
competenta sau stapanirea unei sarcini. In al doilea rand sunt atentia si recunostiinta care vin de la
ceilalti. Acestea sunt asemanatoare cu nivelul anterior, de a apartine cuiva, cu toate ca, a vrea
admiratie, are de a face cu nevoia de putere. Oamenii care au toate nevoile inferioare satisfacute,
adesea conduc masini foarte scumpe deoarece facand astfel isi maresc nivelul nevoilor de stima.
"Hei, uita-te ce-mi pot permite!"
5. Nevoia de autorealizare la varful piramidei, nevoia de autorealizare, de implinire de
sine, vizeaza construirea unei imagini de sine favorabile, precum si dobandirea capacitatii de auto-
control.
5. Nevoile de autorealizare consista din 'placerea de a deveni din ce in ce mai mult cum
este cineva anume, a deveni orice ce altcineva este capabil sa devina'. Oamenii care au totul pot
mari potentialul lor. Ei pot cauta cunostiinte, liniste, experiente estetice, implinire de sine.
Nevoile cognitive sunt nevoile de a cunoaste, de a sti, de a intelege si de a explora.
Nevoile estetice sunt nevoile pentru frumusete, ordine, simetrie - in arta, in muzica si
literatura.
Maslow crede ca singurul motiv pentru care oamenii nu se misca in directia auto-actualizarii este
din cauza obstacolelor puse in calea lor de societate. El sustine ca educatia este unul dintre aceste
obstacole. El recomanda cai educationale care pot schimba o persoana cu o slaba pregatire
pentru viata intr-o persoana cu o abordare pozitiva. Maslow sustine ca educatorii ar trebui sa fie
raspunzatori de potentialul pe care il are un individ pentru a ajunge la auto-actualizare in felul
sau.

14
 5.NEVOIA
DE REALIZARE
. - realizarea
- personalităţii
- autodepăşire
- creativitate

4. NEVOIA
DE RECUNOAŞTERE
-de iubire – de recunoştinţă
-de stimă – de recunoaştere a
statului, a competiţiei
-de respect

3.NEVOIA DE APARTENENŢĂ
-nevoia de a stăpâni situaţiile
-de a aparţine unui grup
-de a fi recunoscut şi acceptat de către grup
-de a avea cui împărtăşi
-nevoia de putere

2.NEVOIA DE SIGURANŢĂ
-nevoia de siguranţă se manifestă în cazul agresiunilor
externe (pierderea locului de muncă, schimbarea mediului,
oraşului) – catastrofe: război etc.
-evenimente sociale etc.

1.NEVOI FIZIOLOGICE
-(nevoi fiziologice şi corporale elementare)
-a mânca, a bea, a te odihni, a comunica, a se distra, a elimina, absenţa
durerii, anularea suferinţei
-nevoia de aer, apă…

III. Modelul conceptual Hildegard Peplau

Hildegard Peplau, nursă de psihiatrie, a prezentat în 1952 modelul teoretic „Relaţiile
interpersonale în nursing”, unde nursingul este un „proces terapeutic interpersonal
important…Nursingul este un instrument educativ, o forţă matură care ţinteşte să promoveze mai
departe mişcarea personalităţii în direcţia curativă, constructivă, productivă, personală, şi
existenţa comunităţii”.
Peplau foloseşte termenul de “nursing psihodinamic”, descriind si cele patru faze ale acestei
relaţii:
15
◦ orientarea - pacientul şi nursa identifică problema de boală
◦ identificarea – pacientul cunoaşte nursa şi apoi acceptă ajutorul
◦ exploatarea – pacientul se foloseşte de ajutorul nursei
◦ rezoluţia – pacientul acceptă noile obiective în mod voluntar

