3. FORMAREA SI DEZVOLTAREA OULUI UMAN.

FECUNDATIA,
SEGMENTATIA, MIGRATIA, NIDATIA. PRIMELE STADII ALE
EMBRIOGENEZEI

FECUNDATIA
Generalitati:
- procesul prin care cei 2 gameti haploizi (ovocitul si spermia) fuzioneaza pentru a forma zigotul diploid
(2n cromozomi); fecundatia asigura transmiterea genelor de la parinti la urmasi si mentine constant
numarul de cromozomi al speciei
- activitati principale in cadrul fecundatiei:
 contactul si recunoasterea dintre spermii si ovocit
 reglarea si realizarii penetrarii spermiei in ovocit (fecundatia monospermica)
 fuzionarea materialului genetic al spermiei si ovocitului (cei 2 pronuclei ai gametilor) → zigotul
2n
 activarea metabolismului zigotului pentru a-si incepe dezvoltarea
- fecundatia se petrece in 1/3 externa a trompei, in portiunea ampulara
- prin ejaculare ajung in vagin zeci-sute de milioane de spermii → cateva sute de mii ajung in uter si se
indreapta spre trompe → cateva zeci de mii ajung in trompe si numai cateva sute in jurul ovocitului
- migrarea spermiilor spre locul unde se afla ovocitul este ghidata prin molecule specifice fiecarei portiuni
a tractului genital feminin; exista si un factor continut in lichidul folicular (secretat doar de ovocitele
mature apte de fecundatie) cu efect chemotactic pentru spermii

Capacitarea:
- imediat dupa ejaculare, spermiile nu sunt capabile sa sufere reactia acrozomiala fara sa petreaca un
anumit timp in tractul genital feminin (capacitarea)
- modificari moleculare la nivelul spermiei:
 concentratia de colesterol din membrana plasmatica a spermiei scade
 se pierd anumite proteine specifice de pe suprafata spermiei (care aveau rolul de a bloca
adeziunea spermiei la zona pellucida a ovocitului)
 activarea unor proteine de suprafata → facilitarea adeziunii spermiei la zona pellucida si
medierea exocitozei veziculei acrozomiale
- in final, spermiile capacitate ajung in 1/3 externa a trompei si se intalnesc cu ovocitul secundar (aflat in
metafaza II a meiozei, cu primul globul polar, inconjurat de cell.foliculare = coroana radiata, cumulus
oophorus)
- spermiile patrund printre cell.coroanei radiata si ajung in contact cu zona pellucida a ovocitului

Reactia acrozomiala:
- zona pellucida = matrice glicoproteica (grosime 15-20 microni) secretata si sintetizata de cell.foliculare si
de ovocitul in crestere, cu rol major in fecundatie
- prin intermediul zonei pellucida, spermia se leaga de ovocit (prin intermediul unor GP specifice) si se
declanseaza reactia acrozomiala
- in cursul reactiei acrozomiale membrana plasmatica a spermiei se rupe, membrana externa a veziculei
acrozomiale se dezagrega si ea → eliberarea continutului veziculei acrozomiale (enzime: acrozina), care
rarefiaza zona pellucida invecinata → spermia va fi impinsa prin canalul astfel creat dincolo de zona
pellucida, pana in spatiul perivitelin
- in FIV, spermiile selectate prin metoda “swim-up” sufera reactia acrozomiala intr-un mediu de cultura,
fara prezenta ovocitelor

