INTRODUCERE ÎN

NURSING

LOGO
“Nursingul înseamnă să ajuți individul, fie acesta bolnav sau sănătos,
să-şi afle calea spre sănătate sau recuperare, să ajuți individul să-şi
folosească fiecare acțiune pentru a promova sănătatea sau recuperarea,
cu condiția ca acesta să aibă tăria, voința sau cunoaşterea, necesare
pentru a o face”.

VIRGINIA HENDERSON -1952

 NURSINGUL

 Nursingul - știința şi arta de a îngriji omul sănătos şi bolnav.

 Nursing înseamnă a îngriji, dar raportat la sistemul medical constituie

o metodă sistematică, organizată, ce permite acordarea de îngrijiri
individualizate.

 Esența nursingului este relația complexă profesional - terapeutică şi

empatică dintre nursă (asistentă) şi pacient.

 Pentru a fi un asistent medical competent, cu eficiență pentru bolnav,

trebuie să cunoşti arta de a îngriji.

 În ultimii ani termenul de nursing este acceptat, în sens larg,

ca ştiința de a îngriji.
 DEFINIȚIA NURSINGULUI

 VIRGINIA HENDERSON a dat nursingului o varietate de

definiții în cadrul cărora funcția principală o are asistenta.

 Una dintre acestea, clasică, este: “asistenta face pentru alții, ceea ce
ar face aceştia, dacă ar avea puterea, dorința şi cunoştiințele
necesare”; asistenta trebuie să-l facă pe pacient să devină
independent de îngrijiri, cât de repede posibil.
 DEFINIȚIA NURSINGULUI

 FLORANCE NIGHTINGALE (1820-1910):

• răspunderea pentru sănătatea unei persoane
• aducerea pacientului în cea mai bună condiție posibilă pentru a
putea avea un folos real pe seama îngrijirilor.
 DEFINIȚIA NURSINGULUI

 Consiliul Internațional de Nursing – I.C.N.:

• “Nursingul - presupune îngrijiri autonome sau de colaborare ale
persoanelor de toate vârstele, familiilor și comunităților - în stare de
boală sau sănătoase, în spitale sau alte centre medicale - și include
promovarea sănătății, prevenirea îmbolnăvirilor și îngrijirea
persoanelor bolnave, a celor cu disabilități și a celor în stadiul
terminal.
• Apărarea și reprezentarea persoanelor îngrijite, asigurarea unui
mediu fără pericole, participarea la elaborarea politicilor de sănătate
și la managementul sistemelor de sănătate și educația pentru
sănătate sunt, de asemenea, alte roluri - cheie ale asistenților
medicali.”
 SCOPURI ALE PRACTICII NURSING

 Nursingul are următoarele scopuri:

 Principale:
a. promovarea sănătății
b. prevenirea îmbolnăvirilor
c. îngrijirea persoanelor bolnave
 Secundare:
a. susținerea drepturilor pacientului și apărarea
cauzelor sale
b. promovarea unui mediu de îngrijiri sigur și a
calității îngrijirilor
c.cercetarea
d. implicarea în conturarea politicilor de sănătate și
managementul sănătății
în
e. educația pentru sănătate
 ISTORIA NURSINGULUI
 Putem spune ca nursingul este vechi de când familia, dar adevărata sa
prezență la nivel internațional apare către sfârșitul sec XIX, când femei
vizionare din dorința de a obține un statut social au reușit să se
unească și să constituie prima organizație internațională pentru femei,
în 1893 la Congresul Mondial al Reprezentantelor Femeilor, de la
Chicago.

 Unirea nurselor a avut loc puțin mai târziu și anume în 1899 la Londra
când a fost creat Consiliu Internațional al Nurselor.

 Strategiile de funcționare ale nurselor s-au îmbogățit cu direcții noi

privind o stare de sănătate mai bună pentru indivizi și comunitate,
promovarea igienei sociale și a sănătății publice, precum și elaborarea
unui limbaj comun în nursing.
 ISTORIA NURSINGULUI

 Florence Nightingale (12 05.1820-13.08.1910)

• S-a născut în Florenţa, Italia.
• În 1860 a pus bazele Şcolii de Nursing Nightingale în cadrul
Spitalului Sf. Thomas din Londra.
• Ea a fost prima asistentă şefă şi prima responsabilă de
formarea profesională a colegelor ei, într-un spital militar.
• În 1861 a fondat o şcoală pentru moaşe.
• Miss Nightingale scria pentru viitorii studenţi: „Elementele care
constituie un bun nursing sunt cele care fac înţelegerea şi
menţinerea stării de sănătate, mai mult decât a bolii”.
 ISTORIA NURSINGULUI
 1860 - Cele 7 principii de bază ale lui Nightingale erau:
• Conţinutul educaţional al nursingului trebuie să fie stabilit
de către nurse.
• Profesorii viitoarelor nurse sunt responsabili de calitatea tratamentelor
pe care acestea le vor oferi.
• Profesorii trebuie să fie şi ei la rândul lor nurse (asistenţi).