IV. Modelul conceptual Ida Jean Orlando

Ida Jean Orlando a identificat patru practici pe care le-a considerat de bază pentru nursing
(observarea, raportarea, înregistrarea şi îndeplinirea acţiunilor, pentru şi cu pacientul)
descriind două tipuri de acţiuni nursing:
◦ Acţiuni nursing planificate sunt cele care stabilesc sau satisfac nevoile imediate ale clientului
◦ Acţiuni nursing automate sunt cele care au fost decise pe alte considerente decât pe nevoile
imediate ale clientului, dar acestea sunt consecvent ineficiente.
Teoria lui Orlando este specifică interacţiunii nursă-pacient. Scopul asistentului este de a
determina şi de a răspunde nevoilor imediate ale pacienţilor şi de a îmbunătăţi starea lor, prin
scutirea de suferinţă sau disconfort. Orlando pune accentul pe acţiunea planificată (mai degrabă
decât pe acţiunea automată), bazată pe observarea comportamentului pacienţilor verbală şi non-
verbală, care duce la o anumită concluzie, confirmată sau neconfirmată de către pacient, ducând
la identificarea de către nursă a necesităţilor pacientului, putând astfel să-i ofere acestuia o
îngrijire medicală eficientă.

V. Modelul conceptual Dorothy Johnson

sau Modelul Sistemelor comportamentale care se concentrează pe compotramentul pacientului
luat ca un întreg organizat si integrat, format din 7 subsisteme strâns legate între ele:
◦ ataşamentul
◦ dependenţa
◦ ingestia
◦ eliminarea
◦ sexualitatea
◦ agresiune/protecţie
◦ realizarea
Al 8-lea subsistem – reintegrarea - a fost adăugat mai târziu în 1997 de Holaday. Fiecare
subsistem îndeplineşte sarcini specializate pentru sisteme integrate si fiecare este structurat prin 4
elemente motivaţionale precum scop, set, alegere şi acţiune/comportament.
Funcţia nursingului este să ajute restaurarea echilibrului fiecărui subsistem şi să prevină în viitor
tulburările sistemului.

VI. Modelul conceptual Dorothea Orem

Dorothea Orem se bazează pe 3 concepte: autoîngrijirea, deficitul de auto îngrijire şi sistemul
nursing.
Modelul se centrează pe abilitatea fiecărui individ de a realiza autoîngrijirea. În acord cu acest
model există 3 categorii de cerinte pentru autoîngrijire:
◦ Cerinţe universale – asociate cu procesul vieţii şi menţinerea integrităţii structurale şi
funcţionale
◦ Cerinţe de dezvoltare - asociate cu procesul de creştere şi dezvoltare în diverse stadii ale
ciclului vieţii
◦ Cerinţe determinate de starea de sănătate – deviaţii de la sănătate, de la deviaţii structural
funcţionale sau constituţionale/defecte genetice.
În modelul Dorothea Orem scopul nursingului este să ajute oamenii să-şi satisfacă propriile
cerinţe de auto îngrijire. D. Orem a identificat 3 tipuri ale sistemului nursing:
◦ Sistemul complet compensator – compensarea în totalitate a incapacităţii pacientului de a
îndeplini activităţile de autoîngrijire, sprijin şi protecţie.
◦ Sistemul parţial compansator – compensarea parţială pentru pacienţii care sunt incapabili de a
îndeplini activităţile de autoîngrijire.

16
◦ Sistemul de sprijin şi educaţie – nursa ajută pacienţii care sunt capabili şi pot învăţa activităţi
de autoîngrijire, îi asistă pe ei în luarea deciziilor şi-i ajută să dobândeasca îndemânări şi
cunoştinţe.

