Sunteți pe pagina 1din 14

INTRODUCERE IN PROFESIE

Îngrijirea bolnavului se pierde în negura timpurilor , în trecutul îndepartat si mai


aproape de noi în 1860, data când începe istoria profesiunii noastre de îngrijire a bolnavului
(sora-nursa-asistenta medicala) odata cu înfiintarea primei scoli de catre Florence
Nightingale.
Astazi, cu toata vechimea pe care o are, misiunea sa sociala nu este totdeauna clara. Pentru
unii, asistenta ajuta medicul. Pentru altii, ea practica o profesiune autonoma. Între aceste
doua extreme, rolul asistentei medicale este perceput si descris divers. Timp îndelungat ea nu
s-a simtit obligata sa se defineasca. Însa,
rolul celor ce îngrijesc bolnavul a continuat si continua sa evolueze.
Definitii ale nursei:
- Nursa definita de I.C.N. (Consiliul International al nurselor), este o persoana care:
- a parcurs un program complet de formare, care a fost aprobat de Consiliul Asistentilor
Medicali;
- a trecut cu succes examenele stabilite de Consiliul Asistentilor Medicali;
- este autorizata sa practice aceasta profesie asa cum este definita de Consiliul Asistentilor
Medicali;
- este autorizata în îndeplinirea acelor proceduri si functii care sunt impuse de îngrijirea
sanatatii în orice situatii s-ar afla, dar sa nu faca o procedura pentru care nu este calificata.
Asistentele medicale raspund de propria lor activitate, de practica lor ; supravegheaza
îngrijirile auxiliare si pregatirea elevilor.
Deci asistenta raspunde nu numai pentru ce face dar si pentru categoriile auxiliare.
Nursa este pregatita printr-un program de studiu incluzând :
- promovarea sanatatii ;
- prevenirea îmbolnavirilor ;
- îngrijirea celui bolnav din punct de vedere fizic, mental, a celor cu deficiente,indiferent de
vârsta si în orice unitate sanitara sau în orice situatie la nivel de comunitate.
Nursa este pregatita si autorizata sa :
- desfasoare educatie pentru sanatate;
- participe plenar ca membru al echipei din sistemul de sanatate;
- supravegheze si sa formeze asistente medicale si cadre auxiliare ;
- fie implicata în cercetare .
Nursa generalista presupune :
-o pregatire pluridisciplinara –sociala, tehnica, practica ;
-însusirea competentelor de baza si nu numai cunostintele ;
-sa aiba cunostinte de psihologie (sa stie sa încurajeze ) ;
-sa aiba atitudine potrivita fata de pacient si familia sa ;
-sa aiba preocuparea de a întelege ceea ce simt ceilalti (capacitate de empatie ) ;
Asistenta este ca o mama ce actioneaza conform nevoilor copilului si trebuie deseori
sa îndeplineasca sarcini cât mai diverse. De aceea asistenta medicala a fost denumita
“mama profesionista “.
Definitia Virginiei Henderson :
Virginia Henderson defineste nursing-ul astfel :
“Sa ajuti individul, fie acesta bolnav sau sanatos, sa-si afle calea spre sanatate sau
recuperare , sa ajuti individul fie bolnav sau sanatos, sa-si foloseasca fiecare actiune
pentru a promova sanatatea sau recuperarea , cu conditia ca acesta sa aiba taria , vointa
sau cunoasterea necesare pentru a face si sa actioneze în asa fel incât acesta sa-si poarte de
grija singur cât mai curând posibil .”