• Şcolilede nursing trebuie să aibă personalitate (juridică)

proprie,
separată de cea a doctorilor şi a spitalelor.
• Nursele trebuie să fie pregătite în spiritul unei educaţii înalte şi trebuie
să-şi continuie îmbunătăţirea educaţiei de-a lungul carierei lor.
• Nursingul implică atât îngrijirea omului bolnav cât şi a celui sănătos şi
are în vedere mediul cât şi pacientul.
 ISTORIA NURSINGULUI
 Florence Nightingale

“ Cea mai importantă lecție care poate fi dată nurselor este:

 Să le înveți să observe bolnavul, cum să observe,
 Care sunt manifestările care indică însănătoşirea, care nu,
 Care sunt semnele importante, care nu sunt, care sunt
dovezile
neglijenței, ce fel de neglijență….
 Dar dacă nursele nu pot să observe, într-un fel sau altul, mai
bine să renunțe de a mai fi nurse, pentru că nursingul nu este
chemarea lor, chiar dacă renunțarea le afectează sau nu.”
 ISTORIA NURSINGULUI

 VIRGINIA HENDERSON (1897–1996)

 A urmat cursurile Şcolii Militare de Nursing în 1921, pe
cele ale Colegiului Profesorilor la Universitatea Columbia,
unde a absolvit în 1934, iar din 1934 până în 1948 a
predat cursuri de nursing la aceeaşi universitate.
 S-a afirmat cu putere în instruirea şi formarea în nursing
şi mai ales în cercetare.
 A pus bazele nursingului modern.
 Este creatoarea primei teorii ştiințifice a nevoilor de
îngrijire a omului sănătos şi bolnav. Pacientul este o
entitate complexă, corpul şi sufletul fiind inseparabile.
 Din opera VIRGINIEI sunt foarte cunoscute
HENDERSON
POSTULATELE, considerate astăzi temelia instruirii în şcolile
de nursing. Cităm, între altele:
 Tot omul tinde spre independenţa sa şi o doreşte;
 Omul formează un tot - omul holistic, având 14 nevoi fundamentale;
 Când o nevoie nu este satisfacută, individul nu este complet, întreg
şi independent.
 Majoritatea conceptelor şi modelelor demonstrează necesitatea abordării
persoanei prin prisma tuturor nevoilor, fiind relevant că asistenta
medicală, prin natura profesiei, acordă îngrijiri persoanei - ca un întreg
bio-psiho-social, nu numai din punct de vedere medical.
 Printre modelele existente, modelul celor 14 nevoi fundamentale ale
pacientului, sistematizate de Virginia Henderson se bazează pe
atingerea independenţei în satisfacerea acestor nevoi.
NEVOILE FUNDAMENTALE ALE FIINŢEI UMANE

 Cele 14 nevoi fundamentale îmbracă forme variate după individ,

starea sa de sănătate, maturitate, obiceiuri personale şi culturale; ele
constituie un tot unitar, nu este bine să fie separate unele de altele.

 Asistenta care vrea să personalizeze îngrijirile trebuie să ţină seama

de diversele dimensiuni implicate şi de interacţiunea dintre nevoi.
 INDEPEDENŢA ŞI DEPENDENŢA ÎN
SATISFACEREA NEVOILOR FUNDAMENTALE

 INDEPENDENȚA = atingerea unui nivel acceptabil în satisfacerea

nevoilor fundamentale prin acţiuni pe care le îndeplineşte individul
singur, fără ajutorul unei alte persoane.

 DEPENDENŢA = incapacitatea persoanei de a adopta

comportamente sau de a îndeplini el singur (fără ajutorul unei alte
persoane) acţiuni care să-i permită un nivel acceptabil în
satisfacerea nevoilor fundamentale.