VII. Modelul conceptual Levine

Imaginat de Myra Levine, numit şi Modelul Conservării are la bază trei mari concepte: integritate,
adaptare şi conservare. Acesta se concentrează pe indivizi ca fiinţe holiste iar domeniul major de
interes este menţinerea persoanei ca un întreg. Myra Levine a sugerat 4 principii ale menţinerii
conservării, care au ca scop să faciliteze adaptarea pacienţilor:
◦ Conservarea energiei pacientului – conservarea resurselor energetice, fiziologice şi psihologice
ale idividului
◦ Conservarea integrităţii structurale – conservarea formei şi funcţiilor corpului pacientului
◦ Conservarea integrităţii personale – menţinerea stimei de sine şi a identităţii psihologice a
pacienţilor
◦ Conservarea integrităţii sociale – păstrarea familiei, comunităţii şi afilierilor culturale ale
pacientului
În esenţă, Levine vede viaţa individului ca un proces a menţinerii integrităţii prin adaptare,
facilitată prin adaptare. Levine a notat că modelul ei este potrivit pentru investigarea interfeţei
dintre mediile intern şi extern ale persoanei.

VIII. Modelul conceptual Imogene King

Conform lui Imogene King, „Procesul de nursing este un proces interpersonal de acţiune,
reacţiune şi interacţiune, în cadrul căruia nursa şi pacientul împărtăşesc informaţiile despre
percepţiile lor în, în timpul unei situaţii care necesită îngrijiri.”
Interacţiunea sistemelor cadru şi obiectivele îngrijirii, se concentrează asupra indivizilor,
asupra relaţiei lor interpersonale şi contextul social prin 3 sisteme ce interacţionează între ele:
personal, interpersonal şi social. În fiecare dintre aceste 3 sisteme, King a identificat concepte ce
furnizează un concept structural, descriind procesele în fiecare dintre cele trei sisteme:
◦ Sistemul personal ◦ Percepţia
◦ Interesul personal
◦ Imaginea corpului
◦ Creşterea şi dezvoltarea
◦ Timp
◦ Spaţiu
◦ Sistemul interpersonal ◦ Rolul
◦ Interacţiunea
◦ Comunicarea
◦ Înţelegerea
◦ Stress-ul
◦ Sistemul social
◦ Organizare
◦ Putere
◦ Autoritate
◦ Statut
◦ Factorul decizional
Prin Modelul King, domeniul nursingului include promovarea, menţinerea şi restaurarea
sănătăţii.

IX. Modelul conceptual Betty Neuman

În 1972 Betty Newman enunţă aşa numitul „Model al sistemelor în îngrijirile de sănătate”,
este concetrat pe persoană ca un sistem complet, cu subpărţi ce reprezintă un sistem deschis,
compus din 5 variabile care interacţionează între ele: fiziologică, psihică, socio-culturală, de
dezvoltare şi spirituală, având o reprezentare grafică sub forma unor cercuri concentrice.

17
Interacţiunea acestor variabile determină cantitatea de rezistenţă a unui individ, care poate creşte
împotriva factorilor de stress.
În centrul protecţiei persoanei este prima linie de apărare împotriva stressorilor, care este o
linie linie flexibilă de rezistenţă, reprezentată de factorii interni care ajută să se apere împotriva
stressorilor.
Următoarea barieră de protecţie este linia normală de apărare, ce include factori ca: stilul
persoanei de a face faţă, etapa de dezvoltare.
Frâna finală împotriva stressorilor este o linie flexibilă de apărare compusă din factori
dinamici care pot varia în răspunsul la diferite circumstanţe.
În Modelul Neuman persoana menţine echilibrul şi armonia între mediile interne şi externe,
prin adaptare la stress şi prin apărarea împotriva tensiunii producătoare de stimuli. Primul scop
al nursingului este să ajute la atingerea şi menţinerea stabilităţii clientului.

