Subiecte Rezolvate Anato Anul 2 Semestrul 1

SUBIECTE ANATOMIE ANUL
2 SEMESTRUL 1
UMF CAROL DAVILA
SEPTEMBER 10, 2017
Vladu Andreea
Subiecte examen An II, sem. I
Cuprins
I. ................................................................................................................................................................................................. 5
1. Tubul intestinal primitiv -formare, limite, derivate................................................................................................................ 5
2. Intestinul anterior -limite, evolutie, derivate......................................................................................................................... 5
3. Intestinul mijlociu limite, evolutie, derivate ........................................................................................................................ 6
4. Intestinul posterior limite, evolutie, derivate ..................................................................................................................... 6
5. Dezvoltarea diafragmului malformatii ................................................................................................................................ 7
6.Dezvoltarea esofagului si a stomacului -malformatii. ............................................................................................................. 8
7.Formarea bursei omentale si a marelui epiplon ..................................................................................................................... 9
8. Dezvoltarea duodenului si a pancreasului malformatii ..................................................................................................... 10
9. Dezvoltarea ficatului si cailor biliare - malformatii. ............................................................................................................. 12
10. Hernia fiziologica malformatii ......................................................................................................................................... 14
11. Formarea colonului si rectului malformatii...................................................................................................................... 15
12. Formarea cavitatilor seroase. Formarea si evolutia canalului pleuropericardo-peritoneal ............................................... 16
13. Caractere generale ale seroaselor. Implicatii clinice .......................................................................................................... 18
14. Mezodermul intermediar. Pronefrosul .............................................................................................................................. 18
15. Mezonefrosul ..................................................................................................................................................................... 19
16. Metanefrosul si malformatii in dezvoltarea aparatului urinar ........................................................................................... 20
17. Cloaca si evolutia sinusului urogenital ............................................................................................................................... 23
18. Stadiul indiferent in dezvoltarea cailor genitale ................................................................................................................ 24
19. Dezvoltarea cailor genitale masculine si a prostatei malformatii ................................................................................... 24
20. Dezvoltarea cailor genitale feminine malformatii ........................................................................................................... 26
21. Stadiul indiferent in dezvoltarea gonadelor....................................................................................................................... 27
22. Dezvoltarea testiculului. .................................................................................................................................................... 28
23. Dezvoltarea ovarului. ......................................................................................................................................................... 28
24. Procesul de descensus al gonadelor- malformatii ............................................................................................................. 29
25. Formarea organelor genitale externe -malformatii. .......................................................................................................... 30
26. Evolutia venelor viteline in dezvoltarea sistemului port .................................................................................................... 31
27. Formarea ligamentelor ficatului ........................................................................................................................................ 32
28. Anastomoza porto cava esofagiana. Implicatii clinice..................................................................................................... 32
29. Anastomoze porto cave parietale. Vene porte accesorii. Implicatii Clinice .................................................................... 33
30. Anastomoza porto-cava rectala. Plexuri hemoroidale. Implicatii Clinice ........................................................................... 34
31. Lanturile simpatice lombare si sacrale ............................................................................................................................... 35
32. Spatiul retroperitoneal - delimitare, continut .................................................................................................................... 36
33. Aorta abdominala - limite, raporturi, ramuri ..................................................................................................................... 36
34. Arterele iliace comune si externe. Artera iliaca interna - limite, raporturi, ramuri ........................................................... 38
35. Artera rusinoasa interna si nervul rusinos. ........................................................................................................................ 41
36. Plexul celiac si plexul aortic. Implicatii clinice .................................................................................................................... 42
37. Plexul hipogastric. Implicatii clinice ................................................................................................................................... 44
1
38. Vena cava inferioara: limite, raporturi, afluenti................................................................................................................. 45

39. Anatomia functionala a ficatului. Implicatii clinice ............................................................................................................ 47
40. Anatomia functionala a splinei. Implicatii clinice (pozitionarea organului fata de axul functional portal) ........................ 50
41. Anatomia functionala a pancreasului. Implicatii clinice ..................................................................................................... 51
II. .............................................................................................................................................................................................. 54
1. Cavitatea peritoneala delimitare, impartire. Pozitia organelor fata de peritoneu- implicatii clinice. Plici i ligamente
peritoneale. Fundul de sac Douglas- delimitare, palpari, implicatii clinice. ............................................................................. 54
2. Topografia peretelui abdominal. Granita toraco-abdominala: descriere,particularitati, implicatii clinice .......................... 56
3. Etajul supramezocolic al cavitatii peritoneale. Limite, descriere,continut, ligamente, recesuri, comunicari ...................... 59
4. Etajul inframezocolic al cavitatii peritoneale. Limite, descriere,continut, recesuri, mezouri, comunicari........................... 59
5. Bursa omentala delimitare, prelungiri, comunicari........................................................................................................... 60
6. Diafragma toraco abdominala. Vedere frontala i sagitala. Descriere, situaie, orificii, inervatie, actiune, limfatice.
Paralizia. Capacitatea de separare toraco-abdominala. Implicatii clinice. ............................................................................... 61
7. Esofagul abdominal descriere, raporturi, proiectie, situaie, vascularizatie, inervatie. Modul de traversare a diafragmei.
................................................................................................................................................................................................. 64
8. Stomac descriere, raporturi, proiectie, topografia gastrica i specificul structural i functional al fiecarei regiuni. ......... 65
9. Stomac vascularizatie, inervatie........................................................................................................................................ 67
10. Stomac structura generala a peretelui, tipuri de anastomoze vasculare intraparietale, implicatii clinice. .................... 69
11. Ligamentele stomacului- enumerare, descriere, coninut ................................................................................................. 70
12. Regiunea cardiei. Situaie, descriere, proiectie, implicatii clinice. ..................................................................................... 71
13. Regiunea pilorica. Situaie, descriere, proiectie, implicatii clinice ..................................................................................... 71
14. Duoden pars superior. Descriere, situaie, raporturi, proiectie, vascularizatie, inervatie. Bulbul duodenal- definitie,
situaie, implicatii clinice.......................................................................................................................................................... 71
15. Duoden pars descendens. Descriere, situaie, raporturi, proiectie,................................................................................ 73
16. Duoden pars orizontalis. Descriere, situaie, raporturi, proiectie, vascularizatie, inervatie ........................................... 74
17. Duoden pars ascendens. Descriere, situaie, raporturi, proiectie,vascularizatie, inervatie ............................................ 76
18. Vascularizatia duodenului .................................................................................................................................................. 77
19. Jejun i ileon descriere, situaie, diferentiere, raporturi,vascularizatie, structura generala ........................................... 78
20. Mezenterul. Descriere, situaie, raporturi, proiectie, continut, vascularizatie, inervatie. ................................................. 80
21. Cecul i valvula ileocecala. Descriere, situaie, raporturi, proiectie, vascularizatie, inervatie ........................................... 81
22. Apendicele Descriere, situaie, raporturi, proiectie, puncte dureroase.......................................................................... 82
23. Apendicele structura peretelui,vascularizatie, inervatie, bazele anatomice ale durerii apendiculare.Variabilitatea
anatomica a apendicelui- dimensiuni, pozitii. ......................................................................................................................... 83
24. Colonul ascendent i flexura colica dreapta limite, situaie, descriere, raporturi, vascularizatie,limfatice, inervatie ..... 85
25. Colonul transvers limite, situaie, descriere, raporturi, vascularizatie,limfatice, inervatie ............................................. 86
26. Mezocolonul transvers-descriere, situaie, raporturi, proiectie, vascularizatie, limfatice, inervatie ................................. 88
27. Colonul descendent i flexura colica stinga limite, situaie, descriere, raporturi, vascularizatie, limfatice, inervatie ..... 90
28. Colonul sigmoid limite, situaie, descriere, raporturi, vascularizatie, limfatice, inervatie .............................................. 92
29. Mezocolonul sigmoid. Descriere, limite, situatie, raporturi, continut ............................................................................... 94
30. Rectul limite, parti, situatie,descriere, raporturi............................................................................................................. 94
31. Rectul configuratie interna, vascularizatie (plexuri hemoroidale), conexiuni limfatice. Implicatii clinice. Tuseul rectal.95
2
32. Ficatul situaie, configuraie externa, ligamente, recesuri- implicaii clinice .................................................................. 97
33. Ficatul proiecie, raporturi. Lobi i segmente hepatice.................................................................................................. 100
34. Lobulul hepatic. Descriere. Jonciunea circulaiilor nutritiv i funcional. Topografia lobulului. Implicaii clinice ....... 102
35. Artera hepatica proprie i venele hepatice. Vascularizaia funcional i nutritiv a ficatului. Inervaia ficatului. ......... 103
36. Vena porta formare, raporturi, distribuie. implicaii clinice ........................................................................................ 105
37. Axul vascular cardio- hepato- spleno- visceral. Descriere, implicaii clinice. Principiul anastomozelor porto-cave i cavo-
cave. Exemple. ....................................................................................................................................................................... 107
38. Vezicula biliara descriere, limite, situaie, proiecie, puncte dureroase, raporturi, structura peretelui, vascularizaie109
39. Canalul cistic, canalul hepatic comun i canalul coledoc. Descriere, limite, situaie, proiecie, raporturi, vascularizaie110
40. Rspntia bilio- pancreatico- digestiva. Descriere, situaie, implicaii clinice. ................................................................. 112
41. Splina- Descriere, situaie, raporturi, proiecie, vascularizaie, inervaie ........................................................................ 112
42. Splina structura, consideraii funcionale, implicaii clinice. ......................................................................................... 115
43. Capul pancreasului raporturi. implicaii clinice ............................................................................................................. 115
44. Corpul i coada pancreasului raporturi. Implicatii clinice ............................................................................................. 116
45. Vascularizatia i structura microscopica a pancreasului .................................................................................................. 117
46. Trunchiul celiac i ramurile sale descriere, raporturi, plici peritoneale ......................................................................... 118
47. Artera mezenterica superioara origine, traiect, raporturi, ramuri ................................................................................ 121
48. Artera mezenterica inferioara origine, traiect, raporturi, ramuri ................................................................................. 122
49. Proiectiile viscerelor abdominale ficat, vezica biliara, stomac, splina, pancreas, duoden, apendice, puncte ureterale
............................................................................................................................................................................................... 123
50. Granita toraco- abdominala. Suprapunerea regionala. Comunicari. ............................................................................... 125
III. ........................................................................................................................................................................................... 128
1. Rinichi configuratie externa i structura generala .......................................................................................................... 128
2. Rinichiul drept situaie, raporturi, proiectie ................................................................................................................... 130
3. Rinichiul stang situaie, raporturi, proiectie .................................................................................................................... 131
4. Fascia renala. Sinusul renal i pediculul renal .................................................................................................................... 133
5. Arterele i venele renale .................................................................................................................................................... 135
6. Glanda suprarenala raporturi, vascularizatie .................................................................................................................. 137
7. Calicele renale mici, mari i pelvisul renal ......................................................................................................................... 139
8. Ureterul descriere, raporturi, proiectie, puncte dureroase ............................................................................................ 140
9. Vezica urinara la femeie situaie, configuratie interna i externa,raporturi. ................................................................... 144
10. Vezica urinara la barbat situaie, configuratie interna i externa, raporturi. ................................................................. 146
11. Vezica urinara structura peretelui,vascularizatie i inervatie, sfincterele vezicale. ...................................................... 148
12. Uretra masculina. Situaie, descriere, structura peretelui, traseu i raporturi. Sondajul uretral..................................... 150
13. Uretra feminina . Situaie, descriere, structura peretelui, traseu i raporturi. Sondajul uretral...................................... 152
14. Testiculul asezare, configuratie externa, raporturi, vascularizatie, inervatie. Palparea testiculului. ............................ 153
15. Epididimul - asezare, configuratie externa, raporturi,structura. Palpare ........................................................................ 155
16. Funiculul spermatic i canalul deferent. Palpari .............................................................................................................. 155
17. Scrotul alcatuire, vascularizatie, inervatie. Vaginala testiculara. Implicatii clinice........................................................ 157
18. Prostata Situaie, configuratie externa, structura functionala. Implicatii clinice ........................................................... 159
3
19. Raporturile prostatei. Vezicula seminala i ductul ejaculator. Glandele bulbouretrale ................................................... 160
20. Palparea prostatei prin tuseu rectal. Bazele anatomice ale punctiei vezicii urinare........................................................ 161
21. Penisul -configuratie externa. Situaie. Structura . Baza anatomica a erectiei ................................................................ 163
22. Ovarul descriere, situaie, structura generala, vascularizatie, inervatie. Palpari .......................................................... 165
23. Ovarul raporturi, ligamente .......................................................................................................................................... 166
24. Tuba uterina descriere, structura peretelui, raporturi, vascularizatie, inervatie .......................................................... 167
25. Artera ovariana. Origine, traseu, raporturi, ramuri. Raportul ovarului cu peritoneul. Variante anatomice de localizare a
sarcinii extrauterine i semnificatia lor clinica ....................................................................................................................... 169
26. Uterul descriere, asezare, raporturi, palpari ................................................................................................................. 170
27. Uterul structura microscopica, vascularizatie, limfatice, inervatie ............................................................................... 171
28. Uterul situaie,pozitie normala, mijloace de sustinere i suspenie ............................................................................. 172
29. Ligamentele late ale uterului- topografie, continut ......................................................................................................... 174
30. Vagina situaie, raporturi, vascularizatie, inervatie. Tuseul vaginal. Uretra feminina.Sondajul uretral ........................ 175
31. Artera uterina-origine, traseu, raporturi, ramuri ............................................................................................................. 177
32. Vulva-situaie, descriere, structura componentelor ........................................................................................................ 179
33. Canalul inghinal delimitare, pereti ................................................................................................................................ 180
34. Canalul inghinal orificii, continut. Fosete inghinale ...................................................................................................... 181
35. Pelvisul osos pelvimetrie interna i externa .................................................................................................................. 182
36. Perineul posterior. Definitie, descriere ............................................................................................................................ 184
37. Muschiul ridicator anal .................................................................................................................................................... 185
38. Perineul anterior la barbat. Definitie, descriere .............................................................................................................. 186
39. Perineul anterior la femeie. Definitie, descriere .............................................................................................................. 187
40. Fosa ischiorectala situaie, descriere, raporturi, prelungiri. Implicatii clinice ............................................................... 188
BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................................................................................... 189
4
I.
1. Tubul intestinal primitiv -formare, limite, derivate
Tubul intestinal primitiv se formeaza ca urmare a plierii cefalo-caudale si laterale a
embrionului. Este un derivat de natura endodermala care se gaseste de-a lungul
embrionului in partea lui ventrala legat de peretele posterior prin mezenter comun primitiv
si care anterior este legat de vezicula vitelina prin canalul omfaloenteric. De asemenea intre
intestinul terminal si peretele anterior al embrionului este canalul alantoidian care le
uneste. Originea este deci ectodermala. Daca il privim in ansamblu, tubul primitiv intestinal
este sub aspectul de fund de sac superior prin membrana orofaringiana si inchis inferior prin
membrana cloacala.
In evolutie cele 2 membrane se resorb, astfel membrana orofaringiana se resoarbe
incepand cu S3, tubul intestinal comunicand astfel cu gura primitiva sau stomodeum, iar
membrana cloacala se va resorbi in L3. Acestui capat terminal al intestinului adaugandu-i-se
o formatiune ectodermala, care da nastere cloacei. (cloaca este comuna pentru tractul
urogenital si digestiv, filogenetic se gaseste pana la pasari)
Impartim tubul intestinal in urmatoarele :
1) Intestinul cefalic partea de inceput a tubului din care se vor dezvolta cavitatea bucala si
faringele. De o parte si de alta a acestora apar arcuri si pungi branhiale = arcuri viscerale.
2) Intestinul troncular cu 3 diviziuni
a)Intestinul anterior proenteron
b)Intestinul mijlociu = mezenteron
c) Intestinul posterior = terminal=metenteron
a) Este cel care va da nastere esofagului, stomacului si partial duodenului . La acest nivel in
jurul duodenului apar mugurii pancreatici ventral si dorsal
b) Mezenteronul comunica anterior cu venele viteline si din el vor lua nastere restul
duodenului, jejunul, ileonul , cecul cu apendicele , colonul ascendent si 2/3 din colonul
transvers . Aceasta portiune se intalneste si sub denumirea de ansa ombilicala.
c) Intestinul posterior din care iau nastere 1/3 stanga a col transvers, colonul descendent,
colonul sigmoidian si partial rectul. De mentionat ca rectul are 2 origini, una in intestinul
terminal , iar partea perineala a lui se va dezvolta din cloaca, origine ectodermala.
2. Intestinul anterior -limite, evolutie, derivate

Este cel care va da nastere esofagului, stomacului si partial duodenului . La acest
nivel in jurul duodenului apar mugurii pancreatici ventral si dorsal.
Este situat caudal de intestinul cefalic si se extinde pana la primordiul hepatic.
Esofagul deriva din proenteron fiind in continuarea intestinului cefalic si care initial
este un conduct foarte scurt care incepe sa creasca rapid din L3 , ducand la schimbarea
pozitiei organelor de sub el in speta stomacului.
Stomacul este un segment fusiform al proenteronului care la sfarsitul S4 apare in
pozitie inalta cervicala tot in contact cu nervul vag si care prin dezvoltarea plamanului si
5
cordului este impins in regiunea toracala I unde initial isi capata o pozitie sagitala ca apoi
datorita dezvoltarii ficatului sa fie impins in abdomenul superior unde sufera o rotatie de 90
de grade, delimitand bursa omentala.
Ansa duodenala este de origine din proenteron initial si mezenteron la final , ea face
legatura intre stomac si ansa ombilicala definitiva, iar la jonctiunea proenteronului cu
mezenteronul se formeaza mugurele hepatocistic. Marturie a originilor diferite va fi
vascularizatia diferita a duodenului. Ceea ce deriva din proenteron este vascularizat de
trunchiul celiac si ceea ce provine din mezenteron de artera mezenterica superioara.
3. Intestinul mijlociu limite, evolutie, derivate

Mezenteronul este cel care va da nastere restul duodenului, jejunul , ileonul , cecul
cu apendicele, colonului ascendent si 2/3 din colonul transvers . Aceasta portiune se
intalneste si sub denumirea de ansa ombilicala.
Incepe caudal de primordiul hepatic si se continua pana in zona care corespunde la
adult jonctiunii dintre cele 2/3 drepte cu 1/3 stanga a colonului transvers.
Ansa duodenala este de origine din proenteron initial si mezenteron la final , ea face
legatura intre stomac si ansa ombilicala definitiva, iar la jonctiunea proenteronului cu
mezenteronul se formeaza mugurele hepatocistic. Marturie a originilor diferite va fi
vascularizatia diferita a duodenului. Ceea ce deriva din proenteron este vascularizat de
trunchiul celiac si ceea ce provine din mezenteron de artera mezenterica superioara.
Din bratul ascendent al ansei ombilicale iau nastere partial duodenul in special
flexura duodenojejunala, jejunul si ileonul intr-o parte mai mare.
Din bratul descendent iau nastere o parte din ileon, cecul cu apendicele, colonul
ascendent si 2/3 din colonul transvers.
Ansa ombilicala are o dezvoltare mare si rapida, creste mult in lungime, paralel cu
cresterea volumului hepatic si lasand in urma cavitatea abdominala. Astfel in S6 aceste
elemente nu mai au loc in cavitatea abdominala, ies in spatiul extracelomic intr-un diverticul
al celomului embrionar = hernia ombilicala fiziologica.
4. Intestinul posterior limite, evolutie, derivate

Metenteronul este ultima parte a tubului intestinal primitiv, din el se dezvolta 1/3
stanga a colonului transvers, colonul descendent, colonul sigmoidian si partial rectul. Se
pastreaza aceeasi regula in pozitie, metenteronul este initial sagital, urmeaza un proces de
pozitionare datorita cresterii rapide a acestei portiuni de intestin primitiv, iar ansele
intestinale imping frontal metenteronul spre flancul stang si fosa iliaca stanga a cavitatii
abdominale.
Colonul descendent va suferi un proces de retroperitonealizare ca si cel ascendent
prin fascia de coalescenta TOLDT2 , iar colonul sigmoid isi pastreaza mezoul, dar datorita
cresterii in lungime excesive se cudeaza, formand o bucla care ajunge pana in cavitatea
pelvina.
6
Mezoul lui= radacina mezosigmoidului este ancorata de peretele posterior, fiind un

element important cu tesut conjunctiv , vase si nervi pentru nutritia sigmoidului si portiunii
superioare a rectului. Structural calendarul metenteronului sta astfel :
In S6 apare musculatura circulara
In S11 cea longitudinala, situandu-se sub forma unor coloane late continui numite
tenii. Intre straturile musculare migreaza celule nervoase din crestele neurale, dand nastere
plexului AUERBACH.
Rectul
Are o parte perineala care se dezvolta din cloaca, aceasta fiind septata prin septul
urorectal. Restul rectului se dezvolta din sinusul anorectal.
Cloaca reprezita portiunea principala terminala a intestinului posterior, care apare
din S4, comunica retrograd cu intestinul posterior si cu alantoida.
In portiunea terminala este inchisa prin membrana cloacala ( resorb L3)
- Membrana cloacala este ectodermala
Intre alantoida si intestinul terminal apare septul urorectal de natura mazenchimala.
Evolutia acestuia merge spre 2 cai :
a) progreseaza si se invagineaza in interiorul cloacei, ajunge pana la membrana cloacala
si se imparte in 2 membrane, cea urogenitala si anorectala.
b) formarea corpului perineal. Acesta este responsabil de dezvoltarea fasciilor si
muschilor perineului .
Membrana anorectala
Este locul care da nastere proliferarii mezenchimului, rezultand o depresiune numita
proctodeum, care va forma 1/3 inferioara a canalului anal. Viata membranei anorectale este
pana la formarea canalului anal, datand 9 saptamani.
Exista in structura rectului o marturie a originii diferite numita linie pectinata care
desparte epiteliul pavimentos al rectului (parte terminala) de epiteliu columnar.
5. Dezvoltarea diafragmului malformatii

In dezvoltarea diafragmului intra septul transvers, membranele pleuro-peritoneale,
mezoesofagul dorsal si peretele trunchiului.
Fiecare dintre componente va da nastere unei portiuni a diafragmului astfel:
Septul transvers devine centrul tendinos
Membranele pleuro-peritoneale vor fuziona la partea posterioara a septului
transvers si impreuna cu mezoesofagul dorsal vor da nastere portiunii
intermediare a diafragmului definitiv.
Mezoesofagul dorsal va fi invadat de fibre musculare striate, acestea dand
nastere portiunii mediane a diafragmului (pilierii diafragmatici, inelele
musculare).
Mezodermul parietal, in portiunea lui mediala, va forma partea periferica a
diafragmului, iar lateral va forma peretele definitiv al trunchiului. Ulterior
apar recesurile costodiafragmatice care sunt responsabile de modelarea
definitiva a diafragmului.
7
Coborarea diafragmului tine cont de dezvoltarea trunchiului. Astfel, peretele

posterior al trunchiului, cu tot cu coloana vertebrala, se dezvolta mai repede decat cel
anterior ceea ce explica coborarea diafragmei mai jos posterior decat anterior, pana in
dreptul vertebrelor lombare.
Odata coborata, din miotoamele cervicale migreaza mioblastii care se alatura
celulelor mezenchimale proprii si miotoamelor toracale migrate, diafragma devenind astfel
un organ muscular foarte important, sept intre cavitatea toracica si abdominala.
Malformatii
1. Hernia diafragmatica congenitala: afectiune musculara a peretelui postero-
lateral al diafragmului, avand drept cauza lipsa coalescentei membranelor
pleuro-peritoneale. Frecventa in partea stanga si unilateral. Consecinta:
comunicarea intre cele 2 cavitati cu hernierea in torace a viscerelor
abdominale.
2. Hernia esofagiana : se datoreaza unui esofag scurt in care stomacul e partial

sau total in torace.
3. Hernia retrosternala: nedezvoltarea anterioara a diafragmului in care

herniaza anse intestinale sau mezocolonul transvers
4. Eventratia congenitala a diafragmului: se datoreaza lipsei congenitale de

fibre musculare care nu au migrat din membranele pleuro-peritoneale si
care e de obicei pe de diafragm si care are ca urmare invadarea organelor
din abdomenul superior in torace. Diafragmul este intreg dar subtire si nu
are muschi.
5. Paralizia muschiului diafragm: poate fi congenitala prin nedezvoltarea

nervului frenic si dobandita( ex: traumatism la nastere, cand la extractia
fatului plexul cervical este rupt sau intins). Duce la detresa respiratorie.
6.Dezvoltarea esofagului si a stomacului -malformatii.

Esofagul deriva din proenteron fiind in continuarea intestinului cefalic si care initial
este un conduct foarte scurt care incepe sa creasca rapid din L3 , ducand la schimbarea
pozitiei organelor de sub el in speta stomacului.
Datorita dezvoltarii putem imparti esofagul in 2 etaje :
-etaj retrotraheal care drept origine provine din partea inferioara a faringelui,
urmand un proces de alungire. Datorita pozitiei are raport cu nervii vagi, avand
musculatura striata de origine din arcurile branhiale .
-etaj infratraheal (de sub T4) este mai lung decat portiunea initiala, se
numeste si portiune pregastrica si ia nastere prin proliferare celulara, avand in
constitutie musculatura neteda cu origine in mezodermul intraembrionar
splanhnocelular si care va fi servit dpdv al inervatiei de plexuri vegetative .
Stomacul este un segment fusiform al proenteronului care la sfarsitul S4 apare in
pozitie inalta cervicala tot in contact cu nervul vag si care prin dezvoltarea plamanului si
cordului este impins in regiunea toracala I unde initial isi capata o pozitie sagitala ca apoi
8
datorita dezvoltarii ficatului sa fie impins in abdomenul superior unde sufera o rotatie de 90
de grade delimitand bursa omentala.
Rotatia stomacului se face in jurul unui ax longitudinal, a.i. fata stanga devine fata
anterioara, fata dreapta devine fata posterioara , marginea anterioara devine curbura mica
spre dreapta si marginea posterioara devine curbura mare spre stanga. Aceasta torsiune a
stomacului antreneaza si esofagul terminal, de aceea si nervii vagi , cel stang devine anterior
si cel drept devine posterior.
Atat esofagul cat si stomacul au prelungiri peritoneale embrionare. Astfel la esofag,
mezoesofagul anterior devine mezocard posterior , iar mezogastrele ventral si dorsal vor
deveni ligamente delimitand bursa omentala, astfel mezogastrul ventral devine oment mic
si mezogastrul dorsal ligament gastrocolic.
In ceea ce priveste calendarul struct al aparitiei elementelor esofagului si stomacului,
la esofag in S7 apare musculatura circulara . In s10 apare musculatura longitudinala. In L5
epiteliul esofagului devine pluristratificat . In L9 se dezvolta glandele esofagienen
superficiale si dupa nastere cele profunde.
La stomac calendarul structural este urmatorul:
S7- aparitia foveolelor gastrice si musculaturii circulare
L2- apare sfincterul piloric
L3- mucoasa gastrica s-a definitivat
L3,5- se dezvolta glandele gastrice
L4- cand se definitiveaza musculatura longitudinala, apare si motilitatea gastrica
7.Formarea bursei omentale si a marelui epiplon

Peritoneul delimiteaza marea cavitate peritoneala si diverticulul acesteia: bursa
omentala= cavitatea mica peritoneala.
Bursa omentala este o prelungire situata posterior de omentul mic si de stomac. Este
formata din portiunea principala a bursei omentale cu 3 prelungiri la adult si 4 la fat.
Intrarea in bursa omentala se face prin hiatul lui Winslow sau foramen epiploicum.
Delimitarea hiatusului, care este situat in plan frontal privind putin spre inferior, este:
Anterior-pediculul hepatic
Posterior- VCI
Superior- lobul caudat hepatic
Inferior- bulbul duodenal
Portiunea principala a bursei omentale este delimitata de fata posterioara a
stomacului si posterior de peritoneul parietal posterior care acopera corpul pancreasului
insotit de vasele splenice, polul superior al rinichiului stang, glanda suprarenala stanga,
partial splina si datorita flexibilitatii, prin intermediul mezocolonului transvers, colonul
transvers.
Peritoneul este seroasa abdomino-pelvina care se dezvolta si ia forma definitiva
concomitent cu organele. Are 2 foite: parietala (ia nastere din somatopleura) si viscerala (ia
nastere din splahnopleura), intre cele 2 existand cavitatea peritoneala.
Omenturile sunt prelungiri peritoneale care leaga intre ele mai multe organe (ex.
Omentul mic) sau aluneca liber la nivelul organelor acoperind viscerele subiacente (omentul
mare).
9
Omentul mare este prelungirea ligamentului gastro-colic parand ca are insertie pe

colonul transvers. La adult e o formatiune patrulatera avand roluri importante in fagocitoza
si o functie plastica.
Omentul mare difera in dezvoltare la fat si la adult. La fat este format din 4 foite
peritoneale care se unesc ulterior ramanand 2, intre foite delimitandu-se prelungirea
inferioara a bursei omentale. La adult, prin alipire inchide inferior bursa omentala.
Ramanand 2 foite la adult, intre ele apare tesutul conjunctivo-adipos care ia aspect
fenestrat si cu vase care nutresc omentul mare (ramuri ale arterelor gastro-epiploice ce
formeaza un arc vascular la marginea libera a omentului mare)
8. Dezvoltarea duodenului si a pancreasului malformatii

Ansa duodenala este de origine din proenteron initial si mezenteron la final. Ea face
legatura intre stomac si ansa ombilicala definitiva, iar la jonctiunea pro cu mezenteronul se
formeaza mugurele hepatocistic. Marturie a originilor diferite va fi vascularizatia diferita a
duodenului. Ceea ce deriva din proenteron este vascularizat de trunchiul celiac si ceea ce
provine din mezenteron de artera mezenterica superioara.
Initial duodenul este inclus in septul transvers. Peritoneul se comporta diferit fata de
duoden, astfel in portiunea duodenului situata intre pilor si artera gastroduodenala ( bulbul
duodenal) peritoneul imbraca duodenul, facand din bulb un organ intraperitoneal.
Restul duodenului care sufera si el un proces de rotatie din pozitie sagitala in pozitie
centrala, aceasta realizandu-se sub presiunea anselor intestinale, face ca restul duodenului
sa se alipeasca prin mezoul lui posterior de peritoneul parietal posterior = aparitia fasciei de
coalescenta TREITZ (retroduodenopancreatica), transformand duodenul in organ
retroperitoneal secundar.
Pozitia de frontalizare a duodenului se datoreaza pe langa presiunea anselor si
cresterea lobului drept hepatic, initial in interiorul septului transvers si rotatiei stomacului,
astfel se dezvolta 2 portiuni ale duodenului, un segment orizontal situat de la dreapta la
stanga peste coloana vertebrala si un segment ascendent situat in stanga coloanei care vor
da si denumirea duoden 3 si duoden 4.
Pancreasul, glanda endo si exocrina, situata in cavitatea abdominala in spatiul
retroperitoneal, dupa topografia glandei anterioara intraperitoneala, devine retroperitoneal
printr-un proces de coalescenta.
Ca dezvoltare pe treapta filogenetica, apare la vertebrate. Primordiul pancreatic
dateaza din saptamana a 4-a de dezvoltare intrauterina, corespunzatoare unui embrion de
3-4mm.
Se dezvolta din epiteliul endodermal de origine al ansei duodenale. Se situeaza in
mezenterul duodenal, atat in cel ventral, cat si in cel dorsal, sub denumirea initiala de
muguri pancreatici dorsal(in mezenterul dorsal) si ventral drept si stang(in mezenterul
ventral duodenal), avand un punct comun de origine cu coledocul.
Mugurii pancreatici ventrali, avand origine comuna cu diverticulul hepatic si cu
coledocul cu care este unit la origine se gasesc situati in axul dintre caile biliare(comuna,
canalul cistic si coledoc) si duoden.
10
De obicei, in evolutie, mugurele pancreatic ventral stang se atrofiaza, iar cel drept
migreaza, de la dreapta spre stanga, posterior de duoden, pana in apropierea mugurelui
dorsal.
Acest mugure care migreaza(ventral drept) va da nastere portiunii inferioare a
capului pancreatic si procesului uncinat, iar restul pancreasului(jumatatea capului, corpul si
coada) provin din mugurele dorsal.
Fiecare din acesti muguri vor dezvolta un canal propriu cu deschidere in duodenul
descendent, iar ulterior, in saptamana 6-7, vor fuziona.
Fuziunea se datoreaza rotatiei stomacului si ansei duodenale. Prin fuziune, canalele
mugurilor pancreatici sufera si ele o transformare. Astfel, canalul mugurelui dorsal va
fuziona transversal cu canalul mugurelui ventral si se vor deschide(fuzionate) in duodenul
descendent in partea lui postero-mediala, loc in care vine si se deschide si ductul coledocian,
formand o dilatatie numita ampula hepato-pancreatica, iar locul de deschidere se numeste
papila duodenala mare, deoarece in acel moment, duodenul nu este tunelizat.
Prin aceasta anastomoza, rezulta canalul principal Wirsung.
La nivelul capului mugurelui dorsal, ramane o portiune din canalul initial, care se
deschide tot in duodenul 2 printr-o portiune numita papila duodenala mica, superior de
deschiderea canalului Wirsung, poarta numele de canal secundar pancreatic Santorinni.
Odata cu formarea pancreasului, acesta isi cauta topografia:
- Capul se situeaza in potcoava duodenala, ca urmare a rotatiei spre dreapta a
duodenului, realizandu-se astfel intre capul pancreasului si duoden o unitate
morfofunctionala si clinica.
- Corpul si coada, situate in mezogastrul dorsal, merg paralel cu marginea posterioara
a stomacului, care va deveni curbura mare si prin alipirea duodenului impreuna cu
pancreasul de peretele posterior abdominal prin peritoneul parietal posterior apare
fascia de coalescenta(TREIZ), care face din duoden si pancreas organe
retroperitoneale secundare.
Din punct de vedere structural, pancreasul incepe sa-si dezvolte mugurii sub forma
cordoanelor celulare, care initial sunt netunelizate, dar din care ulterior, prin tunelizare,
apar acinii si tubii ce dau nastere pancreasului exocrin. Acest lucru incepe din saptamana 8,
ca putin mai tarziu, din luna a 3-a sa apara insulele Langerhans, ce apar de la coada
pancreasului spre corp si cap si care se inmultesc progresiv, cu mentiunea ca aparitia
tardiva a insulelor Langerhans va precede secretor pancreasul exocrin.
Deci, intai se secreta insulina(din luna a 5-a) si apoi secretiile exocrine ce au aparut
anatomic inainte.
Malformatii:
Duodenul
- Stenoza duodenala este frecv la DD3, DD4 cu dilatarea compensatorie a DD1, DD2 (
poate fi cauzat de pancreasul inelar
- Atrezia duodenala obliterarea completa care apare in special la DD2, DD3 caudal
de canalul coledoc.
11
- Mezenterul comun cand DD isi pastreaza un mezou embrionar in continuarea

mezenterului intestinului subtire
- Duplicatie deDD
- Megadolicoduoden
Anomalii de pancreas
- Pancreasul aberant = Tesut pancreatic situat la alte nivele decat organul respectiv,
precum in peretii stomacului, in peretii duodenului, la nivelul diverticului Meckel, in
apropierea splinei, ficatului sau vezicii biliare. Acest tesut aberant poate avea functie
secretorie.
- Pancreasul inelar -> Inel pancreatic complet in jurul duodenului, se datoreaza
fuzionarii complete a mugurilor pancreatici, cand mugurele ventral nu a migrat cu
implicatii grave asupra tubului digestiv, ducand la obstructie completa. Anomalie mai
frecventa la barbati.
- Migrarea mugurelui pancreatic si a mugurelui hepatic intr-o alta portiune a tubului
digestiv, de obicei in zona colecisto-duodeno-pancreatica, cu implicatii clinice
deosebite deoarece poate sa aiba caracter secretor.
9. Dezvoltarea ficatului si cailor biliare - malformatii.