Trăim într-o lume în continuă schimbare, iar pentru societatea de astăzi, multe din
problemele individului tind să devină din ce în ce mai mult, probleme ale societăţii.
Efectele extinse ale transformărilor care au loc în dinamica socială determină această
schimbare de atitudine. În acelaşi timp, problemele majore ale societăţii se înscriu ca factori
modelatori ai personalităţii individului. Respectarea individualităţii se conturează tot mai mult
ca şi regulă esenţială a unei societăţi civilizate.
În acest context, procesul de nursing, se defineşte ca un proces dinamic, adaptabil la
cerinţele individului şi trebuinţele societăţii, mentinându-şi nealterat obiectivul principal,
obţinerea unei mai bune stări de sănatate pentru individ, familie, comunitate.
Astăzi procesul de nursing a căpătat valenţe noi, rolul asistentului medical a devenit mai
complex, în sensul lărgirii sferei de activitate, una dintre îndatoriri fiind aceea "de a
diagnostica şi stabili atitudinea terapeutică adecvată pentru răspunsul individului faţă de o
problemă de sănătate actuală sau potenţială”.
În centrul îngrijirilor de sănătate se află pacientul, dar el nu mai este perceput simplist doar
ca un individ ce suferă de o anumita boală, ci este apreciat holistic ca o persoană cu necesităţi
fizice, emoţionale, psihologice, intelectuale, sociale şi spirituale. Aceste necesităţi inter-
relaţionează, sunt interdependente, de egală importanţă şi reprezintă fundamentul
intervenţiilor asistentului medical ce va trebui să se adapteze la o infinitate de reacţii,
manifestări, trăiri, relaţii interpersonale, generate de unicitatea profilului psihic al
protagoniştilor implicaţi şi de specificul situaţiei concrete în care îşi desfăşoară activitatea.
Este important ca asistentul medical să fie familiarizat cu aspectul complex al naturii
psihice umane, să înţeleagă că indivizi diferiţi au reacţii diferite faţă de aceeaşi problemă
urmare a structurii lor unice de personalitate. Există mai multe accepţiuni ale conceptului de
personalitate, dar cea mai folosită este aceea ce defineşte personalitatea ca fiind "organizarea
mai mult sau mai puţin durabilă a caracterului, temperamentului, inteligenţei şi fizicului unei
persoane; organizare ce determină adaptarea sa unică la mediu” , (Eysenck).
Vom putea aprecia pe deplin un individ doar dacă îi vom cunoaşte mediul de viaţă şi
activitate.
Suntem ceea ce suntem şi devenim ceea ce devenim, în mare parte, datorită contextului
social în care existăm şi ne desfăşurăm activitatea. Socializarea se realizează în interiorul
diverselor grupuri umane (familie, şcoală, prieteni, colectiv de muncă). Grupul intermediază
individului relaţia cu societatea şi cu sine.
Individul dezvoltă concomitent şi continuu relaţii informaţionale cu lumea externă şi cu
propria fiinţă, întreţinând la nivelul normalului, un echilibru între cunoaşterea de sine şi
cunoaşterea realităţii. Fiecare ne naştem cu un potenţial uman care se valorifică şi se dezvoltă
treptat pnn socializare, asimilarea valorilor şi
comportamentelor sub forma unei învăţări continue.
Conceptul holistic de apreciere a individului poate fi rezumat în câteva idei principale ce
stau la baza susţinerii ştiinţifice a desfăşurării procesului de nursing:
- individul este un tot unitar caracterizat prin integritate şi el reprezintă mai mult decât suma
părţilor sale componente;
- individul este în permanentă interacţiune cu mediul înconjurător, schimbând materie şi
energie cu acesta;
- evoluţia fiziologică a individului este ireversibilă şi unidirecţională în timp şi spaţiu;
- individul uman se caracterizează prin capacitate de abstracţie, imaginaţie, senzaţii, emoţii.
Toate aceste aprecieri subliniază evoluţia conceptului "îngrijirilor de sănătate" de-a lungul
timpului şi adaptarea acestuia la principiile de organizare actuală a sistemului sanitar,
urmărind în principal rolul asistentului medical:
- asistentul medical reprezintă un element important al echipei medicale;
- asistentul medical desfăşoară o activitate autonomă, cu competenţe bine stabilite;
- activitatea medicală nu vizează doar tratarea eficientă a îmbolnăvirilor, în present accentul
se pune pe prevenirea bolilor şi promovarea stării de sănătate;
- rolul asistentului medical intervine atât în îngrijirea individului cât şi a comunităţii
(promovarea sănătăţii, educaţia pentru sănătate).
Organizarea datelor culese în vederea întocmirii planului de îngrijire se poate face conform
unui model conceptual. Conceptele sunt necesare în nursing pentru a lega teoria de practică,
iar pentru a fi complete trebuie să conţină elemente critice severe precum procesul de nursing,
un scop anume, un raţionament, o specificare a
rolului profesional, o descriere a clientului şi a aşezării clinice.
I. Modelul conceptual al Virginiei Henderson
În cartea sa, „Principii fundamentale ale îngrijirii nursing”, defineşte funcţia nursei astfel:
Rolul esential al nursei este de a ajuta individul bolnav sau sănătos prin activităţi ce
contribuie la menţinerea sau redobândirea sănătăţii (sau sa-l asiste în ultimele clipe), pe care
ar putea să le îndeplinească singur dacă ar avea puterea, voinţa sau cunoştinţele necesare, să-l
ajute să facă aceasta pentru a-şi recâştiga independenţa
cât mai repede posibil.”
1.2.MODELUL CONCEPTUAL AL VIRGINIEI HENDERSON
Precizarea conceptelor cheie ale acestui model :
-individul bolnav sau sanatos este vazut ca un tot complet prezentând 14 nevoi fundamentale
pe care trebuie sa si le satisfaca ;
-scopul îngrijirilor este de a pastra sau a restabili independenta individului în satisfacerea
acestor nevoi ;
-rolul asistentei este suplinirea a ceea ce el nu poate sa faca singur ;
Un model conceptual pentru o profesie reprezinta o imagine mentala a profesiei , o
conceptie a ceea ce ar putea sau ar trebui sa fie.
Modelul conceptual al Virginiei Henderson apreciază individul ca fiind un tot unitar
caracterizat prin nevoi fiziologice şi aspiraţii denumite generic nevoi fundamentale. Acestea
sunt:
1. A respira
- respiraţia este procesul fiziologic prin care oxigenul din aerul atmosferic ajunge până la
nivelul celulelor, unde este folosit În reacţiile de oxido-reducere, dioxidul de carbon rezultat
fiind eliminat din organism prin expiraţie;
- o respiraţie eficientă presupune şi o bună circulaţie deoarece sângele joacă rolul de
transportor pentru gazele respiratorii;
- disfuncţia respiratorie atrage după sine o perturbare a Întregului orgamsm atât la nivel
fiziologic şi fiziopatologie (hipoxie tisulară, hipercapnie) cât şi psihologic (senzaţie de
sufocare, anxietate, teamă).
2. A bea şi a mânca
Apa reprezintă aproximativ 60% din greutatea organismului adult, ea având un rol deosebit
de important În buna desfăşurare a proceselor fiziologice ale organismului.
Un individ poate supravieţui cu:
- 15% din funcţia normală a ficatului
- 25% din funcţia normală a rinichilor
- 35% din numărul total de hematii
- 45% din suprafaţa de hematoză pulmonară
- 70%din volumul plasmatic.

CURS INTRODUCTIV
Definirea profesiei de asistent medical
Definirea conceptului de nursing
Scurt istoric al teoriilor, conceptelor si modelelor de nursing

Sisteme de ingrijiri de sanatate


Definirea starii de sanatate si de boala
Preventia primara, secundara si tertiara
Rolul asistentei medicale in mentinerea starii de sanatate si prevenirea imbonavirilor
Educatia pentru sanatate –
Modalitati practice de realizare a planului de educatie pentru sanatate