X. Modelul de adaptare Roy

În viziunea lui Callista Roy, fiinţele umane sunt sisteme adaptative bio-psiho-social, care au
capacitatea de a face faţă la schimbarea mediului, prin procesul de adaptare. Conform Modelului
Roz în sistemele umane există 4 subsisteme: nevoi fiziologice, conceptul de sine, rolul funcţional şi
interdependenţa.
Aceste subsisteme constituie moduri adaptative care furnizează mecanisme pentru a face faţă
stimulilor de mediu şi schimbării. Modelul de adaptare legat de nevoile fiziologice este interesat
de nevoia pentru integritate fiziologica. Modelul adaptativ al conceptului de sine se adresează
nevoii de integritate psihică. Modurile de adaptare ale rolului funcţional şi interdependenţa se
concentrează pe nevoia de integritate socială.
Scopul nursingului în acord cu acest model este să promoveze adaptarea individului în cele
patru moduri, pe durata sănătăţii şi a bolii. Nursingul de altfel reglează stimulii care afectează
adaptarea. Intervenţiile nursing, în general, dau forma creşterii şi descreşterii, modificării,
retragerii sau menţinerii stimulilor interni şi externi care afectează adaptarea.

Cele 12 activităţi vitale pentru un pacient sunt, după Roper Nancy, următoarele:
1. Menţinerea unui mediu de viaţă sigur şi sănătos.
2. Comunicarea cu semenii.
3. Respiraţia.
4. Hrana şi băutura / satisfacerea minimului de hrană şi apă.
5. Eliminarea excreţiilor (urină şi materii fecale).
6. Îmbrăcarea şi curăţenia corporală.
7. Controlul temperaturii corporale.
8. Mobilitatea corporală.
9. Munca şi jocul.
10. Exprimarea sexualităţii.
11. Somnul.
12. Moartea/decesul.

Scurt istoric al ingrijirilor de sanatate

Teama de boala si de moarte, promovarea starii de sanatate si prevenirea
imbolnavirilor sunt dintotdeauna in atentia oamenilor. In acest context, profesia
de asistenta medicala - sub diferitele ei denumiri, nascuta dintr -o initiativa
particulara, de inspiratie caritabila, - s-a dezvoltat prin ea insasi. Masura
drumului parcurs trece prin trecut, ca o privire aruncata in urma, care inspira
mersul inainte. Nimic nu este imuabil, mai ales in aceasta profesie cu o atat de
larga implicatie sociala, pentru ca ingrijirile de sanatate sunt o componenta
esentiala a societatii care evolueaza o data cu ea.
1. Practici de ingrijire in civilizatiile antichitatii

18
• originea ingrijirilor de sanatate, ca functie, se confunda cu cea a istoriei
medicinii;
• mitul genezei - Biblia si prescriptiile de interes igienic si medical;
• practici magico -religioase: animismul, trepanatiile craniene;
• medicina sacerdotala si divinitati medicale in civilizatiile: sumeriana, indiana,
chineza, iudaica, greco -romana;
• de notat faptul ca medicul hindus Tsharaka, care a trait in primul secol al erei
crestine si a fixat in scris traditia medicala indiana, relateaza pentru prima data in
istoria medicinii despre calitatile, functiile si indatoririle ajutorului medicului, pe
care gandirea noastra moderna il asimileaza cu asistentul medical generalist: “ om
cu sange rece, viguros, amabil in purtarea sa, nebarfind pe nimeni, atent la
nevoile bolnavului, urmand cu strictete si neobosit instructiunile medicului;
cunoaste compozitia si prepararea drogurilor; inteligent, devotat bolnavului,
avand deprinderea curateniei corpului; se distinge prin curatenia mainilor lui
si prin atasamentul fata de persoana care l -a angajat; dotat cu inteligenta si
indemanare, inclinat spre bunatate si apt pentru orice serviciu pe care
boinavul il solicita; spirit deschis si expert in prepararea alimentelor;
familiarizat cu masajul si frictiunile, in a face patul si a mobiliza bolnavul;
competent in a doza medicamente; intotdeauna gata, rabdator si obisnuit a veghea
pe cei in suferinta; niciodata rau intentionat la orice solicitare fie a medicului, fie a
bolnavului.”
• tamaduitori, vraci, barbieri, spiteri.