 Manifestarea de dependenţă: atunci când o nevoie fundamentală

nu este satisfăcută din cauza unei surse de dificultate; pot apărea
una sau mai multe manifestări de dependenţă.
 SURSELE DE DIFICULTATE

 se definesc ca fiind cauza dependenţei sau orice obstacol major

care împiedică satisfacerea uneia sau a mai multor nevoi
fundamentale.

 pot fi cauzate de:

1) factori de ordin fizic;
2) factori de ordin psihologic;
3) factori de ordin spiritual;
4) factori legaţi de cunoştinţe insuficiente.
 TEORIA LUI ABRAHAM MASLOW
o Necesităţile fiinţei umane se pot ierarhiza într-o piramidă, fiind împărţite
în cinci niveluri:
o Nivelul I - este situat la baza piramidei, motiv pentru care va fi primul
aspect vizat de către nursă în activitatea ei de îngrijire. Cuprinde
următoarele funcţii: a respira, a avea o bună circulaţie, a mânca, a bea,
a elimina, a menţine temperatura corpului normală, a dormi, a se odihni,
a comunica, a se recreea.
o Nivelul II - cuprinde nevoia de siguranţă. Instabilitatea lui apare în
prezenţa unor agresiuni externe, cum ar fi: pierderea adăpostului,
schimbarea mediului, apariţia unor catastrofe sau evenimente sociale.
o Nivelul III - cuprinde nevoia de apartenenţă. În acest nivel rolul
primordial îl are asistenta prin intervenţia sa majoră în procesul de
îngrijire.
o Nivelul IV - este nivelul recunoaşterii individului.
o Nivelul V - reprezintă realizarea personalităţii, dorinţa de autodepăşire şi
creativitate a individului.
 A fi asistentă medical înseamnă:
 să nu fi niciodată plictisită
 să fi deseori frustrată
 să fi înconjurată de probleme
 să ai multe de făcut şi atât de puţin timp
 să porţi o responsabilitate foarte mare şi să ai foarte puţină autoritate
 să intri în vieţile oamenilor, ale copiilor şi să marchezi o diferenţă; unii
te vor binecuvânta, alţii te vor blestema
 vei vedea oameni (copii) în starea lor cea mai proastă… şi în starea
lor cea mai bună
 nu vei înceta niciodată să fi uluită de capacitatea oamenilor (copiilor)
de a iubi, de a îndura şi de curajul acestora
 vei vedea viaţa începând şi sfârşindu-se
 vei repurta victorii triumfătoare şi eşecuri devastatoare
 vei plânge mult
 vei râde mult
 vei ştii ce înseamnă să fi om şi să fi uman!
Documente necesare pentru a profesa

 Titlurile oficiale de calificare

 Certificatul de sănătate fizică și psihică
 Certificatul de cazier judiciar
 Avizul OAMMR (Organizația Asistenților Medicali și Moașelor din
Romania).
 Asistentul medical/moașa își desfășoară activitatea conform pregătirii
profesionale în sistem public sau privat, în cadrul echipei medicale
sau independent în sistemul îngrijirilor de sănătate (art .11).
 Asistentul medical /moașa nu sunt funcționari publici ( art .12).
 Întreruperea activitatii profesionale pe o perioada mai mare de 5 ani
impune reatestarea competenței profesionale prin OAMMR.( art.14)
 Aspecte legislative esențiale

 Persoanele care au dreptul de a profesa ca și asistent medical/moașă

în Romania (art.1)
 trebuie să dețină titlul oficial de calificare (art.9, litera a)
 să fie apte din punct de vedere medical (certificat de sănătate
fizică și psihică) (litera b)
 să fie autorizate de Ministerul Sănătății Publice (litera c)
 să nu fi fost condamnate definitiv pentru săvârșirea cu intenție a unei
infracțiuni contra umanității sau vieții (cazier judiciar) (litera d).
 Asistentul medical/moașa exercita profesia pe baza Autorizației
de
Liberă Practică (art .10, aliniatul 2) emisă de MSP.
COMPETENŢA ASISTENTEI MEDICALE

 Practicarea unor îngrijiri de calitate presupune multe

cunoştinţe şi elemente de competenţă:

1. Cunoaşterea unui model conceptual de îngrijire (de

nursing)

2. Cunoştinţele acumulate

3. Cunoaşterea demersului ştiinţific

 MODELE CONCEPTUALE

 Modelul: o reprezentare conceptuală a realităţii, o

formă abstractă a realităţii.