1
Fuziunea dintre spermie si ovocit. Prevenirea polispermiei.
- contactul dintre capul spermiei si plasmalema ovocitului declanseaza concomitent doua procese: reactia
corticala (blocarea polispermiei) si terminarea celei de-a 2a meioze (cu eliberarea celui de-al 2-lea globul
polar)
- polispermia (patrunderea mai multor spermii in ovocit) este incompatibila cu o dezvoltare normala a
embrionului
- in momentul contactului capului spermiei cu plasmalema ovocitului → cresterea concentratiei de ioni de
Ca in citoplasma ovocitului → granulele corticale aflate in citoplasma periferica se alipesc la plasmalema
si prin exocitoza isi elibereaza continutul (enzimatic) in spatiul perivitelin; enzimele eliberate modifica
structura chimica a GP de legatura si o fac incapabila sa mai declanseze alta reactie acrozomiala la alte
spermii (chiar legate de zona pellucida); de asemenea, enzimele rigidizeaza zona pellucida
- in urma eliberarii masive de Ca intracitoplasmatic, ovocitul iese din starea de asteptare si isi termina a 2-a
meioza, cu eliberarea celui de-al 2lea globul polar (rezulta pronucleul feminin)
- concomitent cu finalizarea meiozei, capul spermiei este incorporat in citoplasma ovocitului (printr-un
proces similar fagocitozei)
- odata ajuns in citoplasma ovocitului, cromatina nucleara a spermiei este decondensata (formarea
pronucleului masculin)
- treptat, cei 2 pronuclei migreaza unul spre celalalt spre centrul ovocitului, se alipesc si in cateva ore
dispare membrana dintre ei, cu unirea materialului genetic (singamia) → zigotul 2n, care dupa o perioda
de asteptare va intra intr-un sir de diviziuni mitotice → embrion

SEMNALIZAREA EMBRIO-MATERNA ANTERIOR IMPLANTARII

Generalitati:
- interactiunea genelor parentale necesita un mediu sigur (organismul matern) si protectori specifici, care sa
permita supravietuirea ovocitului fecundat
- apararea gametului: fecundatia are loc in apropierea locului de eliberare a ovocitului (portiunea ampulara
a trompei); zigotul este inconjurat de zona pellucida si cumulus proliger (previn contactul direct cu
mama)
- semnalizarea = recunoasterea timpurie a embrionului (semi allogrefa) de catre organismul matern este un
avantaj, deoarece permite dezvoltarea unui endometru receptiv, unde se poate implanta produsul de
conceptie + protejeaza embrionul de sistemul imun matern
- embrionul isi formeaza un micromediu local, independent de factorii exogeni (pana la stadiul de
blastocist) → explica sarcinile ectopice
- sistemul imun matern este mai degraba modulat de semnalele embrionare, decat supresat; semnalele
embrionare se generalizeaza rapid in intreg organismul matern, fiind decelabile la cateva zile de la
implantare in circulatia materna
- dupa patrunderea embrionului in cavitatea uterina, intervin si factorii locali: endometrul (progesteron,
hCG, proteina plasmatica C, prostaglandine, leukemia inhibitory factor)
- semnalele de recunoastere materna care provin de la embrion → 2 cai: locala (implicata in procesul de
recunoastere si aderare) + umorala (recunoasterea sistemica a sarcinii)
Early pregnancy factor (EPF):
- nu este specific sarcinii: se exprima in embrionul preimplantational, in organele embrionare, placenta,
tesuturi negravide si organe care se regenereaza, in serul bolnavilor de cancer
- poate fi considerat ca agent imunosupresor (al limfocitelor T si B), dar si ca factor de crestere
- existenta sa in serul matern dupa fecundatie este corelat cu embrionul viabil (va persista pana in trim.III
de sarcina) si cu succesul dupa FIV
- interactioneaza cu FSH si estradiolul → contribuie la dezvoltarea foliculara si la diviziunea precoce a
cel.embrionare
Factorul de activare plachetara (PAF):
- detectat in lichidul folicular, endometru si lichidul amniotic, precum si in mediul care inconjoara
embrionul la scurt timp dupa fecundatie
- la femei negravide are rol in modificarea permeabilitatii vasculare, activarea proceselor inflamatorii si
imunoreglarea rejetului de grefa (este exprimat de leucocite, trombocite si cell.endoteliale)