2. Caritate si ingrijiri in timpurile medievale

Din antichitatea precrestina pana la sfarsitul secolului XIX ingrijirile de sanatate au fost
asigurate de persoane benevole, care apartineau comunitatilor religioase si a caror bunavointa si
devotament suplineau competent tehnica:
• 390 d. Ch. la Roma - primul spital fondat de Fabiola, prima infirmiera a timpurilor crestine;
• scoala din Salerno (Italia) aproximativ 1050 d. Ch. - moasa Trotula “despre bolile femeilor
inainte, in timpul si dupa facere”;
• Ordinul Diaconeselor si serviciile de sanatate comunitara: a hrani pe cei flamanzi si insetati, a
imbraca pe cei despuiati, a adaposti pe cei fara adapost, vizitarea celor inchisi, ingrijirea bolnavilor
si inmormantarea mortilor;
• ordine spitalicesti dupa cruciade: cavalerii Sf. loan din lerusalim; Ordinul Benedict;
• Sf. Vincent de Paul (1576-1660) - Franta, organizator si reformator al caritatii si “fiicele
caritatii” (1663), primele scoli cu caracter semireligios pentru formarea personalului de ingrijire a
bolnavilor;
• Elisabeth Fry (1780-1845) - initiatoarea reformei de asistenta sociala in Anglia: Institutul de
Nursing Sisters la Bishopsgate;
• Frederika Münster-Fliedner, initiatoare, formatoare si promotoare a nursingului in scoala
patronata de Ordinul Diaconeselor din Keiserwerth, 1836.

3. Inceputul ingrijirilor moderne

La inceputul secolului XIX, vocatia de asistenta se degajeaza treptat de specificul caritabil,
exprimandu-se progresiv prin caracterul de veritabila profesiune, care ti confera numeroase
drepturi laice, ramanand insa intotdeauna incarcata de indatoriri morale:
• Florence Nightingale (1820-1910) - intemeietoarea ingrijirilor moderne si a principiilor
umanitare regasite si in organizarea si functionarea Crucii Rosii.
• formatoarea si organizatoarea primei scoli laice de ingrijiri din lume, 1860, pe langa
Spitalul St. Thomas din Londra;
** in amintirea principiilor morale pe care le-a practicat si invatat, succesoarele sale instaureaza
prestarea unui juramant solemn, cunoscut si depus si astazi in unele scoli sub denumirea de
“juramantul Florencei Nightingale”:

19
„ma angajez solemn in fata lui Dumnezeu si in prezenta acestei adunari sa duc o viata integra si sa-
mi indeplinesc indatoririle profesionale; ma voi abtine de la orice practica delictuala si nu voi
administra nici un remediu vatamator; voi face totul pentru a creste nivelul profesiunii mele si voi
pastra discretie totala asupra lucrurilor si faptelor ce-mi vor fi marturisite, si a secretelor de familie
pe care practica profesionala mi le va face cunoscute; voi ajuta cat pot mai bine medicul in munca
sa si ma voi devota binelui celor ce-mi vor fi lasafi in grija".
• Edith Cavell (1866-1915) - organizatoarea primei scoli moderne de ingrijiri in Belgia, dupa
modelul Florence Nightingale;
• 1889 - ia fiinta la Londra, Consiliul International al Asistentilor (I.C.N.), care organizeaza
conferinte si congrese o data la patru ani;
• Virginia Henderson (1897-1996) - creatoarea primei teorii stiintifice a nevoilor de ingrijire a
omului sanatos si bolnav, cunoscuta ca teoria celor 14 nevoi fundamental ale omului (1952);
• 1988, Conferinta de la Viena stabileste ca misiunea asistentei este de a ajuta oamenii sa-si
determine si sa-si atinga propriul potential de sanatate atat prin modul de a trai, cat si la locul de
munca.