Dezvoltarea ficatului
Dateaza din saptamana a 3-a prin aparitia unui diverticul ventral, numit hepato-
cistic, situat in partea caudala a intestinului cefalic, acolo unde, topografic este partea
initiala a duodenului descendent.
Acest diverticul hepato-cistic are 2 portiuni:
- O portiune ce intra in septul transvers(pe fata inferioara a acestuia)
- O portiune libera ce se divide in 2 muguri epiteliali plini, cranial = mugure hepatic;
caudal = mugure biliar(pentru vezicula biliara si canalul cistic)
Mugurele hepatic din interiorul septului transvers va prolifera dand nastere unor
cordoane epiteliale. Caracteristic e ca sunt cordoane pline si se organizeaza in 2 regiuni(sau
aglomerari) celulare, ce iau denumirea de lobi primitivi hepatici drept si respectiv stang.
Acesti lobi primitivi au in componenta lor celule de origine endodermala ce iau
denumirea de hepatocite. Printre aceste celule, patrund in interiorul lobilor primitivi celule
mezodermale ale septului transvers, care sub influenta inductoare a hepatocitelor se vor
diferentia in:
- Celule Kupfer
- Celule hematopoetice
- Tesut conjunctiv
- Celule conjunctive ale capsulei hepatice Glisson
- Capilare sinusoide
Sinusul transvers, care are inferior mugurele hepatic are superior sinusul cardiac,
element in care se deschid venele cardinale, venele viteline si venele ombilicale.
12
Venele viteline se gasesc de o parte si de alta a peretelui duodenal si vor suferi un

proces de incorporare de catre ficat, odata cu expansiunea acestuia. Ele se vor capilariza
intrahepatic pana la nivel de sinusoide, ducand la fragmentarea cordoanelor celulare
formate din hepatocite, astfel lobii primitivi se vor fragmenta in lobuli hepatici.
Datorita vascularizatiei bogate hepatice in acest stadiu, ficatul se dezvolta rapid, mai ales
lobul drept al sau, concomitent cu atrofia cornului stang al sinusului venos cardiac, sangele
fiind preluat de o vena mare numita vena hepatica comuna din care ulterior, va lua nastere
vena cava inferioara(la capatul distal al acesteia).
Odata cu cresterea ficatului, peritoneul embrionar sufera si el transformari, luand
nastere ligamentele ficatului, dupa cum urmeaza:
Ficatul voluminos proemina in septul transvers, apoi proemina intre foitele
mezogastrului ventral, ducand la formarea ligamentului falciform si ligamentului gastro-
hepatic.
O parte a ficatului voluminos ramane in contact cu diafragmul prin aderenta la diafragm,
aparand portiunea extraperitoneala a ficatului numita PARS AFFIXA sau Area nuda.
Delimitarea acestei regiuni se face prin modificarea peritoneului primitiv in ligamentul
coronar, care se reflecta prin doua foite: superioara si inferioara la extremitatile
ligamentului coronar, aparand ligamentele triunghiulare(drept si stang) ce ancoreaza
ficatul de diafragm, lasand si o portiune libera a lor spre cavitatea peritoneala.
In ceea ce priveste lobul stang hepatic, acesta se dezvolta mai putin datorita presiunilor
exercitate de organele ce revin in abdomen din hernia fiziologica, precum si datorita cresterii
de volum a stomacului si torsiunii acestuia.
In ceea ce priveste aparitia cailor biliare, dateaza din saptamanile 7-8 IU, cand celulele
hepatice nediferentiate se aseaza in cordoane, care ulterior se tunelizeaza, capatand un
invelis extern.
Intre randurile de coloane celulare se schiteaza caile biliare intrahepatice, iar din luna a
3-a, incepe sa se secrete lichid biliar.
Ulterior, lichidul biliar se pigmenteaza, pigmentii biliari apar in saptamanile 13-16, iar din
luna a doua, canalul coledoc se pozitioneaza posterior de duoden, iar prin rotatia ansei
duodenale, se deschide in duodenul 2.
Lumenul vezicii biliare, a canalului cistic se va tuneliza in urma canalului hepatic principal
si coledoc dupa luna a doua.
Malformatii:
Ficat
- Persistenta unor fisuri suplimentare: intre lobul hepatic drept si lobul
mijlociu(existent la mamifere) sau intre portiunile lobului caudat = fisura
suplimentara caudata(in viata fetala imparte lobul caudat si il desparte de lobul
hepatic drept)
- Prezenta unui lob hepatic suplimentar -> Este lobul Riedel, ce este o prelungire a
lobului drept hepatic sub coasta a X-a(o excrescenta).
13
Anomalii de cai biliare

- Stenoza cailor biliare partiala sau totala -> Se datoreaza netunelizarii cailor biliare
care normal incepe din luna a doua.
- Atrezia de cai biliare -> Cai biliare pline, intra si extrahepatice, deci netunelizare
totala.
- Vezicula bilobata, avand in interior un sept complet sau incomplet
- Vezicula dubla cu doua canale cistice
- Atrezia de duct coledoc
- Prezenta unor cai biliare accesorii
10. Hernia fiziologica malformatii

cresterea volumului hepatic si lasand in urma cavitatea abdominala.
Astfel in S6 aceste elemente nu mai au loc in cavitatea abdominala, ies in spatiul
extracelomic intr-un diverticul al celomului embrionar = hernia ombilicala fiziologica.
Aceasta dureaza pana in S10 cand peretele abdominal a avut timp sa creasca, cand ficatul isi
mai incetineste cresterea, cand are loc atrofia mezonefrosului. Astfel exista o repozitionare
a ansei ombilicale in cavitatea abdominala. Primele care reintra in cavitatea abdominala
sunt ansele jejunale care se pozitioneaza in stanga liniei mediene. Urmeaza ansele ileale
care se pozitioneaza in dreapta liniei mediene, iar cecul si apendicele impreuna cu colonul
ascendent cu topografie initiala subhepatica prin cresterea ficatului sunt impinse inferior.
Astfel din pozitia subhepatica, cecul ajunge in fosa iliaca dreapta printr-un proces de
descensus al cecului, iar la partea lui caudala apare un diverticul = apendicele vermiform.
Mentionam ca cecul va ramane un organ intraperitoneal.
Ramura descendenta a ansei ombilicale se alungeste si mai mult spre dreapta si
intalnind peretele abdominal care s-a format se curbeaza spre fosa iliaca dreapta devenind
colon ascendent cu mentiunea ca embrionar mezoul lui se alipeste de peritoneul posterior
= fascie de coalescenta TOLDT1, facand din colonul ascendent organ retroperitoneal
secundar.
Malformatii:
- Omfalocel defect de perete abdominal evolutie defectuoasa a structurilor
mezodermale (musculare) si ectodermale ( piele) de la nivelul peretelui abdominal.
Herniaza intestinul, ficatul si alte organe ocazional. Mortalitate 25%
Defectul apare in timpul gastrulatiei, de aceea pot fi asociate si alte
malformatii: cardiovasculare, urogenitale, defecte de tub neural (40%)
Sacul herniar este acoperit de epiteliul cordonului ombilical
- Gastroschizis: in timpul S4 i.u., partile laterale ale discului embrionar se deplaseaza
ventral si fuzioneaza pe linia mediana pentru a forma peretele anterior al
abdomenului. Prin fuziunea incompleta apare acest defect, prin care pot hernia
viscerele abdominale, nefiind implicat cordonul ombilical. Defectul este situat lateral
de ombilic. Mai frecvent la sexul masculin.masc
14
- Hernierea paraombilicala = laparoschizis cu cordon ombilical ok cu mentiunea ca se

deosebeste de celelalte prin faptul ca elementele herniate nu au invelis amniotic.
Prin asta si plasarea normala a cordului il deosebesc de omfalocel.
11. Formarea colonului si rectului malformatii

Din bratul ascendent al ansei ombilicale iau nastere partial duodenul in special
flexura duodeno-jejunala, jejun si ileonul intr-o parte mai mare.
Din bratul descend iau nastere o parte din ileon, cecul cu apend, colon ascend si 2/3
din colonul transvers.
cresterea volumului hepatic si lasa in urma cavitatea abdominala. Astfel in S6 aceste elem
nu mai au loc in cavitatea abdominala, ies in spatiul extracelomic intr-un divert al celomului
embrionar = hernia ombilicala fiziologica.
Ramura descendenta a ansei ombilicale se alungeste si mai mult spre dreapta si
intalnind peretele abdominal care s-a format se curbeaza spre fosa iliaca dreapta devenind
colon ascendent cu mentiunea ca embrionar mezoul lui se alipeste de perit posterior =fascie
de coalescenta TOLDT1, facand din col ascend org retroperit secundar.
Metenteronul
Este ultima parte a tubului intestinal primitiv, din el se dezvolta 1/3 stanga a
colonului transvers, colonul desc, colonul sigmoidian si partial rectul. Se pastreaza aceeasi
regula in pozitie: metenteronul este initial sagital, urmeaza un proces de pozitionare
datorita cresterii rapide a acest portiuni de intestin primitiv, iar ansele intestinale imping
frontal metenteronul spre flancul stang si fosa iliaca stanga a cavitatii abdominale.
Colonul descend va suferi un proces de retroperitonealizare ca si cel ascendent prin
fascia de coalesc TOLDT2 , iar colonul sigmoid isi pastreaza mezoul, dar datorita cresterii in
lungime excesive se cudeaza, formand o bucla care ajunge pana in cavitatea pelvina.
Mezoul lui= radacina mezosigmoidului este ancorat de peretele posterior, fiind un
element important cu tesut conjunctiv , vase si nervi pentru nutritia sigmoidului si portiunii
superioare a rectului. Structural calendarul metenteronului sta astfel:
In S6 apare musculatura circulara
In S11 cea longitudinala, situandu-se sub forma unor coloane late continui numite
tenii. Intre straturile musculare migreaza celule nervoase din crestele neurale, dand nastere
plexului AUERBACH.
Rectul
Are o parte perineala care se dezvolta din cloaca, aceasta fiind septata prin septul
urorectal. Restul rectului se dezvolta din sinusul anorectal.
Cloaca reprezinta portiunea principala terminala a intestinului posterior, care apare
din S4, comunica retrograd cu intestinul posterior si cu alantoida.
In portiunea terminala este inchisa prin membrana cloacala ( resorbtie L3)
15
Intre alantoida si intestinul terminal apare septul urorectal de natura mezanchimala.

a) progreseaza si se invagineaza in interiorul cloacei, ajunge pana la membrana cloacala si se
imparte in 2 membrane, cea urogenitala si anorectala.
b) formarea corpului perineal. Acesta este responsabil de dezvoltarea fasciilor si muschiilor
perineului .
Membrana anorectala
Este locul care da nastere proliferarii mezenchimului, rezultand o depresiune numita
proctodeum, care va forma 1/3 inferioara a canalului anal. Viata membranei anorectale este
pana la formarea canalului anal, datand 9 saptamani.
Exista in structura rectului o marturie a originii diferite numita linie pectinata care
desparte epiteliul pavimentos al rectului (parte term) de epiteliu columnar.
Malformatii:
Colonul
- Megacolonul congenital maladia HIRSCHPRUNG- dilatarea unei anse colice prin
absenta plexului mienteric in portiunea subiacenta a segmentului dilatat. Celulele
din creasta neurala nu au migrat.
- Atrezia rectala
- Imperforatia anala (frecvent)
- Fistule rectovag, rectouretrale, rectovezicale
12. Formarea cavitatilor seroase. Formarea si evolutia canalului

pleuropericardo-peritoneal
Formarea cavitatilor seroase ale trunchiului
Seroasele sunt reprezentate de pleura, pericard si peritoneu, toate avand un punct
de plecare comun embriologic = celomul intraembrionar. Acesta reprezinta spatiul in care
viscerele se misca.
In jurul tubului intestinal care este de natura tub epitelial se gaseste mezodermul,
care formeaza in jurul tubului o lama = splanhnopleura. De la nivelul acesteia se reflecta si
se continua pe peretele trunchiului o alta lama mezodermica numita somatopleura.
Aparitia tubului intestinal este anterior de tubul neural si notocord. Intre splanhno si
somatopleura se gaseste celomul intraembrionar.
Reflectarea anterioara a mezodermului(mezenchimului) poarta numele de mezenter
ventral primitiv.
Reflectarea posterioara a mezodermului se numeste mezenter dorsal primitiv.
Mezenterul ventral primitiv este existent la nivelul esofagului terminal, stomacului si
duodenului si partial pentru scurt timp la nivelul cloacei (din cloaca se dezvolta rectul si o
parte din ap. urogenital).
La nivelul toracelui, deoarece se interpune cordul, mezodermul ia denumirea de
mezocard dorsal, iar la nivel abdominal, apare o formatiune numita sept transvers din care
se vor dezvolta prin mugurii lor ficatul si caile biliare extrahepatice(deci apare mugurele
16
hepatic si biliar) -> Septul transvers va face parte ulterior din elementele care constituie
diafragmul.
Mezenterul dorsal primitiv, tot derivat mezenchimal, exista de data asta pe toata
lungimea tubului digestiv, exceptand esofagul superior si faringele. In functie de locul in care
se situeaza, avem:
- Mezoesofag
- Mezogastru
- Mezoduoden
- Mezenterul propriu-zis(pentru jejun si ileon)
- Mezocolonul transvers
- Partial(temporar) al colonului ascendent si descendent
- Mezosigmoid
- Mezorect
Prezenta celor 2 foite mezenterice(ventral si dorsal) duce la diviziunea celomului
intraembrionar. Se divizeaza in:
1) Cavitatea pericardica, cavitate unica, mare, situata in torace.
2) Canalele pleuroperitoneale.
3) Marea cavitate peritoneala, care ulterior isi dezvolta prin pozitionarea
stomacului un diverticul = bursa omentala.
Evolutia mezenterului ventral si formarea septului transvers
La nivel abdominal, in portiunea incipienta sub esofag, mezenterul ventral este mai
lat, cuprinzand in grosimea lui o masa mezenchimala = sept transvers. Acesta ocupa spatiul
dintre cavitatea toracica si cavitatea abdominala, initial are aspect semilunar, avand
extremitati dorsale ascutite ce realizeaza limitarea comunicarii dintre cavitatea pericardica
si cavitatile pleuroperitoneale.
Evolutia si traseul septului transvers
Incepand din saptamana 3, septul transvers nu e complet posterior, lasand
comunicante canalele pleuroperitoneale, fuziunea posterioara realizandu-se numai cand
vor fuziona splanhnopleura cu somatopleura dand nastere mezocardurilor laterale.
Initial septul transvers apare in pozitie inalta. Raportandu-l la somite, este in dreptul
somitei occipitale 1.
Dupa fuzionarea somato si splanhnopleurei, portiunea care vine in raport cu
pericardul vor forma diafragmul si bureletul hepatic intre care se insinueaza un diverticul
peritoneal, viitoarele ligamente falciform si coronar.
Formarea canalelor pleuro-peritoneale are loc in urma inchiderii complete a
trunchiului embrionar, datorita curbarii transversale. Concomitent, endoderumul se inchide
formandu-se tubul intestinal primitiv.
Trecerea de pe somatopleura spre splahnopleura din jurul intestinului primitiv se
face prin mezouri: mezenter comun dorsal (pe toata lungimea intestinului primitiv) si
mezenter ventral (mai scurt, se intinde pana la ansei duodenale).
Canalele se gasesc de o parte si de alta a intestinului primitiv si a mezourilor lui.
17
Cavitatea pericardica primitiva se formeaza din veziculele celomice cefalice de la

nivelul mezodermului cardiogen. Aceste vezicule conflueaza, formand cavitatea pericardica
primitiva ce inconjoara tubii si apoi tubul cardiac primitiv. Acesta va suferi un proces de
coborare ajungand din pozitie craniana in pozitie ventrala.
In aceasta etapa, cavitatea pericardica primitiva comunica larg cu canalul pleuro-
peritoneal.
13. Caractere generale ale seroaselor. Implicatii clinice

Seroasele sunt membrane subtiri, lucioase, transparente care produc ser. Aceste
membrane au cateva caracteristici ce le confera o mare specicitate si importanta prin:
- denumirea de seroase vine de la caltatea lor de a semipermeabile. Ele permit
trecerea unei lame ne de lichid care transudeaza (lichid fara proteine). Atunci cand,
datorita unui proces inamator, permeabilitatea membranei creste lichidul devine exudat
care favorizeaza infectia si formarea aderentelor de brina. Pierderea luciului este primul
semn care avertizeaza pe chirurgulexplorator asupra starii de boala a seroaselor. Urmeaza
pierderea transparentei si apoi ingrosarea.
- seroasele au chemotactism pozitiv, adica se misca spre focarul de inamatie si tind
sa-l izoleze.
- manifesta plasticitate, adica pot produce brina care sta la baza formarii
aderentelor. - sunt foarte bine inervate senzitiv.
Lezarea, punctionarea, tractiunea sau orice fel de manipulare duce la declansarea
unor reactii vegetative reexe pe care le numim furtuna vegetativa: tulburari de ritm cardiac
si respirator, sudori reci, hipotensiune.
Lezarea seroaselor sta la baza declansarii unor reexe regionale:
lezarea peritoneului va produce abdomenul de lemn si hiperestezia
cutanata(reex cutanat datorat iritatiei peritoneale)
seroasele pot permite absorbtia unor medicamente si pot permite dializa
peritoaneala prin care se elimina excesul de uree prin circularea unor uide prin
cavitatea peritoneala.
mezourile si seroasele acumuleaza usor grasimile; dar nu la toata lumea se
intampla
14. Mezodermul intermediar. Pronefrosul

Pronefrosul are o pozitie inalta cervicala, pozitie care merge descendent si pe
masura ce dispare portiunea cervicala, apare portiunea distala, apoi pronefrosul incepe sa
regreseze in momentul in care mezonefrosul are dezvoltare maxima, coexistand cu schitarea
sacrala a metanefrosului.
Mezodermul se dezvolta somitic, lateral(cu somato si splanhnopleura), paraxial,
intermediar.
Mezodermul intermediar este nefrogen(da nastere aparatului urinar). Acesta se
segmenteaza in sens craniocaudal.
- In regiunea cervicala se segmenteaza in nefrotoame cervicale(C).
- In regiunea toracolombara se segmenteaza in cordoane nefrogene(TL).
- In regiunea sacrala se segmenteaza in blastem nefrogen(S).
18
Pronefrosul
Se numeste intestin cefalic. El apare la embrionul cu 11 somite in dreptul somitelor 8-11
ale mezodermului. Acesta se grupeaza in 7 categorii de grupe celulare care se numesc
nefrotoame. Ele sufera un proces de alungire transversala si capata lumen => Nefrocele.
Fiecare nefrocel are 2 pereti:
- Un perete lateral care se evagineaza(se dilata), acesta venind in raport cu
cordoanele celulare subiacente si impreuna cu acestea se tunelizeaza, formand un
canal longitudinal numit colector primar pronefrotic. Acesta se deschide in cloaca.
- Un perete medial se invagineaza datorita prezentei unei anse capilare si va lua
nastere glomerulul intern.
Exista situatii in care peretele medial al nefrocelului se va deschide in cavitatea
celomica, iar ansele capilare vor proemina in celomul intraembrionar in vecinatatea
locului de deschidere a nefrocelului, ceea ce da nastere glomerulului extern.
Dupa degradarea pronefrosului, ramane doar canalul pronefrotic colector in stadiul
rudimentar, dar necesar in dezvoltarea ulterioara a rinichiului, avand rol inductor, restul
dispare.
15. Mezonefrosul
Mezonefrosul
A doua etapa in dezvoltarea rinichiului, are rol in dezvoltarea metanefrosului si a
aparatului genital. Dateaza din saptamana a 4-a IU, coexistand initial cu pronefrosul.
In final din mezonefros la femeie dispare complet, iar la barbat da canalele excretoare
ale testiculului.
Origine: Tot in mezodermul intermediar in dreptul somitelor 9-26, unde mezonefrosul
ia initial aspect de aglomerare celulara mezodermala.
In portiunea superioara, mezonefrosul isi pastreaza metameria, astfel se dezvolta cate o
singura vezicula mezonefrotica pentru fiecare nefrotom.
In segmentele inferioare, metameria dispare, aparand mai multe vezicule pentru
nefrotom, numarul veziculelor ajungand pana la 40. In aceasta etapa, apar si glomerulii
interni.
O vezicula mezonefrotica are urmatoarele caracteristici. Aspectul ei e ca o para, avand o
parte laterala mai ingusta si care se uneste cu colectorul pronefrotic, rezultand ductul
mezonefrotic al lui WOLF.
Partea mediala a veziculei se largeste si este invaginata de un capilar glomerular, care
provine prin angioformare locala si care, ulterior, intra in legatura cu aorta.
La doua luni si jumatate IU, mezonefrosul e un organ voluminos situat pe peretele
posterior al trunchiului, de o parte si de alta a mezenterului dorsal si proeminand in
cavitatea celomica.
La nivelul lui, se dezvolta un element foarte important: Creasta genitala, pe partea
antero-mediala a mezonefrosului.
19
Ulterior, in luna a 4-a, involueaza, ramanand numai portiunea epigenitala participanta la

formarea gonadelor.
16. Metanefrosul si malformatii in dezvoltarea aparatului urinar

Metanefrosul
Dateaza din saptamana a 9-a. Origine dubla:
a. Caile excretorii se dezvolta din mugurele uretral, reprezentand cea mai mare parte a
piramidelor renale Malpighi.
b. Nefronii se dezvolta din blastemul metanefrogen.
Caile excretorii
Iau nastere prin evolutia mugurelui uretral. Acesta este un diverticul, la inceput plin,
netunelizat pe fata postero-mediala a canalului WOLF langa deschiderea acestuia in sinusul
urogenital(parte din cloaca).
Acest mugure uretral creste mult in lungime, iar la extremitatea lui distala, apare o
dilatatie = ampula = viitorul pelvis renal(Bazinet). Aceasta, vine in contact cu blastemul
metanefrogen, care ii va forma o capsula cu 2 zone:
- O zona interna, densa, care formeaza pars convoluta
- O zona externa, cu tesut conjunctiv mai lax, care va da nastere tesutului conjunctiv
renal si capsulei rinichiului
Ampula(dilatarea) = pelvis renal primitiv. Se va divide in 2-3 ramuri = schita calicelor
mari. Diviziunile se fac sub forma de T, specific rinichiului.
Bratul lung al T-ului este trunchiul principal, iar bratul orizontal reprezinta ramurile.
Diviziunea ajunge la rangul 15, ajungand pana in blastemul nefrogen.
- In timpul acestei diviziuni, periferic, primele generatii de ramuri pana la ordinul 5 vor
fi inglobate in sistemul cailor urinare, ducand la formarea calicelor mari si mici.
- Generatiile restante in afara celor 5 vor deveni tubi colectori si tubi intermediari
renali care se vor deschide cu extremitatea inferioara in calicele mici, iar cu
extremitatea superioara se leaga de nefronii din corticala.
Tubii colectori reprezinta elementul structural al piramidei renale Malpighi.
De mentionat ca piramidele renale proemina prin baza la nivelul rinichiului fetal, dand
aspectul fetal de rinichi poselat polichistic, ca ulterior prin dezvoltarea rinichiului, sa se
umple spatiul dintre piramide.
Evolutia blastemului metanefrogen(formarea nefronilor)
In jurul fiecarei diviziuni uretrale se formeaza o capsula, care, prin dilatare devine
vezicula, care se alungeste si se tunelizeaza luand aspect de ansa.
Ansa are 2 extremitati:
- O extremitate mediala, care se dilata si se invagineaza, formand capsula Bowman,
care primeste in concavitatea ei un glomerul.
- O extremitate laterala, care se uneste cu tubii colectori.
Restul ansei va da nastere tubilor contorti renali distali si proximali si ansei Henle.
20
Astfel, la sfarsitul acestei faze, in fiecare rinichi se dezvolta 1.5milioane nefroni, care
devin functionali din luna a 7-a IU.
Ascensiunea si rotatia renala
Metanefrosul este situat initial in pelvis, iar din luna a doua, incepe procesul de
ascensiune, de fapt peretele toracal lombosacrat creste mai mult si mai rapid decat
organele interne.
Mugurele uretral are totusi o influenta de impingere a metanefrosului, ceea ce face ca
acesta sa se pozitioneze laterovertebral, rotindu-se medial.
Astfel, marginea concava devine mediala si marginea convexa laterala.
Rinichi ptozat = Rinichi cazut(diferit de ectopic) -> Pediculul vasculonervos nu este
dezvoltat conform pozitiei si ureterul este cazut(nu rectiliniu).
Anomaliile si malformatiile aparatului renal
1. Agenezia renala bilaterala
Este o malformatie rara, incompatibila cu viata.
2. Agenezia renala unilaterala
Consta in absenta unilaterala a canalului mezonefrotic si a mugurelui uretral. Celalalt
rinichi compenseaza daca nu exista boli pe parcursul vietii. Poate fi descoperita intamplator.
3. Ptoza renala
Parasirea regiunii lombodiafragmatice a rinichiului, care initial, ocupa aceasta regiune,
este insotita de ureter indemn(normal) dpdv functional, dar topografic prezinta o
cudura(crosa) , ceea ce face pana in final, dificila evacuarea urinii. Spre deosebire de
ectopie renala, in care rinichiul nu a putut sa-si ocupe pozitia finala in fosa
lombodiafragmatica datorita unui defect de ascensiune cu ureter scurt.
Uneori, rinichiul poate sa depaseasca linia mediana si sa ocupe un loc in regiunea opusa,
poarta numele de ectopie incrucisata. In aceasta situatie, rinichiul ectopic poate fuza cu cel
normal din regiunea opusa.
4. Ectopia renala(descrisa mai sus)
5. Rinichi unic cu bifiditate ureterala
Destul de frecvent ca anomalie, poate da nastere la infectii urinare deoarece aceste
uretere pot fuza undeva descendent, dar exista si particularitatea prin care se pot
deschide separat in vezica urinara
6. Rinichi supranumerar
Anomalie rara, ia nastere prin dublarea blastemului metanefrogen si a mugurelui
uretral.
7. Rinichi in potcoava
Situatia de fuziune intre cei 2 rinichi prin aceiasi poli. Poate fi cu deschidere inferior
sau superior.
8. Rinichiul sigmoidian
Prin unirea polilor opusi ai celor doi rinichi.
9. Rinichi inelari
Fuziunea completa a polilor.
21
Dintre acestea(anomaliile prin fuziune), cel mai des e prin potcoava(1 la 600 de
nasteri).
10. Rotatia anormala a rinichiului insotita de ectopie
Face ca hilul sa priveasca dorsal.
11. Rinichiul polichistic congenital
Este o malformatie complexa datorata lipsei de jonctiune a tubilor uriniferi cu
canalele colectoare sau o anomalie a sistemului tubular renal in totalitate, anomalie care
este insotita de dilatatii pe traseul acestor tubi, dand aspect chistic. Cand se asociaza
tulburari in dezvoltarea nefronilor, boala devine incompatibila cu viata daca este
bilaterala.
N.B. Exista in aspectul rinichiului fetal o situatie tranzitorie absolut fiziologica cu
aspect de rinichi polichistic
12. Existenta de vase renale multiple:
Artere supranumerare = artere polare ce provin din viata embrionara si pot persista,
deoarece stim ca rinichiul e un organ cu vascularizatie segmentara, iar in ascensiunea sa
vine in raport cu vase diferite, uneori ramanand aceasta vascularizatie embrionara.
Frecvent, arterele polare provin din aorta si suprarenale. Aceste vase pot comprima
bazinetul/ureterul(astfel, poate fi un impediment).
13. Aplazia renala
Se datoreaza prin lipsa de inductie a mugurelui uretral, rezultand un rinichi mic fara
bazinet si uretere netunelizate.
14. Rinichi hipoplazic
Prin nedivizarea completa a mugurelui uretral => un rinichi mic ce are o functie
redusa.
15. Displazia renala
Dezvoltarea anormala a structurii renale, in special a nefronilor, cand acestia raman
in stadiul embrionar de nefroni primitivi. Exista o paralela intre aceste malformatii si alte
malformatii: Prezenta la nivelul pavilionului urechii niste excrescente corelat cu (30%)
malformatii renale tranzitorii/bine tolerate.
16. Hidronefroza congenitala
Anomalie frecventa la nou-nascut, caracterizata prin cresterea diametrului
rinichiului +- alterarea interna a structurii renale(poate fi de la gradul I la gradul IV),
datorita faptului ca exista un obstacol de scurgere a urinii ce poate fi:
- Stricturi ureterale
- Bifiditate ureterala
- Megaureter
- Ureter implantat anormal
- Deschiderea anormala a ureterului in vezica sau prezenta de valva uretero-
vezicala
Pielectazia(dilatarea bazinetului) este tranzitorie; Este o etapa in dezvoltare.
22
17. Ureterul bifid