2
 - la gravide, are rol in mentinerea sarcinii (embrionii de calitate buna secreta o cantitate mare de PAF),
contribuie la transportul tubar al embrionilor
- expresia maxima a PAF se intalneste in stadiul de 2 celule, ulterior scazand treptat
Interleukina (IL):
- exprimarea IL de catre embrion: IL-B1 in stadiul de 4 celule; IL-A1 nu a fost exprimata in stadiul
preimplantational; IL-1 are probabil rol in influentarea uterului in vederea implantarii
- insulina si factorii de crestere insulin-like (IGF-1 si IGF-2): rol in dezvoltarea precoce a embrionului
Factorul preimplantational (PIF):
- factor provenit din embrion, care moduleaza raspunsul imun celular
- apare din stadiul de embrion de 2 celule si persista in serul matern pana la termen (depistat in serul matern
la 4 zile dupa ET si 5-6 zile dupa inseminarea intrauterina – semn de prognostic favorabil al sarcinii) →
PIF are si rol de semnal de recunoastere, fiind implicat in mentinerea sarcinii
- daca se intrerupe sarcina, PIF scade rapid in circulatie (precede cu cateva saptamani scaderea hCG); fiind
specific sarcinii poate fi utilizat in identificarea si monitorizarea acesteia

IMPLANTAREA
Generalitati:
- dupa ovulatie, ovocitul (care este apt de fecundatie 8-12 ore) va fi penetrat de un spermatozoid haploid
23X sau 23Y, in treimea externa a trompei
- fertilizarea are 3 etape: fixarea initiala a spermatozoidului la zona pellucida prin GP receptoare → reactia
acrozomiala → penetrarea spermiei in ovocit: unirea celor 2 nuclei haploizi intr-un zigot 46XX sau 46XY
→ in continuare vor avea loc numai diviziuni mitotice: in 30 ore se ajunge la stadiul de 2 celule
(blastomere)
- pana la stadiul de 8 cell, blastomerele sunt totipotente → ulterior incepe diferentierea in embrioblast (la
interior) si trofoblast (la exterior); blastocelul = cavitatea marginita de trofoblast, in care se afla
embrioblastul
- dupa 4 zile de la fecundare embrionul migrat prin trompa ajunge in uter: implantarea (nidarea) = procesul
prin care embrionul aflat in dezvoltare patrunde in mucoasa uterina (la 6-12 zile de la fecundare); se
efectueaza prin intermediul trofoblastului (prima forma a placentei)
- in timpul implantarii, butonul embrionar (embrioblastul) se diferentiaza in disc embrionar (didermic);
anexele embrionare se constituie din butonul embrionar si din trofoblast
Desfasurarea implantarii:
- ecloziunea blastocistului (eliberarea din zona pellucida) are loc in ziua 6, dupa ce embrionul a ajuns in
uter
- in dreptul butonului embrionar, trofoblastul intra in contact cu epiteliul uterin, adera la acesta si lizeaza
cell.epiteliale cu ajutorul enzimelor (cell.trofoblastice devin voluminoase, neregulate si se inmultesc prin
mitoze)
- in ziua 6-7 in butonul embrionar apare o cavitate (= cavitatea amniotica) marginita de un strat de
blastomere mici (= amniosul, amnioblastul) pe o parte si de stratul didermic pe alta parte (endoblast +
ectoblast)
- din ziua 7, cell.trofoblastice formeaza un pat de cell.poliedrice (citotrofoblast); o parte din
cell.citotrofoblastice vor fuziona si vor forma o masa neregulata, plurinucleata (sincitiotrofoblastul), care
invadeaza progresiv endometrul, tragand dupa el intreg embrionul
- sincitiotrofoblastul are o puternica activitate proteolitica: erodeaza endometrul si capilarele uterine
dilatate (sinusoide) pe care le intalneste in cale; incepand din ziua 8, in interiorul sincitiotrofoblastului
apar lacune, care se maresc progresiv
- din cell.embrioblastice periferice se va forma mezodermul extraembrionar; din acesta, spre blastocel, se
formeaza membrana Heuser (cell.mezodermice aplatizate) iar blastocelul va deveni sac vitelin primar
- in ziua 12 nidatia este completa
- bresa din endometru se va acoperi cu un dop de fibrina (cicatrizarea endometrului)
- in lacunele sincititrofoblastului se vor deschide capilarele uterine erodate