 Scopul modelelor:
 de a simplifica o situație complexă
 de a capacita asistentele să își orienteze atenţia asupra
aspectelor majore de îngrijire
 MODELE CONCEPTUALE

 Componentele esenţiale ale unui model

conceptual:
 postulate
 valori
 elemente
 scopul profesiei
 ţelul activităţii (beneficiarul)
 rolul activităţii
 dificultăţi întâlnite de pacient
 intervenţia acordată
 consecinţele
Avantajele folosirii modelelor în practică

 ajută asistentul medical în stabilirea priorităţilor de îngrijire;

 clarifică gândirea asistentului medical în anumite situaţii

practice;

 este un instrument care leagă teoria de practică.

Virginia Henderson – model conceptual

 asistentul medical îndeplineşte funcţii proprii;

 asistentul medical oferă un serviciu unic societăţii,

acela de acordare de îngrijiri de bază;

 când asistentul medical preia o parte din

responsabilităţile medicului în procesul de îngrijire,
atunci o parte din funcţiile sale sunt preluate de un
personal necalificat.
 Principii

 individul este văzut ca un tot unitar prezentând cele 14

nevoi fundamentale pe care trebuie să şi le îndeplinească;

 scopul îngrijirilor este acela de a ajuta pacientul să-şi

menţină sau să-şi restabilească independenţa şi de a
obţine pentru pacient vindecarea;

 obiectivul îngrijirii este persoana sau grupul de persoane

cărora le este destinată activitatea;

 rolul asistentului medical este de suplinire a dependenţei

persoanei, dificultate cauzată de lipsa de forţă, de voinţă
sau de cunoştinţe.
 La început asistenta medicală desfășura
activități numai pe baza prescrierii medicului.
 Astăzi, practica nursingului, presupune activități:
 independente
 interdependente
 delegate (dependente)
 Funcțiile de natura independentă (asistă pacientul din proprie
initiațivă, temporar sau definitiv) sunt de tip :
 îngrijiri de confort, atunci când pacientul nu-și poate
îndeplini
independent anumite funcții
 stabilește relații de încredere cu persoana îngrijită și
aparținătorii acesteia
 asculta pacientul, îl susține, îi transmite informații și învățăminte, lui și
aparținătorilor
 este alături de indivizi și colectivitate în vederea promovării unor condiții
mai bune de viață și sănătate
 observă la pacient modificările produse de boală sau tratament și
le transmite medicului
 Funcțiile de natură interdependentă

 colaborarea cu alți profesioniști din domeniul sanitar, social, educativ,

administrativ, etc.și participă la activități interdisciplinare.
 sarcinile nursei sunt profesionale, educative , economice și de cercetare
în domeniul medical
 Funcțiile de natură dependentă

 la indicațiile medicului aplică metode de observație, de tratament sau de

readaptare.
Gravură germană din 1682 reprezentând personalul
medical vizitând bolnavii din salonul unui spital
DIAGNOSTICUL STĂRII DE SĂNĂTATE
 OBIECTIVE

1. Definiţia sănătăţii.
2. Factorii care determină sănătatea.
3. Ponderea diferitor elemente în condiţionarea stării de
sănătate.
4. Conceptul contemporan al determinantelor sănătăţii.
5. Interdependenţa factorilor determinanţi de sănătate.
6. Relaţiile dialectice între sănătate şi boală.
7. Cauzele evoluţiei de la sănătate la boală. Efectele factorilor de
risc.
8. Etapele evoluţiei de la sănătate la boală. Rolul medicului de
familie.
9. Importanţa diagnosticului corect al stării de sănătate.
10.Rolul medicului de familie în consolidarea sănătăţii populaţiei
deservite
 1. DEFINIȚIA SĂNĂTĂȚII

 Sănătatea prezintă o stare de echilibru între corp, minte şi

mediu (Hipocrate).

 Sănătatea este un concept multidimensional, care include:

 lipsa bolii sau disabilităţii;
 abilitatea de a îndeplini sarcinile şi activităţile cotidiene;
 abilitatea de a păstra senzaţia obişnuită de stare bună.
 1. DEFINIȚIA SĂNĂTĂȚII

„Sănătatea este o stare de prosperitate

completă fizică, mintală şi socială, şi nu doar
lipsa bolii sau infirmităţii”.