Poate sa plece de la un rinichi sau de la doi rinichi situati in aceeasi loja si care, se
continua pe toata lungimea ureterului, sau se anastomozeaza la deschidere.
18. Orificii ureterale ectopice
Inseamna deschiderea ureterelor in alta parte decat in vezica, ca de exemplu, in uretra
prostatica, in veziculele seminale sau jonctiune cu canalul deferent. Foarte rar.
19. Megaureterul congenital
Prin defect de inervatie intrinseca a peretelui.
20. Agenezia/atrofia totala a ureterului
17. Cloaca si evolutia sinusului urogenital

Cloaca reprezinta portiunea principala terminala a intestestinului posterior, care
apare din S4, comunica retrograd cu intestinul posterior si cu alantoida.
In portiunea terminala este inchisa prin membrana cloacala ( resorb L3)
Intre alantoida si intest terminal apare septul urorectal de natura mazanchimala.
a) progreseaza si se invagineaza in inter cloacei, ajunge pana la membrana cloacala si se imp
in 2 membrane, cea urogenitala si anorectala.
b) formarea corpului perineal. Acesta este responsabil de dezvoltarea fasciilor si mm
perineului .
Cloaca este un receptacul comun, situat la nivelul extremitatii caudale a embrionului,
in care se deschid: canalul alantoidian (cranial si ventral), metenteronul (cranial si dorsal) si
canalele mezonefrotice Wolff (pe partile laterale).
Inferior, cloaca este inchisa de membrana cloacala.
Sub actiunea inductorie a canalulul Wolff, intre peretele posterior al canalului
alantoidian si peretele superior al cloacei , mezenchimul prolifereaza si impinge endodermul
cloacal, cu care va forma septul urorectal, care se alungeste in sens caudal,
compartimentand cloaca in:
Compartiment anterior= sinus urogenital
Compartiment posterior= canal anorectal
In saptamana a 6-a, septul urorectal ajunge la membrana cloacala, pe care o imparte
in membrana urogenitala ( ce inchide distal sinusul urogenital) si membrana anala ( ce
inchide distal canalul anorectal).
Cloaca se resoarbe in saptamana a 7-a. Practic, este vorba de resorbtia membranei
urogenitale care are loc in saptamana a 7-a si resorbtia membranei anale care are loc in
saptamana a 8-a, lasand ca vestigiu linia pectinata.
La nivelul zonei de contact dintre septul urorectal si membrana cloacala, septul
urorectal se ingroasa formand corpul perineal. Mezenchimul corpului perineal se
diferentiaza, generand musculatura perineala, fasciile perineului si centrul tendinos al
perineului.
23
Concomitent cu septarea cloacei, se produce si divizarea sfincterului cloacal: partea

sa anterioara formeaza muschii stratului superficial al diafragmei pelvine si sfincterul uretral
extern striat iar partea sa posterioara devine muschi sfincter anal extern.
18. Stadiul indiferent in dezvoltarea cailor genitale

Atat embrionu masculin cat si cel feminim prezinta initial 2 perechi de ducte genitale:
ductele mezonefrotice Wolff si paramezonefrotice Muller.
Ductul paramezonefrotic
Apare sub forma unei invaginatii a epiteliului de pe suprafata antero-laterala
a crestei urogenitale
La nivelul liniei mediane vine in contact strans cu cel de partea opusa, fiind
separate initial de un sept, ulterior fuzionand dand nastere canalului uterin
Caudal, cele 2 ducte determina aparitia unei mici proeminente= tuberculul
paramezonefrotic Muller
Ductele mezonefrotice se deschid in sinusul urogenital de fiecare parte a tuberculului
Muller.
In cazul gametilor 44XY, cromozomul Y, prin gena Sry, determina la nivelul celulelor
Sertoli sinteza factorului anti-Mullerian, ceea ce va duce la involutia ductului Muller,
elementele dezvoltate din acesta ramanand ca vestigii: apendicele testicular si utriculul
prostatic.
In cazul cametilor 44XX, datorita faptului ca ductul mezonefrotic are o evolutie egala
la ambele sexe, la sexul feminin se va diferentia in labii mari/mici, clitoris si partial in vagin.
19. Dezvoltarea cailor genitale masculine si a prostatei

malformatii
Tesutul fetal elaboreaza o substanta nesteroida care va influenta cresterea si
diferentierea canalelor mezonefrotic si paramezonefrotic in sensul evolutiei sau involutiei.
La sexul masculin, sub influenta hormonilor androgeni, din canalul Wolff vor avea loc
cresterea penisului, formarea uretrei peniene, fuzionarea tuberculilor scrotali, formarea
prostatei si a glandelor seminale.
Canalul paramezonefrotic, involuand, va ramane ca vestigii: apendicele testicular si
utriculul prostatic.
Dezvoltarea prostatei
Glanda sexuala secundara masculina, importanta in fiziologia aparatului sexual
masculin, se dezvolta din muguri ai epiteliului ce inveleste partea falica a sinusului
urogenital, unde, cranial si caudal de locul de intrare a conductului ce va deveni uretra
prostatica(cale comuna urogenitala).
Prostata va fi alcatuita din:
a. Tesut glandular
b. Stroma conjunctivo-vasculara
Tesutul glandular se dezvolta de timpuriu(saptamana 11). Initial apar multi(cca 60) de
muguri epiteliali, care initial sunt dezordonati, apoi grupati in 5 mase distincte ce in
dezvoltare vor da nastere lobilor prostatici.
24
Mugurii epiteliali sunt plini initial, apoi se tunelizeaza si dau nastere prima oara la 2 lobi
laterali situati de o parte si de alta a canalelor deferente, apoi din populatia de muguri
epiteliali se va organiza lobul intermediar situat in peretele rectal al sinusului urogenital,
cranial de canalul deferent in raport cu trigonul vezical.
Pe fata pelvina a septului urogenital se dezvolta un lobul mai mic, cu aspect de comisura
anterioara, cu rol de a acoperi ventral uretra prostatica. Astfel, mugurii epiteliali organizati
in lobi vor schita prostata care inglobeaza in totalitate uretra(calea comuna urogenitala).
Dupa schitarea prostatei, glanda are o evolutie extrem de lenta, pana la pubertate cand
evolueaza exploziv.
Stroma glandulara ca tot ce inseamna tesut conjunctiv/stroma ia nastere din
mezenchim. Mezenchimul va inconjura lobii si tubii prostatici, dand nastere unui tesut
conjunctivo-muscular, care, structural, patrunde intre lobii prostatici.
Prin dezvoltarea initial lenta, in final exploziva a mugurilor prostatici, acestia iau in
cap(sau imping) tunica musculara circulara a sinusului urogenital, dand nastere periprostatic
a capsulei acesteia.
In interior, evolutiv, pana la pubertate se gaseste un tesut colagenos, care odata cu
dezvoltarea exploziva a tesutului glandular in interiorul prostatei, regreseaza.
Dupa 50 de ani, tesutul glandular si muscular este inlocuit din nou de tesut colagenos,
care, este transformat apoi in tesut sclero-reticular, ce poate sa dea patologia prostatei =
adenom sau tumori maligne.
Malformatii:
Testicul
- Agenezia testiculara = lipsa testicului ce poate fi uni/bilaterala; Monorhidie(intr-o
parte); Anorhidie(ambele parti)
- Testicule multiple(poliorhidie). In general tot ce e in plus se poate maligniza
- Testicule fuzionate(sinorhidie).
- Ectopia testiculara(criptorhidia) -> Testicul necoborat(fiziologic) in primele luni de
viata, patologic mai tarziu, deoarece devine nefunctional. Se poate deezvolta si in
alta parte, precum la nivelul mm. Oblic extern, poate sa ajunga in trigonul femural,
poate sa fie de partea opusa(ectopie incrucisata) sau in coborare sa se situeze dorsal
de penis.
Organe externe(barbat)
- Epispadias = Penis rudimentar; Santul uretral si deschiderea uretrei pe fata dorsala a
penisului insotita de extrofia de vezica urinara(sub piele). Putem intalni si la femeie
asemanator cand uretra se deschide pe fata dorsala a clitorisului.
- Hipospadias = Orificiul uretral se gaseste pe fata perineala si care poate fi de grade
diferite: glandular(pe glandul penian), penian(pe lungimea penisului),
peniscrotal(fata inferioara a penisului unde incepe rafeul scrotal) sau scrotal. In
aceste situatii, penisul e curbat cu aspect de chordee.
- Penisul bifid, cand cei 2 tuberculi genitali nu au fuzionat.
- Micropenisul(dezvoltare insuficienta)
25
20. Dezvoltarea cailor genitale feminine malformatii

La sexul feminin, ductele paramezonefrotice dau nastere pricipalelor cai genitale.
Initial, fiecare duct prezinta 3 portiuni:
a. un segment cranial vertical, care comunica cu cavitatea abdominala
b. un segment orizontal care se incruciseaza cu ductul mezonefrotic
c. un segment caudal vertical care fuzioneaza cu segmentul omolog din
partea opusa
Dupa coborarea ovarului, primele 2 segmente formeaza trompa uterina iar
segmentele caudale fuzionate formeaza canalul uterin.
Atunci cand segmentele mijlocii ale ductelor paramezonefrotice se deplaseaza in
directie medio-caudala, crestele urogenitale ajung treptat in plan transversal. Dupa ce
ductele fuzioneaza pe linia mediana, se formeaza o plica pelviana transversala larga care se
extinde intre fetele laterale ale ductelor paramezonefrotice fuzionate si peretii cavitatii
pelviene si este denumita ligamentul larg al uterului.
Trompele uterine sunt situate in marginile superioare ale acestui ligament, iar ovarul
este localizat pe suprafata lui posterioara.
Uterul si ligamentul larg impart cavitatea pelvina in recesul recto-uterin= fundul de
sac Douglas si recesul utero-vezical.
Ductele paramezonefrotice fuzionate dau nastere corpului uterin si colului uterin.
Acestea sunt inconjurate de un strat de tesut mezenchimal care formeaza miometrul si
perimetrul.
La scurt timp dupa ce extremitatea compacta a ductelor paramezonefrotice ajunge la
nivelul sinusului urogenital, din portiunea pelviana a sinusului incep sa se dezvolte 2
proeminente compacte denumite bulbii sino-vaginali. Acestia se dezvolta si formeaza o
placa vaginala compacta.
Proliferarea celulelor continua la capatul cranial al placii, astfel incat distanta dintre
uter si sinusul urogenital creste.
Prelungirile vaginale situate in jurul uterului, denumite fornixuri vaginale, au origine
paramezonefrotica. Astfel, vaginul are origine dubla, portiunea superioara fiind derivata din
canalul uterin si portiunea inferioara din sinusul urogenital.
Lumenul vaginului ramane separat de lumenul sinusului urogenital printr-o lama
tisulara subtire= himen care este alcatuita din celule vaginale.
Malformatii:
Duplicatiile uterine: cauzate de absenta fuziunii ductelor paramezonferotice intr-o
anumita regiune sau pe intregul traiect al liniei mediane. In formele extreme, uterul este
complet dedublat. Una dintre malformatiile relativ frecvente este uterul dublu, in care
uterul prezinta 2 coluri uterine care patrund intr-un vagin comun.
In cazurile cu atrezie completa sau partiala a unuia dintre ductele
paramezonefrotice, ductul rudimentar apare sub forma unui apendice la nivelul structurii cu
dezvoltare normala. Daca atrezia afecteaza ambele parti, atunci se produce atrezie de col
uterin.
Daca bulbii sino-vaginali nu fuzioneaza sau nu se dezvolta deloc, consecinta este un
vagin dublu, respectiv atrezie vaginala.
26
21. Stadiul indiferent in dezvoltarea gonadelor

Particularitatea dezvoltarii aparatului genital este etapa indiferenta in care sexul nu este
evidentiat pana in saptamana 5-6 IU, cand putem sa-l diferentiem doar din punct de vedere
genetic(cariotip).
In aceste saptamani, embrionul poseda toate formatiunile necesare edificarii ambelor
sexe, dar pana in etapa de care vorbim, embrionul nu si-a stabilit sensul diferentierii, care se
stabileste in momentul in care glandele sexuale incep sa secrete hormoni.
In saptamana 5-6, embrionul de 5-12mm prezinta in partea lui ventro-mediala acolo
unde s-a asezat mezonefrosul doua proeminente longitudinale pe care le numim creste
genitale.
Ele sunt formate dintr-o aglomerare celulara mezenchimala delimitata de epiteliul
celomic.
Pe masura evolutiei, partea caudala se dezvolta in detrimentul portiunii craniale, care
involueaza.
Inca din ziua 24-25(S6 spre S7) in endodermul tavanului sacului vitelin secundar se
diferentiaza celulele germinale primordiale. Aceste celule vor migra prin mezenterul dorsal
al intestinului primitiv si formeaza cordoanele gonadale. De aici, iau nastere celulele
suse(celulele cap de serie = ovogonii si spermatogonii) cu rol inductor in diferentierea
gonadelor.
Daca in migratie, aceste celule nu ajung la creasta gonadala, nu se vor mai forma
gonadele.
Aceasta fiind etapa indiferenta in care s-a vazut rolul inductor al celulelor suse si
formarea schitei gonadale, se observa ca fiecare gonada primara va avea o corticala si o
medulara.
La embrionul cu formula 44XX corticala se va diferentia in ovar, iar medulara va
degenera, pe cand la embrionul cu formula 44XY, medulara va forma testiculul, iar corticala
degenereaza.
Elementul inductor definitiv este cromozomul Y. El, imprima transformarea medularei
gonadei in testicul si odata cu aceasta inductie, incep sa se formeze si tubii seminiferi.
Daca inductia cromozomului Y nu exista, atunci diferentierea gonadei merge spre ovar.
La barbat, gonada va determina si diferentierea tubilor organelor genitale interne,
precum si diferentierea organelor genitale externe.
La femeie, diferentierea gonadala nu depinde de estrogeni. Aceasta diferentiere
necesitand prezenta ambilor cromozomi XX, lipsa = X0 fiind sindromul Turner.
Dupa diferentierea gonadei primitive urmeaza separarea gonadei de mezonefros,
separarea are loc prin prezenta a doua santuri longitudinale, peste care se reflecta seroasa
care acopera mezonefrosul, rezultand mezoul genital.
27
22. Dezvoltarea testiculului.

Diferentierea testiculului
Incepe de timpuriu(S5) pana S12 si este sub influenta mesajului genetic purtat de
cromozomul Y ce va influenta celule germinale, diferentiind creasta gonadala in testicul.
Cordoanele gonadale primare din structura testiculului vor prolifera in zona
medulara a gonadei, luand denumirea de cordoane testiculare definitive, din care se
dezvolta tubii seminiferi.
La nivelul tubilor seminiferi, apar si se dezvolta celulele Sertoli. Aceste celule
realizeaza cordoane, care in saptamana a 7-a prin anastomoza in medulara organului va da
nastere tubilor contorti si in profunzime, tubilor drepti testiculari.
Mezenchimul are si el rol in dezvoltarea testiculului:
Da nastere septurilor conjunctive dintre tubii testiculari, mediastinului testicular si
albugineei testiculare(tunica externa)
Toate aceste elemente mezenchimatoase duc la divizarea testiculului in lobuli.
Pana la varsta de 7-8 ani, tubii seminiferi sunt plini, continand celule Sertoli si celule
germinale. In interiorul gonadei apar din mezenchim, celule Leydig, care sunt de 2 feluri:
- Primare(sau Leydig 1) -> Celule endocrine cu activitate secretorie(incepand cu
saptamana a 9-a), functionand ca celule endocrine, inaintea aparitiei
hipotalamusului sub influenta gonadotropinelor placentare. Aceste celule vor
evolua intre saptamanile 8-24, pastrandu-si rolul morfogenetic. Odata cu aparitia
secretiei endocrine(testosteronului), acesta va induce si diferentierea organelor
genitale externe.
- Leydig 2 -> apar la pubertate. Rolul lor este in dezvoltarea si maturarea
caracterelor sexuale.
De mentionat ca celulele Sertoli aparute de timpuriu, contin o proteina MIF(Factor
inhibitor Mullerian) cu rol de involutie asupra canalului paramezonefrotic.
Este admis ca rolul lor important ramane cel nutritiv, facilitand transportul
substantelor nutritive si a hormonilor la nivelul celulelor germinale.
Odata format, testicul sufera si el un proces de coborare(descensus testis).
23. Dezvoltarea ovarului.

Dezvoltarea ovarului
Diferentierea ovarului este mai tardiva fata de testicul(cam saptamana a 10-a pana in
luna a 3-a) si incepand de la 8-9 saptamani are loc o proliferare celulara in:
a. Cordoane celulare primare
b. Cordoane celulare definitive(sau corticale)
Prima categorie(a): Cordoanele celulare primare vor primi celulele germinative care le
colonizeaza(gonocitele). Aceste cordoane celulare vor fi divizate apoi prin invazia
mezenchimului si apar in corticala ovarului Rete Ovari rudimentara(reteaua ovariana
28
rudimentara). Este o schita a ovarului definitiv, dar dispare in evolutie, ramanand numai
resturi celulare in hilul ovarului.
Pentru ca mezenchimul care a invadat aceste creste este vascularizat, in evolutie, in
locul acestor cordoane va aparea regiunea medulara a ovarului.
Aceste cordoane, deci, vor da nastere unui tesut afunctional => medulara.
A doua categorie(b): In luna a 3-a, epiteliul germinativ celomic progreseaza si formeaza
cordoane celulare definitive(numite cordoane corticale ale lui Valentin-Phluge) in care vor
ajunge celulele germinale numite gonocite.
Aceste cordoane celulare corticale definitive, in saptamana 16 se vor fragmenta, astfel
iau nastere foliculii primordiali, care se vor dezvolta initial ca apoi sa intre intr-o faza de
asteptare si sa-si reia actiunea la pubertate.
Initial, stimularea ovarului fetal este realizat de gonadotropinele materne placentare.
Ovogoniile ca celule primordiale vor suferi si ele o evolutie pana la nastere, cand isi
inceteaza actiunea, ramanand in asteptare aproximativ 2 milioane de ovogonii primare.
Pubertatea va fi aceea care va reactiva procesul.
Initial, ovarul se gaseste pe marginea superioara a pelvisului. Sta acolo pana la
pubertate, urmand un proces de descensus in cavitatea pelvina. De asemenea, odata cu
asezarea in pelvis, sufera un proces de rotatie in axul lung de 90 de grade, astfel:
- Polul inferior se situeaza medial
- Polul superior -> lateral = aproape transversal in cavuum retrouterin.
24. Procesul de descensus al gonadelor- malformatii

Initial, ovarul se gaseste pe marginea superioara a pelvisului. Sta acolo pana la
pubertate, urmand un proces de descensus in cavitatea pelvina. De asemenea, odata cu
asezarea in pelvis, sufera un proces de rotatie in axul lung de 90 de grade, astfel:
- Polul inferior se situeaza medial
- Polul superior -> lateral = aproape transversal in cavuum retrouterin.
Odata format, testicul sufera si el un proces de coborare(descensus testis).
Acest proces are rol in 2 etape succesive:
a. Etapa interna
b. Etapa externa
Etapa interna(a) are loc in cavitatea abdominala, cand, testiculul, organ ovoid, are
polul superior subdiafragmatic. Datorita discrepantei dintre cresterea peretelui abdominal si
cresterea lenta a testiculului, acesta coboara 10 segmente, iar la sfarsitul saptamanii 10 IU,
este si el la limita dintre abdomen si pelvis, dar, spre deosebire de ovar, in contact cu
peretele abdominal anterior.
Etapa externa(b) la sfarsitul lunii a 6-a, testiculul se angajeaza in canalul inghinal pe
care teoretic il strabate in 2-3 zile, astfel ca il gasim la sfarsitul saptamanii a 7-a, la orificiul
inghinal superficial al canalului, de unde, coboara in scrot.
La trecerea testiculului in canalul inghinal, trece si funiculul spermatic, initial la
nastere, testiculul poate fi gasit la orificiul inghinal superficial fiind mobil, atarnat de
29
funiculul spermatic, care fuge la palpare = testicul flotant, ca ulterior sa coboare in scrot,
unde in luna a 3-a ar trebui sa aiba o pozitie definitiva.
Se admite ca pozitia definitiva se stabileste in primul an de viata. Daca este foarte
mobil(flotant) se poate torsiona, ducand la necroza.
Dupa trecerea prin canalul inghinal, ramane canalul peritoneo-vaginal, care face
legatura intre 2 cavitati -> abdominala si scrotala. In mod normal, acest canal trebuie sa se
oblitereze(astupe), obliterarea avand loc in 2 puncte:
1. La nivelul orificiului superficial al canalului(obliterare tardiva)
2. La nivelul portiunii superioare a testiculului in scrot.
Zona cuprinsa intre cele 2 puncte de obliterare = proces funicular al canalului
peritoneo-vaginal.
- Daca nu se inchide, este loc pentru herniile inghinale congenitale.
- Daca se inchide la capatul dinspre testicul si la capatul din canalul inghinal,
poate sa duca la aglomerarea de lichid, care poarta numele de chist de cordon.
- Daca persista si spre partea superioara, spre abdomen, patrunde lichid din
cavitatea abdominala, ceea ce poarta numele de hidrocel congenital.
La nastere exista un hidrocel congenital, care poate sa dispara in primele 3 luni prin
inchiderea acestui canal(el se vindeca spontan).
Cauzele coborarii testiculului sunt hormonale(gonadotropinele si hh. Androgeni)
In luna a 7-a, exista o formatiune numita gubernacul, care e o banda de tesut
mezodermal ce leaga polul inferior al testiculului de scrot.
Initial are o lungime de 10-15cm si se scurteaza pana la 3cm, tragand testiculul si
fixandul de scrot. Acest gubernacul, degenereaza in tesut mucoid, dilata canalul peritoneo-
vaginal, iar testiculul nu mai poate fi sustinut prin greutatea lui si cade in scrot, intervenind
si presa abdominala.
In concluzie, prezenta testiculului in scrot este fiziologica datorata factorilor
locali(perete abdominal/gubernacul/hormoni). Ca sa devina functional(spermatogeneza) are
nevoie de aceasta pozitie scrotala, unde temperatura este mai mica cu 2-3 grade decat cea
abdominala.
Ectopia testiculara prin ramanerea testiculului in cavitatea abdominala duce la
pierderea functiei si malignizare.
25. Formarea organelor genitale externe -malformatii.

La sexul masculin se realizeaza sub influenta hormonilor androgeni secretati de
testiculele fetale si se caracterizeaza prin alungirea rapida a tuberculului genital= falus.
Falusul tractioneaza plicile uretrale catre anterior astfel incat acestea formeaza
peretii laterali ai santului uretral.
Plicile urogenitale fuzioneaza dand nastere uretrei spongioase.
Tuberculii labio-scrotali cresc caudal, se apropie unul de altul formand fiecare din
scrot, jumatati care fuzioneaza si raman despartite prin septul scrotal.
30
La nivelul varfului glandului o proliferare glandulara= placa glandulara patrunde in

gland si intampina uretra peniana. Prin degenerarea acestei placi si fuzionarea cu uretra
peniana, este completa uretra masculina.
Epiteliul de suprafata de la nivelul glandului trimite un sept circular care va degenera
separand glandul de preputiu.
Corpii cavernosi si cel spongios se diferentiaza din mezenchimul glandului si penisului
sub forma a 2 cordoane celulare, definitivandu-se prin dilatarea vaselor capilare din corpul
penisului.
La sexul feminin, initial tuberculul genital creste repede urmand ca acesta activitate
sa scada repede, ceea ce duce la formarea clitorisului.
Plicile urogenitale devenite labii mici, fuzioneaza posterior si dau nastere fraului
labiilor mici in care se dezvolta bulbii vestibulari.
Tuberculii labio-scrotali ce devin labii mari, fuzioneaza anterior si posterior formand
comisura labiala posterioara si anterioara.
Malformatii:
Sindromul Klinefelter: indivizii afectati au cariotipul 47, XXY si prezinta infertilitate,
ginecomastie, diferite grade de maturare sexuala incompleta si uneori hipoandrogenism.
Cauza este reprezentata de obicei de non-disjunctia perechii XX de cromozomi omologi.
Disgenezia gonadala: se constata absenta ovocitelor, iar ovarele nu sunt functionale.
Indivizii sunt de sex feminin insa cariotipul este variabil si poate fi chiar XY.
Hermafrodism: indivizii prezinta caracteristici ale ambelor sexe, avand atat tesut
testicular cat si ovarian, tesututir care de obicei se asociaza si formeaza organe numite
ovotestis. In majoritatea cazurilor, cariotipul este 46 XX iar uterul este prezent.
Pseudohermafrodism: sexul genotipic este mascat de aspectul fenotipic care este
similar sexului opus. Atunci cand individul prezinta testicule, este vorba despre
pseudohermafrodism masculin iar cand sunt prezente ovarele, este vorba despre
pseudohermafrodism feminin.
Sindromul de feminizare testiculara: intalnit la pacientii cu cariotip 46 XY, insa care
au fenotip caracteristic pentru o persoana normala de sex feminin. Aceasta anomalie se
datoreaza absentei receptorilor pentru androgeni sau incapacitatii tesuturilor de a raspunde
la actiunea complexelor receptor-dihidrotestosteron.
26. Evolutia venelor viteline in dezvoltarea sistemului port

Venele viteline aduc sange la ficat(septul transvers cu mugurele hepatic). Ajungand la
septul transvers, situate de o parte si de alta a duodenului(intestinului cefalic) dau ramuri
mugurelui hepatic situat in septul transvers.
In saptamana a 4-a, din aceste ramuri, ia nastere o retea de sinusoide intrahepatice, iar
restul venelor viteline se atrofiaza supra si infrahepatic.
Ulterior, lobul hepatic drept se dezvolta mai mult, ingloband venele viteline in structura
sa, in detrimentul lobului hepatic stang care ramane in urma.
31
Prin regresia venelor viteline, in special a celor stangi, va urma si o regresie a sinusului
cardiac, la nivelul cornului lui stang a sinusului cardiac.
In final, TOT sangele hepatic, va fi drenat spre o vena comuna hepatica, care se situeaza
in locul venei viteline drepte suprahepatice si care, se continua cu vena cava inferioara.
Exista o etapa, in care, la embrionul de 5mm, venele viteline sunt anastomozate intre
ele, si anume:
- Prima anastomoza se numeste intrahepatica si preintestinala si se gaseste intre
vasele viteline de ambele parti, anterior de duoden.
- A doua anastomoza este imediat subhepatica si retrointestinala
- A treia este subhepatica si preintestinala
Restul se atrofiaza.
Dintre aceste anastomoze raman si legaturi longitudinale, astfel, intre anastomoza I si II
exista o legatura in partea dreapta; Intre II si III in stanga apare o alta legatura, iar restul
dispar.
De la prima anastomoza porneste un canal ce aduna sangele venos din capsula hepatica,
tributar venei hepatice comune, deci sistemului venos cav inferior.
Tot ce a ramas dintre aceste anastomoze(in forma de S) = Originea sistemului port.
Astfel, prin deplasarea ansei ombilicale spre dreapta, originea sistemului port se va situa
retroperitoneal.
Din aceasta portiune de origine a venei porte, vor lua nastere:
- Portiunea de vena porta situata in ligamentul gastro-hepatic(omentul mic, pedicul
hepatic)
- Portiunea din vena porta situata retroduodenal si retropancreatic
- Portiunea trunchiului splenomezaraic, format prin unirea venei mezenterice
inferioare cu vena splenica, de-a lungul fetei posterioare a pancreasului.
27. Formarea ligamentelor ficatului

Odata cu cresterea ficatului, peritoneul embrionar sufera si el transformari, luand
nastere ligamentele ficatului, dupa cum urmeaza:
Ficatul voluminos proemina in septul transvers, apoi proemina intre foitele
mezogastrului ventral, ducand la formarea ligamentului falciform si ligamentului gastro-
hepatic.
O parte a ficatului voluminos ramane in contact cu diafragmul prin aderenta la diafragm,
aparand portiunea extraperitoneala a ficatului numita PARS AFFIXA sau Area nuda.
Delimitarea acestei regiuni se face prin modficarea peritoneului primitiv in ligamentul
coronar, care se reflecta prin doua foite: superioara si inferioara la extremitatile
ligamentului coronar, aparand ligamentele triunghiulare(drept si stang) ce ancoreaza
ficatul de diafragm, lasand si o portiune libera a lor spre cavitatea peritoneala.
28. Anastomoza porto cava esofagiana. Implicatii clinice

Anastomoza porto-cava esofagiana
32
Este reprezentata de anastomoza sistuata la nivelul mucoasei portiunii superioae a

esofagului abdominal. Plexurile venoase la nivelul esofagului se afla in special in
submucoasa.
De la nivelul esofagului toracic sangele dreneaza prin vv esofagiene->azygos-> vena
cava superioara
De la nivelul esofagului adbominal, sangele dreneaza spre v gastrica stanga -> v porta
Intre ele exista o anastomoza( vv. In palisada) descrise de Canvalha, situate
superficial de musculara mucoasei.
In hipertensiune portala (produsa de ciroza hepatica), sangele va circula hepatofug
spre v gastrica stanga->vv in palisada -> vv esofagiene ->v. azygos->vena cava superioara
Aceste anastomoze cresc in volum si astefel apar varicele esofagiene
Datorita trazitului alimentar si a rezistentei scazute a peretelui-> varicele se pot rupe
=> hemoragii importante,reprezentand 30-40% cauze de deces la pacientii cu ciroza
hepatica
Tratamentul consta in oprirea hemoragiei, bandarea sau scleroterapia varicelor
esofagiene, realizarea unor snturi porto-cave(spleno-renal: dupa splenomegalie, sunt
intrahepatic: intre vena porta si de obicei vena hepatica dreapta,), transplantul hepatic.
29. Anastomoze porto cave parietale. Vene porte accesorii.