3
 - in jurul embrionului, are loc reactia deciduala: transformarea fibroblastelor in cell.deciduale sferice,
incarcate cu glicogen (sub influenta progesteronului; se intinde rapid la tot endometrul)
- endoblastul va inlocui membrana lui Heuser; din sacul vitelin primar rezulta sacul vitelin secundar
- celomul extraembrionar se formeaza prin confluarea lacunelor existente in mezodermul extraembrionar
(celomul va patrunde si intre discul embrionar si trofoblast); din mezodermul extraembrionar se va forma
mezodermul somatopleural (spre citotrofoblast) si mezodermul splahnopleural (pe fata externa a sacului
vitelin si amniosului)
- citotrofoblastul + sincitiotrofoblastul + mezodermul somatopleural = chorionul (lama choriala); celomul
se va numi cavitate choriala;
- discul embrionar va fi atasat de chorion prin masivul mezenchimatos al pediculului embrionar (defineste
polul caudal al embrionului)
- chorionul = prima forma a placentei (la om este hemocoriala = in contact cu circulatia sangvina materna)
Receptivitatea endometrului
- inainte de implantare, evolutia endometrului si a blastocistului sunt independente: pregatirea
endometrului depinde exclusiv de secretia de hh.steroizi ovarieni; blastocistul poate fi cultivat in vitro
- implantarea in endometru nu este posibila decat intre zilele 20-23 ale CM; prezenta de corpi straini in uter
impidica implantarea
Invazia endometrului:
- in timpul invaziei endometriale, trofoblastul secreta o serie de enzime proteolitice (metaloproteinaze –
contin toate un atom de Zn); exista o analogie intre invazia trofoblastica si cea tumorala, dar invazia
trofoblastica este strict controlata de endometru (estrogenii, progesteronul si hCG moduleaza activitatea
enzimatica)
- nidatia are loc in momentul in care endometrul este in faza de secretie optima; nivelurile prea mari de
estrogeni sau cresterea prematura a progesteronului (luteinizarea precoce) au efect nefavorabil asupra
nidatiei
- nidatia este reglata de factori embrionari, proteine endometriale si numeroase peptide (TNF, interferoni,
IL, peptide vasoactive, factori de crestere) → este stimulata nidatia blastocistului, se modifica local
circulatia sangvina si are rol in acceptanta imunologica
Secretia de hCG:
- la 5-8 zile de la fertilizare, embrionul uman incepe sa secrete hCG; la o saptamana de la conceptie, se
constata in sangele matern hCG (detectabil in 100% din cazuri la 11 zile de la ovulatie)
- hCG = glicoproteina alcatuita din doua subunitati: alfa (nespecifica, identica structural cu FSH si LH) si
beta (specifica); nivelul subunitatii alfa creste pana in S36, dar subunitatea beta (si nivelul de hCG) este
maxima in S 8-10
- 20% din hCG se elimina urinar (teste de sarcina urinare)
- cresterea rapida a valorilor hCG stimuleaza corpul galben; concomitent are loc scaderea nivelului de PGL
F2α (rol tocolitic)
- rolurile hCG: mentinerea functiei corpului galben de sarcina, acceptanta imunologica a embrionului,
intervine in schimburile metabolice placentare si in dezvoltarea gonadelor fetale
- in corpul galben de sarcina se produc hormoni steroizi si relaxina; relaxina se detecteaza in serul matern
odata cu amenoreea si prezinta o curba de crestere paralela cu hCG; are rol in scaderea contractilitatii
miometriale (sinergic cu progesteronul); efectul relaxinei este potentat de estrogeni
- insulina creste sinteza de progesteron in cell.granuloase
Nutritia embrionului
- in timpul implantarii, embrionul este hranit initial cu produsii de degradare rezultati prin distrugerea
endometrului de catre sincitiotrofoblast
- ulterior, datorita faptului ca sangele matern vine in contact cu lacunele sincitiotrofoblastului, va fi posibil
schimbul de substante nutritive cu plasma materna
- la sfarsitul saptamanii 3, se stabileste circulatia prin lama choriala → accelerarea schimburilor dintre
embrion si plasma materna (apare “bariera placentara”)