Profesia de asistent medical /nursa a avut de-a lungul anilor numeroase dificultati in
recunoasterea ei .Cunoscuta si chiar practicata din perioada preistorica “arta de a ingriji” are
un caracter universal , dar recunoasterea ca profesie s-a produs la jumatatea secolului al XX-
lea. Profesia de asistent medical/ nursa in lexicul anglo- saxon reprezinta in egala masura
stiinta si arta, nursingul cunoscand in lunga sa
perioada de evolutie 3 etape distincte :
• Un sistem de ingrijiri bazat pe vindecatorii traditionali si autoingrijire , cu interpretarea
fenomenelor legate de boala prin prisma traditiilor religioase si culturale ale fiecarei
comunitati in parte ; in epoca primitiva nu gasim nici medici , nici nurse
• A 2-a etapa de dezvoltare a ingrijirilor de sanatate apare odata cu crestinismul ; crestinismul
insufla in persoana care ingrijeste devotament , caritate si simtul datoriei . S-au creat primele
centre de primire destinate bolnavilor si saracilor , institutionalizarea subliniind functia de
ajutor social a nursingului punandu-se
accent pe dispensarizarea ingrijirilor corporale si psihice .
• A 3-a etapa este legata de dezvoltarea sociala si economica , etapa in care monopolul
religios si / sau al actiunilor caritabile din sec al XIX- lea a fost detronat .In mai toate tarile
lumii au aparut scoli pentu pregatirea asistentelor medicale si a personalului auxiliar Secolul
XX cauta sa defineasca cat mai exact termenul de nursing/ nursa plecand de la definitia
simpla in care « nursa este profesionistul care hraneste , incurajeaza si protejeaza o persoana,
fiind pregatita pentru a ingriji bolnavi , raniti si batrani ».
Etimologic cuvantul nursa este folosit ca substantiv si deriva din latinescul nutrix care
inseamna mama adoptiva. In anul 1899 a luat fiinta Consiliul International al Nurselor care
are ca scop imbunatatirea ingrijirilor de sanatate si a conditiilor de lucru , profesia de nursa
fiind direct legata de societate .
In prezent practicarea profesiei de asistent medical / nursa se face cu exigente sporite .
Nursingul este o activitate complexa , nursa trateaza pacientul complex , bio-psiho-social in
vederea asigurarii unei stari perfecte de bunastare fizica , psihica si sociala .OMS defineste
sanatatea individuala ca si « stare de bine completa din punct de vedere fizic , mintal si social
si nu numai absenta bolii sau infirmitatii » .
Deci datorita coplexitatii , nursingul s-a transformat de-a lungul anilor dintr-o meserie in
profesie , in care vocatia este inlocuita de profesionalism . Deontologia ca stiinta a
indatoririlor profesionale ( comportamentului profesional ) s-a constituit in cadrul profesiunii
medicale din cele mai vechi timpuri .Ea a aparut ca o necesitate in medicina , deoarece pe
langa insusirea unor norme tehnice de comportament , aceasta profesiune a obligat
intotdeauna la insusirea unor norme etice fara de care succesul profesional nu poate fi asigurat
.
Sunt cunoscute cele zece cerinte ( Decalogul ) ale personalului sanitar elaborate de Masci si
anume :
1. « Onoreaza pe bolnavul tau de orice varsta ar fi : copil , tanar sau batran. Cand a ajuns in
mainile tale este o fiinta fara aparare care nu are alta arma de sustinere decat apeland la stiinta
si caritatea ta.
2. Da aceeasi stima si atentie saracului ca si bogatului . In dragostea de oameni , saracul sa se
simta bogat . Respecta nuditatea maladiei , spectacolul mizeriei si al suferintei.
3. Respecta nobila ta misiune incepand cu insasi persoana ta ; sa nu o profanezi . Poarta-te
demn . constiincios , cu omenie . Nu specula pe bolnav, caci profesia ta nu e ca oricare alta .
Sacrificiul tau , ajutorul tau pot fi pretuite ca o meserie obisnuita .
4. Oboseala ta sa fie luminata de credinta si de dragoste . Atunci cand stiinta nu mai poate
face nimic , bunatatea ta , purtarea ta sa sustina pe bolnav.Invinge greutatile inerente
profesiunii tale , stapaneste supararea si nerabdarea ta , gandeste-te ca cel suferind este
dezarmat , fara putere si are nevoie de ajutorul si ingrijirea ta.
5. Sa nu umilesti niciodata pe bolnav , care si asa e umilit de boala lui . Oricare ar fi boala sa
nu pronunti cuvantul deznadejdii . Sa nu distrugi la nici-un bolnav iluzia vindecarii , chiar
daca ar fi vorba de un muribund. Sunt oameni care au nevoie sa-I intovarasesti pana la ultima
lor clipa pentru a nu-i lasa sa ghiceasca sfarsitul
6. Sa nu uiti niciodata ca secretul ce ti se incredinteaza in ceea ce priveste o maladie este ceva
sfant , care nu poate fi tradat sau destanuit altei persoane . Profesiuena ta este un sacerdotiu .
Nu trebuie sa faci deosebire de casta sociala , de credinta religioasa. Inaintea ta toti sa fie
tratati deopotriva , caci toti oamenii sunt tratati deopotriva de legile firii
7. Sa nu vezi in ingrijirea bolnavilor tai o povara , corvoada. Acest sentiment ar ingreuna
exercitiul meseriei tale . Invata sa cunosti bolnavii tai si sa-i intelegi in felul lor de a cere ceva
cand au nevoie de ajutorul tau , cand au nevoie de somn , de odihna , de mancare . Defectele ,
pretentiile , toanele bolnavilor sunt datorate suferintei . La fel ai fi si tu cand ai fi bolnav