(Constituţia OMS, adaptată la Conferinţa Internaţională a

Sănătăţi din 19 iunie - 22 iulie 1946)
 STAREA DE BOALĂ

 Reprezintă ruperea echilibrului creat de organism cu mediul său,

stare ce constituie un semnal de alarmă tradus printr-o suferință
fizică şi/sau psihică, o dificultate sau o inadaptare la o situație nouă,
provizorie sau definitivă. Acest dezechilibru este un eveniment
negativ pentru individ, ceea ce poate duce până la respingerea
social a pacientului din anturajul său.
2.FACTORII CARE DETERMINĂ SĂNĂTATEA

 Biologia umană
 Mediul ambiant

 Stilul de viaţă

 Organizarea asistenţei medicale

3. PONDEREA DIFERITELOR ELEMENTE ÎN
CONDIȚIONAREA STĂRII DE SĂNĂTATE

 Organizarea asistenţei medicale contribuie doar cu 10 - 15%

la condiţionarea sănătăţii populaţiei şi a individului.

 Restul 85 - 90% sunt distribuite aproape egal între celelalte

trei domenii:
• biologia umană
• comportamentul
• mediul ambiant.
4. CONCEPTUL CONTEMPORAN AL
DETERMINANTELOR SĂNĂTĂȚII

Politici şi intervenţii

Comporta-
mentul
Mediul Mediul
fizic Individual social

Biologia

Acces la servicii
calitative de asistenţă
medicală
 5. INTERDEPENDENȚA FACTORILOR
DETERMINANȚI DE SĂNĂTATE

 De ce a fost XY internat în spital?

 Are o rană infectată la picior.
 Dar de unde a apărut infecţia?
 A făcut o tăietură la picior şi aceasta s-a infectat.
 Şi cum aşa de şi-a tăiat piciorul?
 S-a jucat în ograda necurăţată înaintea scării, unde
locuieşte, iar acolo erau nişte deşeuri de metal ascuţite şi
el a căzut peste una ascuţită şi ruginită.
 De ce a trebuit să se joace în ograda plină de gunoi?
 5. INTERDEPENDENȚA FACTORILOR
DETERMINANȚI DE SĂNĂTATE (cont)

 Deoarece în raionul acela nu funcţionează salubrizarea

(primăria nu are bani) şi mai mulţi copii se joacă în ogrăzile
pline de gunoi nesupravegheaţi.
 Dar de ce ar trebui să trăiască în acest raion?
 Părinţii lui nu îşi pot permite o locuinţă într-un raion
mai bun.
 De ce?
 Tatăl lui nu lucrează, iar mama e bolnavă.
 Dar de ce nu lucrează tata lui XY?
 Nu are studii şi nu-şi poate găsi un loc de lucru
plătit decent.
 Dar de ce ...?"
 6. RELAȚIILE DIALECTICE ÎNTRE
SĂNĂTATE ȘI BOALĂ (I)

 Factorul biologic

 Diamond a studiat „factorii de siguranţă biologică” la un

spectru mare de fiinţe biologice şi a observat că,
capacitatea totală se raportează la cea bazală ca 10 la
1,3.

 La om, rezervele capacităţilor funcţionale se observă mai

bine în cazul organelor pare, în care pierderea unui
organ par duce la pierderea neînsemnată a funcţiei
totale.
 6. RELAȚIILE DIALECTICE ÎNTRE
SĂNĂTATE ȘI BOALĂ (II)

 Multe alte capacităţi – rezerva cardiacă, transportul de

oxigen, concentraţia substanţelor de neurotransmitere,
puterea musculară, lumenul patului vascular, clearance
de creatinină, masa ficatului, capacităţile senzorii şi
cognitive – demonstrează rezerve similare de siguranţă.

 O implicaţie obişnuită, însă nu universală, este că

deteriorarea simptomatică a sănătăţii apare după
pierderea a aproximativ 70% din capacitate
maximală.
 6.RELAȚIILE DIALECTICE ÎNTRE
SĂNĂTATE ȘI BOALĂ (III)

 Zona între 20 şi 40% din capacitatea maximă este

numită de unii savanţi „intervalul dintre disabilitate şi
supravieţuire”.