4
Imunologia implantarii:
- embrionul reprezinta o semi-allogrefa, cu un patrimoniu genetic diferit de cel al mamei si antigenele lui ar
trebui sa produca reactii imunologice de rejet
- Ag prezente pe suprafata trofoblastului provoaca mobilizarea cell.specializate ale sistemului imun matern
(LB, LT, macrofage); activitatea citotoxica a limfocitelor se manifesta doar daca Ag se asociaza cu
moleculele complexului major de histocompatibilitate (CMH), care este absent la nivelul trofoblastului →
anticorpii adusi de limfocite se gasesc in fata unei bariere trofoblastice antigenic neutra
- endometrul este infiltrat in timpul implantarii cu limfocite NK (efectul citolitic este independent de
CMH); pe acestea trofoblastul le inactiveaza
- progesteronul si 1,25 di-Hocolecalciferolul sintetizat de trofoblast au rol supresor asupra limfocitelor
activate
- in primele 6 ore de la fertilizare, apare primul semn al sarcinii: scaderea trombocitelor (mai accentuata cu
cat numarul embrionilor creste) din cauza eliberarii PAF (factor de prognostic al sarcinii ulterioare); PAF
are actiune vasodilatatoare, creste permeabilitatea vasculara si stimuleaza implantarea
- de asemenea, PAF induce formarea de EPF (early pregnancy factor)
- EPF influenteaza reactia imunitara materna celulara si inhiba LT materne (ajuta la supravietuirea
embrionului preimplantational)

DEZVOLTAREA MORFOLOGICA SI FUNCTIONALA A EMBRIONULUI SI FATULUI

Embriogeneza
- perioada prenatala: 280-284 zile (40-42 saptamani, 9 luni); cuprinde
 perioada embrionara (embriogeneza): incepe cu formarea zigotului → pana la sfarsitul S8
(embrionul are primordiile de organe si infatisare umana)
 perioada fetala (organogeneza): incepe cu S9 si se termina la nastere
- in cursul embriogenezei au loc procese de multiplicare, migrare si diferentiere celulara; desi au
determinare genetica, sunt cele mai sensibile la influenta factorilor exogeni si pot fi relativ usor de
perturbat (cel mai ridicat risc teratogen)
- faze dominante in embriogeneza: segmentatia (perioada preimplantationala), gastrulatia si neurulatia

Segmentatia (saptamana 1)
- zigotul uman, rezultat in urma fecundatiei, are diametrul de 120 microni si este inconjurat de zona
pellucida (cu rol de protectie)
- segmentatia este holoblastica (cuprinde toata masa zigotului) si egala (blastomerele rezultate au aceeasi
marime); la om zigotul este lipsit de posibilitati nutritionale proprii; dezvoltarea se va face pe seama
substantelor nutritive primite de la organismul matern (initial prin intermediul sacului vitelin si apoi prin
placenta)
- segmentatia = diviziuni mitotice succesive, in cursul carora citoplasma zigotului este divizata in
numeroase celule nucleate mici (blastomere); in timpul segmentatiei, intre doua diviziuni nu exista o
interfaza cu procese de crestere
- in blastomere are loc o intensa sinteza de ADN (mentine diploidia blastomerelor)
- prima diviziune (in trompa):
 are loc la 24 ore de la fecundatie si se produce in plan meridian; se formeaza 2 blastomere
aproape egale, totipotente
- a doua diviziune:
 are loc in plan ecuatorial, defazat la cele 2 blastomere, astfel incat se observa stadiul de 3 si apoi
4 celule (la 18 ore de la prima diviziune); blastomerele sunt in continuare totipotente
 la stadiul de 12-16 celule = morula (embrionul migrat prin trompa ajunge la intrarea in uter) – in
ziua a 4 de la fecundatie (ziua 18 a CM)
- compactarea:

5
  caracterizeaza morula de 16 blastomere → se schimba aspectul exterior al blastomerelor,
legaturile dintre ele si organizarea interna → nu mai sunt vizibile limitele dintre celule
 compactarea implica si aparitia polarizarii: interne (dispunerea organitelor celulare intre nucleul
situat bazal si partea apicala a celulei) si externa (microvilii se dispun la capatul apical al
blastomerelor) = prima diferentiere in dezvoltarea embrionara (blastomere interne/ externe)
 inhibarea experimentala a compactarii impiedica formarea blastocistului
- cavitatia:
 formarea blastocistului presupune aparitia in centrul morulei compactate a unei cavitati
(blastocel), in care se acumuleaza lichidul blastocelic
 blastocistul: sub zona pellucida, in jurul blastocelului, se afla un strat periferic de cell.aplatizate
(cu jonctiuni) = trofoblast; undeva pe fata interna a trofoblastului un grup de cell.rotunde
formeaza embrioblastul (butonul embrionar)
 la sfarsitul zilei a 5a blastocistul expandat isi mareste considerabil volumul → subtierea si
intinderea zonei pellucida, care la un moment dat se rupe si se produce ecloziunea embrionului
(ziua 6)
- ecloziunea:
 etapa finala a dezvoltarii preimplantationale; cuprinde toate fenomenele care conduc la iesirea
blastocistului expandat din zona pellucida
 embrionul eclozeaza prin forte proprii, mediul uterin doar sustine procesul
 fara ecloziune, nidatia nu va fi posibila (la sfarsitul zilei 6, prin lizarea si patrunderea in mucoasa
uterina cu ajutorul enzimelor litice produse de trofoblast)
- dg.genetic:
 dg.preconceptional: biopsia primului globul polar al ovocitului proaspat recoltat (mutatii
genetice, anomalii cromozomiale, gene recesive)
 dg. preimplantational: extragerea a 1-2 celule din embrioni aflati in stadiul de 4-8 celule/
extragerea de 1-2 cell.trofoblastice din stadiul de blastocist (boli genetice)

Gastrulatia (saptamana 2 si 3)
- se caracterizeaza prin intense migrari si multiplicari celulare → cell.embrioblastului vor suferi puternice
rearanjari (principalul efect al gastrulatiei este aparitia celor 3 straturi primordiale: endodermul,
ectodermul si mezodermul)
- dupa contactul trofoblastului cu endometrul, acesta se diferentiaza in citotrofoblast (invelesc
embrioblastul si cavitatea blastocelica) si sincitiotrofoblast (intre citotrofoblast si endometru, prin
intermediul caruia se realizeaza nidarea)
- ziua 7: incepe diferentierea embrioblastului in 2 straturi celulare: hipoblastul (cell.mici, orientate spre
blastocel) si epiblastul (peste hipoblast, atasate de fata interna a trofoblastului); impreuna, cele 2 straturi
formeaza discul bilaminar
- ziua 8: printr-un proces de cavitatie se schiteaza intre epiblast si trofoblast primordiul cavitatii amniotice;
din acest moment, blastocelul se va numi sac vitelin primar
- zilele 14-15: la un pol (care va deveni polul caudal al embrionului) al discului embrionar, pe linie
mediana au loc procese intense de proliferare celulara la nivelul epiblastului → se formeaza linia
primitiva (care avanseaza spre capatul cranial); cand linia primitiva a ajuns la mijlocul discului
embrionar, capatul ei cranial se rotunjeste (= nodul Hensen)
- pe mijlocul liniei primitive apare santul liniei primitive, iar in centrul nodulului Hensen apare foseta
primitiva; la nivelul santului si fosetei se concentreaza cell.pluripotente, care patrund intre epiblast si
hipoblast, formand al 3-lea strat, mezodermul embrionar (cele de la nivelul fosetei primitive vor forma
prelungirea cefalica, cordamezodermul; cele de la nivelul santului vor migra lateral si vor forma
mezodermul intraembrionar lateral)
- astfel rezulta discul embrionar trilaminar: epiblastul se va numi ectoderm, hipoblastul se va numi
endoderm
- treptat, prelungirea cefalica creste in directie craniala, concomitent linia primitiva regreseaza in directie
caudala → nodul lui Hensen se apropie de extremitatea caudala