8. Niciodata fata de bolnav sa nu te arati neincrezaor in reusita tratamentului Mentine-i


speranta , credinta . Fa ca bolnavul sa nu sa simta singur , izolat . Daca a suferi e geu , a suferi
singur e incomparabil mai greu . Poarta-te astfel ca bolnavul sa fie sigur ca are in tine un
sprijin . Da-i curaj cand il vezi trist , amarat , disperat.
9. Nu ajunge numai bunavointa , ci se cere si stiinta in ingrijirea bolnavilor. Zilnic se
descopera noi mijloace pentru alinarea suferintelor . Nu te multumi si nu te margini numai la
stiintele si cunostintele ce le-ai dobandit in scoala . Improspateaza-le mereu . Invata mereu
.Citeste mereu carti si reviste medicale.
10. Nu discuta si nu contrazice niciodata prescriptiile medicale in fata bolnavului .Ii risipesti
increderea in medicina , ii distrugi speranta in vindecare” Responsabilitatile esentiale ale
asistentului medical sunt mentionate ulterior si de o serie de organizatii.
Codul deontologic al asistentilor medicali / nurselor se suprapune conceptului de nursing ,
care consta in :
• Promovarea / pastrarea sanatatii
• Restabilirea sanatatii
• Inlaturarea suferintei Ingrijirile pentru sanatate sunt acordate individului , familiei si
colectivitatilor , activitatea asistentului medical fiind in interrelatie cu a celorlalti profesionisti
din sanatate .
Domeniile Nursingului Istoricul medicinei , nursingului se contopeste cu istoria dezvolarii
societatii umane cu perioadele sale de progres , stagnare sau declin , care sau influentat
reciproc , cunoasterea lor fiind necesara nu numai pentru a cinsti memoria inaintasilor ci si
pentru ca « acei care nu tin minte trecutul sunt condamnati sa-l repete », Santayana .
Medicina a fost initial dominata de magie , actele terapeutice bazandu-se pe ritualuri
religioase si pe instincte , preocuparea dominanta fiind disparitia durerii . Papirusurile
egiptene din 1600 inainte de Hristos prezinta ingrijirea plagilor, incizia abceslor si
imbalsamarea cadavrelor . In Grecia antica , medicina este influentata de cea egipteana prin
intermediul fenicienilor.Apar o serie de scoli medicale in Rodos , Kos ,Knidos , care se
ocupau de prevenirea (zeita Hygeia ) si tratarea bolilor ( Zeita Panakeea). Hippocrat( 460-375
in.Hr.) considerat parintele medicinei a intemeiat scola din Kos si pe langa juramant care
cuprinde aspect deontologice valabile si in ziua de azi a scris in peste 60 volume , pe
specialitati : anatomie , fiziologie , medicala , ortopedie , chirurgie , etc . informatii de
specialitate care au fost baza unor descoperiri stiintifice ulterioare . Hippocrat( 460-375 in.
Hr.) , “parintele Medicinei” Rembrandt Lectia de anatomie a prof, Tulp Medicina evului
mediu a avut mai
putine progrese , fiind dominata de biserica. Odata cu declansarea conflictelor militare apar
scoli medicale pe langa biserici pentru ingrijirea ranitilor si apar o serie de scrieri cu baza
stiintifica . In Franta , in sec XIII se infiinteaza Colegiul «Sf . Cosma “ , cu catedra de
anatomie , fiziologie , obstetrica.Dupa anii 1500 apar scoli medicale in care medicina era
predata in facultati alaturi de latina , graeaca , teologie. Frans Hals, Eforele azilului de batrani
din Haarlem , 1664 .
Epoca moderna si conteporana ,incepand cu sec XVIII remaniaza toate cunostintele
stiintifice acumulate si apar noi asezaminte academice in Franta , Austria , Italia , Anglia ,
Germania . Sunt puse bazele asepsiei si antisepsiei ( Louis Pasteur , respective Joseph Lister) .
In perioada comunei primitive si-n cea sclavagista , mdicina tracogetica este sub influente
religioase , fiind dominata de elementul mistic. Odata cu razboaiele daco-romane si
constituirea Daciei , ca provincie a Imperiului Roman ,timp de 165 de ani , cat a durat
stapanirea romana se inregistreaza o bogata activitate medicala , atat sacerdotala cat si laica .
Pe columna lui Traian se pot identifica posuri de prim ajutor pentru raniti si diverse
instrumente utilizate in practica . In evul mediu , medicina afost practicata de vraci si au
aparut primele forme organizatorice de asistenta medicala prin infiintarea « bolnitelor
manastiresti « unde aveau acces in principal calugarii batrani si bolnavi , iar mai tarziu laicii
batrani , bolnavi si saraci . Prima bolnita a aparut in Transilvania , la Manastur , langa Cluj in
1061 , ulterior au aparut la Bistrita , Oradea , Brasov,Prislop , iar in Moldova la Cotnari ; in
Tara Romaneasca la Curtea de Arges si Ramnicu Valcea . Mai tarziu au aparut azile- spital
pentru laici , in Transilvania la Oradea , Sibiu , Brasov ,in Tara Romaneasca la Simidreni , iar
in Moldova la Suceava . Primul spital apare abia in 1704 , pe 14 decembrie la Coltea ,
construit de stolicul Mihail Cantacuzino , sub auspiciile Fundatiei Coltea.La Iasi , Spitalul SF
Spiridon ( 1757-1763)a fost infiintat de Constantin Racovita .
Spitalul clinic Coltea
Istoria acestui asezamant medical a inceput in 1704, cand spatarul Mihai Cantacuzino a
infiintat spitalul. Atunci, unitatea nu avea decat 24 de paturi, 12 pentru femei si 12 pentru
barbati. Singurul cadru medical era un farmacist.
Asistentii medicali de astazi nu erau decat niste barbieri care scoteau masele.
Printre primii medici romani care au lucrat la Coltea s-a numarat Nicolae Cretulescu, care a
infiintat scoala de microchirurgie.
"Spitalul Coltea a fost prima baza de invatamant. In 1859 s-au infiintat primele specialitati
medicale, adica chirurgia, medicina interna si oftalmologia. De aici au provenit trei ministri:
Constantin Angelescu, Nicolae Cretulescu si Gheorghe Asachi. Tot din acest spital au
provenit si multi ministri ai Sanatatii", povestea prof. dr. Nicolae Angelescu, chirurg si
presedintele Fundatiei "Coltea". Medicii au amintit si cum erau finantate prin 1800 spitalele,
cand nu exista Casa de Asigurari.
Astfel, in 1842 s-a pus baza Eforiei spitalelor, banii pentru aceste unitati fiind dati de marea
boierime. Epoca moderna si conteporana a generat reforme si-n sănătate, cu baze stiintifice de
invatamant medical . Florence Nightingale ( 1820-1910) a revolutionat modul de ingrijire al
bolnavilor ; ingrijirile nu trebuie sa reflecte doar mila , ci sa se bazeze pe intelepciune si
stiinta. F.Nightingale a infiintat la Londra Scoala de
Nursing Nightingale ,aceasta fiind prima forma de invatatmant organizat de ingrijire a
bolnavilor .
In mod paradoxal, sunt multi oameni care nu au auzit de ea, desi este considerata a fi o
adevarata legenda ;a fost precursoarea serviciului sanitar modern. Datorita ambitiei si
devotamentului de care a dat dovada, spitalele secolului al XIX-lea s-au transformat in
institutii de tratament adecvate, dotate din punct de vedere sanitar si cu personal de
specialitate pregatit sa intervina in orice moment. Capacitatea ei intelectuala deosebita,
altruismul si energia ei au consacrat-o in domeniu si i-au asigurat un loc in istorie.
De altminteri, in Londra exista un muzeu care ii poarta numele si unde se regasesc acte
care i-au apartinut. Florence Nightingale s-a nascut pe 12 mai 1820 in Italia, din parinti
britanici, iar numele ei a fost inspirat de orasul in care a vazut lumina zilei. Provenind dintr-o
familie foarte instarita, ea a avut sansa pe care extrem de putine femei o aveau la vremea
respectiva - anume, aceea de a beneficia de o educatie ingrijita, intr-una dintre cele mai
prestigioase
universitati din lume, respectiv Cambridge. Micuta Florence a dovedit de la bun inceput reale
abilitati academice si inclinatie spre studiu, iar dupa ce a terminat cursurile elementare, toata
lumea se astepta ca ea sa se casatoreasca. De altminteri, de pretendenti nu ducea lipsa, dat
fiind faptul ca era o fata foarte bogata, educate si, nu in ultimul rand, frumoasa. Dar planurile
ei erau cu totul altele; la varsta de 17 ani a declarat ca simte ca si-a gasit "menirea", ca urmare
a faptului ca, spunea ea, ar fi primit un mesaj din partea Divinitatii. "Dumnezeu mi-a vorbit si
m-a chemat in slujba Lui". Dat fiind faptul ca Florence nu era preocupata in mod deosebit de
religie, nu s-a pus nici o secunda problema ca ar fi fost vreo mistica sau ca ar fi avut
halucinatii. Aceasta inclinatie avea sa se manifeste incepand cu vizite tot mai frecvente in
caminele de batrani si spitale, unde incerca sa stea cat mai mult timp in preajma surorilor
medicale. Parintii ei au fost la inceput total impotriva dorintei fiicei lor de a deveni asistenta,
pentru ca in secolul al XIX-lea aceasta profesiune nu era considerata ca fiind una "onorabila"
(aceasta, pe langa faptul ca, daca Florence ar fi muncit, s-ar fi considerat ca familia ei este in
pragul ruinei). Tanara a parut ca se supune parintilor sai si, abandonandu-si pe moment
intentiile, a plecat intr-o excursie in strainatate impreuna cu doi prieteni. Cei trei au calatorit
in Italia, Grecia si Egipt, insa la intoarcere Florence era mai hotarata ca oricand sa-si urmeze
vocatia.