4. Ingrijirile de sanatate in tara noastra

• medicina dacica, Zamolxis - „sa vindecam trupul o data cu sufletul";
• temple ale zeilor vindecatori: Esculap, Hygeia;
• practica medicinii populare: valori spirituale, boala, vraji, descantece, superstitii, vraci, barbieri;
• lacasuri tamaduitoare: bolnite, ospicii, medicina cu caracter mistic, religios pe langa manastiri;
• 1292, primul azil-spital la Sibiu, intemeiat de Cavalerii Cruciferi;
• spitale-azil la Bistrita, Rasnov, Codlea, drept lacasuri de adapost si ocrotire pentru cazuri sociale:
izolarea bolnavilor contagiosi, ciumati, leprosi sau bolnavi mintali;
• 1842, scoala de mica chirurgie pe langa Spitalul Coltea (Bucuresti) a dr. Nicolae Kretzulescu,
unificata in 1855 cu scoala de felceri civili a dr. Carol Davila;
• 1859, lasi, scoala companiei sanitarilor organizata de dr. losif Czihoc si formarea subchirurgilor,
felcerilor si agentilor sanitari;
• 1879, Bucuresti, scoala surorilor de caritate dupa modelui Fliender, initiata de dr. C. Severeanu;
• 1873, Oradea, scoala de moase;
• 1901, la Bucuresti are loc congresul de constitute al Societatii corpului sanitar din Romania,
presedinte - subchirurgul C. Panaitescu, presedintele publicatiei „Monitorul sanitar";
• 1906, la Bucuresti - Congresul ..Asociajiei Generale a Corpului Sanitar" din Romania;
• 1919, la Cluj se deschide scoala de surori de ocrotire condusa de Lucia Bologa Puscariu, la
initiativa prof. dr. luliu Hatieganu;
• 1929, la lasi se organizeaza Institutul de Surori de Ocrotire (cu durata de trei ani), condus de
Eugenia Popa;
• 1936, are loc, la Cluj, Congresul General al Surorilor de Ocrotire din Romania;
• 1949, la Bucuresti se organizeaza sindicatele sanitare in cadrul carora activeaza si societatile
sanitare ale personalului medical-sanitar;
• 1952-1974, Bucuresti - apare revista „Munca sanitara";
• 1962, Bucuresti - organizarea Uniunii Societatilor de Stiinte Medicale (U.S.S.M.) cu o sectiune
de cadre medii, care urmareste cu precadere:
- cunoasterea problemelor prioritare ale asistentei medicale si a metodologiei optime de prevenire,
depistare, ingrijire si recuperare precoce si eficienta;
- imbunatatirea comportamentului etic si profesional in scopul cresterii responsabilitatii si gradului
de constiinta;
• 1988 - Conferinta de la Viena, prima conferinta europeana dedicata ingrijirilor, la care a
participat si o delegatie din tara noastra cu o lucrare pregatita de un colectiv de asistente din Sibiu
si sustinuta de Marliese Herbert, asistenta sefa a Spitalului Judejean Sibiu;
• 1990, Bucuresti - reorganizarea U.S.S.M. sectiunea cadre medii, sub denumirea de Asociatia
Nationala a Asistentilor Medicali (presedinta Gabriela Bocec) si aderarea la I.C.N.;
• 1990 - constituirea Sindicatului SANITAS;
• 1992, Bucuresti - prima Conferinta Nationala privind Educatia in Nursing, cu sprijinul OMS;
20
• 1993, Bucuresti - editarea publicatiei „Jurnal de nursing" si a volumului „Principiile
fundamentale ale ingrijirii bolnavului" ale Virginiei Henderson;
• 1997, Delphi - intalnirea anuala a Comitetului permanent al nurselor din Regiunea Europeana si a
grupurilor de interes profesional, la care a participat, din Romania, Gabriela Bocec si Geta Marza,
presedinta Asociatiei Nationale a Asistentilor Medicali si, respectiv, membra a comitetului
director.
Paralel cu evolutia ingrijirilor de sanatate, asistentele au intreprins studii teoretice asupra
naturii practicii lor si a obiectivelor functiilor ce le au in societate.