6
Neurulatia. Dezvoltarea embrionului intre saptamana 4-8.
- in urma interactiunii dintre mezodermul prelungirii cefalice (cordamezoderm) si ectodermul supraiacent
(inductia primara) se declanseaza neurulatia (formarea tubului neural)
- modificarile ectodermului:
 ziua 18: jumatate din ectoderm se transforma in placa neurala (sub influenta unor impulsuri din
cordamezoderm); marginile placii neurale se vor ingrosa si vor forma crestele neurale; in centrul
placii neurale, se va forma santul neural, care se adanceste pana la unirea crestelor neurale →
tubul neural (peste care ectodermul se reface)
 cell.crestelor neurale ajunse si ele sub ectoderm vor forma doua benzi celulare longitudinale, de-a
lungul tubului neural (din care se vor forma ggl.spinali, ggl.sistemului nervos parasimpatic si
simpatic)
 formarea tubului neural incepe in saptamana 4 si nu se face simultan pe toata lungimea; la capatul
cranial (neuroporul anterior) si la cel caudal (neuroporul posterior) tubul neural va ramane
deschis o vreme (zilele 25-27)
 daca sub influenta unor factori genetici sau exogeni apar perturbari ale inchiderii tubului neural
→ anomalii grave ale SNC (spina bifida)
 imediat dupa inchiderea tubului neural, la partea sa anterioara, dilatata, apar (prin 2 constrictii) 3
regiuni cerebrale: prozencefal, mezencefal si rombencefal (veziculele cerebrale); in continuare,
prozencefalul si rombencefalul mai sufera cate o constrictie → cele 5 regiuni cerebrale:
telencefal, diencefal, mezencefal, metencefal, mielencefal
 restul tubului neural va da nastere maduvei spinarii
- modificarile mezodermului:
 prelungirea cefalica se transforma intr-un baston celular plin → formeaza un ax median =
notocord (din care se va forma coloana vertebrala)
 mezodermul aflat de o parte si alta a notocordului, prolifereaza intens si formeaza mezodermul
paraaxial; restul mezodermului, situat lateral se numeste mezoderm lateral (intre ele exista
mezodermul intermediar)
 ziua 20-30: mezodermul paraaxial se fragmenteaza succesiv in sens cranio-caudal si formeaza 42-
44 somite; fiecare somita se va diferentia apoi intr-o zona ventrala (sclerotom → corpurile
vertebrale), una dorsala (dermatom → dermul, tesutul subcutanat) si una centrala (miotom →
mm.dorsala)
 din mezodermul intermediar → gonade + rinichiul embrionar (pronefros + mezonefros +
metanefros)
 mezodermul lateral se cliveaza in lama parietala (somatopleura) si lama viscerala (spahnopleura);
intre lame se formeaza celomul intraembrionar (din care se vor forma cavitatea abdominala si
toracica); la inceput celomul intraembrionar comunica cu celomul extraembrionar (format prin
confluarea lacunelor din mezodermul extracelular)
- modificarile endodermului:
 in stadiul de tub neural cu somite, discul embrionar incepe sa se incurbeze si cranio-caudal, si
lateral pe flancuri
 prin incurbarea laterala a endodermului se formeaza santul si apoi tubul intestinal (intestinul
primitiv); in portiunea sa centrala, intestinul primitiv comunica larg cu sacul vitelin; pe toata
lungimea sa, intestinul este ancorat la peretele dorsal al embrionului prin mezogastrul dorsal
 intestinul anterior: delimitat la capatul cefalic de membrana oro-faringiana; ectodermul din
dreptul membranei oro-faringiene se invagineaza si formeaza stomodeum-ul, viitoarea cavitate
bucala
 intestinul posterior: se termina la nivelul membranei cloacale; anterior de aceasa membrana se va
evagina ductul alantoidian (care ulterior va involua)
 intestinul mijlociu: comunica cu sacul vitelin; aceasta comunicare se ingusteaza treptat si devine
canalul vitelin; canalul vitelin + ductul alantoidian intra in componenta pediculului de fixatie
(viitorul CO)
- la sfarsitul lunii I, embrionul are forma cilindrica, masoara 0.8-1 cm, cantareste 1 g si prezinta o
extremitate cefalica (veziculele cerebrale, mugurii maxilari, ingrosari ale ectodermului in regiunile

7
 viitoarelor primordii olfactive, optice si auditive), o regiune mijlocie (mugurii membrelor superioare) si o
extremitate caudala (care se termina cu o coada – aspect de “calut de mare”)
- structural, embrionul de o luna are tub neural cu trei vezicule primitive, aparat cardiocirculator, muguri
traheali, muguri hepatic si pancreatic (din intestinul primitiv)