In acest scop, ea s-a inscris la un curs de trei luni in domeniul asistentei medicale, ceea ce i-
a permis sa ocupe un post de infirmiera, pe care nu l-a mai parasit pana in 1854. In anul 1854,
in timpul razboiului din Crimeea, Florence Nightingale a dat dovada de extraordinara sa
capacitate de organizare. Conditiile din spitalele pentru soldatii englezi raniti in Crimeea erau
cu adevarat jalnice, mai ales in acea situatie; lipsea ingrijirea medicala de specialitate, iar
igiena era inexistenta. Tinerii soldati mureau in spital, chiar daca ranile lor nu erau letale,ci
din cauza instalarii septicemiei. Pentru a imbunatati situatia, guvernul britanic a hotarat sa
trimita pe cineva capabil care sa se ocupe de acest serviciu si anume pe Florence Nightingale.
Aceasta, insotita de 38 dintre cele mai bune infirmiere formate de ea, a ajuns la spitalul de
campanie pe data de 21 octombrie 1854. Florence si echipa sa s-au ocupat cu maxima
rigurozitate de curatenia din spital, sterilizarea instrumentarului, procurarea de fese si
pansamente din tifon, precum si de alimentatia, pana atunci cu totul improprie, a soldatilor. In
urma acestor masuri puse in practica extrem de riguros, mortalitatea in randul ranitilor s-a
redus simtitor. Florence s-a dovedit a fi in acelasi timp si un bun psiholog, ea incurajand si
redand speranta tuturor, scriind scrisori care ii erau dictate de pacientii incapabili sa se miste,
veghindu-i intreaga noapte fara a accepta sa fie inlocuita, si reusind astfel sa aduca pe linia de
plutire pacientii care fusesera considerati initial "fara speranta".
Toate acestea i-au atras un respect enorm, admiratie si au facut-o sa fie indragita de
intreaga armata britanica. Exemplul ei a dus la admiterea personalului medical de sex feminin
in spitalele armatei, fapt care fusese pana atunci fara precedent. De asemenea, Florence
Nightingale a fost cea care a ridicat asistenta medicala la rang de profesie de sine statatoare.
Dupa terminarea razboiului, Florence Nightingale a primit o importanta recompensa
financiara pentru serviciile aduse, fapt care i-a permis sa-si continue reforma, de data aceasta
in cadrul spitalelor civile. Devenise o persoana cunoscuta si atentia opiniei publice era
indreptata asupra ei.
Capacitatea de organizare si contributiile sale din timpul razboiului au recomandat-o
pentru a face parte din Societatea Nationala de Statistica. Dincolo de aceste aspecte insa, cea
mai mare realizare a vietii ei (si in acelasi timp, motivul pentru care numele ei a ramas in
istorie) il constituie faptul ca a facut pasul decisiv in ceea ce priveste recunoasterea
profesiunii de sora medicala si, de asemenea, a fondat prima scoala de profil, ale carei cursuri
si examene practice se desfasurau in spitalul St. Thomas din Marea Britanie. Ea si-a dedicat
tot restul vietii activitatii acestei scoli, imbunatatind in permanenta conditiile de studiu si baza
materiala didactica.
Cursurile concepute si predate de ea au fost traduse in unsprezece limbi straine si
reprezinta si in prezent un material de studiu nepretuit. Florence Nigthingale a elaborat pe
baza doctrinei deontologice hipocratice conceptia profesionala si responsabilitatile profesiei
de asistent medical/nursa sub forma juramantului profesional al celor care acorda ingrijiri
medicale:
”Ma angajez solemn in fata lui Dumnezeu si-n prezenta acestei adunari sa duc o viata
integra si sa-mi indeplinesc cu credinta indatoririle profesiei mele . Nu voi lua si nu voi
administra nici un remediu periculos.Voi face totul pentru cresterea profesiunii mele si voi
pastra cu o totala discretie lucrurilor private care-mi vor fi incredintate si toate secretele de
familie ,pe care practica serviciului meu mi le va face cunoscute .Voi ajuta din toate puterile
mele si in mod cinstit medicul in munca sa si ma voi dedica bunastarii celor care sunt lasati in
grija mea”.
Deci astfel a debutat procesul de formare profesionala a asistentelor medicale , dar cu o
raspundere limitata .Progresele medicinii au dus insa si la modificarea continutului profesiei ,
medicii delegand o parte din sarcinii surorilor medicale ; activitatea nu se mai centreaza pe
pacient , ci pe sarcinile care trebuiau indeplinite ,Ulterior dezvoltarea rapida a stiintelor
medicale , a tehnicii a generat deplasarea activitatii catre partea tehnica , cu devalizarea
ingrijirilor si trecerea lor in sarcina ajutoarelor necalificate. Dezvoltarea unitatilor spitalicesti ,
ca unitati de ingrijire a bolilor grave ,accesibile tuturor categoriilor sociale a condus a aparitia
Nursingului Clinic, care este practicat si in ziua de azi.Practica nursingului include si alte
domenii , cu orientare particulara spre anumite categorii de afectiuni sau anumite comunitati
cu nevoi specifice de ingrijire , ca de exemplu :
• Ingrijirea la domiciliu a pacientilor pe termen scurt
• Nursingul industrial
• Nursingul militar
• Ingrijirea gravidelor si lehuzelor
• Ingrijirea nou-nascutilor
• Ingrijirea varstnicilor
• Ingrijirea pacientilor cu boli incurabile , in stadii terminale , tip hospice
• Ingrijirea pacientilor cu dizabilitati fizice sau psihice
Domeniile de interes si perspectivele in dezvoltarea nursingului includ:
• Ingrijirile acordate in TI si-n situatii de urgenta
• Nursingul geriatric, datorita cresterii sperantei de viata a populatiei
• Ingrijirile de tip hospice datorita cresterii numarului de persoane suferinde de afectiuni
incurabile