Implicatii Clinice
Anastomoze porto-cave parietale
Vene porte accesorii-sunt vene care ajung la nivelul ficatului si se recapilarizeaza la
acest nivel, unindu-se cu vena porta sau cu ramuri ale acesteia. Au fosst clasificate de
Sappey in 5 categorii: paraombilical, ligamentul falciform, omentul mic, bilio-hepatic si aria
nuda. Cele mai importante sunt venele paraombilicale si venele ligamentului falciform.
Venele paraombilicale sunt vene care circula in jurul ligamentului rotund al ficatului
si se intind de la peretele abdominal paraombilical pana la ramura stanga a venei porte. La
nivelul peretelui abdominal se anastomozeaza cu ramuri din vena epigastrica superioara si
afluenti ai venei epigastrice superficiale. In hipertensiunea portala sangele circula dinspre
ficat prin aceste vene spre peretele abdominal, anastomozele se dilata si la nivelul
tegumentului periombilical pot fi vizibile sub forma unor cordoane groase subcutanate cu
directie radiala de la nivelul ombilicului (aspect de cap de meduza).
Venele ligamentului falciform sunt situate in grosimea acestuia si fac legatura intre
diafragm si ramura stanga a venei porte. Ele sunt
vena superioara a lui Sappey care aduce sangele din portiunea superioara a ligamentului
falciform; la nivelul diaragmului se anastomozeaza cu vena epigastrica superioara si
respectiv
vena inferioara a lui Sappey care aduce sange din portiunea inferioara si anterioara a
ligamentului falciform, apoi ocoleste ligamentul rotund si se anastomozeaza cu vena
epigastrica inferioara.
33
In hipertensiunea portala, calibrul anastomozelor cu venele epigastrice creste dar

datorita volumului mic de sange, implicatiile clinice sunt de obicei mai putin importante.
In ceea ce priveste venele porte accesorii de la nivelul omentului mic( sangele circula
intre stomac si ficat) precum si cele dintre vezica biliara si ficat sangele circula intre structuri
ce dreneaza tot in sistemul port. Astfel, in cadrul hipertensiunii portale din ciroza hepatica
nu apare o crestere de volum a acestor cai.
Venele porte accesorii de la nivelul ariei nuda intra in categoria anastomozelor
porto-cave retroperitoneale. In cadrul unui obstacol prehepatic la nivelul venei porte dar
fara modificari la nivelul ficatului, prin aceste vene porte accesorii poate sa ajunga sange la
ficat si sa asigure in continuare perfuzia acestuia, caz in care toate cele 5 categorii de vene
porte accesorii se dilata.
30. Anastomoza porto-cava rectala. Plexuri hemoroidale. Implicatii

Clinice
Anastomoza porto-cava rectala
Vascularizatia rectului provine din : artera rectala superioara- ramura terminala din
artera mezenterica inferioara, artera rectala mijlocie si inferioara sunt ramuri din artera
iliaca inerna.
Drenajul venos se va realiza de 2 plexuri venoase principale:plexul rectal
(hemoroidal) intern, situat in submucoasa rectului si plexul rectal extern situat in jurul
sfincterului anal extern. Intre cele 2 sisteme exista anastomoze numeroase.
Plexul venos hemoroidal intern este impartit de linia pectinata in:
Parte superioara, care dreneaza in vena mezenterica inferioara
Parte inferioara, care dreneaza in vena iliaca interna
Continuitatea venelor din plexul hemoroidal intern realizeaza o anastomoza porto-
cava viscerala, care in mod obisnuit, nu este eficienta hemodinamic.
Plexul venos extern perimuscular dreneaza sangele spre vena rectala inferioara
(afluent al venei rusinoase interne), spre vena rectala medie (afluent al venei iliace interne)
si ascendent, spre vena rectala superioara.
Intre portiunea subcutanata a sfincterului anal extern si pielea perianala exista o
retea venoasa cu aspect plexiform numita plex venos hemeroidal superficial subcutanat.
In hipertensiunea portala sangele din sistemul port are tendinta de a circula
retrograd spre vena rectala superioara-> anastomoze-> venele rectala inferioara si mijlocie-
> vena cava inferioara.
Cresterea de volum a a anastomozelor duce la aparitia varicelor rectale(diferit de
hemeroizi care apar prin prolapsul plexurilor venoase). Varicele rectale la randul lor se pot
rupe si poate sa apara hemoragie evidentiata ca rectoragie(eliminare de sange proaspat).
Sunt mai putin periculoase decat in cazul rupturii varicelor esofagiene datorita sunt mai
superficiale si mai usor de abordat, prezentarea este mai rapida, volumul anastomozelor
este mai mare astfel ca este posibila suntarea circulatiei hepatice de catre o cantitate mai
34
mare de sange fara o dilatare atat de mare a acestor anastomoze. Tratamentul consta in
oprirea sangerarii.
31. Lanturile simpatice lombare si sacrale

Lantul simpatic paravertebral lombar
Este in continuarea lantului simpatic toracal si se continua cu cel sacral. Se intinde de
la diafragm pana la linia arbitrara ce trece prin promontoriu.
La nivelul diafragmului se situeaza intre pilierul diafragmatic respectiv si arcada mm.
Psoas sau ligamentul arcuat medial.
Este o formatiune pereche cu traseu oblic, dinspre superior spre inferior. Fiind
retroperitoneal primar, raporturile se fac cu organele retroperitoneale fara interpunerea
peritoneului sau prin interpunerea acestuia.
Astfel, lantul simpatic din dreapta vine in raport cu VCI prin intermediul peritoneului
parietal posterior, care face aici un sant si in stanga cu aorta abdominala descendenta si cu
vasele mezenterice inferioare.
Ambele lanturi mai vin in raport cu vasele renale, suprarenale si gonadale. Fiecare
lant simpatic se sprijina(raport posterior) pe procesele costiforme lombare si pe marginea
mediala a mm. Psoas.
Ca raporturi laterale mai la distanta sunt:
- Ureterele in ambele parti
- Marginea mediala a rinichilor
- In stanga, arcul vascular al lui Treiz(incrucisarea retroperitoneala dintre artera
colica stanga si vena mezenterica inferioara).
Alcatuirea lantului simpatic
Patru perechi de ganglioni uniti prin fibre interganglionare. Aferentele acestor
ganglioni se numesc fibre preganglionare.
Originea e in coarnele laterale ale maduvei spinarii toraco-lombare in coloana
intermedio-laterala prin radacina anterioara a nervului spinal si mai departe prin ramura
comunicanta alba.
sinapsa se realizeaza in ganglionii paravertebrali.
Eferentele sunt fibrele postganglionare, care au urmatoarele cai:
- Nn. Splanhnici lombari, care vor deveni lombari ai plexului hipogastric ce se
distribuie viscerelor pelvine
- Ramuri vasculare cu rol vasomotor
- Ramuri somatice ca ramuri comunicante cenusii cu traseu recurent in nervul
spinal si care se alatura nervilor spinali lombari, asigurand inervatia vegetativa a
membrului inferior.
- Fibre cu rol pilomotor
- Fibre cu rol secretor pentru glandele sebacee si sudoripare regionale
35
Lantul simpatic paravertebral sacral

Continua in pelvis lantul simpatic lombar, este format si el din 4-5 ganglioni uniti prin
fibre interganglionare, urmeaza traiectul descendent spre medial si se unesc cu cel de parte
opusa precoccigian in ganglionul WALTER.
Situatia este retroperitoneala pe fata pelvina a sacrului, medial de gaurile sacrale
pelvine(sau anterioare) intre vasele sacrale laterale, ramuri din hipogastrica si vasele sacrale
medii, ram din aorta, posterior de ampula rectala.
Aferente: Fibrele preganglionare pornesc din maduva lombara L1-L2, coarne
laterale, coloana intermedio-laterala pe calea fibrelor comunicante albe.
Sinapsa in ganglionii paravertebrali sacrali
Eferente:
- Fibrele postganglionare pot deveni aferente ale plexului hipogastric cu distributie
spre viscerele pelvine pentru organele perineale, erectile si pentru regiunea
anorectala pe calea nervului rusinos.
- Prin ramurile comunicante cenusii se alatura nervilor spinali sacrali asigurand
inervatia vegetativa a regiunii fesiere si membrului inferior.
- Fibre vasomotorii.
- Fibre pilomotorii.
- Fibre cu rol secretor pentru glandele sudoripare, sebacee regionale.
32. Spatiul retroperitoneal - delimitare, continut

Spatiul retroperitoneal este curpins intre peretele posterior al abdomenului si
peritoneul parietal posterior.
In acest spatiu se afla organele:
- Primitiv retroperitoneale: rinichii, glandele suprarenale, ureterele, aorta abdominala
cu ramurile ei viscerale si parietale, vena cava inferioara si afluentii ei, noduli
limfatici, lantul simpatic latero-vertebral si plexurile nervoase autonome
- Secundar retroperitoneale: duodenul (cu exceptia partii initiale a duodenului
superior), capul si corpul pancreasului, colonul ascendent, colonul descendent.
Tesutul conjunctiv lax din spatiul retroperitoneal formeaza fascia retroperitoneala,
numita clasic fascia uro-genitala.
33. Aorta abdominala - limite, raporturi, ramuri

Aorta abdominala descendenta
Este un ram important al spatiului retroperitoneal care continua descendent aorta
toracala, intinzandu-se de la hiatusul diafragmatic al aortei pana in dreptul discului
intervertebral L4-L5, loc in care se imparte in 2 ramuri divergente = arterele iliace comune,
iar in unghiul termino-aortic format de arterele iliace comune(AIC) coboara ca bisectoare a
unghiului, artera sacrala medie ce pare ar continua traseul aortei abdominale.
Topografia aortei abdominale
Se gaseste anterior si putin lateral de corpurile vertebrale, fiind flancata in partea
dreapta de vena cava inferioara, in care sangele curge in sens invers.
36
Raporturile aortei sunt simple, fiind retroperitoneala, vine in raport cu organele

regionale si putem sa divizam raporturile in spatiul supramezocolic si inframezocolic.
In spatiul supramezocolic aorta vine in raport cu ganglionii plexului celiac, si anume
ganglionul semilunar drept situat inter-aortico-cav si ganglionul semilunar stang situat pre
si latero-aortic spre flancul stang.
De asemenea in supramezocolic vine in raport cu elementele trunchiului
celiac(gastrica stanga, hepatica comuna, splenica), care se indeparteaza de aorta mergand
spre organul respectiv pe care il deservesc.
De asemenea, in acest etaj vom mai avea raporturi anterioare cu bursa omentala si
omentul mic.
In spatiul inframezocolic, aorta descendenta este incrucisata de corpul pancreasului,
duodenul 3(= orizontal), vena renala stanga(aorta formeaza cu artera mezenterica
superioara pensa aortico-mezenterica prin care trec: procesul uncinat al pancreasului,
duodenul 3 si vena renala stanga).
De asemenea, este incrucisata de radacina mezenterului cu vasele mezenterice
superioare prin intermediul acestuia venind in raport cu ansele intestinului subtire.
Pe flancul stang al coloanei vertebrale, se gaseste lantul simpatic lombar stang, care-
si trimite fibre spre plexurile vegetative abdomino-pelvine.
Este un organ palpabil numai la copii si indivizii slabi, observandu-se la acestia si
pulsul arterei(vibreaza abdomenul).
In cazul in care este o compresiune mare data in patologie de tumori sau fiziologic
de uterul gravid se exercita o compresiune pe aorta care modifica fluxul circulator,
compresiune care este de mai mica importanta comparativ cu compresiunea uterului gravid
pe cava inferioara. E asa-zisul sindrom de cava, compresiune care se exacerbeaza pe pozitia
gravidei pe masa de operatie si care e foarte importanta deoarece intoarcerea venoasa spre
cordul drept e periclitata.
Ramuri
a. Ramuri parietale din care fac parte:
A1. Artera frenica inferioara
A2. Arterele lombare
A3. Artera sacrala medie
b. Ramuri viscerale din care fac parte:
B1. Trunchiul celiac
B2. Artera mezenterica superioara
B3. Artera suprarenala medie
B4. Artera renala
B5. Arterele spermatice(testiculara sau ovariana)
B6. Artera mezenterica inferioara
37
Ramurile parietale
A1. Artera frenica inferioara
Primul ram al aortei abdominale, imediat sub diafragm, este ram simetric ca traseu,
merge peste pilierul respectiv drept sau stang diafragmatic, indreptandu-se spre centrul
tendinos al diafragmei.
Distributia este regionala(pilierul respectiv + centru tendinos), dar si la distanta
pentru ca emite artera suprarenala superioara, ram ce se distribuie glandei omonime,
distribuindu-se fetelor anterioare si posterioare a glandei.
A2. Arterele lombare
Sunt 4 perechi de artere lombare, cu origine din aorta abdominala, de unde se
desprind in unghi de 90 de grade. De la origine, trec peste corpurile vertebrale, cu
mentiunea ca lombarele drepte sunt mai lungi, aorta fiind anterior si la stanga, situandu-se
in final intre vertebre si arcadele mm. Psoas.
Ajungand in dreptul gaurilor intervertebrale, fiecare artera lombara trimite un ram
posterior si un ram anterior.
Ramul anterior continua traseul trunchiului arterei lombare, patrunde intre
fasciculele mm. Patrat lombar si se distribuie mm. lati abdominali.
Ramul posterior are o ramura motorie pentru muschi si o ramura spinala care se
distribuie durei mater si maduvei spinarii regionale, anastomozandu-se cu ramura spinala
anterioara si realizand o anastomoza importanta medulara care deserveste maduva
spinarii(Organ extrem de vascularizat, avand o vascularizatie bogata arteriala si plexuri
venoase importante).
A3. Artera sacrala medie
Este considerata continuarea aortei ca traseu, este bisectoarea unghiului termino-
aortic, coboara pe fata ventrala a vertebrei L5, pe fata ventrala sau pelvina a sacrului si se
termina la nivelul glomusului coccigian.
Pe traseul ei se poate anastomoza cu arterele sacrale laterale ale hipogastricei, dar
cele mai importante ramuri ale ei sub anastomoza sunt arterele lumbares IMAE inferioare,
care se termina in mm. Iliopsoas.
Pe traseul sacral al arterei, isi au originea ramuri transversale care vor patrunde in
gaurile sacrale anterioare.
34. Arterele iliace comune si externe. Artera iliaca interna - limite,

raporturi, ramuri
Artera iliaca comuna
Este ramura divergenta a aortei abdominale, situata in dreptul vertebrei L4-L5, care
urmareste marginea mediala a mm. Psoas in fascia caruia se gaseste nn. Genitofemural,
mergand oblic latero-inferior spre articulatia sacro-iliaca.
La acest nivel, iliaca comuna se imparte in artera iliaca externa ce continua directia
iliacei comune si artera iliaca interna(= hipogastrica) ce are un traseu caudal si medial.
38
Artera iliaca externa continua traseul iliacei comune de la bifurcatia sacro-iliaca

pana la ligamentul inghinal. De aici, ia numele de artera femurala.
Artera iliaca interna este un ram scurt de 3cm care se bifurca in multiple ramuri
pentru peretii pelvisului si viscerele pelvine.
Raporturile iliacei comune:
1. Cu ramurile venoase ce vor forma VCI.
2. Cu ureterul
3. Cu vasele ovariene
Raportul cu venele:
Vena iliaca comuna dreapta se gaseste lateral de artera. Vena iliaca comuna stanga
se gaseste medial de artera.
Raportul cu ureterul:
Ureterul drept incruciseaza arterele iliace la 1,5cm sub bifurcatia iliacei comune, pe
cand in partea stanga, ureterul stang incruciseaza iliaca comuna la 1,5cm deasupra
bifurcatiei. (Legea Luschka)
Raportul cu vasele ovariene:
In traseul vaselor catre ovar, incruciseaza arterele iliace comune alaturandu-se apoi
ramurilor iliace interne.
Artera iliaca externa
Se intinde de la articulatia sacro-iliaca spre ligamentul inghinal. Merge de-a lungul
mm.Psoas(pe marginea mediala a acestuia). Are raport cu femuralul cutanat lateral.
Patrunde sub ligamentul inghinal si aici se interpune ligamentul ileo-pectineu, care
desparte artera de mm. Psoas, moment in care devine femurala.
In ceea ce priveste raportul cu vena iliaca externa, aceasta este initial posterior de
artera, apoi medial.
Atat artera cat si vena, cat si vasele limfatice si ganglionii sateliti, se gasesc
subperitoneal.
Alte raporturi:
- In ambele parti cu ductul deferent(la barbat), in ambele parti cu ovarul(= fosa
ovariana la nulipare).
- In dreapta cu apendicele vermiform
- In stanga cu mezosigmoidul
Ramuri:
1. Artera circumflexa iliaca profunda.
Merge paralel cu lig. Inghinal, urcand pe spina iliaca antero-superioara, unde se divide
in:
- Un ram ascendent ce merge in interstitiul dintre mm. Transvers abdominal si mm.
Oblic intern(distribuindu-se acestora)
- Un ram anastomotic pentru ramura iliaca a arterelor ileolombare.
2. Artera epigastrica inferioara.
39
Vine in raport cu orificiul inghinal profund al canalului inghinal, facand o plica

preperitoneal = plica ombilicala laterala(prin reflectarea peritoneului).
Se imparte in urmatoarele ramuri:
- Aa. Cremasteriana, intalnita la vascularizatia testiculului
- Aa. Ligamentului rotund al uterului
- Un trunchi comun din care porneste un ram pubic ce se anastomozeaza cu acelasi
ram din partea opusa posterior de adminiculum liniei albe si un ram obturator, care
realizeaza o anastomoza importanta cu un ram din artera obturatoare, anastomoza
numita Corona mortis ce poate fi lezata in interventiile chirurgicale pentru hernia
femurala.
Dupa ce a emis ramurile enumerate, in continuare, urca posterior de mm. Drept
abdominal, initial in afara tecii dreptului abdominal, apoi, patrunde pe sub arcada Douglas
in teaca dreptului abdominal, pe fata posterioara a muschiului si se anastomozeaza prin
inosculatie(= cap la cap) cu artera epigastrica superioara, ram din toracica
interna(subclavie).
Artera iliaca interna(Hipogastrica)
Diviziune medio-caudala a arterei iliace comune cu lungime de 3cm, acoperita de
peritoneu.
Ca traseu, de la marginea mm. Psoas spre mm. Levator ani. Este insotita de vena
omonima situata posterior de artera.
Ramuri:
A. Ramuri parietale(pentru peretele pelvisului)
a. Artera Ileo-lombara
b. Artera Sacrala laterala
c. Artera obturatoare
d. Artera fesiera superioara
e. Artera fesiera inferioara
B. Ramuri viscerale(pentru viscerele pelvisului)
a. Artera ombilicala
b. Artera vezicala inferioara
c. Artera deferentiala(sau uterina la femeie)
d. Artera rectala medie
e. Artera rusinoasa interna
Impartirea clasica se face in 2 trunchiuri:
- Trunchiul posterior, numai parietal, format din aa. Iliolombara, sacrala laterala,
fesiera superioara
- Trunchiul anterior pentru restul(care sunt si parietale si viscerale)
40
35. Artera rusinoasa interna si nervul rusinos.

Nervul rusinos si plexul rusios
E anexa a plexului sacral. Originea in nervii sacrali S4 cu conexiuni S5 si S3. Astfel,
putem sa spunem ca este situat intre plexul sacral si coccigian, deoarece se uneste cu plexul
sacral prin anastomoza S3 si cu plexul coccigian prin anastomoza S5.
Topografic e in prelungirea plexului sacral, anterior de fibrele posterioare ale mm.
Levator ani si mm. Ischiococcigian.
Posterior de vasele sacrale laterale.
Ramurile:
- Musculare pentru Levator ani si Ischiococcigian
- Viscerale pentru viscerele pelvine: Rect si vezica urinara la barbat, ducand la
formarea nervilor hemoroidali medii(sau rectali medii) si vezical inferior; La
femeie, cu distributie spre rect, vezica urinara si vagina(nn.Vaginali).
Nn. Rusinos intern
Este ramura terminala a plexului rusinos. Iese din pelvis prin orificiul infrapiriform,
formand cu vasele rusinoase interne un MNV.
Inconjura spina ischiadica, patrunde in fosa ischio-rectala pe fata laterala a ei, unde
fascia mm. Obturator intern se dedubleaza formand canalul ALCOCK.
In fosa ischio-rectala da nastere nn. Hemoroidal inferior, ce se distribuie mm.
Sfincter anal extern si tegumentului perineului prin nn. Perineal.
Nn. Perineal e continuarea nn. Rusinos intern, da fibre motorii pentru mm.
perineului:
- Mm. transvers superficial al perineului
- Mm. transvers profundal perineului
- Mm. ischiocavernos
- Mm. bulbospongios
Dupa aceste ramuri, se divide si in ramuri secundare:
- O ramura superficiala, care merge la tegumentul din perineul anterior(scrot sau
labii mari)
- O ramura profunda, care se distribuie corpilor cavernosi, luand denumirea de nn.
Dorsal al penisului sau nn. Dorsal al clitorisului
Artera rusinoasa interna
Artera pudendala. Important ram al hipogastricei, este un ram profund, ce paraseste
pelvisul prin orificiul infrapiriform, avand medial manuchiul fesier inferior, ischiadicul,
cutanat femural posterior.
Inconjura spina ischiadica, reintra in pelvis prin mica incizura ischiadica si ajunge in fosa
ischio-rectala. Aici, impreuna cu nervul si vena satelita formeaza MNV rusinos intern,
ssituandu-se intr-o dedublare a fasciei muschiului obturator intern numit canal Alcock.
De aici, se distribuie la elementele fosei ischio-rectale si la perineu.
Ca ramuri, da:
41
- Artera rectala inferioara, ce se distribuie portiunii anale a rectului si tegumentului

circum-anal.
- Pentru perineu, strabatand fosa ischio-rectala da ramul perineal si ramul
penian/clitoridian
Artera perineala urmeaza traseul mm. transvers superficial al perineului, se
indreapta spre linia mediana a perineului, de unde face o crosa spre mm. Bulbocavernos.
Vascularizeaza mm. transvers si bulbocavernos si se indreapta spre radacina
clitorisului/penisului.
Din locul unde realizeaza o crosa, emite niste ramuri mai superficiale, anume, la
barbat, arterele scrotale posterioare pentru tegumentul postero-inferior al sacului
scrotal.
La femeie, arterele labiale postereioare, pentru portiunea posterioara, comisurala a
labiilor mari.
Artera peniana la femeie e clitoridiana, fiind continuarea arterei rusinoase interne.
Din aria triunghiului urogenital se imparte in:
- Artera uretrala
- Ramul bulbului uretral
Artera uretrala
Patrunde in mm. Bulbocavernos pana la nivelul bulbului uretrei(bulbului vaginal la
femeie) si ramura bulbului uretral se continua pana la nivelul uretrei membranoase.
Artera peniana/clitoridiana se termina in 2 ramuri:
- Artera profunda a penisului/a clitorisului
- Artera dorsala a penisului/a clitorisului
Important la barbat, aceasta vascularizatie, astfel ca artera profunda a penisului strabate
albugineea corpului cavernos, patrunde pe fata mediala a acestuia, trimite un ram recurent
pe fata dorsala a corpului cavernos si se continua in grosimea corpilor cavernosi,
vascularizandu-i in totalitate.
Artera dorsala a penisului
Strabate ligamentul suspensor al penisului, fiind simetrica , artera se aseaza in santul
dintre cei 2 corpi cavernosi, flancand vena dorsala a penisului, care este unica. Dau ramuri
pentru corpii cavernosi, care strabat albugineea, ajungand pana la coroana glandului unde
se anastomozeaza din arcul anastomotic, plecand ramuri pentru gland si preput.
36. Plexul celiac si plexul aortic. Implicatii clinice

Plexul Solar(sau celiac)
Este cel mai mare plex vegetativ din organism. Este dispus retroperitoneal in dreptul
vertebrelor T12-L2.
Are 3 perechi de ganglioni uniti intre ei si cu aferente si eferente simpatice si
parasimpatice. Aceste perechi de ganglioni sunt situate in apropierea ramurilor importante
ale aortei abdominale:
- Trunchi celiac
42
- Artera mezenterica superioara

- Arterele renale
Ganglionii plexului:
I. Ganglionii semilunari se gasesc de o parte si de alta a trunchiului celiac in
regiunea celiaca a lui Lushka.
Exista un ganglion semilunar drept, inter-aortico-cav si unul stang pre si latero-aortic.
Acesti ganglioni sunt uniti prin fibre interganglionare. Se spune ca ganglionul drept este mai
voluminos.
Aferente: In unghiul intern al ganglionilor vin ramuri parasimpatice din nervul Vag drept
= trunchiul vagal posterior.
In unghiul extern sosesc fibre simpatice din nervul splanhnic mare(T5-T9).
In convexitatea ganglionului sosesc fibre ale nervului splanhnic mic(T9-T10).
Splanhnicii mic si mare contin fibre preganglionare ce ajung la ggl. plexului solar.
O particularitate, in concavitatea ggl. semilunar drept vin fibre ale nn. Frenic drept, care
vor aduce fibre simpatice ale ansei frenico-stelate.
Aferentele ganglionilor vor forma 2 anse nervoase:
- Ansa memorabila Wrisberg(dreapta)
- Ansa Laignel-Lavastiine(stanga)
Distributie:
Pe ramurile trunchiului celiac = eferente, pe calea arterei gastrice stangi, hepatice,
splenice si chiar pe ramul parietal frenic, rezultand plexuri secundare dupa cum urmeaza:
1. Plexul Hepatic format din fibre vegetative ce merg periarterial cu aa. Hepatica
comuna si apoi proprie, cu distributie pentru(in general in zona duodeno-
pilorica):
- Ficat
- Cai biliare
- Vezicula biliara
- Regiunea duodeno-pilorica
Dupa abordarea hilului hepatic il putem diviza in plex hepatic anterior si posterior.
2. Plexul Gastric Filetele merg pe artera gastrica stanga, se numeste coronaro-
stomahic(nomenclatura chirurgicala), unde vor veni si fibre ale nervului vag
stang, inervand vegetativ stomacul.
Din vagul stang pornesc ramuri gastrice anterioare si din vagul drept, ramuri
gastrice posterioare.
3. Plexul Pancreatic Ia nastere din fibrele vegetative ce merg pe calea arterei
splenice.
Plexul pancreatic se va situa atat la nivelul capului pancreasului, cat si corpului si
cozii pancreasului, anastomozandu-se cu plexul hepatic, plexul duodenal derivat din plexul
mezenteric superior si cu plexul aortic (situat inter-mezenteric).
4. Plexul Splenic - Este distributia fibrelor vegetative tot pe calea arterei splenice
pentru splina, stomac, coada pancreasului.
43
5. Plexul frenic Este situat pe calea arterelor frenice inferioare, sunt eferente ale
ganglionilor semilunari, se distribuie diafragmului, esofagului(in portiunea
diafragmatica, vv. Cave inferioare in portiunea diafragmatica si da ramurii
pentru plexul Adrenal(al glandei suprarenale).
II. Ganglionii mezenterici superiori
Se gasesc la originea arterei mezenterice superioare de o parte si de alta a originii ei, in
general 2, uniti prin fibre interganglionare in jurul originii arterei AMS dand aspectul unei
haltere.
Uneori sunt 3-4 ganglioni, situati in jurul originii arterei mezenterice superioare, legati
circular prin fibre interganglionare.
Aferente: Sunt de la ceilalti ganglioni(semilunari) si de la nn. Splanhnic mic.
Cei doi ganglioni vor forma plexul mezenteric superior si se distribuie(eferente)
perivasculari pe ramurile AMS pentru intestin subtire, cec, apendice, colon ascendent,
flexura colica dreapta, 2/3 din colonul transvers(teritoriul AMS).
Distributia poarta numele de plexuri secundare, iar caudal, plexul mezenteric superior
se va continua(da fibre) spre plexurile: Renal, suprarenal, aortic, mezenteric inferior si
spermatic.
III. Ganglionii aortico-renali
Sunt 2, unul pentru fiecare artera renala, situati subarterial, la jumatatea distantei dintre
origine si hilul renal.
Medial de acesti ganglioni se mai gaseste un ganglion vegetativ suplimentar, ganglionul
lui Hirschfeld.
Aferente: De la nervul splanhnic mic si de la nervul Splanhnic inferior(T11). Aduce fibre
simpatice.
Inervatia parasimpatica provine de la ganglionii de deasupra.
Astfel se formeaza plexuri vegetative a caror eferente merg peri si juxtarenal pe calea
arterelor renale pentru:
- Capsula renala
- Hilul renal
- Ramul pielo-ureterale pentru bazinet si ureter precum juxtarenal pentru suprarenala
- Pentru ovar si testicul
De asemenea pornesc fibre pentru ganglionul intermezenteric = aortic si plexul
mezenteric inferior.
37. Plexul hipogastric. Implicatii clinice

Plexul Hipogastric
Este considerat ca legatura intre plexul solar si inervatia organelor pelvine. Primeste
aferente din plexurile: Mezenteric superior, mezenteric inferior, aortic + simpaticul latero-
vertebral lombo-sacral
44
Toate aceste fibre formeaza in regiunea termino-aortica nervul presacrat = plex

hipogastric superior, care coboara peste promontoriu si ajunge in pelvis unde se imparte in
2 ramuri ce poarta numele de nervi hipogastrici(sau splanhnici pelvini).
Traseul acestor nervi este de la sacru pana la pubis pe calea lamelor sacro-recto-
genito-pubiene. Se mai numesc(lamele) parangiul hipogastricei = lama conjunctiva ce
inconjoara artera formand o teaca.
Acesti nervi ce se numesc nn. Hipogastrici sau splanhnici pelvini coboara de-a lungul
arterei hipogastrice(iliace interne) si a ramurilor ei si acolo unde pornesc ramurile viscerale
arteriale se situeaza un ganglion vegetativ. Acest ganglion se numeste Lee Franken-Heuser,
unde se face sinapsa, alcatuind plexul hipogastric inferior, care primeste ca aferente(pe
langa splanhnicii pelvini):
- Parasimpaticul sacrat S2-S4 ce alcatuiesc plexul erector a lui Ecrart.
- Lantul laterovertebral sacrat(tot S2-S4) simpatic.
Acest plex(hipogastric inferior) va trimite plexuri secundare pentru organele pelvine, si
anume:
- La ambele sexe va forma plexul vezical si plexul rectal
Plexul vezical e situat latero-vezical si imbracand vezica urinara(inconjurand) se va
distribui: intravezical, ureteral si uretral.
Ramurile intravezicale se va situa in stratul submucos si muscular al vezicii urinare,
iar la nivelul trigonului vezical, aceste fibre intalnesc ganglioni vegetativi multipli.
Plexul hemoroidal mijlociu(pentru rect), deoarece fibrele merg pe artera rectala medie.
Distributia la rect este pentru peretii si musculatura neteda a rectului, acest plex
anastomozandu-se cu plexul hemoroidal superior.
- La barbat, avem plexul prostatic situat dorso-lateral de prostata cu distributie
pentru prostata, vezicule seminale si ducte deferente.
De mentionat ca de la acest nivel pornesc fibre si spre plexul cavernos.
- La femeie, plexul utero-vaginal care e strans legat de cervixul uterin si de vagina, la
nivelul colului uterin se gaseste un ganglion vegetativ pentru sinapsa, iar la nivelul
uterului, fibrele vegetative patrund in musculatura uterina, distribuindu-se uterului,
vaselor uterine si dand ramuri pentru plexul cavernos al clitorisului.
38. Vena cava inferioara: limite, raporturi, afluenti

Vena cava inferioara
Aduna sangele venos din:
- Membrele inferioare
- Bazin
- Perete abdominal
- Viscere(Ovare sau testicule, rinichi, glande suprarenale, ficat)
Este un vas cu un calibru de 2.5-3cm si o lungime de 22-25cm. Pe traseu are inegalitati,
traseul este dinspre inferior spre superior, inegalitatile se numesc sinusuri CALORI, unul
situat in dreptul varsarii venelor renale si altul in portiunea diafragmatic a VCI.
45
Situatie: retroperitoneal, anterior si la dreapta coloanei vertebrale, flancata pe toata

lungimea ei la stanga de aorta descendenta abdominala.
Originea: In dreptul vertebrelor L4-L5 prin confluarea venelor iliace comune, in unghiul
carora se deschide vena sacrala medie, avand la formare un raport important, incrucisarea
anterioara a arterei iliace comune drepte.
Traiect: Ascendent, trecand prin regiunea abdominala, retroperitoneal subhepatic si
apoi retrohepatic in regiunea diafragmatica in hiatusul VCI in raport cu centrul tendinos al
diafragmei.
Ultima portiune toracala, initial extrapericardica si in final intrapericardic cu deschidere
in atriul drept, deci are o portiune mediastinala.
Raporturi:
Posterior:
- Coloana vertebrala toracolombara
- Mm. Psoas drept
- Lantul simpatic paravertebral drept lombar
- Ramuri lombare parietale drepte ale aortei abdominale
- Artera renala dreapta
- Stalpul drept al diafragmei
Anterior(dinspre origine spre varsare):
- Peritoneul parietal posterior(in general)
- Radacina mezenterului cu vasele mezenterice superioare
- Ansele jejunale prin intermediul peritoneului
- Artera testiculara/ovariana dreapta
- Duodenul III
- Capul pancreasului cu arcada vasculara de la nivelul capului
- Coledocul si artera retroduodenala(merg retropancreatic si apoi in raport cu cava)
- Hiatusul Winslow si vestibulul bursei omentale
- Ficatul Impresiunea VCI
Lateral in dreapta:
- Ureterul drept
- Hilul rinichiului drept
- Duodenul II
- Vasele testiculare/ovarriene drepte
- Ganglioni limfatici
In stanga
- Aorta abdominala
- Ganglioni limfatici
- Ganglion nervos important = Ganglionul celiac stang, care se situeaza inter aortico-
cav
Afluenti
a. Afluenti parietali
46
b. Afluenti viscerali
Afluentii parietali
- Vv. Frenice inferioare
- Vv. Lombare
- Vv. Sacrala medie
Afluentii viscerali
- Vv. Hepatice
- Vv. Renale
- Vv. Spermatice drepte(testiculara/ovariana)
- Vv. Suprarenale
39. Anatomia functionala a ficatului. Implicatii clinice