 OMS propune ca sănătate să fie considerată starea

până la apariţia evidentă a sănătăţii deteriorate.
Spaţiul sănătăţii
100%

Sănătate

funcţionalitate
Procentul de

30% Boală,
Disabilitate

Deces sau
20% pierdere
profundă

0%
7. CAUZELE EVOLUȚIEI DE LA SĂNĂTATE LA
BOALĂ. EFECTELE FACTORILOR DE RISC
 Cauzele de tranziţie de la sănătate la boală:
 Copiii cu malnutriţie, sau alimentaţi incorect achiziţionează uşor
boli şi decedează din cauza bolilor achiziţionate.
 Locuinţele şi comunităţile fără apă curentă şi canalizare
condiţionează mediul fertil pentru infecţii intestinale.
 Lipsa gazificării şi încălzirii centralizate rezultă în poluarea aerului
în încăperi ce duce la patologii pulmonare.
 Lipsa de speranţe împinge tinerele spre sex comercial cu riscuri
inerente de violenţă şi infecţii sexual transmisibile, inclusiv
HIV/SIDA.
 Producătorii de tutun şi alcool profită enorm din reclamă şi
promovare, ce duce la răspândirea dependenţei.
 Intensificarea traficului rutier generează creşterea traumatismului.

 Mesaj: factorii de risc pentru sănătate se regăsesc atât în domeniul

biologiei umane, cât şi în mediul ambiant, şi în stilul de viaţă.
 Cauzele subiacente mai apropiate sunt determinantele mai
generale ale sănătăţii, precum sunt educaţia şi, într-o
măsură mai mică, nivelul de venituri.

 Efectele nivelului de venituri şi ale educaţiei se manifestă

în majoritatea cazurilor prin influenţarea riscurilor (şi
permiţând utilizarea eficientă a serviciilor de sănătate).

 Dacă o parte importantă a sănătăţii compromise rezultă din

sărăcie şi nivelul jos de educaţie, sau din consecinţele lor -
alimentaţia neadecvată, situaţia sanitară proastă, sau alte
riscuri specifice - atunci una din sarcinile medicului de
familie este de a explora aceste domenii şi de a lua măsuri
potrivite educaţionale şi preventive.
8. ETAPELE EVOLUȚIEI DE LA
SĂNĂTATE LA BOALĂ
Pragul de
Pragul de Pragul Pragul de Pragul
adresare
îmbonl ăvri diagnost devni decare
la medci
e icului supravieţuire

Stadiul Semne
Susce Evoluţi Clinica
Sănătat asi şi Complicaţi
ptibi a desfăşurat
e mpt simp i
- litate clinică ă
o- tome
matci mn i ore
Diagnosticul gradelor şi a formelor de sănătate
Gradul Gradul Elemente
de sănătate de boală de diagnostic
Sănătate absentă absenţa semnelor de boală
absenţa factorilor de risc
ideală prezenţa semnelor pozitive
vigoare şi rezistenţă
deosebită
Sănătate absentă absenţa semnelor de
deplină boală absenţa factorilor
de risc
date clinice şi paraclinice
normale prezenţa semnelor
pozitive
Sănătate stadiul de prezenţa factorilor de risc
satisfăcătoare susceptibilitate absenţa semnelor de boală
date clinice şi paraclinice normale

Sănătate stadiul preclinic prezenţa factorilor de

îndoielnică risc semne vagi de boală
datele clinice şi
paraclinice la limita
maximă a
normalului
Sănătate stadiul incipient prezenţa factorilor de risc
prezenţa semnelor de
subminată debut modificări biologice
minime
Sănătate stadiul manifest prezenţa factorilor de risc
 9. IMPORTANȚA DIAGNOSTICULUI
CORECT AL STĂRII DE
SĂNĂTATE

 Stabilirea diagnosticului comprehensiv (multidimensional)

a stării de sănătate, care ia în considerare aspectele
biologice, mintale, comportamentale, sociale şi ale
mediului ambiant, îi permite medicului de familie să
elucideze problemele individului sănătos, care potenţial
pot influenţa sănătatea lui în sens negativ, să planifice şi
să organizeze intervenţiile potrivite de promovare a
sănătăţii şi profilaxie a maladiilor la nivel individual, de
familie şi comunitar.
 9. IMPORTANȚA DIAGNOSTICULUI
CORECT AL STĂRII DE
SĂNĂTATE