Definitia Nursingului Comunitar,ANA ( North American Association)


• Are scopul de a mentine si stimula sanatatea populatiei fiind o sinteza a practicii denursing
• Ingrijirile au caracter continuu
• Ingrijirile sunt orientate aspra individului , familiei , grupului si contribuie la sanatatea
populatiei prin interventiile nursei asupra mediului fizic , social si afectiv al acestora Putem
spune ca nursingul este vechi de cand familia dar adevarata sa prezenta la nivel international
apare catre sfarsitul sec XIX, cand femei vizionare din dorinta de a obtine un statut social au
reusit sa uneasca si sa constitie prima organizatie internationala pentru femei , in 1893 la
Congresul Mondial al Reprezentantelor Femeilor , de la Chicago.Unirea nurselor a avut loc
putin mai tarziu si anume in 1899 la Londra cand a fost creat Consiliu International al
Nurselor .Strategiile de functionare ale nurselor s-au inbogatit cu directii noi privind o stare de
sănătate mai buna pentru indivizi si comunitate , promovarea igienei sociale si a sanatatii
publice , precum si elaborarea unui limbaj comun in nursing. Virginia Henderson (n.1897)va
publica chiar un volum cu titlul „Principiile de baza ale nursingului”, volum in care apare si o
prima definitie a nursei: ”functia unica a nursei consta in a ajuta persoana bolnava sau
sanatoasa pentru indeplinirea acelor activitati care contribuie la sănătate sau recastigarea ei
(sau la o moarte impacata , linistita ) pe care lear fi indeplinit fara ajutor daca ar fi avut
puterea , vointa si cunostinta necesara”.
Ulterior M.Kihg (n.1923) introduce 3 sisteme dinamice ce interactioneaza si anume :
1. individul
2. grupurile
3. societatea
De cand a fost fondat Consiliul International al Nurselor a reusit sa se impuna ca o
organizatie dinamica cu profesionisti din sănătate , un organism implicat activ in deservirea
profesiei denursing si a unei societati mai bune pentru toti.Astazi ICN este o federatie de 118
asociatii nationale si este condus de nurse , pentru nurse , cu implicatii majore in politica
globala de sănătate . In 1986 OMS declara ca „personalul din nursing are o contributie
potential ridicata in asigurarea unei stari mai bune de sănătate a celor pe care ii ingrijesc”,
asistentele medicale reprezentand cea mai numeroasa categorie profesionala implicata in
acordarea serviciilor de sănătate .OMS descrie rolul nursei in societate :”sa asiste indivizi ,
familii si grupuri, sa optimizeze si sa integreze functiile fizice , mentale si sociale afectate
semnificativ prin schimbari ale starii de sănătate.”Asistenta medicala utilizeaza in practica
profesionala cunostinte medicale , de economie , informatica,psihologie , pedagogie, cu
centrarea activitatii nu pe sarcini , ci pe persoana ingrijita.
In prezent functiile asistentei medicale / nursei sunt de tip:
• independenta
• dependenta
• interdependenta
Functiile de natura independenta (asista pacientul din proprie initiativa , temporar sau
definitiv) sunt de tip :
• ingrijiri de confort , atunci cand pacientul nu-si poate indepli independent anumite functii
• stabileste relatii de incredere cu persoana ingrijita si apartinatorii acesteia
• asculta pacientul , il sustine , ii transmite informatii si invataminte, lui si apartinatorilor
• este alaturi de indivizi si colectivitate in vederea promovarii unor conditii mai bune de viata
si sănătate
pentru care acestea pot fi modificate cu mai multa usurinta decat cele incluse in asigurarea
privata , care fac obiectul unui contract cu valoare juridica semnat de comun acord intre
ambele parti.
Asigurarile de sănătate administrate prin intermediul caselor de asigurari de sănătate
publice sau private., modelul Bismark
Sistemul de asigurari sociale de sănătate tip Bismark intodus in Germania la sfarsitul
sec.XIX. si este bazat pe prima de asigurare obligatorie ce depinde de venitul realizat si nu de
starea de sanatet a persoanei asigurate. Asigurarile de sănătate sunt administrate prin
intermediul Caselor de Asigurari de Sanatate , publice sau private , rolul guvernului fiind
acela de a declara asigurare obligatory pentru toate persoanele eligibile , iar cetatenii au
libertatea de a alege intre mai multe fonduri de asigurari , publice sau private
Avantajul acestui tip de sistem ,comparatv cu cel al asigurarilor sociale de sanate
adminstrat de guvern este dat de : neamestecul politicului, reducerea birocratiei si o
competitie intre fondurile de asigurari ducand la cresterea actului medical. Acest tip de SIS
este intalnit in Germania, Franta, Japonia , Austria si de curand si-n Romania.
3.Asigurarea de sanate privata , voluntara Acest tip de asigurare este oferit de companii de
asigurare non-profit sau cu profit , pe baze individuale sau degrup.Asigurarea privata
individuala este actuariala , calculata in functie de riscul propriu de boala Implementarea
asigurarilor private necesita reglementari precise , precum si probleme de echitate ,
supraveghere atenta si constanta , cerinte pe care multe state nu le pot respecta. Singurul stat
la ora actuala care are un asiistem de sănătate bazat majoritar pe asigurari private este SUA ;
guvernul asigura asistenta medicala grupurilor defavorizate prin 2 programe , unul destinat
celor foarte saraci , iar celalalt varstnicilor si persoanelor cu dizabilitati ; 15% din americani
nu au nici o forma de asigurare edicala .
4, Finantarea prin plati directe
• plata in totalitate a serviciilor
• co-plata( o suma fixa pentru fiecare vizita medicala)
• co-asigurarea ( un anumit procent din costul vizitei)
5.Finatarea comunitara Acest tip de finatare se poate aplica in general comunitatilor rurale si
presupune ca membrii unei comunitati sa plateasca in avans o contributie cu scopul de a
obtine un pachet de servicii medicale cand acestea vor fi necesare . Contributia acopera de
regula o parte a costurilor , restul fiind subventionat de guvern. Ea are ca scop acoperira
ingrijirilor primare de sănătate , costurile medicamentelotr precum si o parte din cheltuielile
de spitalizare .
Comonentele unui SIS
1. suportul finaciar
2. organizarea de programe
3. managementul( planificare, reglementare , administrare , evaluare)
4. producerea si dezvoltarea de resurse( umane, facilitati sanitare , bunuri sanitare )
5. furnizrii de servicii de sănătate : preventive , curative , de ingrijire si recuperare
Un SIS bine organizat are urmatoarele caracteristici :
1. acoperire generala
2. accesibilitatea poulatiei la ingrijiri de sănătate sub aspect economic,geografic si temporal
3. performanta medicala( calitatea actului medical), satisfactia utilizatorilor si a furnizorilor
4. continuitatea ingrijirilor de sănătate pertinenta fata de nevoi ( servicii concordante cu
morbiditatea si mortalitatea regionala)
5. acces egal al tuturor indivizilor la ingrijiri
6. posibilitatea pacientului de a alege furnizorul de ingrijiri de sănătate acceptabilitate sociala
larga a ingrijirilor furnizate
7. rentabilitatea sistemului 8. responsbilitatea statului fata de sanatatea publica