Ficatul este un organ parenchimatos intraperitoneal, situat in etajul supramezocolic
al cavitatii peritoneale.
Ficatul are rol in formarea si secretia bilei care intervine in procesul de digestie prin
emulsionarea grasimilor.
Sistemul de canale prin care bila este condusa in duoden, constituie caile biliare
extrahepatice.
Pe langa rolul in producerea bilei, ficatul intervine in metabolismul intermediar al
glucidelor, proteinelor si lipidelor, detoxifica organismul transformand unele substante
toxice in compusi nenocivi pe care ii elimina. Sintetizeaza proteine plasmatice printre care si
unii factori ai coagularii.
Rolul atat de complex in cadrul proceselor metabolice este ilustrat si prin situatia
ficatului in cadrul aparatului circulator:
Vascularizatia nutritiva a ficatului este asigurata de artera hepatica, ramura din
trunchiul celiac.
Topografic, i se descriu doua parti: artera hepatica comuna si artera hepatica
proprie, limita dintre cele doua fiind constituita de emergenta arterei gastro-duodenala.
Artera hepatica comuna are traiect retroperitoneal, orizontal si la drepata, paralel cu
marginea superioara a pancreasului.
Trece anterior de pilierul diafragmatic drept, vena cava inferioara si pe flancul stang
al venei porte.
La limita dintre portiunea peritoneala si cea extraperitoneala a duodenului superior,
se desprinde artera gastro-duodenala, iar artera hepatica isi schimba directia devenind
ascendenta si ia numele de artera hepatica proprie.
In traiectul sau din artera hepatica comuna se desprind ramuri colaterale:
- Artera pancreatica medie, care este inconstanta si poate inlocui artera
pancreatica dorsala, participind la vascularizatia capului si corpului pancreasului.
- Artera gastro-duodenala, care trece posterior de duodenul superior, unde da
ramurile care participa la formare arcadelor arteriale ale capului pancreasului si
artera gastro-epiploica dreapta, care participa la formarea arcadei arteriale a
marii curburi a stomacului.
Artera hepatica proprie patrunde intre foitele ligamentului hepato-duodenal,
alaturandu-se celorlalte elemente ale pediculului hepatic.
47
In aceasta portiune este insotita de plexul hepatic anterior si are raport posterior cu
vena porta iar la dreapta cu calea biliara principala si canalul cistic.
In traiectul sau, din artera hepatica proprie se desprind ramuri colaterale:
- Artera gastrica dreapta, care ia parte la formarea arcadei arteriale a micii curburi
a stomacului
- Artera cistica lunga, care vascularizeaza caile biliare extrahepatice
In apropierea hilului hepatic se imparte in cele doua ramuri terminale, arterele
lobare dreapta si stanga.
Artera lobara dreapta este mai voluminoasa si mai lunga decat cea stanga. Are
traiect spre dreapta, tracand anterior de ramura dreapta a venei porte si posterior de
canalul hepatic comun.
Dupa incrucisarea cu canalul hepatic drept, artera strabate trigonul bilio-hepatic
Budde, delimitat la drepta de canalul cistic, la stanga de canalul hepatic si superior de fata
viscerala a ficatului.
La nivelul extremitatii drepte a hilului, artera lobara dreapta se imparte in doua
ramuri segmentare:
- Artera segmentara anterioara care se imparte in artera subsegmentara
superioara si artera subsegmentara inferioara
- Artera segmentara posterioara care se imparte in artera subsegmentara
Din artera lobara dreapta se desprinde si artera pentru procesul caudat al lobului
caudat.
Artera lobara stanga este mai subtire si mai scurta, trece anterior de ramura stanga a
venei porte si la stanga canalului hepatic stang.
La nivelul extremitatii stangi a hilului, artera lobara stanga se imparte in doua ramuri
segmentare:
- Artera segmentara laterala care se imparte in artera subsegmentara
- Artera segmentara mediala care se imparte in:
o 4 ramuri, 2 superioare si 2 inferioare, pentru lobul patrat
o 1 ramura pentru procesul papiular al lobului caudat
Exista 3 vene hepatice (dreapta, medie si stanga) care dreneaza sangele de la ficat in
vena cava inferioara.
Venele hepatice sunt asezate in planurile care separa ficatul in 2 lobi si lobii in
segmente (cele 3 scizuri portale: medie, dreapta, stanga), asezarea lor fiint intersegmentara.
Vena hepatica dreapta este asezata in planul frontal care separa cele 2 segmente ale
lobului drept. Ea dreneaza segmentul posterior (segmentele VI si VII) si subsegmentul
superior al segmentului anterior (segmentul VIII).
Vena hepatica medie este asezata in planul sagital care separa cei 2 lobi hepatici. Ea
dreneaza subsegmentele inferioare ale segmentelor anterior (segmentul V) si medial (1/2
inferioara a segmentului IV).
Vena hepatica stanga este asezata in planul sagital care separa cele 2 segmente ale
lobului stang. Ea dreneaza segmentul lateral (segmentele II si III) si subsegmentul superior al
segmentului medial (1/2 superioara a segmentului IV).
La nivelul ficatului mai exista un numar de vene mici care dreneaza, direct in vena
cava, lobul caudat.
48
Vascularizatia functionala a ficatului este asigurata de vena porta care transporta

sange incarcat cu substante absorbite la nivelul tubului digestiv si produsii de degradare ai
hemoglobinei de la splina.
Vena porta se formeaza posterior de colul pancreasului, in dreptul discului
intervertebral L1-L2, prin unirea ramurilor sale de origine, vena mezenterica superioara,
vena lienali si vena mezenterica inferioara.
Vena porta prezinta 3 portiuni:
- Portiunea retro-pancreatica in care trunchiul venei porte are traiect oblic,
ascendent spre dreapta, continuand directia venei mezenterice superioare.
- Portiunea retro-duodenala
- Portiunea ligamentara care este situata intre foitele ligamentului hepato-
duodenal si participa la formarea pediculului hepatic.
In apropierea hilului hepatic vena porta se imparte in cele 2 ramuri terminale,
ramurile lobare stanga si dreapta:
Ramura lobara dreapta este mai voluminoasa si mai scurta, continuand trunchiul
venei porte. Trece posterior de artera lobara dreapta si de unirea celor 2 canale hepatice. La
nivelul extremitatii drepte a hilului ,ramura lobara dreapta a venei porte se imparte in 2
ramuri segmnetare:
- ramura segmentara anterioara care se imparte in ramura subsegmentara
superioara si ramura subsegmentara inferioara
- ramura segmentara posterioara care se imparte in ramura subsegmentara
superioara si ramura subsegmentara inferioara
Din ramura lobara dreapta se desprinde si ramura pentru procesul caudat al lobului
caudat.
Ramura lobara stanga este mai subtire si mai lunga, are originea in apropierea
extremitatii drepte a hilului si prezinta 2 segmente, care fac intre ele un unghi de 900
- segment transversal, situat in profunzimea hilului, posterior de ramura
stanga a arterei hepatice proprii
- segment ombilical, situat in profunzimea santului ligamentului rotund,
superior de ligamentul rotund si inferior de vena hepatica stanga.
Din segmentul transversal al ramurei lobare stangi se desprind 2 ramuri pentru
procesul papilar al lobului caudat.
De pe flancul stang al segmentului ombilical, se desprind 2 ramuri pentru segmentul
lateral al lobului stang:
- ramura subsegmentara superioara, care se desprinde la originea portiunii
ombilicale
- ramura subsegmentara inferioara, care se desprinde in partea terminala a
portiunii ombilicale.
De pe flancul drept al segmentului ombilical se desprind 4 ramuri pentru lobul
patrat (subsegmentul inferior al segmentului medial al lobului stang).
Unitatea structurala si funtionala a ficatului este lobul hepatic.
In functie de elementele anatomice folosite ca reper se disting 3 concepte: lobulul
clasic, portal si acinul hepatic.
Lobulul clasic reprezinta aria din parenchimul hepatic al carei sange este drenat intr-
o vena centrolobulara, fiecare avand o forma prismatica hexagonala. Fiecare lobul hepatic
este centrat de vena centrolobulara (vena hepatica terminala) in jurul careia sunt dispuse
radiar placi sau lame de hapatocite (cordoane celulare Remack).
49
Placile sunt perforate, se ramifica, iar ramificatiile se anostomozeaza dand structura

labirintica a lobulului hepatic.
Pe sectiune, lobul hepatic clasic are forma unui poligon, cu vena centrolobulara in
cetru, iar in unghiuri se afla spatiile portale Kiernan. Un spatiu portal contine triada portala
formata din: vena interlobulara, aretera interlobulara, canal biliar interlobular, vase
limfatice si fibre nervoase.
Lobulul portal reprezinta aria din parenchimul hepatic al carei bila este pastrata intr-
un canal biliar din spatiul portal.
Pe sectiune, are forma triunghiulara, in centru prezinta un spatiu portal Kiernan, iar
in fiecare unghi o vena centrolobulara.
Acinul hepatic reprezinta aria din parenchimul hepatic tributara aceleiasi
vascularizatii, respectiv aceluiasi canal biliar.
Are forma romboidala, alcatuit din 2 arii triunghiulare adiacente prin baza. Este
centrat de o ramura terminala a arterei hepatice si venei porte.
Axul lung al acinului uneste 2 vene centrolobulare, iar axul scurt uneste 2 sapatii
portale.
Din punct de vedere al activitatii metabolice, acinul hepatic prezinta 3 zone:
1. Periportala, cea mai apropiata de vasele aferente
2. Zona intermediara
3. Zona din jurul venei centrolobulare
40. Anatomia functionala a splinei. Implicatii clinice (pozitionarea

organului fata de axul functional portal)
Splina are rol in:
- Hemodinamica, prin capacitatea de a stoca sange (in sinusurile venoase) si a-l
elimina, prin contractia capsulei, in circulatie.
- Hematopoeza, in perioada fetala
- In hemoliza (cimitirul hematiilor), prin pulpa rosie
- Rol imunologic, la nivelul pulpei albe, prin producerea de plasmocite si prin
incarcarea macrofagica.
Parenchimul splenic este reprezentat de pulpa alba si pulpa rosie.
Pulpa alba a splinei este alcatuita din tecile limfoide si nodulii sau foliculii limfatici
(corpusculi Malpighi). Tecile limfoide sunt situate in jurul ramurilor arterelor trabeculare.
Corpusculii Malpighi sunt situati in special la nivelul zonelor de ramificare ale
arterelor pulpare. Numeroase ramuri ale arterelor trabeculare patrund in centrul acestor
noduli (artere centronodulare).
Sub influenta limfocitelor T, limfocitele B se transforma in plasmocite. Acestea ajung
in pulpa rosie unde produc anticorpi.
Pulpa rosie a splinei este alcatuita din:
- Ramificatiile terminale ale arterelor pulpare arterele penicilate, care
prezinta o teaca reticulata
- Capilarele glumare, ramificatii ale arterelor penicilate
- Sinusurile venoase, originea sistemului venos splenic
- Cordoanele splenice Bilroth, reprezentate de cordoane celulare bogate in
macrofage.
Splina este vascularizata de artera splenica.
50
Artera splenica este cea de-a 3 ramura a trunchiului celiac, prezentand calibru mai
mare fata de artera gastrica stanga si hepatica comuna.
De la nivelul originii sale, are un traiect catre stanga in relatie stransa cu marginea
superioara a pancreasului. Prezinta un traiect sinuos accentuat, iar in functie de relatia sa
cu marginea superioara a pancreasului prezinta 3 segmente:
- Segment suprapancreatic este reprezentat de prima portiune a arterei, de
la origine pana la marginea superioara a corpului pancreatic. De la acest nivel
se desprinde in mod obisnuit artera pancreatica dorsala
- Segmentul retropancreatic este situat posterior de corpul pancreasului, in
apropierea marginii superioare. Din ea se desprinde artera pancreatica mare,
precum si alte ramuri pentru corpul pancreatic.
- Segmentul prepancreatic se afla situat anterior de coada pancreasului,
impreuna cu care se afla situat in ligamentul renolienal. De la acest nivel se
desprinde artera cozii pancreasului.
In hilul splinei artera spelnica se imparte in doua trunchiuri terminale (superior si
inferior). Fiecare trunchi se imparte in cate o ramura polara si mezolienala. Aceste ramuri se
distribuie segmentelor splenice. Astfel, splina prezinta 4 segmente: polar superior,
mezolienal superior, mezolienal inferior si polar inferior.
In hilul splenic artera splenica poate da 2 sau 3 ramuri care se impart apoi in 4 sau 5
ramuri segmentare.
Intre ramurile segmentare se realizeaza anastomoze putine. Pe aceasta idee se
bazeaza splenectomiile partiale, in care se rezeca unul, doua sau trei segmente splenice.
Din portiunea terminala a arterei splenice se desprind si arterele gastrice scurte si
artera gastroepiploica stanga.
Drenajul venos al splinei se face prin vena splenica. Aceasta se formeaza in hilul
splinei prin confluenta a 2-3 trunchiuri venoase. Ea are traiect posterior de coada si corpul
pancreasului, inferior de artera lienala. Spre deosebire de artera, vena spelnica are un
traiect rectiliniu. In mod obisnuit, se gaseste intr-un sant pe fata posterioara a pancreasului,
dar poate fi inglobata in parenchimul pancreatic.
Vena splenica se uneste cu vena mezenterica inferioara si superioara pentru a forma
vena porta. In hipertensiunea portala, vena splenica prezinta un calibru mult crescut si
presiunea crescuta de la nivelul ei genereaza splenomegalia. In hipertensiunea portala vena
splenica poate fi anastomozata cu vena renala stanga pentru a se devia sangele din vena
porta spre vena cava.
41. Anatomia functionala a pancreasului. Implicatii clinice

Pancreasul este o glanda mixta cu componenta endocrina si exocrina, acoperit de
tesut conjunctiv de la nivelul caruia pornesc spre interior septuri ce delimiteaza lobuli.
Componenta exocrina este o glanda acinara compusa, formata din acini serosi, fara
ducte striate dar cu canalicule intercalate (care patrund pana in lumenul structurilor
acinare). La acest nivel canaliculele prezinta celule centro-acinare.
Pancreasul exocrin este responsabil de de secretia sucului pancreatic care contine
enzime cu rol foarte important in digestie. De aceea, multe dintre disfuntiile pancreasului se
caracterizeaza printr-un sindrom dispeptic.
Acinii pancreatici sunt inconjurati de o membrana bazala si o retea de fibre de
reticulina. Sunt formati din celule seroase, de forma conica pe sectiune transversala, dispuse
51
in jurul unui lumen ingust. Celulele prezinta un pol apical acidofil (datorita secretiei proteice)
si un pol bazal bazofil.
Componenta endocrina a pancreasului este reprezentata de insulele Langerhans
incluse in parenchimul exocrin. Insulele sunt formate din mase de celule rotunde sau
poligonale separate prin capilare sanguine. Celulele pot fi de 4 tipuri:
A.secretoare de glucagon( hormon hiperglicemiant)
B.secretoare de insulina (hormon hipoglicemiant)
D.secretoare de somatostatina
F.rare, ce produc polipetidul pancreatic
Predominante sunt celulele B (70%), dispuse in special in regiunea centrala a insulei.
Acestea contin granule formate din cristale de insulina si Zn.
Celulele de tip A sunt dispuse periferic si contin granule de forma regulata, la nivelul
carora se gaseste central produsul de secretie glucagonul.
Atat celulele A cat si celulele B, fiind secretoare de proteine, prezinta o ultrastructura
specifica celulelor cu sinteza polipetidica (nucleu rotund central, polaritate bine definita,
RER si complex Golgi bine dezvoltate si granule secretorii).
Sistemul canalicular pancreatic este reprezentat de canale intralobulare, legate prin
canale intercalare (Boll) de acinii pancreatici. Canalele intercalare sunt tapetate de epiteliu
cubic, cele interlobulare de epiteliu simplu cilindric, iar cele mari Wirsung si Santorini sunt
captusite cu epiteliu bistratificat.
Vascularizatia
Capul pancreatic prezinta o vascularizatie unitara impreuna cu duodenul II si III.
Vascularizatia este asigurata de doua arcade arteriale pancreatico-duodenale asezate
pe fetele anterioara si posterioara ale capului pancreatic.
Arcada pancreatico-duodenala anterioara se formeaza prin anastomoza arterei
pancreatico-duodenale antero-superioare (sau artera supraduodenala superioara- ram
terminal al arterei gastroduodenale) cu ramul anterior al arterei pancreatico-duodenale
inferioare ( ram al arterei mezenterice superioare)
Arcada pancreatico-duodenala posterioara se formeaza prin anastomoza arterei
pancreatico-duodenale postero-superioare ( sau retroduodenala- ram al arterei
gastroduodenale) cu ramul posterior al arterei pancreatico-duodenale inferiore (ram al
arterei mezenterice superioare).
Artera pancretico-duodenala postero-superioara se desprinde din artera
gastroduodenala in traiectul acesteia posterior de duodenul I. in traiectul ei, aceasta trece
anterior de canalul coledoc, il ocoleste, pentru ca apoi sa il incruciseze pe fata posterioara.
Din aceste arcade se desprind ramuri care vor vasculariza capul pancreatic si
duodenul.
Corpul si coada pancreasului prezinta o vascularizatie individuala, provenita din 3
surse arteriale: artera pancreatica dorsala, artera pancreatica mare si artera cozii
pancreasului. Toate aceste ramuri se desprind din artera splenica.
Artera pancreatica dorsala se desprinde din artera splenica in apropierea originii
acesteia. In traiectul ei coboara pe fata posterioara a corpului spre marginea inferioara. Se
imparte in 3 ramuri: 2 drepte si una stanga. Ramurile drepte se vor anastomoza cu arcadele
pancreatico-dudodenale anterioara si posterioara. Ramura stanga se va numi artera
pancreatica inferioara. Eas are traiect catre stanga pe marginea inferioara a corpului
pancreatic si se va anastomoza cu artera cozii pancreasului.
52
Artera pancreatica mare se desprinde din artera splenica la unirea a 2/3 drepte cu
1/3 stanga a pancreasului. Artera coboara pe fata posterioara a corpului pancreatic si se
imparte in ramurile dreapta mijlocie si stanga, toate terminandu-se in artera pancreatica
inferioara.
Artera cozii pancreasului se desprinde in hilul splinei din ramurile terminale ale
arterei splenice. De la origine are traiect descendent si spre dreapta, pe fata anterioara a
cozii pancreatice. Se anastomozeaza cu artera pancreatica inferioara.
Venele pancreasului sunt omonime arterelor si dreneaza in vena splenica, vena
mezenterica superioara si vena porta.
42. Anatomia functionala a cailor biliare. Implicatii clinice

43. Anatomia functionala a tubului digestiv. Implicatii clinice
44. Uterul si tubele uterine. Anatomie functionala si implicatii clinice
45. Anatomia functionala a organelor erectile. Implicatii clinice
53
II.
1. Cavitatea peritoneala delimitare, impartire. Pozitia organelor
fata de peritoneu- implicatii clinice. Plici i ligamente peritoneale.
Fundul de sac Douglas- delimitare, palpari, implicatii clinice.
Cavitatea peritoneala este spatiul virtual dintre foitele parietala, viscerala i
mezenteriala ale peritoneului. Este cea mai mare cavitate seroasa a corpului, adapostind
organele peritoneale invelite in foita viscerala a peritoneului.
Cavitatea peritoneala abdominala este impartita intr-o cavitate peritoneala mare i
una mica =bursa omentala. Aceasta compartimentare apare in viata intrauterina prin rotirea
unor parti ale intestinului primitiv i a celor 2 mezouri ale sale ( mezenter ventral i comun
dorsal) spre dreapta.
Cavitatea peritoneala este impartita de colonul transvers i mezecolonul transvers
intr-un etaj abdominal superior= etaj supramezocolic= partea supracolica a cavitatii
peritoneale, iar sub colonul transvers i mezocolonul sau se gaseste etajul abdominal
inferior= etaj inframezocolic= partea infracolica a cavitatii peritoneale.
Etajul supramezocolic este delimitat de colonul transvers i mezocolonul transvers
(inferior) i de cupola diafragmatica(superior). La nivelul sau sunt asezate ficatul, cea mai
mare parte a cailor biliare, esofagul abdominal, stomacul i splina.
Etajul inframezocolic este limitat superior de colonul i mezocolonul transvers i se
continua inferior cu cavitatea pelvina. Acest etaj este impartit la randul sau de catre
mezenter, colonul ascendent i descendent in 4 spatii (firide): mezenterico-colic drept i
stang, parieto-colic drept i stang.
Spatiul mezenterico-colic drept este delimitat medial de mezenter i lateral de
colonul ascendent. Are forma triunghiulara, cu varful situal la unghiul ileocecal i baza la
colonul transvers. Acest spatiu nu comunica cu excavatia pelvina, astfel ca, o colectie
lichidiana nu va fi drenata printr-un tub introdus la nivelul excavatiei.
Spatiul mezenterico-colic stang este delimitat medial de mezenter i lateral de
colonul descendent. Are forma triunghiulara, cu baza ce comunica larg cu pelvisul i varful la
flexura colica stanga.
Santul parieto-colic drept este limitat de colonul descendent i peretele abdominal.
De la nivelul sau colectiile lichidiene subfrenicestangi pot drena catre excavatia pelvina.
Cavitatea peritoneala mica (bursa omentala) reprezinta o portiune inchisa in fund
de sac, situata posterior de stomac. Comunica cu marea cavitate peritoneala prin
intermediul orificiului epiploic Winslow.
Pozitia organelor fata de peritoneu
In functie de raportul lor cu peritoneul, organele abdominale se impart in organe
intraperitoneale ( acoperite in totalitate de peritoneu) i extraperitoneale ( situate in afara
cavitatii peritoneale i acoperite doar partial de peritoneu).
Din punct de vedere al definitiei anatomice, organele intraperitoneale sunt scoperite
de peritoneu in cea mai mare parte iar singurul organ cu adevarat intraperitoneal este
ovarul.
Organele extraperitoneale pot fi sutate in spatiul retroperitoneal, pelvis-
subperitoneal sau preperitoneal.
Organele retroperitoneale se impart in organe primar sau secundar retroperitoneale.
54
Organele primar retroperitoneale se dezvolta inafara cavitatii peritoneale in perioada

intrauterina i raman la acest nivel: aorta, vena cava inferioara, rinichii, ureterele.
Organele secundar retroperitoneale sunt situate in viata intrauterina initial
intraperitoneal iar in cursul dezvoltarii se vor alipi peretelui posterior abdominal i vor
deveni organe retroperitoneale secundare: duodenul, pancreasul, colonul ascendent i
descendent.
Organele secundar retroperitoneale sunt cele care prezinta fascie de coalescenta
(duodenopancreatica TREITZ, colonul ascendent- TOLDT 1, colonul descendent- TOLDT 2).
Plici i ligamente peritoneale
Peritoneul adera intim la organele abdominale i formeaza ligamente, mezouri, fascii
de coalescenta i plici.
Ligamentele peritoneale leaga 2 organe abdominale intre ele sau un organ
abdominal de peretele abdominal: ex- ligamentul gastro-colic leaga stomacul de colonul
transvers, ligamentul gastro-splenic leaga stomacul de splina, ligamentul reno-lienal leaga
splina de rinichiul stang.
Mezourile peritoneale leaga organele abdomkinale de peretele posterior abdominal.
Sunt mai lungi i confera mobilitate organelor intraperitoneale: ex- mezocolonul transvers
leaga colonul transvers de peretele posterior abdominal, mezocolonul sigmoid leaga colonul
sigmoid de peretele posterior abdominal.
Fasciile de coalescenta apar la nivelul organelor secundar retroperiotneale, prin
alipirea lor la peretele posterior abdominal: ex- fascia de coalescenta duodenopancreatica
TREITZ se afla posterior de duoden i pancreas, fascia de coalescenta TOLDT 1 se afla
posterior de colonul ascendent iar TOLDT 2 se afla posterior de colonul descendent.
Plicile peritoneale sunt formate de vaze care, in traiectul lor, ridica peritoneul: ex-
artera epigastrica inferioara ridica o plica la nivelul peretelui posterior abdominal, artera
gastrica stanga i hepatica comunca ridica 2 plici peritoneale la nivelul peretelui posterior
abdominal.
Fundul de sac Douglas
Peritoneul formeaza, prin asternarea sa peste organele pelvine, funduri de sac sau
excavatii pelvine care prezina o implicatie clinica mare deoarece, fiind punctul cel mai decliv
al cavitatii peritoneale, la nivelul lor se vor colecta majoritatea lichidelor patologice intra-
abdominale (sange, puroi).
La femei, peritoneul formeaza fundul de sac recto-uterin (Douglas-intre resct i uter)
i fundul de sac utero-vezical.
La barbati, formeaza fundul de san Douglas (recto-vezical).
La examenul clinic, aceste funduri de sac pot fi palpate prin tuseu rectal la barbat i
prin tuseu vaginal la femeie. Aparitia durerii la palparea lor (semn Douglas pozitiv)
sugereaza prezenta unor colectii patologice la acest nivel.
Aceste funduri de sac sunt singurele locuri in care peritoneul poate fi palpat direct,
fara interpunerea unor muschi ai peretelui abdominal.
55
2. Topografia peretelui abdominal. Granita toraco-abdominala:

descriere,particularitati, implicatii clinice
Peretele antero-lateral abdominal este impartit conventional in mai multe regiuni.
Aceasta impartire este foarte utila pentru a sistematiza proiectia viscerelor abdominale la
nivelul peretelui anterior abdominal.
In cadrul examenului clinic, medicul examinator trebuie sa realizeze diagnosticul
diferential intre toate patologiile i organele care apartin unei regiuni abdominale.
Abdomenul este limitata superior de diafragm i inferior comunica larg cu cavitatea
pelvina. Diafragmul se proiecteaza la sfaritul expirului pe linia medioclaviculara dreapta
(LMC) la nivelul coastei V i pe LMC stanga la nivelul spatiului intercostal V.
Literatura franceza imparte peretele anterolateral abdominal in 9 regiuni. Aceste
regiuni sunt separate prin 2 linii verticale i 2 linii orizontale.
Cele 2 linii verticale sunt reprezentate de liniile medioclaviculare.
Linia orizontala superioara este reprezentata de linia care uneste marginea inferioara
a rebodurilor costale (varful coastelor X). Linia orizontala inferioara este reprezentata de
orizontala care uneste spinele iliace antero-superioare. Astfel, se formeaza etajul abdominal
superior, mijlociu i inferior.
Etajul abdominal superior sau torco-abdominal cuprinde intre rebordurile costale, pe
mijloc epigastrul i lateral, sub rebordurile costale hipocondrul drept i stang. Orice plaga
toracica care intereseaza peretele lateral toracic, inferior de coasta V poate sa lezeze i
organele intraaabdominale.
Etajul abdominal mijlociu cuprinde mezogastrul pe mijloc i flancul drept i stang
catre lateral.
Etajul abdominal inferior este limitat inferior de plica inghinala i marginea
superioara a simfizei pubiene. El cuprinde hipogastrul pe mijloc i fosele iliace dreapta i
stanga, catre lateral.
Literatura anglo-saxona imparte peretele antero-lateral abdominal in 4 cadrane prin
2 linii (una orizontala i una verticala) duse prin ombilic:
- cadran superior drept
- cadran superior stang
- cadran inferior drept
- cadran inferior stang
Grania toraco-abdominal este reprezentata de muchiul diafragm.
Diafragma este o formatiune musculo-tendinoasa sub forma de dom sau cupola, care
separ cav. toracal de cav. abdominal. Bolta sa proemin n cav. toracelui i prezint dou
cupole: una dreapt, puin mai nalt vrful ei corespunzand coastei V drepte pe linia
medioclavicular la sfaritul expirului i alta stng, mai puin nalt varful ei ajungtand la
nivelul spatiului intercoastal V pe linia medioclavicular stng la sfaritul expirului.
Proiectia diafragmei variaza cu respiratia i cu constitutia pacientului. La persoanele
grase i scunde ea este proiectata cranial, comparativ cu persoanele inalte i slabe.
Diafragma este alctuit din 2 pri distincte: una central i superioar, numit
centru tendinos, i alta periferic i inferioar, muscular.
Centrul tendinos, numit i centrul frenic, seamn cu o frunz de trifoi, cu trei foliole
formnd o membran tendinoas subire, dar rezistent.
56
Foliola anterioar ocup partea median a centrului tendinos. Maginea sa

anterioar, convex, privete spre stern, iar cea posterioar, concav puternic scobit de
incizura vertebral a diafragmei, corespunde coloanei corpurilor vertebrale. Faa superioar,
concav, a foliolei anterioare sprijin ca un cu faa diafragmatic a cordului nvelit n sacul
pericardic.
Foliolele laterale, stng i dreapt, continu de o parte i de alta foliola anterioar,
avnd axul lor mare ndreptat lateral i posterior. Feele lor superioare, convexe, corespund
cupolelor diafragmatice, stng i dreapt. Cupolele se muleaz pe bazele concave ale
pulmonilor prin intermediul pleurei diafragmatice.
De la nivelul centrului tendinos pornesc fibre radiar, in toate directiile, catre zona de
origine periferica.
Originea diafragmei se face la nivelul a 3 zone: lombara, costala i sternala.
Originea lombara se face prin 2 stalpi diafragmatici i prin ligamentele arcuate
medial i latral.
Stalpii diafragmatici sunt formatiuni musculo-tendinoase cu originea pe fata
anterioara a corpurilor vertebrale lombare, a discurilor intervertebrale i a ligamentului
longitudinal anterior.l
Stalpul drept este mai gros i mai lung, cu originea pe fetele anterioare ale
vertebrelor L1-L3, pe discurile intervertebrale corespunzatoare i pe ligamentul longitudinal
anterior.
Stalpul stang este mai subtire i mai scurt, cu originea pe fetele anterioare ale
vertebrelor L1-L2, pe discul intervertebral corespunzator i pe ligamentul longitudinal
anterior.
Fibre tendinoase mediale de la nivelul celor 2 stalpi diafragmatici se unesc pe linia
mediana, anterior de aorta pentru a forma ligamentul arcuat median.
Ligamentul arcuat medial se insera medial pe corpul vertebral L2 i latral pe procesul
transvers L1. El se arcuieste peste muschiul psoas mare ipilatral.
Ligamentul arcuat lateral se insera medial pe procesul transvers L1 i latral pe coasta
12. El se arcuieste peste muschiul patrat lombar ipsilateral.
Originea costala se face pe fata endotoracica a ultimelor 6 coaste i cartilaje costale,
prin interdigitatii cu muschiul transvers abdominal.
Originea sternala se face pe fata posterioara a apendicelui xifoid.
Hiatusurile diafragmei sunt spatii care permit structurilor anatomice sa treaca intre
torace i abdomen.
Hiatusul esofagian este o deschidere de forma ovalara ce se proiecteaza la nivelul
vertebrei T10. Este format din fibre musculare cu originea in stalpii diafragmatici drept i
stang. Hiatusul este traversat de esofag, de trunchiurile vagale anterior i posterior i de
arterele, venele i limfaticele esofagiene.
Hernia hiatala reprezinta protruzia stomacului sau a altor organe abdominale in
mediastin prin hiatusul esofagian. Cele mai frecvente tipuri de hernii hiatale sunt herniile de
alunecare, paraesofagiene i mixte.
57
Hiatusul aortic este delimitat posterior de coloana vertebrala, lateral de stalpii

diafragmatici i anterior de ligamentul arcuat median. Se proiecteaza la nivelul vertebrei T12
i este strabatut de aorta i de ductul toracic.
Hiatusul venei cave inferioare este situat intre foliolele dreapta i anterioara i se
proiecteaza la nivelul T8-T9, paramedian dreapta. Peretii venei cave sunt aderenti la hiatus
astfel ca, in inspir, muschiul diafragm se contracta, hiatusul se largeste, vena cava se dilata i
fluxul sangvin catre inima este favorizat.
La nivelul diafragmei mai exista i alte orificii pentru structuri anatomice mai mici:
nervii splahnici mare i mic-printre fibrele stalpilor diafragmatici, lantul simpatic lombar i
venele lombare ascendente-pe sub ligamentul arcuat medial.
Intre diferitele portiuni musculare ale diagfragmei exista spatii prin care organele
abdominale pot hernia in torace.
Intre originea lombara i cea costala a diafragmei se gaseste trigonul lombocostal
Bochdalek.
Intre originea sternala i costala se gaseste trigonul sternocostal Morgagni care este
ocupat de graime i traversat de vasele epigastrice superioare.
Inervaia este motorie i senzitiva.
Inervatia motorie este asigurata de cei 2 nervi frenici, cu origine in maduva C3-C5,
fiacre nerv fiind distribuit la jumatate din diafragm.
Inervatia senzitiva se face prin nervii frenici i periferic prin ultimele 6 perechi de
nervi intercostali.
Vascularizaie:
Arterele care vascularizeaza diafragma sunt:
o Fata toracica: artere frenice superioare din aorta toracica, arterele
musculofrenice i pericardofrenica din arterle toracica interna, ultimele 6
artere intercostale
o Fata abdominala: 2 artere frenice inferioare din aorta abdominala.
Venele sunt omonime arterelor, vena frenica inferioara dreapta se varsa in vena casa
inferioara. Vena frenica inferioara stanga este de obicei deubla i se varsa atat in vena cava
inferioara cat i in vena suprarenala stanga.
Limfaticele diafragmei comunica liber i au traiect atat catre torace cat i catre
abdomen.
Toate grupurile ganglionare diafragmatice se gasesc pe fata toracica a diafragmei i
pot fi impartite in anterioare, mijlocii i posterioare. Ganglionii dreneaza ascendent catre
ganglionii parasternali, mediastinali i frenici.
Catre abdomen, limfa diafragmei dreneaza catre ganglionii lombari superiori.
58
3. Etajul supramezocolic al cavitatii peritoneale. Limite,

descriere,continut, ligamente, recesuri, comunicari
Limite: - superior: peritoneul parietal superior care captuseste fata inferioara a
diafragmei
- anterior: peritoneul parietal anterior care captuseste peretele anterior
abdominal
- posterior: peritoneul parietal posterior care captuseste peretele posterior
abdominal
- inferior: colonul transvers, mezocolonul transvers i ligamentul frenocolic
drept i stang
Continut: - este ocupat in cea mai mare parte de ficat, caile biliare (cea mai mare
parte a lor), esofagul abdominal, stomacul i splina
Ligamente i recesuri: - ligamentele viscerale din acest etaj il compartimenteaza in
mai multe spatii secundare:
Recesurile subfrenice drept i stang: situate intre peritoneul visceral al fetei
diafragmatice a ficatului i peritoneul parietal superior. Sunt separate de
ligamentul falciform al ficatului i delimitate posterior de foita superioara a
ligamentului coronar.
Recesurile subhepatice drept i stang: situate intre fata viscerala a ficatului i
mezocolonul transvers.
o Recesul subhepatic drept (punga Morison) este delimitata superior de
fata viscerala a lobului hepatic drept; posterior de fata anterioara a
portiunii supramezocolice a rinichiului drept, fata anterioara a glandei
suprarenale drepte i fata anterioara a portiunii supramezocolice a
duodenului descendent; inferior de flexura colica dreapata i
ligamentul frenocolic drept descendent i de colonul i mezocolonul
transvers.
o Recesul subhepatic stang este reprezentat de bursa omentala
Cele 2 recesuri subhepatice comunica prin intermediul orificiului epiploic Winslow.
4. Etajul inframezocolic al cavitatii peritoneale. Limite,

descriere,continut, recesuri, mezouri, comunicari
Etajul inframezocolic este limitat superior de colon i mezocolonul transvers i se
continu inferior cu cavitatea pelvin. Etajul inframezocolic este mprit la rndul su de
ctre mezenter, colonul ascendent i descendent n patru spaii sau recesuri:
o Spaiul mezenterico-colic drept
o Spaiul mezenterico-colic stng
o anul parieto-colic drept
o anul parieto-colic stng
Spaiul mezenterico-colic drept este delimitat medial de mezenter i lateral de colonul
ascendent. El are o form triunghiular, cu vrful la unghiul ileocecal i baza la colonul
transvers. Acest spaiu nu comunic cu excavaia pelvin.
59
Spatiul mezenterico-colic drept (firida mezenterico-colica dreapta) are forma

triunghiulara, cu varful inferior i la dreapta. Este delimitata superior de mezocolonul
transvers, la dreapta de colonul ascendent i la stanga de mezenter care limiteaza
comunicare cu cavitatea peritoneala pelvina.
Pe peretele posterior al acestui spatiu proemina polul inferior al rinichiului
drept, portiunea inframezocolica a duodenului descendent i duodenul
orizontal i portiunea inframezocolica a fetei anterioare a capului
pancreasului.
Spaiul mezenterico-colic stng este delimitat medial de mezenter i lateral de colonul
descendent. El are o form triunghiural, cu baza ce comunic larg cu pelvisul i vrful la
flexura colic stng.
Spatiul mezenterico-colic stang (firida mezenterico-colica stanga) are forma
triunghiulara, cu varful superior i la stanga. Este delimitat superior de mezocolonul
transvers, la dreapta de mezenter, la stanga de colonul descendent iar inferior cumunica
larg cu pelvisul, ceea ce favorizeaza migrarea colectiilot lichidiene din firida colica stanga in
pelvis.
Pe peretele posterior proemina polul inferior al rinichiului stang, duodenul
ascendent.
anul paracolic drept este limitat intre flancul drept al colonului ascendent i peretele
abdominal. Superior, comunica cu etajul supramezocolic ceea ce favorizeaza trecerea
coleciilor lichidiene din etajul supramezocolic in fosa iliaca dreapta.
La nivelul acestui sant exista plici colice determinate de reflexia peritoneului
parietal de pe colonul ascendent pe peretele lateral abdominal.
anul paracolic stng este limitat intre flancul stang al colonului descendent i peretele
abdominal. Ligamentul frenocolic stang blocheaza comunicarea firidei colice stangi cu etajul
supramezocolic. Inferior, firida colica stanga comunica cu cavitatea pelvina. De la nivelul lui
coleciile lichidiene subfrenice stngi pot drena ctre excavaia pelvin.
5. Bursa omentala delimitare, prelungiri, comunicari