Luna a II-a:
- cresterea in lungime a embrionului duce la redresarea curburii dorsale
- extremitatea cefalica se dezvolta mai mult; apar gura, fosetele nazale primitive; mugurii oculari se apropie
de linia mediana, apare un inceput de ureche externa
- in portiunea mijlocie, mugurii membrelor superioare se impart initial in 2, apoi in 3 segmente, incepand si
schitarea degetelor
- in regiunea caudala: mugurii membrelor inferioare, organele genitale externe (la sfarsitul lunii a IIa)
- apare activitatea cardiaca evidenta ecografic
- definitivarea cordonului ombilical: vase alantoidiene (ombilicale) in dezvoltare
- se contureaza formarea corionului primar si secundar (precursorii placentei)
- la sfarsitul lunii II, oul are dimensiunea unui ou de gaina; embrionul masoara 4 cm, 11 g si poseda
primordiile tuturor organelor, avand aspect uman net definit

Luna a III-a
- embrionul devine fat
- se contureaza fata, apar pleoapele (initial lipite), ochii si urechile iau forma definitiva; apar articulatiile
membrelor si unghiile
- se produce diferentierea sexuala; la sfarsitul lunii a III-a se poate preciza sexul
- embrionul incepe sa raspunda la stimuli; la 9-10 saptamani se inregistreaza primele activitati bioelectrice
ale creierului
- fatul isi poate misca mainile si picioarele, limba si are deglutitie
- fatul are 9 cm lungime si 55 g

Luna a IV-a (saptamana 16-20)

- majoritatea organelor sunt deja formate, in continuare producandu-se doar dezvoltarea si perfectionarea
lor
- BCF = dublul AV materne
- pielea este fina, roz, ridata si pufoasa, acoperita de lanugo si vernix caseosa
- apar miscarile spontane fetale (percepute si de mama); isi poate dirija miscarile, reactioneaza la
impulsurile exterioare, se intinde, suge si apuca
- la sfarsitul lunii a IV-a, placenta este complet constituita (organic si functional); fatul are 16 cm lungime
si cantareste 270 g

Luna a V-a (saptamana 20-24)

- fatul poate simti, mirosi, auzi si gusta; apare reflexul de supt
- circulatia sangvina este deja intr-un sistem inchis si poate regla o serie de schimburi feto-materne
- se produce reglarea somnului si a perioadei active cu cele ale mamei; fatul poate visa
- la sfarsitul lunii V are lungimea de 25 cm, 650 g, este orientat cu capul spre fundul uterului si are miscari
active puternice

Luna a VI-a (saptamana 25-28)

- fatul devine viabil; are o lungime de 35 cm si o greutate de 800-1000 g
- se continua dezvoltarea musculaturii si se creeaza rezerve de tesut adipos; glandele sebacee produc sebum
(din care se formeaza vernix caseosa, cu rol de aparare a pielii de LA)
- se dezvolta amprentele digitale; ochii sunt deschisi

8
Luna a VII-a (saptamana 29-32)
- fatul creste in greutate si lungime; apar unele puncte de osificare (epifiza superioara a tibiei si cea
inferioara a femurului)
- fatul inchide/ deschide ochii, pumnul
- se realizeaza culbuta
- la sfarsitul lunii VII are 40 cm si greutatea de 1750 g

Luna a VIII-a (saptamana 33-36)

- are loc definitivarea organelor si maturarea lor functionala: alveolele sunt capabile sa respire, SNC este
pregatit sa regleze respiratiile si temperatura corpului
- tesutul adipos este bine dezvoltat, pielea este violacee, puternic vascularizata
- la sfarsitul lunii a VIII fatul este suficient de dezvoltat ca sa supravietuiasca nasterii
- lungime 45 cm, greutate 2500 g

Luna a IX-a (saptamana 37-40)

- la termen fatul are lungimea 48-55 cm, greutatea 2700-3200 g
- este acoperit cu lanugo; cantitatea de tesut adipos creste, pielea este roz si neteda, dispare cazeumul
- fatul reactioneaza la lumina; prin diminuarea spatiului in uter miscarile sunt limitate

Formule de calcul lungime embrion/fat

- lunile I-V: lungimea = (luna de gestatie)²
- lunile VI-IX: lungimea = (luna de gestatie x 5) + 5