DEFINITIA SANATATII
Nu exista o definitie unica , ci o pluralitate de definitii , pluralitate care tine de
cunostintele acumulate , de dinamica si specificul valorilor culturale si pentru ca sanatatea are
un caracter procesual , evolutiv. In lista larga adefinitiilor se folosesc mai multe criterii , cel
mai frecvent utilizate fiind :
• bunastarea functionala
• capacitatea organismului de a se adapta la conditiile variate de viata si munca
• conditia umana care il face pe individ creativ Definitia sanatatii individuale elaborata de
OMS :”stare de bine completa din punct de vedere fizic, mintal si social si nu numai absenta
bolii sau infirmitatii” iar Sanatatea grupurilor umane poate fi definita ca o sinteza a sanatatilor
individuale apreciata intr-o viziune
sintetica , globala ( ecosistemica). Factorii care influenteaza starea de sanatae a populatiei sunt
:
1. Factorii biologici(ereditate , caracteristici demografice ale populatiei )
2. Factorii ambientali ( factorii mediului fizic si social,factori fizici , chimici.socio-culturali ,
educationali)
3. Factorii comportamentali , atitudinile , obiceiurile
4. Serviciile de sănătate ( preventive , curative , recuperatorii)
Boala : ruperea echilibrului , armoniei intre acesti factori , exprimata prin suferinta fizica ,
psihica , cu imposibilitatea adaptarii la o situatie noua , provizorie sau definitiva ; un
eveniment care poate merge pana la respingerea sociala a omului .Asistenta medicala / nursa
al rol in prevenirea imbolnavirilor, mentinerea starii de sănătate .
Exista patru niveluri de prevenire , fiecare corepunde unei faze din evolutia bolii si anume :
1. Preventia primordiala
2. Preventia primara
3. Preventia secundara
4. Preventia tertiara
Preventia primordiala –scopul acesteia este de a impiedica aparitia si stabilirea unor
modele sociale , economice si culturale de viata care ar contribui la cresterea riscului de
boala .Acest tip de preventie s-a dezvoltat ca rezultat al acumularii cunostintelor despre
epidemiologia bolilor cardiovasculare ( prezenta factorilor de risc: alimentatie bogata in
grasimi animale , fumatul ,etc).Preventia primordial este de asemenea necesara in legatura cu
efectele globale ale poluarii atmosferice ( efectul de sera , startul de ozon , ploile acide ) si cu
efectele pe care le are smog-ul urban asupra sanatatii ( boli pulmonare si cardiace). Importanta
prevenirii primordiale a fost inteleasa prea tarziu si de aceea necesita reglementari urgente si
stricte din partea guvernului ,cu politici nationale si programe de sănătate Preventia primara
are drept scop limitarea incidentei bolilor prin controlul cauzelor si factorilor de
risc.Interventiile asistentei / nursei constau in educatie pentru sănătate ( regim de viata , regim
alimentar, metode contraceptive,etc), preventie specifica ( imunizari),prin vaccinari
prevenirea sau chiar eradicarea unor boli ( expl. Variola), elaborarea de programe educative
,protejarea grupurilor poulationale cu risc,protejarea mediului ambiant.
Preventia secundara are ca scop vindecarea pacientilor si reducerea consecintelor
grave ale unor boli prin diagnostic si tratament precoce . Preventia secundara include masuri
disponibile pentru individ si pentru populatie , care permit o interventie prompta si
eficientaAceasta prevenire este aplicata intre perioada dintre instalarea bolii si momentul
normal al diagnosticului si are drept tinta reducerea prevalentei bolii ( (prevalenta:numar de
persoane bolnave la momentul T/ populatia totala considerata). Preventia secundara se poate
aplica doar cazurilor de boala a caror istoric include o perioada de latenta care este usor de
identificat si tratat , astfel incat evolutia spre un stadiu grav al bolii sa poata fi oprita.
Expl : fenilcetonuria la nou-nascuti , daca este identificata la naster si administrarea unei
diete alimentare speciale permite dezvoltarea normala a copilului. Asistenta medicala/ nursa
este implicata in descoperirea semnelor de boala la timp , prin vizite la domiciliu , efectueaza
ancheta epidemiologica a evenimentului produs , completeaza si raporteaza aparitia bolii in
registre de evidenta ; asigura interventii de nursing in tratamentul bolii , adminsitreza
tratamentul prescris , supravegheaza regimul igieno-dietetic necesar si urmareste evolutia
bolii si semnaleaza medicului efectele tratamentului. Preventia tertiara are ca scop reducerea
evolutiei si complicatiilor unei boli declarate , fiind un capitol important al medicinii
terapeutice si de reabilitare . Preventia tertiara consta in aplicarea de masuri care au ca scop
reducerea secchelelor , reducerea suferintei si promovarea adaptarii pacientilor la conditiile
unei boli incurabile ( ingrijiri de tip hospice, de ultim nivel); ingrijirile tip hospice constau in
servicii paliative la nivel institutional si / sau la domiciliu si sunt servicii specializate acordate
de furnizori de servicii de sănătate
supraspecializati , cu competenta sau atestat in vederea alinarii suferintei fizice , acordarea
suportului social , emotional sau spiritual.La Pascani in 2007 a fost infiintata o sectie de
ingrijiri paliative cu 50 paturi..In Romania aceste ingrijiri sunt stipulate prin Ord,MSF
nr.318/2003.