Bursa omentala sau cavitatea peritoneala mica reprezinta o portiune inchisa in fund
de sac, situata posterior de stomac. Ea comunica cu marea cavitate peritoneala prin
intermediul orificiului epiploic Winslow.
Orificiul epiploic Winslow este delimitat:
Anterior: ligamentul hepatoduodenal care contine pediculul hepatic
Posterior: vena cava inferioara
Superior: lobul caudat hepatic
Inferior: duodenul I
Bursa omentala prezinta o portiune principala i 3 prelungiri ( vestibulul bursei
omentale, prelungirea superioara i prelungirea stanga sau lienala).
Portiunea principala a bursei omentale este delimitata:
Anterior: fata posterioara a stomacului i ligamentul gastrocolic
Posterior: fata anterioara a pancreasului i diafragma acoperite de peritoneu
parietal posterior
60
Inferior: mezocolonul i colonul transvers

Superior: diafragma i ligamentul gastrofrenic
Vestibulul bursei omentale reprezinta un segment asezat intre orificiul epiploic
Winslow i orificiul bursei omentale (prin el se patrunde in partea principala a bursei i este
situat posterior de mica curbura gastrica). El este delimitat:
Anterior: omentul mic
Posterior: peritoneul parietal posterior care acopera aorta abdominala,
stalpul diafragmatic drept i vena cava inferioara
Inferior: mica curbura gastrica
Superior: lobul caudat hepatic
Orificiul bursei omentale reprezinta comunicarea dintre vestibulul bursei omentale i
portiunea ei principala. Nu trebuie confundat cu orificiul epiploic Winslow. El este delimitat:
Anterior: mica curbura gastrica
Posterior: plicile peritoneale gastro-pancreatica ridicata de artera gastrica
stranga i hepato-pancreatica ridicata de artera hepatica comuna
Prelungirea superioara a bursei omentale prezinta forma unui deget de manusa i
este delimitata:
La dreapta: vena cava inferioara
La stanga: esofagu abdominal
Superior: diafrgam
Prelungirea stanga a bursei omentale sau lienala este delimitata:
Anterior: ligamentul gastrolienal
Posterior: ligamentul renolienal i frenolienal
6. Diafragma toraco abdominala. Vedere frontala i sagitala.

Descriere, situaie, orificii, inervatie, actiune, limfatice. Paralizia.
Capacitatea de separare toraco-abdominala. Implicatii clinice.
61

pericardic.
origine periferica.
medial i latral.
anterior.
anterior.
transvers L1. El se arcuieste peste muschiul psoas mare ipsilatral.
12. El se arcuieste peste muschiul patrat lombar ipsilateral.
torace i abdomen.
62
nervii splahnici mare i mic-printre fibrele stalpilor diafragmatici, lantul simpatic lombar i
Bochdalek.
ocupat de grasime i traversat de vasele epigastrice superioare.
Inervatia motorie este asigurata de cei 2 nervi frenici, cu origine in maduva C3-C5,
fiecare nerv fiind distribuit la jumatate din diafragm.
nervi intercostali.
Vascularizaie:
artere intercostale
abdomen.
Dei are aparenta unui sept, datorita vastelor anastomoze ale retelelor limfatice i
venoase din structura sa, diafragma constituie numai un obstacol relativ in calea
metastazarii septice sau tumorale spre torace sau invers.
63
7. Esofagul abdominal descriere, raporturi, proiectie, situaie,

vascularizatie, inervatie. Modul de traversare a diafragmei.
Esofagul este un conduct muscular, lung de aproximativ 25 cm, care se extinde de la
nivelul faringelui pana la stomac. Esofagul prezinta 3 portiuni: cervicala, toracala i
abdominala.
Lungimea segmentului esofagian abdominal este de 3-4 cm i variaza cu timpii
respiratori.
Limita superioara este reprezentata de hiatusul esofagian al diafragmei, proiectat la
nivelul vertebrei T10 la stanga coloanei vertebrale.
Limita inferioara este reprezentata de jonctiunea esogastrica, la nivelul orificiului
cardia.
Orificiul cardia se proiecteaza anterior la nivelul articulatiei condro-costale 7 stangi i
posterior la nivelul vertebrei T11, la stanga coloanei vertebrale.
Jonctiunea esogastrica este marcata la interior de trecerea brusca de la mucoasa de
tip esofagian la cea de tip gastric. Aceasta zona se numeste linia Z.
Relatia esofag-diafragma
Hiatusul esofagian al diafragmei este un canal muscular, oblic dinspre posterior i
inferior spre anterior i superior, format dintr-un sistem de fibre musculare superficiale i
profunde, rezultat prin impletirea fibrelor celor 2 stalpi diafragmatici. Este strabatut de
esofagul abdominal i este etansat superior de pleura, la mijloc de membrana
frenoesofagiana i inferior de peritoneu.
Membrana frenoesofagiana este o continuitate a fasciei endoabdominale (fascia
transversalis) de pe fata inferioara a diafragmei. Membrana frenoesofagiana prezinta o foita
ascendenta i una descendenta.
Foita ascendenta are traiect cranial, are forma unui trunchi de con i se insera pe
esofag circumferential, la 2 cm superior de diafragm.
Foita descendenta are traiect inferior i se insera circumferential pe esofagul
abdominal.
Cele 2 lame ale membranei frenoesofagiene permit miscarile diafragmului in raport
cu esofagul, mentinand insa diferenta de presiune intre toarce i abdomen.
Raporturile esofagului abdominal
Anterior: trunchiul vagal anterior, peritoneu, lobul stang hepatic
Posterior: trunchiul vagal posterior, pilierii diafragmatici, ligamentul arcuat
median al diafragmei, hiatusul aortic al diafragmei i aorta descendenta
Stanga: intre esofag i fornix se gaseste incizura cardiei His
Dreapta: lobul caudat hepatic
Peritoneul acopera fata anterioara i laterala stanga a esofagului abdominal. De aici
se continua catre stanga cu peritoneul fornixului gastric i catre dreapta cu omentul mic
formand la acest nivel ligamentul hepato-esofagian. Fata posterioara este extraperitoneala.
Vascularizatie
Artere
1. Artera gastrica stanga: ramura a trunchiului celiac. De la origine are traiect
retroperitoneal catre superior i la stanga, desciind o curbura cu cinvexitatea
superioara. Ridica o plica peritoneala gastropancreatica iar din convexitatea ei se
desprinde un trunchi cardio-esofagian sau mai multe ramuri separate pentru
64
peretele anterior i drept al esofagului. Ele vor participa la formarea plexului arterial
periesofagian.
2. Arterele gastrice scurte:se despreind din artera splenica i participa la vascularizatia
peretelui stang esofagian.
3. Artera frenica inferioara stanga: se desprinde din aorta abdominala i are traiesc pe
fata inferioara a diafragmei, trecand posterior de esofag.
Vene
La nivelul esofagului abdominal se realizeaza o importanta anastomoza porto-cava.
La nivelul stomacului exista un plex venos submucos iar pe masura ce se apropie de
jonctiunea gastro-esofagiana, venele din acest plex traverseaza musculara mucoasei i ajung
la nivelul mucoasei unde formeaza un plex venos mucos asezat in palisada. Aceste vene au
traiesct ascendent i se reduc ca numar. La nivelul esofagului abdominal perforeaza din nou
musculara mucoasei i se reintorc in submucoasa.
Sangele de la nivelul acestor plexuri ale jonctiunii eso-gastrice dreneaza:
Inferior prin vena gastrica stanga catre vena porta
Superior prin vena frenica inferioara stanga catre vena cava inferioara i prin venele
esofagiene catre venele hemiazigos, azigos i apoi in vena cava superioara.
Inervatie
Inervatia esofagului este vegetativa simpatica i parasimpatica
Inervatia simpatica: fibrele de la nivelul plexului celiac care ajung la esofag pe calea
plexurilor periarteriale din jurul arterei gastrice stangi i frenica inferioara stanga
Inervatia parasimpatica: fibre din cele 2 trunchiuri vagale anterior i posterior care
se gasesc pe fata anterioara i posterioara a esofagului
8. Stomac descriere, raporturi, proiectie, topografia gastrica i

specificul structural i functional al fiecarei regiuni.
Stomacul reprezinta partea cea mai dilatata a tubului digestiv, situata intre esofag i
duoden. Este un organ intraperitoneal, asezat in etajul supramezocolic.
Forma stomacului normoton este de J sau de carlig de unita. Stomacul hiperton
prezinta o forma de corn de taur. Stomacul hipoton este mai alungit, cu polul inferior
coborat.
Stomacul prezinta 2 fete (anterioara i posterioata), 2 curburi (mica i marea
curbura) i 2 orificii( cardia i pilorul).
Curbura mica este orientata spre dreapta i prezinta o portiune verticala i una
orizontala. Aceste 2 portiuni sunt separate prin incizura angulara.
Curbura mare porneste la stanga esofagului abdominal. Initial ea formeaza o cupola
cu convexitatea superior numita fornixul sau fundusul gastric. Intre fundusul gastric i
esofagul abdominal avem incizura cardiei His. In continuare, marea curbura gastrica prezinta
o portiune verticala i una orizontala, separate prin genunchiul gastric.
Stomacul este impartit in mai multe parti: fundus, corp, antru piloric i canal piloric.
Fundusul gastric este situat deasupra unei linii orizontale trasate prin orificiul cardia.
Intre fundul gastrric i esofagul abdominal se afla incizura cardiei His.
Corpul gastric se extinde inferior de fundus pana la nivelul unei linii verticale trasate
prin incizura angulara. De la aceasta linie verticala pana la orificiul piloric avem partea
pilorica a stomacului.
65
Partea pilorica prezinta o portiune initiala (antrul piloric) i apoi ultimii 2-3 cm
reprezinta canalul piloric.
Stomacul este un organ cavitar cu rol endocrin, exocrin i digestiv.
Din punct de vedere histologic, zona fundica i a corpului gastric sunt asemanatoare
dar se deosebesc de zona pilorica sub aspect morfologic.
Stomacul prezinta 4 tunici: mucoasa cu musculara mucoasei, submucoasa, musculara
i seroasa.
Mucoasa stomacului este formata din epiteliu simplu cilindric de tip mucos cu
invaginari ce formeaza criptele gastrice. Lamina propria prezinta glande gastrice care sunt
glande simple tubulare ramificate ce se deschid la baza criptelor.
Submucoasa nu prezinta glande iar musculara este formata din fibre musculare
netede dispuse in 3 straturi: oblic intern, circular mijlociu (formeaza sfincterele cardial i
piloric) i longitudinal extern. La exterior stomacul este invelit de mezoteliu i seroasa
peritoneala.
In functie de aspectul histologic al mucoasei, se pot deosebi cele 3 zone ale
stomacului. Astfel:
Regiunea cardiala prezinta o mucoasa cu cripte scurte, glande lungi,sinuoase
i lumen larg. Sunt glande mucoase ce secreta mucina neutra i sialomucine.
Glandele prezinta i celule parietale i secretoare de lizozim.
Regiunea fundica i a corpului prezinta o mucoasa cu cripte scurte, glande
lungi, rectilinii i lumen ingust. Glandele prezinta celule secretoare de HCL
(celule parietale sau oxintice), celule ce secreta pepsinogen, lipaza i renina
(celule principale, pepsinogene sau zimogene) i celule mucoase.
Regiunea antrului i a canalului piloric prezinta o mucoasa cu cripte adanci,
glande scurte, sinuase cu lumen larg. Glandele prezinta celule secretoare de
mucina neutra precum i celule parietale, celule secretoare de lizozim i
celule endocrine.
Asezare i raporturi
Cardia vine in raport anterior cu lobul hepatic stang i ligamentul stang al ficatului iar
posterior are raport cu aorta abdominala i pilierul diafragmatic stang.
Cardia se proiecteaza :- anterior in dreptul articulatiei condro-costale VII stangi
-posterior in dreptul vertebrei T11, la stanga coloanei
vertebrale
Pilorul este situat profund i la dreapta liniei mediane. Anterior vine in raport cu
lobul patrat hepatic, posterior cu vena porta i artera hepatica, inferior cu capul
pancreasului iar superior cu ligamentul hepatoduodenal.
Pilorul se proiecteaza anterior la 1-2 cm la dreapta liniei mediane cand stomacul este
gol iar posterior in dreptul vertebrelor L1-L2.
Fata anterioara a stomacului se proiecteaza la nivelul peretlui anterior abdominal in
hipocondrul stang, epigastru i mezogastru.
Catre curbura mica, stomacul are raporturi anterioare cu lobul stang i lobul patrat
hepatic, fiind situat la acest nivel, subhepatic.
Restul fetei anterioare a stomacului este impartita intr-o parte superioara i una
inferioara in functie de rebordul costal stang.
Portiunea superioara este in raport cu hemidiafragmjul stang i prin intermediul
acestuia cu pleura, baza plamanului stang, pericardul i spatiile intercostale VI-IX.
66
Datorita fundusului gastric care contine aer, la nivelul hipocondrului stang se poate
delimita prin percuie spatiul semilunar Traube care este delimitat astfel:
- Inferior: rebordul costal stang
- Superior: coasta V
- La stanga: matitatea splenica
Partea inferioara a fetei anterioare gastrice este in contact direct cu peretele
anterior abdominal. Aceasta arie se numeste trigonul gastric Labbe care este delimitat:
- Supero-lateral dreapta: marginea inferioara a ficatului
- Supero-lateral stanga: rebordul costal stang
- Inferior: linia orizontala care uneste varful coastelor X
La nivelul acestui trigon stomacul este abordat chirurgical.
Fata posterioara formeaza in cea mai mare parte peretele anterior al bursei
omentale. Prin intermediul bursei omentale stomacul are raporturi posterioare cu stalpul
stang diafragmatic i cu vasele frenice inferioare stangi. Catre stanga portiunea superioara a
stomacului are raport cu fata gastrica a splinei.
Corpul gastric are raporturi cu glanda suprarenala stanga, polul superior al rinichiului
stang, artera splenica, fata anterioara a corpului i cozii pancreasului.
Prin intermediul mezocolonului transvers fata posterioara a stomacului are raport cu
flexura duodeno-jejunala.
9. Stomac vascularizatie, inervatie

Stomacul este unul dintre cele mai bine vascularizate organe. El este vascularizat de
mai multe surse arteriale care prezinta anastomoze numeroase atat in exterior cat i in
interiorul peretelui gastric.
Stomacul este vascularizat de 5 surse arteriale:
1. Artera gastrica stanga reprezinta ramura cea mai subtire a trunchiului celiac. De la
origine are un traiect retroperitoneal, ascendent i catre stanga, descriind o curba
convexa superior. In continuarea traiectului, patrunde intre foitele peritoneale ale
omentului mic i ajunge la mica curbura gastrica.
- Din zona sa de convexitate maxima se desprinde un ram cardioesofagian.
- In traiectul sau pe mica curbura, artera gastrica stanga se imparte intr-o
ramura anterioara i una posterioara care vor vasculariza fata anterioara i
posterioara gastrica.
- Se anastomozeaza cu artera gastrica dreapta la nivelul incizurii angulare.
- Din artera gastrica stanga se poate desprinde o artera hepatica stanga
accesorie cu traiect prin omentul mic catre lobul stang hepatic.
2. Artera gastrica dreapta are cel mai frecvent originea in artera hepatica proprie i
mai rar in artera gastroduodenala sau hepatica comuna.
- Are traiect inferior i la stanga catre mica curbura gastrica. La acest nivel se
va anastomoza cu artera gastrica stanga i vor forma arcul arterial al micii
curburi.
3. Artera gastroepiploica stanga este cel mai mare ram al arterei splenice.
- Se desprinde din aceasta in apropierea hilului splenic. Are traiect inferior
intre foitele ligamentului gastro-splenic i apoi gastro-colic
- In traiectul sau este paralela cu marea curbura gastrica la aproximativ 1-2 cm
de aceasta
67
- Se anastomozeaza cu artera gastro-epiploica dreapta pentru a forma arcul

arterial al marii curburi.
- In traiectul sau, da ramuri descendente, epiploice pentru marele epiplon. Una
dintre aceste artere, mai mare se numeste artera epiploica stanga i se
anastomozeaza cu artera epiploica dreapta i formeaza arcul arterial epiploic
Barkow.
4. Artera gastroepiploica dreapta este ram terminal al arterei gastroduodenale.
- Are traiect catre stanga intre foitele ligamentului gastro-colic
- Se va anastomoza cu artera gastroepiploica stanga pentru a forma arcul
arterial al marii curburi.
5. Arterele gastrice scurte sunt in numar de 5-7 i au originea la nivelul portiunii
terminale a arterei splenice sau din artera gastroepiploica stanga. Aceste artere au
traiect printre foitele peritoneale ale ligamentului gastro-splenic catre fornixul
gastric.
Sngele venos al stomacului ajunge la nivelul venei porte prin vene omonime
arterelor.
Vena gastric stng drenez n trunchiul venei porte la marginea superioar a
duodenului I.
Vena gastric dreapt dreneaz n trunchiul venei porte.
Vena prepiloric a lui Mayo este un afluent al venei gastrice drepte.
Vena gastroepiploic dreapt se unete cu vena pancreatico-duodenal antero-
superioar i vena colic medie pentru a forma trunchiul gastrocolic Henle. Aceasta
dreneaz n vena mezenteric superioar.
Limfatice
Stomacul prezint o bogat reea limfatic care conflueaz cu cea drenat de la
nivelul celorlalte organe supramezocolice. Limfaticele regiunii esogastrice se continu cu
cele ale esofagului inferior iar limfaticele regiunii pilorice se continu cu cele care dreneaz
i duodenul.
Ganglionii gastrici stngi ituai n jurul arterei omonime dreneaz limfa spre
ganglionii celiaci.
Ganglionii gastrici drepi dreneaz limfa spre ganglionii din pediculul hepatic i apoi
spre ganglionii celiaci.
Ganglionii gastroepiploici stngi dreneaz spre ganglionii din pediculul splenic
(pancreatico-lienali) i apoi retropancreatici i celiaci.
Ganglionii gastroepiploici drepi dreneaz ctre ganglionii din pediculul hepatic i
apoi ctre ganglionii celiaci.
De la nivelul ganglionilor celiaci, limfa ajunge printr-un trunchi intestinal n cisterna
Chyli, participnd la formarea canalului toracic.
Inervaie
Stomacul primete inervaie vegetativ simpatic i parasimpatic.
Inervaia parasimpatic se face prin fibre din cele 2 trunchiuri vagale : anterior i
posterior.
Trunchiul vagal anterior d ramuri hepatice i gastrice. Ramurile gastrice sunt n
numr de 4-10 i coboar pe faa anterioar a stomacului. Una dintre aceste ramuri gastrice
continu trunchiul vagal anterior pe mica curbur gastric i se numete nervul principal al
micii curburi Latarjet.
68
Ramurile hepatice au traiect prin pars densa a omentului mic i ajung la nivelul
pediculului hepatic. Aici se mpart n fibre ascendente i descendente. Fibrele descndente
inerveaz duodenul superior iar cele ascendente vasele i canalele biliare intrahepatice.
Trunchiul vagal posterior d ramuri celiace i gastrice. Ramurile gastrice sunt in
numar de 1-15 iar una dintre aceste ramuri are traiect pe mica curbur gastric i se
numete nervul principal posterior al micii curburi Latarjet.
Ramurile celiace ajung la ganglionii celiaci unde aduc fibre paraimpatice pentru
plexul celiac.
Inervaia impatic a stomacului se face prin fibre postganglionare de la nivelul
plexului celiac.
Fibrele impatice preganglionare ajung la nivelul ganglionilor celiaci prin nervii
splanhnici i fac sinaps cu fibrele postganglionare.
De la nivelul plexului celiac fibrele ajung la stomac pe calea plexurilor periarteriale.
Cel mai important plex periarterial de gsete n jurul arterei gastrice stngi.
10. Stomac structura generala a peretelui, tipuri de anastomoze

vasculare intraparietale, implicatii clinice.
Structura peretelui stomacului este adaptat in vederea asigurrii celor 2 funcii
eseniale ale sale: funcia de rezervor al alimentelor i funcia de digestie asigurat de sucul
gastric.
n constituia sa anatomic intr 4 tunici. De la exterior spre interior acestea sunt:
tunica seroas, tunica muscular, stratul submucos i tunica mucoas.
Tunica seroas este format de peritoneu. Acesta nu mbrac n ntregime stomacul.
Pe faa posterioar a fundului se afl o zon lipsit de peritoneu, la nivelul creia stomacul
ader de diafragm.
Tunica muscular cuprinde 3 planuri de fibre: planul superficial este format din fibre
longitudinale, planul mijlociu de fibre circulare iar planul profund de fibre oblice. Fibrele
stratului longitudinal sunt mai abundente de-a lungul celor 2 curburi ale stomacului. Din
ngroarea stratului circular, n regiunea piloric, se formeaza sfincterul piloric iar n
regiunea cardial se formeaz sfincterul cardia.
Stratul submucos este format din esut conjunctivo-elastic. n el se gsesc
numeroase vase, terminaii nervoase i plexul nervos submucos Meissner.
Tunica mucoas reprezint aproape jumtate din grosimea total a peretelui gastric.
Are o structur complex fiind format dintr-o component epitelial i una conujunctiv.
Componenta epitelial este reprezentat de epiteliu de suprafa i de aparatul
glandular intra-epitelial. Epiteliul de suprafa este simplu cilindric avnd rol de protecie i
de secreie de mucus. Prin glandele sale, mucoasa reprezint aparatul secretor al
stomacului.
n peretele gastric, cele 5 artere care vascularizeaz stomacul (asrtera gastric
stng, gastric dreapt, gastro-epiploic dreapt, gastro-epiploic stng i arterele
gastrice scurte)formeaz plexuri sau reele vasculare.
Reea arterial subseroas: format din ramurile anterioare i posterioare
ale celor 2 arcade arteriale care se anastomozeaz cu ramurile colaterale ale
arterei gastrice stngi i cu arterele gastrice scurte.
Reea arterial muscular: format de ramuri perforante din reeaua
subseroas. Aceste arteriole sunt de 2 tipuri:
69
o Scurte, care intr n alctuirea reelei musculare ce deservete tunica

muscular
o Lungi, care strbat tunica muscular i particip la formarea reelei
submucoase
Reea arterial submucoas, cu o densitate mai redus la nivelul fornixului
gastric i antrului piloric
Reea arterial mucoas, situat n corionul mucoasei, format din arteriole
provenite din reeaua submucoas, ce strbat musculara mucoasei, dnd
natere la o reea de capilare de diametru mare.
ntre aceste ramuri arteriale exist canale anastomotice arterio-arteriale situate
imediat sub musculara mucoasei, care permit devierea sngelui arterial, n mod rapid, spre
teritoriul digestiv cu cea mai intens activitate.
ntre vascularizaiile arterial i venoas ale stomacului, n submucoas, se realizeaz
anastomoze arterio-venoase. Prin deschiderea acestor anastomoze, n perioadele
interprandiale, sngele nu mai ajunge la mucoasa gastric, fiind untat direct n circulaia
portal.
11. Ligamentele stomacului- enumerare, descriere, coninut

Ligamentele stomacului sunt formaiuni peritoneale ce deriv din mezogastrul
ventral i din mezogastrul dorsal i leag stomacul de formaiunile nvecinate.
La nivelul micii curburi, peritoneul visceral al stomacului se continu cu ligamentul
hepato-gastric sau pars flaccida a omentului mic, derivat din mezogastrul ventral.
ntre foiele ligamentului hepato-gastric se gsesc:
Arcada arterial a micii curburi, rezultat prin unirea ramurilor din
artera gastric stng cu ramuri din artera gastric dreapt, dublat
de arcada venoas
Nodulii limfatici gastrici, drepi i stmgi
Uneori, artera hepatic accesorie stang, ramur a arterei gastrice
stngi.
La nivelul marei curburi se gsesc ligamentele derivate din mezogastrul dorsal:
o Ligamentul gastro-frenic care se ntinde ntre fornixul gastric i diafragm.
Prezint 2 foie: anterioara (care aparine marii caviti peritoneale) i
posterioar (care particip la formarea peretelui superior al bursei
omentale). ntre cele 2 foie se gsesc poriuni neacoperite de peritoneu ale
stomacului
o Ligamentul gastro-lienal, care se ntinde ntre marea curbur a stomacului i
hilul splinei. Se continu cu ligamentul lieno-renal, care leag hilul splinei de
faa anterioar a rinichiului stng. Prezinta 2 foie:
- Anterioar, care aparine marii caviti peritoneale
- Posterioar, care particip, mpreun cu ligamentul lieno-renal, la
delimitarea recesului lienal al bursei omentale.
- ntre cele 2 foie se gsesc artere gastrice scurte i poriunea iniial a
arterei gastro-epiploice stngi.
o Ligamentul gastro-colic, care se ntinde ntre poriunea orizontal a marii
curburi a stomacului i colonul transvers, de la nivelul cruia se continu cu
omentul mare. Prezint 2 foie:
- Anterioar, care aparine marii caviti peritoneale
70
- Posterioar, care particip la formarea peretelui anterior al bursei

omentale
- ntre cele 2 foie ale acestui ligament se gsete arcada arterial a
marei curburi, rezultat prin anastomoza arterei gastroepiploice
stngi cu artera gastroepiploic dreapt
12. Regiunea cardiei. Situaie, descriere, proiectie, implicatii clinice.