 Ţinând cont de faptul, că starea de sănătate este în

legătură dialectică strânsă cu seriozitatea şi gradul
de avansare ale bolilor prezente la pacient,
stabilirea diagnosticului corect al stării de sănătate
la persoanele bolnave serveşte bază pentru
determinarea corectă a stării funcţionale, şi, prin
urmare, îi permite medicului de familie să determine
prezenţa indicaţiilor pentru incapacitatea temporară
de muncă, sau necesităţii de referire a pacientului la
comisia de expertiză medicală a vitalităţii (CEMV) cu
scopul de stabilire a gradului de invaliditate.
 9. IMPORTANȚA DIAGNOSTICULUI
CORECT AL STĂRII DE
SĂNĂTATE

 Stabilirea diagnosticului corect de sănătate în relaţiile

acestuia cu necesităţile pacientului, care provin din
riscuri, din spectrul şi seriozitatea bolilor la pacient, îi
permite medicului de familie mobilizarea şi coordonarea
resurselor din sistemul de sănătate şi din comunitate
necesare pentru păstrarea potenţialului restant de
sănătate la individul bolnav.
Criteriile utilizate în diagnosticul stării de
sănătate
Criteriile Observaţii
Criteriile Absenţa bolilor manifeste clinic
Absenţa bolilor care evoluează în crize
negative sau în pusee
Absenţa bolilor asimptomatice
Absenţa factorilor de risc
Criteriile Dezvoltare morfologică normală
pozitive Funcţionarea normală a
organelor Comportament normal
Vigoare şi adaptabilitate

Criteriile Încadrarea parametrilor între

statistice anumite limite statistice
Corespondenţa comportamentului cu
normele admise în societatea
respectivă
Variaţii statistice de la o societate la alta
 10. Rolul medicului de familie în
consolidarea sănătăţii populaţiei deservite

 Nivelul individual

 Medicul de familie, prin poziţia lui specifică în sistemul

de sănătate şi în comunitate, are posibilitatea de a
influenţa toate domeniile, care determină starea
sănătăţii a individului şi a comunităţii.
 10. Rolul medicului de familie în
consolidarea sănătăţii populaţiei deservite
 Biologia umană este influenţată încă la etapa consultului
premarital şi a consultului preconcepţional (planificarea familiei).
Intervenţia în acest domeniu continuă şi în perioada sarcinii (de
ex.: suplimente de fier, acid folic administrate gravidelor).
 Stilul de viaţă. Practic fiecare examen anual de bilanţ al
pacientului conţine elementul de evaluare a factorilor de risc,
printre care un rol important le revine factorilor comportamentali
şi ai stilului de viaţă:
• caracterul alimentaţiei
• fumatul
• consumul excesiv de alcool
• intensitatea şi durata efortului fizic cotidian
• folosirea centurilor de siguranţă în automobil, etc.
 Medicul de familie va întreprinde intervenţii de modificare a
comportamentului pentru a reduce riscurile provenite din
stilul de viaţă şi comportamentul primejdios pentru
sănătatea pacientului.
 10. Rolul medicului de familie în
consolidarea sănătăţii populaţiei deservite

 Factorii mediului ambiant, pot fi influenţaţi de către

medicul de familie.
o Unul din scopurile vizitelor lui la domiciliul pacientului este
evaluarea mediului fizic şi psihologic, precum şi a gradului
de suport în familie.
o În urma estimării riscurilor pentru sănătatea pacientului,
medicul de familie va îndruma membrii familiei spre
înlăturarea lor (ex.: mucegaiul, praful sau hrana pentru peştişorii de
acvariu în apartamentul, în care locuieşte un copil cu astm bronşic).
 10. Rolul medicului de familie în
consolidarea sănătăţii populaţiei deservite

 La nivel comunitar medicul de familie joacă trei roluri cheie

în domeniul sănătăţii:
 Lider - în mai multe situaţii medicul de familie preia rolul de lider
în soluţionarea problemelor de sănătate ale comunităţii, analizând
prevalenţa lor, cunoscându-le cauzele şi căile mai raţionale de
soluţionare.
 Persoana de influenţă - este persoana înzestrată cu cunoştinţe
în domeniul sănătăţii publice şi joacă un rol de catalizator,
mediator şi organizator al colaborării între diferite sectoare pentru
soluţionarea problemelor de sănătate ale comunităţii (ex.:
soluţionarea problemelor de sănătate ale copiilor necesită implicarea
sectorului de educaţie publică, administraţiei publice locale, specialiştilor
consultanţi şi a medicului de familie).
 Comunicator - va comunica cu publicul, cu conducerea
comunităţii cu privire la impactul deciziilor luate asupra sănătăţii
populaţiei din comunitate.
LOGO