EDUCATIA PENTRU SĂNĂTATE


Educatia pentru santate are rol major in nursing si constituie principal responsabilitate a
asistentei medicale si prin acest mod este realizata preventia primordiala , primara , secundara
si tertiara . Pe plan mondial OMS are ca obiectiv „Sanatate pentru toti in secolul 21”, care
pentru regiunea europeana se concretizeaza in :
1. Solidaritate pentru sanatate
2. Echitate in sănătate
3. un start sanatos in viata
4. sanatatea tinerilor
5. sanatatea varstnicilor
6. imbunatatirea sanatatii mintale
7. reducerea bolilor transmisibile
8. reducerea bolilor netransmisibile
9. reducerea injuriilor datorate violentei si accidentelor
10.un mediu sigur si sanatos
11.un trai mai bun
12.reducerea pericolelor datorita alcoolului , drogurilor si tutunului
13. facilitati pentru sănătate
14.responsabilitate multisectoriala pentru sănătate
15.ingrijirile primare –sector de sănătate integrat
• ingrijiri primare orientate spre familie ( nursa sa cunosca mediul in care traieste bolnavul
acasa , la locul de munca , mediul social
• autoingrijirea
• ingrijirile la domiciliu
• scoala si mediul de munca
• circuitul pacientului in sistem
16.rezultate de calitate in sistem ( politici nationale si profesionale , ingrijiri bazate pe dovezi,
sistem informational, satisfactia pacientilor
17. finantarea serviciilor de sănătate si alocarea resurselor
18.dezvoltarea resurselor umane pentru sănătate
19.cercetare si cunoastere in domeniul sanatatii
20.parteneriate pentru sanate
21.politici si strategii privind sanatatea pentru toti, pana-anul 2010
Conform Ordonantei 144/200…. privind exercitarea profesiei de asistent medical si a
profesiei de moasa , precum si organizarea si functionarea Ordinului Asistentilor Medicali si
Moaselor din Romania , art .1 profesia de asistent medical si profesia de moasa se exercita pe
teritoriul Romaniei , de catre persoane fizice , care au titlul oficial de asistent medical si
respectiv, titlul oficial de moasa .
Aceste persoane pot fi :
• Cetateni ai statului roman
• Cetateni ai unui stat membru al Uniunii Europene , ai unui stat apartinad Spatiului Economic
European sau al Confederatiei Elvetiene
• Rude de gradul I aflate in intretinerea unui cetatean membru al UE , care desfasoara legal
activitati pe teritoriul Romaniei , indiferent de cetatenie
• Rezidenti pe termen lung in statele UE , Spatiului Economic European sau al Confederatiei
Elvetiene Conf. Art.2 , asistentul medical este asistent medical generalist sau asistent medical
de specialitate intr-un anumit domeniu de activitate , cu titlul oficial de calificare certificat
prin diplome .
Titlurile profesionale de asistent medical :
• Asistent medical generalist
• Asistent medical de ingrijiri generale de sanatate
• Asistent medical de obstetrica-ginecologie
• Asistent medical de pediatrie
• Asistent medical de balneofizioterapie
• Asistent medical de igiena
• Asistent medical de igiena si sanatate publica
• Asistent medical laborator clinic
• Asistent medical radiologie si imagistica
• Asistent medical farmacie
• Asistent medico-social
• Asistent medical de nutritie si dietetica
• Asistent medical de ocrotire
Asistent de balneofiziokinetoterapie si recuperare
Asistent medical de urgente medico-chirurgicale
Asistent de profilaxie stomatologica
Asistent igenist pentru cabinet stomatologic
Asistent pentru stomatologie /asistenta dentara
Persoanele care au dreptul de a profesa ca si asistent medical /moasa in Romania ( art.1)
trebuie sa detina titlul oficial de calificare(art.9,litera a) ,sa fie apte din punct de vedere
medical ( certificat de sanatate fizica si psihica)( litera b), sa fie autorizate de Ministerul
Sanatatii Publice ( litera c) si care nu au fost condamnate definitiv pentru savarsirea cu
intentie a unei infractiuni contra umanitatii sau vietii
( nu au cazier judiciar)( litera d).
Asitentul medical/moasa exercita profesia pe baza Autorizatiei de Libera Practica=
Certificat de membru ( art .10 ,aliniatul 2) emisa de MSP.pe baza urmatoarelor acte :
• Titlurile oficiale de calificare
• Certificatul de sanatate fizica si psihica
• Certificatul de cazier judiciar
• Avizul OAMMR OAMMR ( Organizatia Asitentilor Medicali si Moaselor din Romania )
Asistentul medical / moasa isi desfasoara activitatea conform pregatirii profesionale ,in sistem
public sau privat, in cadrul echipei medicale sau independent in sistemul ingrijirilor de
sanatate.( art .11)Asistentul medical / moasa nu sunt functionari publici( art .12) .Intreruperea
activitatii profesionale pe o perioada mai mare de 5 ani impune reatestarea competentei
profesionale prin OAMMR.( art.14) Pregatirea asistentilor medicali generalisti , a moaselor si
a asistentilor medicali din alte specialitati se realizeaza prin urmatoarele forme de
invatatamant: (art.19) :
• Invatamant superior medical de scurta si lunga duata
• Invatamant sanitar postliceal , cu durata de 3 ani
Absolventul scolii sanitare postliceale este asistent medical cu studii postliceale sau
asistent medical generalist si detine certificat de absolvire.
Absolventul colegiului medical este asistent medical cu studii superioare de scurta durata
sau asistent medical generalist cu studii superioare de scurta durata si detine diploma de
absolvire, eliberata de Ministerul Educatiei Nationale , Ministerul Educatiei si Cercetarii
/Miniserul Educatiei , Cercetarii si Tineretului , pe cand absolventul de invatamant superior
medical de lunga durata este asistent medical generalist cu studii superioare de lunga durata ,
respectiv moasa si se certifica cu diploma de licenta eliberata de Ministerul Educatiei si
Cercetarii/Ministerul Educatiei , Cercetarii si Tineretului si poate urma studii
postuniversitare .
Certificatul de asistent medical , diploma de asistent medical , respectiv diploma de licenta
mentioneaza competenta profesionala dobandita ( art.19,aliniatul 3).
Formarea continua a asistentilor medicali / moaselor (art.25) se face in institutii abilitate
de Ministerul Sanatatii Publice.
OAMMR ( art.40) se organizeaza si functioneaza ca organizatie profesionala a asistentilor
medicali si moaselor , neguvernamentala , de interes public, apolitica , nonprofit avand ca
obiect de activitate controlul si supravegherea exercitarii profesiei de asistent medical / moasa
cu drept de libera practica .
OAMMR colaboreaza cu MSP ( art 42) la elaborarea normelor specifice si a
reglementarilor privind profesiile de asistent medical/ moasa si asigura aplicarea lor.( punctul
1,litera a).