Procesul de ingrijire ca metodologie proprie a nursingului a fost conceput in 1953, cand a
fost definit si termenul de diagnostic de ingrijire, creat ca o etapa necesara a procesului. Dupa
1970, studiul nursingului ca stiinta a ingrijirilor s-a extins in Europa de Vest datorita efortului
conjugat al nurselor din SUA, Anglia si a asistentelor din Franta si Canada, care au perseverat in
activitatea lor, pentru identificarea functiilor lor, pentru clarificarea si definirea locului si rolurilor
lor in echipa de ingrijire. Drept urmare, in mai 1972, la Consiliul Europei, profesionistele
ingrijirilor au fost definite ca “persoane care au fost scolarizate si au obtinut o diploma recunoscuta
de statul lor, care au dreptul sa asiste omul sanatos si sa ingrijeasca omul bolnav”. Definitia a fost
acceptata si insusita la cel de-al V-lea Raport al Comitetului OMS.
Fundamentand ca pe o disciplina aparte ingrijirile de sanatate, Florence Nightingale a
sustinut ca “pentru profesionistii ei se cere o pregatire distincta a medicului". Urmasele ei au
dovedit acest lucru prin cercetarea si crearea unor modele conceptuale, care furnizeaza cunostintele
necesare ameliorarii practicii, diferite de ale medicului, psihologului sau asistentei sociale.
Enumeram cateva dintre aceste personalitati:
■ Hildegard Pepiau, doctor in psihologie si nursing psihiatric (1947), a facilitat introducerea
programului de nursing in Belgia (1952); presedinta a Asociatiei Nurselor din America; profesor
emerit al Universitatii Rutgers (SUA).
■ Faye Abdellah, director al Serviciilor de Sanatate Publica din Washington si profesor de nursing
la Universitatea Columbia, New York (1960), a identificat 21 de probleme de ingrijire pe care le
cuprinde in patru domenii: confort, igiena si siguranta, echilibrul fiziologic, factori psihologici si
factori socio-comunitari.
■ Ernestine Wiedenbach, master in Sanatate publica la Universitatea Columbia - New York si
profesor emerit la Universitatea Yale (1964).
■ Martha Rogers, master in Sanatate publica, doctor in educatie si profesor emerit al Universitatii
Columbia - New York (1970), considera fiinta umana drept un camp de energie care coexista cu
Universul; scopul ingrijirilor este de a mentine si promova sanatatea, a preveni boala, a ingriji
bolnavii si a supraveghea readaptarea.
■ Betty Neuman, master in Sanatate psihiatrica si doctor in Sanatate publica la Universitatea din
Los Angeles (1972), concepe individul ca un ansamblu de factori, care functioneaza precum un
sistem deschis; scopul ingrijirilor este de a ajuta individul, familiile si grupurile de indivizi sa
atinga starea de bine si sa o mentina la un nivel optim.
■ Callista Roy, presedinta Departamentului de Nursing la Colegiul Saint-Mary din Los Angeles si
fellow al Academiei Americane de Nursing (1976), sustine ca ingrijirile au scopul de a identifica
tipurile de exigente ale mediului intern si extern al individului si sa-l ajute sa se adapteze acestora.
Intr-o forma generala, practica asistentei medicale se poate defini ca o relatie de ajutor si
ingrijire dinamica, in care asistenta ajuta pacientul sa obtina si sa mentina cea mai buna stare de
sanatate posibila. Pentru a atinge acest scop, asistenta aplica in procesul de ingrijire, cunostinte si
competente ce caracterizeaza profesia sa, precizate intr-unul din modelele conceptuale. Normele
stabilite prin asociatiile profesionale furnizeaza linii de conduita pentru o practica competenta de
securitate si profesionalism.

21