Poriunea cardial este o zon neprecis delimitat, de aproximativ 3-4 cm ntindere,
rspunznd orificiului cardial pe care l cuprinde la interior. Nu are limite evidente
macroscopic. Se caracterizeaz doar prin prezena la nivelul mucoasei a glandelor gastrice.
Cardia vine in raport anterior cu lobul hepatic stang i ligamentul stang al ficatului iar
posterior are raport cu aorta abdominala i pilierul diafragmatic stang.
Cardia se proiecteaza :- anterior in dreptul articulatiei condro-costale VII stangi
-posterior in dreptul vertebrei T11, la stanga coloanei
vertebrale
13. Regiunea pilorica. Situaie, descriere, proiectie, implicatii clinice

Poriunea piloric (numit i poriunea orizontal) are limite:
La stnga: linia care unete incizura unghiular cu sfincterul antrului
La dreapta: anul duodenopiloric.
n acest ultim an se afl adesea o ven care marcheaz limita dintre stomac i
duoden.
Poriunea piloric este mprit n alte 2 segmente: antrul piloric i canalul piloric.
Antrul piloric este situat la dreapta corpului stomacului i este usor dilatat. Poate fi
separat prin unde peristaltice de restul stomacului.
Canalul piloric este un segment cilindric, ngust i scurt. Are o direcie uor
ascendent spre dreapta i napoi.
Separaia dintre cele 2 segmente este destul de neprecis i este dat de anul
piloric relativ greu vizibil, determinat de incizurile pilorice (superioar i inferioar). anul
depinde n oarecare msur de starea de contracie a stomacului.
Pilorul este situat profund i la dreapta liniei mediane. Anterior vine in raport cu
lobul patrat hepatic, posterior cu vena porta i artera hepatica, inferior cu capul
pancreasului iar superior cu ligamentul hepatoduodenal.
Pilorul se proiecteaza anterior la 1-2 cm la dreapta liniei mediane cand stomacul este
gol iar posterior in dreptul vertebrelor L1-L2.
14. Duoden pars superior. Descriere, situaie, raporturi, proiectie,

vascularizatie, inervatie. Bulbul duodenal- definitie, situaie,
implicatii clinice.
Duodenul este prima poriune a intestinului subire i se deosebete de jejun i ileon
prin faptul ca este fixat de peretele abdominal posterior.
Forma duodenului se asemn cu cea a unui segment de cerc sau cu o potcoav, cu
concavitatea orientat n sus i spre stnga. n concavitatea potcoavei duodenale ptrunde
capul pancreasului.
71
Separaia dintre duoden i stomac este dat de anul duodenopiloric (la nivelul
cruia urc vena prepiloric) iar limita dintre duoden i jejun este marcat de flexura
duodenojejunal.
n drumul su, duodenul descrie 3 flexuri. Plecat de la pilor, de la nivelul primei
vertebre lombare, el se ndreapt n sus, spre dreapta i napoi, pn la colul vezicii biliare.
Aici cotete brusc formnd flexura duodenal superioar. Descinde apoi de-a lungul capului
pancreasului, culcat pe corpul vertebrelor lombare a 2-a i a 3-a, pn la extremitatea
inferioar a rinichiului drept, unde se recurbeaz din nou formnd flexura duodenal
inferioar. De aici, duodenul se ndreapt transversal peste coloana vertebral, dup care
cotete din nou urcnd pe flancul stng al vertebrei L2, sub mezocolonul transvers, unde
formeaz flexura duodenojejunal.
Prin schimbrile de direcie, duodenul este mprit in 4 poriuni: poriunea
superioara, descendent, orizontal i ascendent.
Poriunea superioar ine de la anul duodenopiloric pn la colul vezicii biliare ( de
la pilor pn la flexura duodenal superioar), avnd o lungime de 5 cm. Este mai larg
dect restul duodenului i din cauza aspectului su radiologic este frecvent numit bulbul
duodenal.
Imaginea radiologic se obine prin ingerarea unei mase radioopace i ne arat o
umbra duodenal asemntoare cu ce descris la forma organului. Se distinge poriunea
superioar ( sau bulbul duodenal radiologic) i potcoava duodenal.
Bulbul duodenal radiologic are form de bulb de cap i ocup aproximativ jumtate
din poriunea superioar a duodenului. ntre vrful bulbului duodenal i restul poriunii
superioare, radiologii descriu un sfincter numit bulbo-duodenal, care de altfel i determin
forma ascuit a bulbului.
Raporturile poriunii superioare
Poriunea superioar prezint o parte intraperitoneal i una retroperitoneal, limita
dintre ele fiind reprezentat de artera gastroduodenal.
Poriunea peritoneal are urmtoarele raporturi:
Anterior, cu lobul ptrat al ficatului
Superior, cu ligamentul hepato-duodenal, n care sunt cuprinse elementele
pediculului hepatic
Inferior, cu ligamentul duodeno-colic
Posterior, cu plica gastro-pancreatic dreapt i capul pancreasului, cnd
stomacul este plin
Poriunea retroperitoneal are urmtoarele raporturi:
Anterior i superior cu lobul ptrat al ficatului i vezica biliar
Inferior, cu capul pancreasului (ntre duoden i capul pancreasului trece
artera gastro-duodenal, care se bifurc n ramurile sale terminale: artera
supraduodenal i artera gastro-epiploic dreapt)
Posterior
o ntre duoden i fascia de coalescen trec canalul coledoc, vena port,
artera hepatic comun i artera gastro-duodenal
o Posterior de fascia de coalescen are raport cu vena cav inferioar
(acest raport explic riscul lezrii venei cave inferiore n interveniile
chirurgicale pe poriunea terminal a coledocului, ce neceit
decolarea cadrului duodenal i a capului pancreasului)
72
Proiecie
Raportat la coloana vertebral, duodenul superior se proiecteaz pe flancul drept al
vertebrei L1.
Vascularizaie
Duodenul I primete ramuri din:
Artera gastric dreapt
Artera gastroduodenal
Artera supraduodenal
Artera pancreatico-duodenal postero-superioar (retroduodenal)
Venele sunt omonime arterelor.
Limfatice: duodenul poseda o bogat reea limfatic. Dreneaz n ganglionii
pancreatico-duodenali anteriori i posteriori.
Inervaie
Duodenul primete inervaie simpatic i parasimpatic. Fibrele paraimpatice provin
din vag pe calea plexului celaic. Fibrele simpatice provin din nervii splanhnici mare i mic tot
pe calea plexului celiac.
15. Duoden pars descendens. Descriere, situaie, raporturi,

proiectie,
vascularizatie, inervatie.
capul pancreasului.
duodenojejunal.
Poriunea descendent pornete de la colul vezicii biliare i ajunge pn la
extremitatea inferioar a rinichiului drept ( de la flexura duodenal superioar la flexura
inferioar). Are o lungime de 6 cm i este ntretiat pe faa anterioar de rdcina
mezocolonului transvers.
Raporturi
Anterior, cu rdcina mezocolonului transvers, care mparte faa anterioar a
acestui segment n 2 pri:
73
o Un segment superior ce corespunde etajului supramezocolic i are

raporturi cu vezica biliar i cu lobul drept al ficatului
o Un segment inferior ce corespunde etajului inframezocolic i este
acoperit de fascia de coalescen TOLDT1 i de peritoneul parietal
posterior al firidei mezenterico-colice drepte prin intermediul cruia
vine n raport cu ansele intestinale, colonul i mezocolonul transvers.
Posterior, prin intermediul fasciei de coalescen TREITZ i a foiei anterioare
a fasciei renale, vine in raport cu glanda suprarenal dreapt, partea medial
a feei anterioare a rinichiului drept i cu elementele pediculului renal drept
Lateral dreapta, n segmentul superior are raport cu lobul drept al ficatului iar
n segmentul inferior cu colonul ascendent
Lateral stnga are raport cu capul pancreasului
Proiecie
- flancul drept L2-L3
Vascularizaie
Duodenul II i III prezint o vascularizaie comun cu capul pancreatic.
Vascularizaia este asigurat de 2 arcade arteriale pancreatico-duodenale aezate pe
feele anterioar i posterioar ale capului pancreatic.
Arcada pancreatico-duodenal anterioar se formeaz prin anastomoza arterei
pancreatico-duodenale antero-superioare (sau artera supraduodenal superioar- ram
Arcada pancreatico-duodenal posterioar se formeaz prin anastomoza arterei
pancreatico-duodenale postero-superioare ( sau retroduodenal- ram al arterei
Artera pancretico-duodenal postero-superioar se desprinde din artera
gastroduodenal n traiectul acesteia posterior de duodenul I. n traiectul ei, aceasta trece
anterior de canalul coledoc, l ocolete, pentru ca apoi sa l ncrucieze pe faa posterioar.
Din aceste arcade se desprind ramuri care vor vasculariza capul pancreatic i
duodenul.
Inervaie
Duodenul primete inervaie simpatic i parasimpatic. Fibrele parasimpatice provin
16. Duoden pars orizontalis. Descriere, situaie, raporturi,

proiectie, vascularizatie, inervatie
capul pancreasului.
74
duodenojejunal.
Partea inferioar sau orizontal a duodenului este lung de aproximativ 10 cm i se
ntinde de la nivelul flexurii duodenale inferioare pn la stnga arterei aorte sau rdcina
mezenterului.
Raporturi
Anterior, cu:
o Rdcina mezenterului, care conine vasele mezenterice superioare
(vena fiind situat la dreapta arterei)
o Fascia de coalescen TOLDT 1
o Vasele colice drepte
o Peritoneul parietal posterior al firidei mezenterico-colice drepte, prin
intermediul cruia vine n raport cu ansele intestinale, colonul i
mezocolonul transvers
Superior, cu capul pancreasului i procesul uncinat
Posterior, de la dreapta la stnga cu:
o Ureterul drept
o Vasele gonadale drepte
o Vena cav inferioar
o Aorta
Inferior, cu ansele intestinale
Proiecie
-Anterior de L3-L4
Vascularizaie
Vascularizaia este asigurat de 2 arcade arteriale pancreatico-duodenale aezate pe
feele anterioar i posterioar ale capului pancreatic.
75

duodenul.
Inervaie
17. Duoden pars ascendens. Descriere, situaie, raporturi,

proiectie,vascularizatie, inervatie
capul pancreasului.
duodenojejunal.
Partea ascendent a duodenului este lung de aproximativ 2,5 cm i se ntinde de la
nivelul rdcinii mezenterului sau flancul stng aortic pn la unghiul duodenojejunal.
Se proiecteaz pe flancul stng L3-L2 iar unghiul duodeno-jejunal se proiecteaz pe
flancul stng L2 i este suspendat de ligamentul lui TREITZ la stlpul drept diafragmatic.
Raporturi
Anterior cu:
o Peritoneul parietal posterior al firidei mezenterico-colice stngi i, prin
intermediul lui, cu ansele intestinale
o Colonul transvers
o Mezocolonul transvers i prin intermediul su cu faa posterioar a
stomacului
La dreapta, cu rdcina mezenterului, capul pancreasului i aorta abdominal
La stnga, cu marginea medial a rinichiului stng. ntre duodenul IV i
marginea medial a rinichiului stng se gsesc arcul vascular Treitz ( format
76
de vena mezenteric inferioar i ramura ascendent a arterei colice stngi),

vena gonadal stng i ureterul stng
Posterior, prin intermediul fasciei de coalescen TREITZ, cu vena
mezenteric inferioar, vasele renale stngi i artera gonadal stng
Superior, flexura duodeno-jejunal are raporturi cu faa inferioar a corpului
pancreasului i cu mezocolonul transvers.
Vascularizaie
Duodenul IV primete ramuri din artera pancreatico-duodenl inferioar i din prima
ramur jejunal.
Inervaie
18. Vascularizatia duodenului

Vascularizaie
Duodenul I primete ramuri din:
Artera gastric dreapt
Artera supraduodenal
Artera pancreatico-duodenal postero-superioar (retroduodenal)

Vascularizaia este asigurat de 2 arcade arteriale pancreatico-duodenale
aezate pe feele anterioar i posterioar ale capului pancreatic.
Arcada pancreatico-duodenal anterioar se formeaz prin anastomoza
arterei pancreatico-duodenale antero-superioare (sau artera supraduodenal
superioar- ram terminal al arterei gastroduodenale) cu ramul anterior al
arterei pancreatico-duodenale inferioare ( ram al arterei mezenterice
superioare)
Arcada pancreatico-duodenal posterioar se formeaz prin anastomoza
arterei pancreatico-duodenale postero-superioare ( sau retroduodenal- ram
al arterei gastroduodenale) cu ramul posterior al arterei pancreatico-
duodenale inferiore (ram al arterei mezenterice superioare).
gastroduodenal n traiectul acesteia posterior de duodenul I. n traiectul ei,
aceasta trece anterior de canalul coledoc, l ocolete, pentru ca apoi sa l
ncrucieze pe faa posterioar.
duodenul.
Duodenul IV primete ramuri din artera pancreatico-duodenl inferioar i din prima

ramur jejunal.
77

19. Jejun i ileon descriere, situaie, diferentiere,

raporturi,vascularizatie, structura generala
Jejuno-ileonul este poriunea intestinului subire cuprins ntre floexura duodeno-
jejunal i valva ileocecal. Este un organ intraperitoneal i este legat de peretele abdominal
posterior prin mezenter, motiv pentru care este numit i intestin mezenterial.
Limita superioar este reprezentat de flexura duodeno-jejunal, proiectat la
stnga vertebrei L2.
Limita inferioar este la nivelul fosei iliace drepte, unde prin intermediul valvei
ileocecale se termin la nivelul cecului.
La nivelul jejunului diametrul lumenului este de 2,5-3 cm, iar la nivelul ileonului este
de 1,5-2 cm. Nu exista o limit neta ntre jejun i ileon. Se consider c 3/5 superioare ale
intestinului subire aprin jejunului iar 2/5 inferioare ileonului.
Exist totui unele elemente difereniale: jejunul are plici circulare numeroase, dese,
dar i lipsesc plcile Payer. Ileonul prezint mai putine plici circulare dar sunt prezente plcile
Payer. Jejunul are o irigaie mai bogat, n timp ce la ileon arcadele vasculare sunt mai rare
i mai joase.
Aezare, proiecie, raporturi
Jejunul i ileonul se afl situate la nivelul etajului inframezocolic, ultimele anse ileale
putnd s coboare la nivelul cavitii pelvine.
Ansele jejunale sunt aezate la stnga i au o dispoziie mai ales orizontal, n timp ce
ansele ileale sunt aezate la dreapta i au o dispoziie mai ales vertical.
La nivelul peretelui anterior abdominal, intestinul subire se proiecteaz la nivelul
mezogastrului, hipogastrului, flancului i fosei iliace stngi.
Jejunul i ileonul au urmtoarele raporturi:
Anterior, cu peretele abdominal anterior i omentul mare
Posterior:
o Jejunul are raporturi cu polul inferior al rinichiului stng, ureter stng,
vase genitale i vena mezenteric inferioar. Pe linia median avem
aorta, vena cav inferioar, lanul simpatic lombar stng, duodenul III
i poriunea inframezocolic a capului pancreatic.
o Ileonul are raporturi cu polul inferior al rinichiului drept, ureter drept,
vase genitale i vase mezenterice superioare.
Superior, cu colonul, mezocolonul transvers i prin intermediul acestora cu
organele supramezocolice
Inferior, cu fosele iliace, cu cecul i apendicele vermiform n dreapta i
colonul sigmoid n stnga. Atunci cnd coboar sub strmtoarea superioar a
pelvisului, ileonul are raporturi inferioare cu rectul, vezica urinar i faa
posterioar a uterului.
Vascularizaie
Intestinul subire este vascularizat de ramurile stngi ale arterei mezenterice
superioare.
78
Artera mezenteric superioar este al 2-lea trunchi visceral important al aortei

abdominale. Dup traiectul su, artera mezenteric superioar prezint 3 segmente:
- Retropancreatic: are traiect descendent, posterior de pancreas, la limita
dintre capul i corpul acestuia. La acest nivel, artera mezenteric superioar
are raport cu un patrulater venos format de: vena mezenteric superioara (n
dreapta), vena mezenteric inferioar (n stnga), trunchiul venos spleno-
mezenteric ( superior) i vena renal stng (inferior)
- Preduodenal: cu traiect descendent, anterior de procesul uncinat pancreatic
i de duodenul III
- Intramezenteric: situat n interior rdcinii mezenterului. La acest nivel, artera
este nsoit anterior i la dreapta de vena mezenteric superioar.
Aretra mezenteric superioar vascularizeaz intestinul subire (prin ramuri stngi
sau jejuno-ileale) i colonul drept ( prin ramuri drepte).
n traiectul ei, artera mezenteric superioar d ramuri drepte i stngi.
Ramurile drepte sunt reprezentate de:
artera pancreatico-duodenal inferioar
artera colic medie
artera colic dreapt
aretra ileocolic
Ramurile stngi sunt reprezentate de ramuri jejunale i ileale care au traiect la
nivelul mezenterului ctre intestinul subire. Ele se mpart n ramuri ascendente i
descendente, care se anastomozeaz i formeaz arcade vasculare. n mod obinuit, ntre
primele 4 artere jejunale se formeaz o arcad, ntre arterele 4-8 se formeaz 2 arcade, iar
dup a 8-a arter se formeaz 2 sau 3 arcade.
Ultima parte a ileonului prezint o vascularizaie mai srac, realizat dintr-o singur
arcad arterial. Aceasta este format prin anastomoza dintre ultima arter ileal i ramul
recurent ileal al arterei ileocolice. Corespunztor acestei arcade, la nivelul mezenterului
exist o arie srac n vase, numit aria vascular Treves.
Indiferent de numrul arcadelor formate, arcada arterial situat cea mai aproape de
intestin se numete arcad marginal. Din aceast arcad pornesc artere drepte care sunt
ramuri de tip terminal i nu prezint anastomoze extraparietale.
Arterele drepte pot fi scurte ( vascularizeaz marginea mezenteric a intestinului) i
lungi ( au traiect circumferenial pe faa intestinului i ajung pe marginea antimezenteric a
intestinului).
Drenajul venos al jejunului i ileonului se face prin vene omonime arterelor.
Vena mezenteric superioar se formeaz prin unirea a 2 rdcini( dreapt i
stng).
Rdcina dreapt primete ca aflueni venele de la nivelul colonului drept ( vena
ileocolic, neva colic dreapt, trunchiul gastrocolic Henle- format de vena colic medie,
vena gastroepiploic dreapt i vena pancreatico-duodenal antero-superioar)
Rdcina stng primete ca aflueni vene ileale i jejunale.
istemul limfatic al intestinului subire este foarte bogat i i are originea la nivelul
vililor intestinali. De la acest nivel limfa ajunge n plexul submucos i apoi subseros.
n continuare, limfa are traiect catre ganglionii limfatici ituai ntre foiele
mezenterului: ganglioni situai n jurul vaselor drepte i arterelor jejunoileale.
Apoi limfa ajunge n ganglionii mezenterici superiori i celiaci.
Structur general
79
Intestinul subire prezint un perete format din mucoas, submucoas, muscular i

adventice.
Mucoasa prezint evaginri numite viloziti intestinale. Prezint epiteliu simplu
columnar cu celule caliciforme i lamina propria cu glande Lieberkuhn.
Submucoasa este format din esut conjunctiv cu vase sangvine, limfatice i infiltrat
limfoid (plci Payer la nivelul ileonului).
Musculara este format din fibre musculare netede dispuse in 2 straturi: circular
intern i longitudinal extern.
20. Mezenterul. Descriere, situaie, raporturi, proiectie, continut,

vascularizatie, inervatie.
Mezenterul este o formaiune peritoneal de legtur i suspensie, dintre jejuno-
ileon i peretele posterior al cavitii abdominale.
Este format din 2 foie peritoneale ce se altur i cuprind ntre ele artere, vene,
limfatice i nervi ai intestinului.
Foia dreapt se continu cu peritoneul parietal posterior al firidei mezenterico-
colice drepte iar foia stng se continu cu peritoneul parietal posterior al firidei
mezenterico-colice stngi.
ntre cele 2 foie se gsete o lam subire de esut conjunctiv lax, n care sunt
coninute ramurile vaselor mezentrice superioare, nsoite de ramurile plexului mezenteric
superior i nodulii limfatici mezenterici superiori.
Mezenterul prezint 2 margini: intestinal i posterioar.
Marginea intestinal are o lungime egal cu a jejuno-ileonului iar la nivelul ei
peritoneul mezenterial se continu cu seroasa jejuno-ileonului. Locul de continuare
constituie hilul intestinului.
Marginea posterioar este fix i se numete rdcina mezenterului, fiind mai
groas dect marginea intestinal.
Rdcina mezenterului se ntinde de la flexura duodenojejunal, situat la stnga L2,
pn n fosa iliac dreapt, n apropierea articulaiei sacroiliace. Are o lungime mult mai
scurt dect marginea intestinal a mezenterului , a crei lungime este egal cu cea a
jejunoileonului. Din aceast cauza, la nivelul marginii intestinale, mezenterul prezint
numeroase cuduri care corespund anselor intestinale. La nivelul rdcinii, cele 2 foie ale
mezenterului se continu cu peritoneul parietal posterior.
Traiectrul rdcinii mezenterului prezint 3 poriuni:
Superioar, oblic, care, la origine trece superior i la dreapta de flexura
duodenojejunal i apoi coboar pe flancul drept al duodenului ascendent.
Mijlocie, vertical, care intersecteaz duodenul la limita dintre duodenul orizontal i
cel ascendent. La acest nivel, vasele mezenterice superioare trec prinincizura
pancreatic inferioar i ptrund ntre foiele mezenterului, vena fiind situat la
dreapta arterei mezenterice superioare.
Inferioar, oblic, care incrucieaz vena cav inferioar, ureterul drept i vasele
gonadale.
Mezenterul mparte regiunea inframezocolic a cavitii peritoneale n:
Firid mezenterico-colic stng, care comunic cu cavitatea pelvin
80
Firid mezenterico-colic dreapt, a crei comunicare cu pelvisul este nchis de

mezenter. Acest fapt limiteaz propagarea coleciilor din firida mezenterico-
colic dreapt spre pelvis.
21. Cecul i valvula ileocecala. Descriere, situaie, raporturi,

proiectie, vascularizatie, inervatie
Intestinul gros este a 2-a parte a intestinului ce continu intestinul subire i se
deschide la exterior prin orificiul anal.
Continuarea dintre intestinul subire i cel gros nu se face cap la cap, ci termino-
lateral.
Intestinul gros se extinde de de la valva ileocecal pn la anus. Intestinul gros
prezint elemente anatomice macroscopice care l deosebesc de intestinul subire: teniile,
plicile semilunare, haustrele i ciucurii epiploici.
Intestinul gros este mprit n colon drept i stng.
Colonul drept este reprezentat de cec, colon ascendent i 2/3 drepte din colonul
transvers. Colonul stng este reprezentat de 1/3 stng din colonul transvers, colonul
descendent i colonul sigmoid.
Valvla ileocecal se formeaz prin nvaginarea ileonului n intestinul gros. Este
alctuit dintr-o buz superioar, mai mare i una inferior, mai mic.
Cele 2 buze se unesc anterior i posterior, la nivelul comisurilor, ce se continu cu
frurile valvulei ileocecale.
Structural, valvula ileocecal este format din mucoas, submucoas i fibre
musculare ce provin din tunica muscular a ileonului i a cecului.
Spre marginea liber a valvulei, fibrele musculare circulare ale ileonului se
condenseaz i formeaz sfincterul Keith al valvulei ileocecale.
ntre fibrele circulare ale ileonului i tunica muscular a cecului se insinueaz fibrele
musculare longitudinale ale ileonului.
Fibrele longitudinale ale teniei mezocolice se continu, la nivelul orificiului ileo-cecal,
cu fibrele musculare longitudinale ale ileonului terminal. Prin contracie, aceste fibre
determin dilatarea ileonului terminal.
Fibrele musculare longitudinale ale ileonului mpreun cu o condensare a fibrelor
musculare circulare cecale determin apariia frurilor valvulei ileocecale.
Contracia fibrelor circulare ale cecului determin tracionarea i nchiderea valvulei
ileocecale.
Valvula ileocecal permite trecerea unidirecional a coninutului intestinal,
intermitent, din ileon n cec.
Cecul este segmentul iniial al intestinului gros. Este situat sub planul valvei
ileocecale i se continu, superior de acest plan, cu colonul ascendent. Inferior, se termin
n fund de sac, printr-o haustr postero-inferioar iar postero-medial, la locul de ntlnire
a celor 3 tenii, are ataat apendicele vermiform.
Cecul are form de ampul i este situat, de obicei, n fosa iliac dreapt.
Din punct de vedere al relaiilor cu peritoneul, cecul este de regul organ
intraperiotneal, mobil, acoperit n ntregime de peritoneu visceral. Ocazional, poate
prezenta un mezou foarte dezvoltat, denumit mezocec.
81
Raporturi:
Anterior: cu peretele anterior abdominal. Dac cecul este gol, ntre el i
perete se pot interpune anse ileale i omentul mare.
Posterior: cu muchii psoas mare i iliac i nervii femural i femurocutanat
lateral, prin intermediul peritoneului parietal.
Lateral: cu peretele antero-lateral al abdomenului
Medial: cu apendicele vermiform, ureterul drept, vasele gonadale drepte,
marginea meadial a muchiului psoas, vasele iliace externe i anse ileale.
Inferior: cu unghiul format de peretele abdominal anterior i fosa iliac.
Vascularizaie:
Vascularizaia arterial este asigurat de ramuri ale arterei ileocolice:
Artera cecal anterioar, care trece prin marginea liber a plicii cecale
vasculare i ajunge pe faa anterioar a cecului, vasculariznd: faa
anterioar a colonului ascendent (n poriunea adiacent cecului), faa
anterioar a cecului i ileonul terminal ( n poriunea adiacent cecului).
Artera cecal posterioar, care trece pe faa posterioar a cecului,
vasculariznd: faa posterioar a colonului ascendent ( n poriunea
adiacent cecului), faa posterioar i fundul cecului, baza apendicelui
vermiform i ileonul terminal (n poriunea adiacent cecului).
Sngele venos al cecului este drenat n vena ileocolic, iar din aceasta, n vena
mezenteric superioar.
Limfa de la nivelul cecului este drenat spre staia primar, nodulii limfatici cecali
anteriori ( situai de-a lungul vaselor cecale anterioare) i posteriori ( situai de-a lungul
vaselor cecale posterioare). De la nodulii limfatici cecali, limfa este drenat n nodulii
limfatici mezenterici superiori i mai departe, n trunchiul intestinal.
Inervaie:
Inervaia cecului este vegetativ, receptoare i efectoare.
Sensibilitatea visceral este transmis prin fibre interoceptive simpatice spre
segmentele medulare T10-L1.
Inervaia motorie este asigurat de fibre simpatice postganglionare din plexul
celiac, care ajung la cec pe calea plexurilor simpatice periarteriale, i fibre simpatice
preganglionare, din trunchiul vagal posterior.
22. Apendicele Descriere, situaie, raporturi, proiectie, puncte

dureroase
Apendicele vermiform este un organ diverticular, rudimentar, anexat cecului. Este
situat n fosa iliac dreapt i se deschide pe faa postero-medial a cecului, la 2-3 cm
inferior de valvula ileo-cecal, printr-un orificiu ovalar numit orificiu ceco-apendicular.
Poziia apendicelui este variabil, ea depinznd de gradul de dezvoltare al cecului,
nivelul de descensus al cecului i de modul de dezvoltare al peretelui cecal.
Apendicele este un organ intraperitoneal, mobil, ce prezint un mezou-
mezoapendice. n marginea liber a mezoapendicelui se afl vasele apendiculare, limfaticele
i nervii apendicelui. La femeie, cnd mezoapendicele este lung, el poate trimite o
expansiune spre marginea superioar a ligamentului lat, formnd ligamentul apendiculo-
ovarian.
82
Raporturi:
Baza apendicelui are raporturi similare cu ale cecului, n care se deschide.
Poriunea liber i vrful apendicelui au raporturi ce depind de poziia i lungimea
apendicelui
n aproape orice poziie, apendicel, sau cel puin baza sa, are raporturi cu muchiul
iliopsoas (raport important pentru investigarea durerii apendiculare n apendicit).
Proiecie:
Poziia punctului fix apendicular (orificiul ceco-apendicular are o mare variabilitate,
ncadrandu-se nsa, de regul, la nivelul trigonului descris de Iacobovici, delimitat:
Superior i la dreapta, de linia spino-ombilical
Inferior, de linia bispinoas
La stnga, de linia pararectal dreapt ( marginea lateral a
muchiului drept abdominal)
Majoritatea punctelor dureroase apendiculare se nscriu n acest trigon.
Punctele dureroase apendiculare:
Pe linia spino-ombilical
o Punctul Mac-Burney, situat la unirea 1/3 laterale cu 2/3 mediale ale
liniei spino-ombilicale drepte
o Punctul Monro, situat la intersecia liniei spino-ombilicale drepte cu
marginea lateral a dreptului abdominal
Pe linia bispinoas
o Punctul Lanz, situat la unirea 1/3 drepte cu 2/3 stngi ale liniei
bispinoase
o Punctul Sonnenburg, situat la intersecia liniei bispinoase cu marginea
lateral a dreptului abdominal.
23. Apendicele structura peretelui,vascularizatie, inervatie, bazele

anatomice ale durerii apendiculare.Variabilitatea anatomica a
apendicelui- dimensiuni, pozitii.
Apendicele vermiform este un organ diverticular, rudimentar, anexat cecului. Este
situat n fosa iliac dreapt i se deschide pe faa postero-medial a cecului, la 2-3 cm
inferior de valvula ileo-cecal, printr-un orificiu ovalar numit orificiu ceco-apendicular.
Apendicele are o lungime n medie de 8 cm, dar lungimea sa poate prezenta variaii
individuale foarte mari, ntre 1 i 20 cm.
Structura peretelui apendicular este asemntoare cu structura general de colon.
Prezint tunica mucoas, submucoas, muscular i tunica extern.
Mucoasa are aspectul particular al glandelor Lieberkuhn, glandele fiind mai grupate
si mai scurte datorit esutului limfoid bine dezvoltat.
Corionul prezint noduli limfatici cu dispoziie circular n jurul lumenului, noduli ce
pot perfora musculara mucoasei i s se extind n submucoas.
Musculara este bine reprezentat i este alctuit din fibre musculare netede
dispuse in 2 straturi: circular, intern i longitudinal, extern.
Tunica extern este reprezentat de peritoneu.
83
Poziia apendicelui este variabil, ea depinznd de:

Gradul de dezvoltare al cecului- cnd exist o insuficien de dezvoltare a cecului,
apendicele este n poziie subcecal sau infantil.
Nivelul de descensus al cecului- apendicele este n poziie nalt cnd cecul este
subhepatic i n poziie pelvin cnd cecul este n poziie joas.
Modul de dezvolatre al peretelui cecal, apendicele deplansndu-se n partea opus
peretelui care crete mai mult. Astfel:
o Dac va crete peretele medial, apendicele va fi situat latero-cecal.
o Daca va crete peretele lateral, apendicele devine medio-cecal.
o Dac va crete peretele anterior, apendicele devine retrocecal.
o Dac va crete peretele posterior, apendicele devine prececal.
Vascularizaie:
Vascularizaia arterial este asigurat de artera apendicular, ramur din artera
ileocolic.
Artera apendicular trece posterior de ileon i ptrunde n marginea liber a plicii
ileocecale, ajungnd la mezoapendice.
Din artera apendicular se desprind ramurile:
- Artera ceco-apendicular, care vascularizeaz baza apendicelui i cecul n
zona adiacent orificului ceco-apendicular
- Ramuri apendiculare n palisad
- Artera recurent ileal, care strbate marginea liber a plicii ileoapendiculare
i particip la vascularizaia feei posterioare a ileonului terminal.
Sngele venos de la nivelul apendicelui este drenat n vena ileocolic, iar din aceasta,
n vena mezenteric superioar
Drenajul limaftic: n submucoasa apendicelui exist numeroi foliculi limfatici, motiv
pentru care apendicele este considerat, din punct de vedere funcional, organ limfoid. Limfa
de la nivelul apendicelui este drenat spre nodulii limfatici cecali posteriori iar de aici ajunge
n nodulii limfatici mezenterici superiori i mai departe n trunchiul intestinal.
Inervaia apendicelui este similar cu cea a cecului. Este att simpatic ct i
parasimpatic. Fibrele nervoase au originea la nivelul plexului celiac i de aici ajung la
apendicele vermiform pe calea plexului periarterial mezenteric superior.
n apendicita acut, durerea iniial este o durere de tip visceral i este
perceput la nivelul plexului cealic,n epigastru. Dup ce inflamaia se extinde de la
apendicele vermiform la peritoneul parietal anterior, atunci durerea se localizeaz la nivelul
fosei iliace drepte.
Pe linia spino-ombilical
o Punctul Mac-Burney, situat la unirea 1/3 laterale cu 2/3 mediale ale
o Punctul Monro, situat la intersecia liniei spino-ombilicale drepte cu
Pe linia bispinoas
o Punctul Lanz, situat la unirea 1/3 drepte cu 2/3 stngi ale liniei
bispinoase
o Punctul Sonnenburg, situat la intersecia liniei bispinoase cu marginea
lateral a dreptului abdominal.
84
24. Colonul ascendent i flexura colica dreapta limite, situaie,

descriere, raporturi, vascularizatie,limfatice, inervatie
lateral.
Colonul ascendent se ntinde de la valvula ileocecal pn la flexura colic dreapt,
situat sub ficat.
Colonul ascendent este un segment fix al intestinului gros, fiind organ secundar
retroperitoneal, datorit formrii fasciei de coalescen TOLDT1.
Este acoperit pe faa anterioar de peritoneu parietal posterior i proemin pe
peretele posterior al etajului inframezocolic. Flancul su medial delimiteaz, mpreun cu
rdcina mezenterului, firida mezenterico-colic dreapt, iar flancul su drept delimiteaz,
cu peretele lateral al abdomenului ,anul parieto-colic drept.
Superior, subhepatic, colonul ascendent descrie unghiul colic drept sau flexura colic
dreapt, continundu-se cu colonul transvers.
La nivelul flexurii colice drepte, peritoneul se reflect pe structurile nvecinate,
formnd ligamentele: freno-colic drept ( ntre flexura colic dreapt i diafragm), reno-colic (
leag flexura colic dreapt de peretele posterior) i cistico-colic (inconstant; este o
prelungire dreapt a omentului mic).
Teniile colonului ascendent sunt orientate astfel:
- tenia mezocolic este situat postero-medial
- tenia omental este situat postero-later
- tenia liber este situat anterior
Raporturi:
Posterior, prin intermediul fasciei de coalescen TOLDT 1 cu:
o muchiul iliac,
o muchiul ptrat lombar,
o faa anterioar a rinichiului drept,
o nervii subcostal, iliohipogastric i ilioinghinal
Lateral, cu peretele lateral abdominal, mpreun cu care delimiteaz spaiul
parieto-colic drept
Medial, cu:
o ansele jejuno-ileale
o duodenul II
o vena cav inferioar
o uereterul drept
o vasele genitale drepte
85
Flexura colic dreapt are raporturi cu:

cartilajul coastei a X-a i faa visceral a lobului drept al ficatului (anterior)
faa anterioar a rinichiului drept (posterior)
este dispus n plan frontal i este situat mai jos dect flexura colic stng
Vascularizaie:
Colonul drept este vascularizat de ramuri ale arterei mezenterice superioare.
Artera mezenteric superioar d urmtoarele ramuri pentru vascularizaia
colonului:
1. Artera ileocolic continu traiectul arterei mezenterice superioare la nivelul
rdcinii mezenterelui. La nivelul unghiului ileocolic ea d ramuri cecale,
apendicular i un ram colic ascendent care se va anastomoza cu ramul
descendent al arterei colice drepte.
2. Artera colic dreapt se desprinde de pe faa dreapt a arterei mezenterice
superioare de obicei prin trunchi comun cu artera colic medie. Are traiect
ctre dreapta, ncrucind anterior, transversal, formaiunile retroperitoneale
( vena cav inferioar, ureterul drept, vasele genitale drepte). Se mparte ntr-
un ram ascendent i unul descendent.
3. Artera colic medie se desprinde imediat inferior de procesul uncinat al
pancreasului, anterior de duodenul III. Are traiect anterior, ntre foietele
mezocolonului transvers, unde se mparte ntr-un ram drept i unul stng.
Drenajul venos se face n vene omonime care se vars n vena mezenteric
superioar sau inferioar.
Ganglionii limfatici care dreneaz limfa colonului au fost mprii n 4 grupe:
1. Epicolici- sub seroasa care acoper peretele intestinal
2. Paracolici- pe traiectul arterei marginale Drummond
3. Intermediari- pe traiectul arterelor mezenterice i ramurile lor
4. Centrali- la originea arterelor mezenterice
Inervaie:
Colonul primete inervaie vegetativ simpatic i parasimpatic.
Colonul drept primete fibre simpatice provenite de la nivelul T5-T12. De la acest
nivel fibrele ajung la nivelul plexului celiac i mezenteric superior pe calea nervilor splanhnici
mare i mic. De la plexurile celiac i mezenteric superior, fibrele ajung la colonul drept pe
calea plexurilor periarteriale.
Inervaia parasimpatic provine din trunchiurile vagale, pe calea plexului celiac i
apoi mezenteric superior.
25. Colonul transvers limite, situaie, descriere, raporturi,

vascularizatie,limfatice, inervatie
lateral.
86
Colonul transvers este un segment mobil, intraperitoneal al intestinului gros. Se
ntinde ntre flexura colic dreapt i stng, are o poziie oblic, ascendent ctre stnga i
este legat de peretele posterior abdominal prin intermediul mezocolonului transvers.
Teniile sale sunt orientate astfel:
Tenia mezocolic, care corespunde inseriei mezocolonului, este situat posterior
Tenia omental, care corespunde inseriei omentului mare, este situat antero-
superior
Tenia liber este situat inferior.
Raporturi:
Anterior, cu peretele anterior abdominal
Posterior, cu faa anterioar a rinichiului drept, duodenul II, faa anterioar a
capului pancreatic, corpul pancreatic i faa anterioar a rinichiului stng
Superior, cu faa visceral a lobului drept hepatic, marea curbur gastric i
faa colic a splinei
Inferior, cu ansele jejuno-ileale
Vascularizaie:
2/3 drepte ale colonului transvers sunt vascularizate de ramuri ale arterei
mezenterice superioar iar 1/3 stng a colonului transvers este vascularizat de artera
mezenteric inferioar.
Artera mezenteric superioar d urmtoarele ramuri pentru vascularizaia
colonului:
1. Artera ileocolic continu traiectul arterei mezenterice superioare la nivelul
rdcinii mezenterelui. La nivelul unghiului ileocolic ea d ramuri cecale,
apendicular i un ram colic ascendent care se va anastomoza cu ramul
descendent al arterei colice drepte.
2. Artera colic dreapt se desprinde de pe faa dreapt a artereo mezenterice
superioare de obicei prin trunchi comun cu artera colic medie. Are traiect
ctre dreapta, ncrucind anterior, transversal, formaiunile retroperitoneale
( vena cav inferioar, ureterul drept, vasele genitale drepte). Se mparte ntr-
un ram ascendent i unul descendent.
3. Artera colic medie se desprinde imediat inferior de procesul uncinat al
pancreasului, anterior de duodenul III. Are traiect anterior, ntre foietele
mezocolonului transvers, unde se mparte ntr-un ram drept i unul stng.
Artera mezenteric inferioar se desprinde de pe faa antero-lateral stng a
aortei, n dreptul vertebrei L3, inferior de duodenul III. Ramurile arterei mezenterice
inferioare sunt:
1. Artera colic stng, care se desprinde din artera mezenteric inferioar la 1-
2 cm de originea acesteia. De la origine are traiect retroperitoneal ascendent
i ctre stnga. n traiectul ei ncrucieaz vena mezenteric inferioar,
mpreun cu care formeaz arcul vascular descris de Treitz. Ajunge la nivelul
unghiului splenic, unde d un ram ascendent i unul descendent.
2. Arterele sigmoidiene, care sunt n numr variabil ( 1-19). Clasic, au fost
descrise 3 ramuri sigmoidiene: superioar, medie i inferioar. De la origine
ele ptrund n mezosigmoid unde se mpart n ramuri ascendente i
87
descendente. Ramul inferior al arterei sigmoidiene inferioare se numete

artera sigmoidian IMA i se va anastomoza cu artera rectal superioar. La
acest nivel a fost descris punctul critic Sudeck.
3. Artera rectal superioar- ramur terminal a arterei mezenterice inferioare.
Toate aceste ramuri arteriale formeaz o arcad abastomotic, paralel cu marginea
mezenteric a colonului, arcad ce poart denumirea de arcad marginal Drummond.
Din aceast arcad se desprind arterele drepte scurte i lungi. Arterele drepte scurte
abordeaz peretele colonic la nivelul teniei mezocolice. Arterele drepte lungi abordeaz
peretele colonic la nivelul marginii antimezocolice, dup ce ocolesc feele colonului. Aceste
artere colice drepte nu prezint anastomoze ntre ele n exterior peretelui colonic.
superioar sau inferioar.
4. Centrali- la originea arterelor mezenterice
Inervaie:
Colonul primete inervaie vegetativ simpatic i parasimpatic.
Colonul drept primete fibre simpatice provenite de la nivelul T5-T12. De la acest
nivel fibrele ajung la nivelul plexului celiac i mezenteric superior pe calea nervilor splanhnici
mare i mic. De la plexurile celiac i mezenteric superior, fibrele ajung la colonul drept pe
calea plexurilor periarteriale.
Inervaia parasimpatic provine din trunchiurile vagale, pe calea plexului celiac i
apoi mezenteric superior.
Colonul stng primete inervaie simpatic ce provine de la nivel lombar i sacral.
Fibrele ajung pe calea nervilor splanhnici lombari la plexurile aortic i mezenteric
inferior. De la nivelul acestor plexuri fibrele simpatice ajung la colon pe calea plexurilor
periarteriale.
Inervaia parasimpatic provine de la nivel S2-S4. De la acest nivel pleac nervii
splanhnici pelvini (erectori), care dau fibre cu traiect ascendent pe calea plexului hipogastric
inferior, superior i apoi mezenteric inferior. Fibrele ajung apoi la colon pe calea plexurilor
periarteriale.
26. Mezocolonul transvers-descriere, situaie, raporturi, proiectie,

vascularizatie, limfatice, inervatie
Mezocolonul transvers este o plic peritoneal dispus transversal, a crei lime
depinde de lungimea colonului transvers.
Mezocolonul transvers prezint:
2 fee:
o Superioar, care se continu cu peritoneul parietal posterior al etajului
supramezocolic
o Inferioar, care se continu cu peritoneul parietal posterior al etajului
inframezocolic
88
ntre cele 2 foie se gsesc ramurile vaselor colice. Mezocolonul transvers conine:
- Artera colic medie, nsoit de ramurile plexului mezenteric superior i
ramurile ei: ramura dreapt ( care se anastomozeaz cu ramura ascendent a
arterei colice drepte, formnd arcada marginal Drummond) i ramura stng
( care se anastomozeaz cu ramura ascendent a arterei colice stngi,
formnd arcada arterial a colonului transvers, arcada Haller-Riolan)
- Arcada vascular venoas, ce dreneaz sngele venos intr-o ven colic
medie
- Noduli limfatici epicolici, paracolici i intermediari
2 margini:
o Colic, la nivelul creia peritoneul mezocolonului transvers se continu cu
tunica extern a colonului transvers
o Posterioar, fix, numit rdcina mezocolonului transvers.
Rdcina mezocolonului transvers se ntinde ntre flexurile colice dreapt i stng,
avnd o direcie oblic spre superior i la stnga. Flexura colic stng, situat mai sus dect
cea dreapt, este dispus ntr-un plan aproape sagital, avnd o ramur ascendent i una
descendent.
De la dreapta la stnga, trece:
Anterior de rinichiul drept, duodenul desendent i capul pancreasului, pe
care le mparte n poriune supramezocolic i poriune inframezocolic.
Superior de flexura duodeno-jejunal
Anterior de corpul pancreasului, pe care determin apariia marginii
anterioare, care separ faa superioar de cea inferioar
Inferior de polul inferior al splinei, de unde se continu cu ligamentul freno-
colic stng.
Mezocolonul transvers mparte cavitatea peritoneal n:
etaj supramezocolic
etaj inframezocolic
Raporturi:
posterior, cu:
o faa anterioar a rinichiului drept
o duodenul descendent, orizontal i ascendent
o capul i faa inferioar a corpului pancreasului
o mezenterul cu vasele mezenterice superioare
o ansele intestinale
o faa anterioar a rinichiului stng
anterior, cu peretele anterior al abdomenului
superior, cu:
o fundul vezicii biliare
o stomacul, prin intermediul ligamentului gastro-colic
o faa visceral a splinei
inferior, cu ansele intestinale
89
27. Colonul descendent i flexura colica stinga limite, situaie,

descriere, raporturi, vascularizatie, limfatice, inervatie
lateral.
Colonul descendent este un segment fix al intestinului gros, fiind organ secundar
retroperitoneal, datorit formrii fasciei de coalescen TOLDT II. Este situat mai profund
dect colonul ascendent iar inferior de polul anterior al splinei formeaz cu colonul
transvers unghiul colic stng, unghiul splenic sau flexura colic stng.
Flexura colic stng este situat anterior de rinichiul stng, la un nivel superior fa
de flexura colic dreapt.
Teniile colonului descendent sunt orientate astfel:
tenia mezocolic este situat postero-medial
tenia omental este situat postero-lateral
tenia liber este situat anterior
Colonul descendent este acoperit pe faa anterioar de peritoneu parietal posterior i
proemin pe peretele posterior al etajului inframezoclic.
Flancul su medial delimiteaz, mpreun cu rdcina mezenterului, firida mezenterico-
colic stng, iar flancul su stng delimiteaz, cu peretele lateral al abdomenului, anul
parieto-colic stng.
La nivelul flexurii colice stngi, peritoneul se reflect pe diafragm, formnd ligamentul
freno-colic-stng.
Raporturile colonului descendent sunt:
posterior, prin intermediul fasciei de coalescen TOLDT II cu:
o muchiul diafragm
o faa anterioar a rinichiului stng
o mushiul ptrat lombar
o muchiul iliac
o nervii subcostal, iliohipogastric, ilioinghinal i femurocutanat lateral
anterior, cu:
o ansele intestinale i omentul mare
o peretele antero-lateral al abdomenului
medial, cu
o ansele intestinale i omentul mare
o arcul vascular Treitz
o ureterul i vasele gonadale stngi
90
lateral, cu peretele antero-lateral al abdomenului, cu care delimiteaz anul

parieto-colic stng.
Flexura colic stng are o poziie sagital, avnd raporturi:
superior, cu faa visceral a splinei, la nivelul creia determin o impresiune
posterior, cu faa anterioar a rinichiului stng
lateral, cu peretele toracic prin intermediul diafragmei i a recesului costo-
diafragmatic stng.
Vascularizaie:
aortei, n dreptul vertebrei L3, inferior de duodenul III.
Ramurile arterei mezenterice inferioare sunt:
1. Artera colic stng, care se desprinde din artera mezenteric inferioar la 1-
2. Arterele sigmoidiene, care sunt n numr variabil ( 1-19). Clasic, au fost
descendente. Ramul inferior al arterei sigmoidiene inferioare se numete
artera sigmoidian IMA i se va anastomoza cu artera rectal superioar. La
acest nivel a fost descris punctul critic Sudeck.
3. Artera rectal superioar- ramur terminal a arterei mezenterice inferioare.
inferioar.
Centrali- la originea arterelor mezenterice
Inervaie:
Fibrele ajung pe calea nervilor splanhnici lombari la plexurile aortic i mezenteric
periarteriale.
splanhnici pelvini (erectori), care dau fibre cu traiect ascendent pe calea plexului hipogastric
periarteriale.
91
28. Colonul sigmoid limite, situaie, descriere, raporturi,

vascularizatie, limfatice, inervatie
lateral.
Colonul sigmoid este organ intraperitoneal, acoperit de peritoneu visceral, care se
continu cu mezosigmoidul.
Limita superioar este locul n care teniile se reduc la 2-3, colonul trece de la situaia
de organ retroperitoneal la cea de organ intraperitoneal, cu mezou
Limita inferioar corspunde planului transversal ce trece prin vertebra S3.
Colonul sigmoid descrie o ans, ce coboar n bazinul mic, anterior de rect. Colonul
sigmoid urc apoi pn la S3, unde se afl jociunea rectosigmoidian.
Fibrele musculare longitudinale se reorganizeaz, alctuind 2 tenii:
- anterioar, liber, la nivelul creia se gsesc apendici epiploici numeroi, mai lungi
i mai voluminoi, dispui pe un singur rnd.
- haustrele devin mai terse i dispar n poriunea terminal.
Raporturi:
n poriunea iliac are raporturi:
Anterior, cu ansele intestinului subire i perete abdominal anterior
Posterior, cu:
o Muchiul iliopsoas
o Vasele iliace externe
o Nervul femural
n poriunea pelvin are raporturi:
Superior, cu ansele intestinale
Posterior, cu:
o Ampula rectal i recesurile pararectale
o Vasele iliace interne i ureterul stng
Lateral, cu:
o Mnunchiul vasculo-nervos obturator
o Vasele ovariene, ovarul i tuba uterin, din partea stng, respectiv, ductul
deferent, la brbat
Anterior:
o La femeie, cu faa posterioar a uterului
o La brbat, cu faa postero-superioar a vezicii urinare i canalele deferente
92
Vascularizaie:
Vascularizaia arterial este asigurat de ramuri din artera meenteric inferioar:
- Arterele sigmoidiene, care sunt n numr variabil ( 1-19). Clasic, au fost
descendente.
o Artera sigmoidian superioar are traiect retroperitoneal i se bifurc
n 2 ramuri ce contribuie la formarea arcadei marginale Drummond:
Ramura ascendent care se anastomozeaz cu ramura
descendent a arterei colice stngi
Ramura descendent care ptrunde n mezosigmoid i se
anastomozeaz cu artera sigmoidian medie
o Artera sigmoidian medie strbate poriunea mijlocie a
mezosigmoidului i se anastomozeaz cu celelalte artere sigmoidiene
o Artera sigmoidian inferioar, strbate poriunea inferioar a
mezosigmoidului, situat anterior de artera rectal superioar. Se
mparte n:
Ramura ascendent care particip la formarea arcadei
arteriale marginale
Ramura descendent, numit artera sigmoidian ima, care se
anastomozeaz cu una din arterele recto-sigmoidiene, ramuri
din artera rectal superioar. Particip la vascularizaia
colonului sigmoid i a prii superioare a ampulei rectale.
Aceast anastomoz a fost numit punctul critic al lui Sudeck.
- Artera rectal superioar, ramur terminal a arterei mezenterice inferioare
particip n mic msur la vascularizaia colonului sigmoid.
inferioar.
Centrali- la originea arterelor mezenterice
Inervaie:
Fibrele ajung pe calea nerviloor splanhnici lombari la plexurile aortic i mezenteric
periarteriale.
splanhnici pelvini (erectori), care dau fibre cu traiect ascendent pe calea plecului hipogastric
periarteriale.
93
29. Mezocolonul sigmoid. Descriere, limite, situatie, raporturi,

continut
Mezosigmoidul este o plic peritoneal, n form de evantai, ce prezint 2 fee
(dreapt i stng) i 2 margini( sigmoidian i aderent- reprezentat de rdcina
mezosigmoidului).
ntre foiele mezosigmoidului se gsesc ramurile sigmoidiene ale vaselor mezenterice
inferioare, nsoite de ramuri din plexul hipogastric inferior i nodulii limfatici.
Rdcina mezosigmoidului prezint 2 segmente:
Rdcina primar care corespunde inseriei mezenterului comun dorsal. Coboar
vertical, de la bifurcarea aortei pn la vertebra S3. n rdcina primar ptrund
vasele rectale superioare
Rdcina secundar care se formeaz datorit traciunii exercitate pe procesul
de coalescen al colonului descendent. Are direcie ascendent, pn aproape
de bifurcaia aortei, unde se continu cu rdcina primar. Intersecteaz ureterul
i vasele gonadale stngi.
ntre cele 2 rdcini se formeaz un unghi ascuit, deschis spre inferior i spre stnga,
numit recesul intersigmoidian. n vrful acestui reces se afl situat, retroperitoneal,
urterul stng.
30. Rectul limite, parti, situatie,descriere, raporturi

Rectul este ultima poriune a intestinului gros. Este situat median, anterior de sacru
i coccis, avnd o lungime de 15-20 cm.
Limita superioar este dat de punctul de terminare al mezocolonului sigmoidian i
corespunde vertebrei S3.
Limita inferioar este reprezentat de orificul anal.
Rectul prezint 2 poriuni:
1. Ampula rectal, care este poriunea superioar, mai dilatat, care dup ce
traverseaz perineul, se continu cu cea de a 2-a poriune.
2. Canalul anal, care, anatomic, este dilimitat superior de linia dinat
(pectinat) i inferior de linia ano-cutanat. Canalul anal chirurgical prezint
ca limit superioar locul prin care traverseaz muchii ridictori anali.
Rectul prezint 5 curburi:
n plan sagital- prezint 2 curburi: iniial rectul coboar n curbura sacro-
coccigian i prezint o curbur concav anterior ( flexura sacrat). Apoi
rectul traverseaz muchiul ridictor anal i se continu cu canalul anal. La
acest nivel, rectul prezint o curbur concav posterior (curbura perineal)
n plan frontal- rectul prezint 3 curburi care determin apariia la interior a
unor plici (valvele lui Houston). Curburile superioar i inferioar sunt
concave la stnga iar cubura mijlocie este concav la dreapta.
Raporturi:
Ampula rectal, partea pelvin a rectului, prezint o poriune peritoneal (situat
superior) i una extraperitoneal (practic, poriunea pelvi-subperitoneal).
Partea peritoneal a rectului are urmtoarele raporturi:
94
Anterior:
o Prin intermediul peritoneului parietal posterior, cu:
Colonul sigmoid i ansele intestinale
Cu fundul de sac Douglas i prin intermediul lui:
La femeie, cu: fornixul vaginal i cu faa posterioar a uterului
La brbat, cu: faa posterioar a vezicii urinare i cu baza
veziculelor seminale.
Lateral, cu recesurile pararectale, n care coboar ansele intestinale.
Partea extraperitoneal a rectului are urmtoarele raporturi:
Anterior, prin intermediul:
o Septului ecto-vezical, la brbat, cu:
Prostata
Veziculele seminale
Poriunea ampular a canalelor deferente
Vezica urinar, la nivelul trigonului vezical
o Septului recto-vaginal, la femeie, cu faa posterioar a vaginei.
Posterior, cu:
o Spaiul retro-vezical, care conine vasele sacrale medii, glomusul
coccigian, lanurile simpatice paravertebrale sacrale i nodulii limfatici
sacrali
o Faa anterioar a sacrului
Lateral, cu:
o Condensri ale esutului din spaiul pelvisubperitoneal
Aripioarele rectului
Lamele sacro-recto-genito-pubiene, ce conin, la acest nivel,
ganglionul hipogastric
o Muchiul ridictor anal
Canalul anal- partea perineal a rectului, are urmtoarele raporturi:
Lateral, cu fosa ischiorectal
Posterior, cu vrful coccisului
Anterior, prin intermediul corpului perineal:
o La femeie, cu partea inferioar a feei posterioare a vaginei
o La brbat, cu:
Vrful prostatei
Uretra masculin, nconjurat de muchiul sfincter extern al
uretrei
Glandele bulbo-uretrale
Bulbul corpului spongios
31. Rectul configuratie interna, vascularizatie (plexuri

hemoroidale), conexiuni limfatice. Implicatii clinice. Tuseul rectal.
Configuraia intern a rectului:
n ampula rectal proemin 3 plici trasnversale, 2 n partea stng i una n partea
dreapt.
La limita dintre ampul i canalul anal, mucoasa rectal formeaz 6-10 plici verticale,
nalte de 1,5-2 cm, numite columne anale. ntre columnele anale, la marginea lor inferioar,
95
se gsesc pliuri mucoase numite valvule semilunare. Aceastea delimiteaz, cu peretele

rectal, mici funduri de sac numite sinusuri anale.
n sinusuri se deschid glande mucoase, a cror secreie favorizeaz trecerea bolului
fecal. Pe marginea liber a valvulelor anale se gsesc mici proeminene numite papile
anale.
Linia valvulelor semilunare poart numele de linie pectinat i reprezint locul de
inserie al membranei cloacale, n viaa intrauterin. Ea constituie practic separarea dintre
ampula rectal i canalul anal.
Inferior de linia pectinat, pentru circa 2 cm, segmentul de canal anal se numete
pecten. Pectenul se termin la linia alb Hilton.
La nivelul corionului prezint un plex venos format prin anastomoza la acest nivel a
sistemelor venoase, cav i port (anastomoz porto-cav), care prin dilataie genereaz vene
varicoase (hemeroizii interni sau externi).
Vascularizaie:
Irigaia arterial este asigurat de arterele rectale: superioar, mijlocii i inferioare.
Dintre acestea, principala este artera rectal superioar, restul avnd un rol accesor.
Arterele rectale sunt frecvent numite hemoroidale.
Artera rectal superioar este ramura terminal a mezentericei inferioare. Ea se
divide in 2 ramuri care coboar pe feele laterale ale ampulei. Aceastea dau la rndul lor
numeroase ramuri situate sub fascia rectal, care ptrund n pereii rectului. Unele irig
tunicile ampulei, altele formeaz un plex submucos care irig ntreaga mucoas a rectului
(deci i a canalului anal).
Arterele rectale mijlocii (una dreapt, alta stng) provin din iliacele interne. Dau
cteva ramuri care irig pereii antero-laterali ai poriunii joase a ampulei i canalul anal.
Arterele rectale inferioare iau natere din arterele ruinoase. Se gsesc sub muchii
ridictori anali, strbat fosa ischio-anal i particip la irigarea canalului anal.
ntre aceste diferite artere se stabilesc numeroase anastomoze de calibru redus.
Venele rectului au o mare importan clinic. Ele au originea ntr-un plex foarte
bogat situat n submucoas, numit plex venos rectal sau plex hemeroidal.
Plexul se ntinde pe toat nlimea rectului i este mai bine dezvoltat n poriunea
perineal. Aici prezint, la nivelul valvulelor anale, numeroase dilataii ampulare ntre care
se individualizeaz venule mari, sinuase, ce ridic mucoasa canalului anal sub forma
coloanelor Morgagni.
Alturi de formaiunile plexului venos, se mai gsesc anastomoze arteri-venoase de
aspectul unor formaiuni glomerulare, numite glomeruli rectali. Acetia sunt umplui cu
snge arterial i ansamblul lor se comport ca un esut erectil- corpus cavernosum recti.
Umplerea lor cu snge completeaz aciunea sfincterelor, de nchidere a canalului anal.
Hemoroizii interni se dezvolt din aceti glomeruli rectali- de aceea sngele pierdut prin
ruperea lor este rou deschis, snge arterial.
Din plexul venos rectal pleac venule care strbat tunica muscular i apoi dau
natere venelor rectale sau hemoroidale.
Vena rectal superioar culege sngele de la ampula rectal i l duce n vena
mezenteric inferioar.
Venele rectale mijlocii, subiri, pleac din poriunea inferioar a ampulei i se vars
n venele iliace interne.
Venele rectale inferioare adun sngele din regiunea canalului anal i l conduc n
venele ruinoase interne care sunt tributare venelor iliace interne (deci tot teritoriu cav
96
inferior). n felul acesta, la nivelul rectului se realizeaz o important comunicare ntre

sistemul venei porte i cel al venei cave inferioare- o anastomoz porto-cav de mare
valoare funcional i clinic.
La nivelul rectului i canalului anal exist 2 teritorii de drenaj limfatic, separate de
linia pectinat. Superior de linia pectinat rectul dreneaz spre ganglionii limfatici rectali
superiori i de aici spre ganglionii mezenterici inferiori. Inferior de linia pectinat, dreneaz
spre ganglionii inghinali superficiali.
Tueul rectal este una dintre cele mai comune mijloace de explorare a rectului. Se
execut cu indexul nmnuat, inut n extensie i apoi n flexiune.
Dup introducerea degetului, el este nconjurat de poriunea subcutanat a
sfincterului extern. Se percepe apoi anul intersfincterian i sfincterul intern. Urmeaz
inelul anorectal format posterior de bucla muchilor puborectali i pe laturi de sfincterul
intern i de fasciculul profund al sfincterului extern. n final se simte plica transversal
inferioar i uneori cea mijlocie. Acest mijloc clinic extrem de valoros permite nu numai
explorarea rectului, ci i a organelor vecine. (VEZI I SUBIECTUL III.20.!)
32. Ficatul situaie, configuraie externa, ligamente, recesuri-

implicaii clinice
Ficatul este un organ parenchimatos intraperitoneal, situat n etajul supramezocolic
al cavitii peritoneale.
Forma ficatului este comparat cu un ovoid, cu axul mare transversal, secionat oblic
de la stnga la dreapta i de sus n jos, astfel nct ficatul prezint:
Faa superioar sau diafragmatic, convex
Faa inferioar sau visceral, plan, orientat inferior, posterior i la stnga
Extremitatea dreapt, voluminoas
Extremitatea stng, redusa
Marginea inferioar sau anterioar, ascuit i cu direcie oblic ascendent
spre stnga.
Faa diafragmatic a ficatului prezint 2 poriuni distincte separate de inseria pe
ficat a foiei anterioare (superioare) a ligamentului coronar:
Poriunea intraperitoneal (partea liber):
o Este anterioar, acoperit de peritoneul visceral hepatic i reprezint
cea mai ntins parte a feei diafragmatice a ficatului
o La acest nivel se afl inseria sagital a ligamentului falciform, ce
corespunde anului sagital stng al feei viscerale i incizurii
ligamentului rotund de la nivelul marginii inferioare a ficatului
o La dreapta inseriei ligamentului falciform se gsesc impresiunile
costale, orientate transversal i impresiunile diafragmatice, sagitale
o La stnga ligamentului falciform se gsete o impresiune triunghiular,
impresiunea cardiac
Poriunea posterioar, pars affixa sau aria nuda:
o Este regiunea ngustat i posterioar a feei diafragmatice
o Este singura poriune a ficatului neacoperit de peritoneu, fiind
cuprins ntre cele 2 foie ( superioar i inferioar) ale ligamentului
coronar
97
o Prezint n dreptul anului sagital drept, o depresiune adnc, numit

fosa venei cave inferioare, prin care aceast ven urc spre diafragm.
Uneori, fosa poate fi transformat n canal spat n parenchimul
hepatic i completat posterior de o membran fibroas, ligamentul
venei cave inferioare.
o La stnga fosei venei cave inferioare, aria nuda prezint impresiunea
dat de corpurile vertebrelor T10-T11 i extremitatea posterioar a
unui an adnc i ngust, numit fisura ligamentului venos, ce conine
ligamentul venos Arantius.
o La dreapta fosei venei cave inferioare se afl impresiunea suprarenal,
la nivelul creia glanda suprarenal dreapt i polul superior al
rinichiului drept au raport cu ficatul.
Faa visceral a ficatului

- Este orientat inferior, posterior i la stnga
- Prezint 2 anuri sagitale, drept i stng, unite la mijloc printr-un an
transversal (anurile sunt dispuse sub forma literei H)
anul sagital drept
- este submprit de procesul caudat al lobului caudat, n 2 segmente:
o unul anterior, numit fosa cistic
se lrgete anterior i determin incizura cistic pe
marginea inferioar a ficatului
la nivelul ei se gsete vezica biliar al crei fund
depete marginea inferioar a ficatului, venind n
raport cu peretele abdominal anterior la nivelul fosetei
subcostale
o unul posterior, anul venei cave inferioare care se continu,
la nivelul ariei nuda, cu fosa venei cave inferioare
anul sagital stng este submprit in 2 segmente:
unul anterior, numit fisura ligamentului rotund:
la nivelul marginii inferioare a ficatului se continu cu incizura
ligamentului rotund ( incizura ombilical)
unul posterior, numit fisura ligamentului venos:
direcia fisurii este oblic spre dreapta, pn n apropierea venei cave
inferioare, astfel nct anul sagital are forma unei linii frnte
la nivelul acestei fisuri se inser segmentul stng al omentului mic
anul transvers
- se ntinde ntre cele 2 anuri sagitale, cu direcie uor oblic spre
dreapta i posterior.
- separ lobul ptrat, situat anterior de lobul caudat Spiegel, situat
posterior
- la nivelul lui se afl segmentul drept al inseriei hepatice a omentului
mic
- reprezint hilul ficatului prin care trec elementele componente ale
pediculului hepatic.
La nivelul hilului hepatic, elementele pediculului hepatic au urmtoarele
dispoziie:
98
o n plan anterior, se gsesc cele doua canale hepatice, drept i

stng, care prsesc ficatul i se unesc formnd canalul
hepatic comun
o n plan mijlociu se gsesc ramurile terminale ale arterei
hepatice proprii, care ptrund n ficat nsoite de ramuri din
plexul nervos hepatic anterior
o n plan posterior, se gsesc ramurile terminale ale venei
porte, care ptrund n ficat nsoite de ramuri din plexul nervos
hepatic posterior
o noduli limfatici hepatici, dispui in jurul ramurilor vasculare
hepatice
Marginea inferioar (anterioar) a ficatului
Marginea inferioar este ascuit i separ cele dou fee ale ficatului. Are direcie
oblic ascendent spre stnga, paralel cu rebordul costal drept.
Prezint dou incizuri:
- incizura ombilical sau incizura ligamentului rotund al ficatului, situat la
2 cm lateral dreapta fa de linia median
- incizura cistic, situat la dreapta incizurii ombilicale
Extremitatea dreapt a ficatului este voluminoas i n partea sa posterioar se
gsete ligamentul triunghiular drept.
Extremitatea stng a ficatului este subire, turtit. n partea superioar i
posterioar se gsete ligamentul triunghiular stng.
Ligamentele ficatului
Ficatul este nvelit de peritoneu pe majoritatea suprafeei sale. Prin reflectarea
peritoneului de pe peretele posterior abdominal pe ficat i de pe ficat pe structurile vecine se
formeaz mai multe ligamente peritoneale care susin i fixeaz ficatul:
Ligamentul falciform este o structur triunghiular ce unete faa
diafragmatic a ficatului cu diafragmul i peretele anterior abdominal. El este
aezat n plan sagital i uor oblic ctre stnga.
o Prezint dou fee (stng i dreapt) i 3 margini (anterioar,
inferioar i posterioar)
o Marginea anterioar corespunde peretelui anterior abdominal
o Marginea posterioar corespunde feei diafragmatice a ficatului
o Marginea inferioar este liber i conine ligamentul rotund
Ligamentul rotund reprezint vena ombilical obliterat
o Se gsete n marginea inferioar a ligamentului falciform i unete
ombilicul cu faa visceral a ficatului.
o Vena ombilical se oblitereaz ncepnd cu luna a VII-a de via
intrauterin i continu pn la 2-3 ani dup natere
o Poriunea terminal a ligamentului rotund se unete cu ramul stng al
venei porte
Ligamentul coronar are direcie transversal i se formeaz prin reflexia
peritoneului de pe partea posterioar a ficatului pe diafragm.
o Este format din dou foie (superioar i inferioar) ce delimiteaz
posterior aria nuda
o Cele dou foie se unesc la dreapta i la stnga, formnd ligamentele
triunghiulare drept i stng
99
33. Ficatul proiecie, raporturi. Lobi i segmente hepatice.

Ficatul este un organ parenchimatos intraperitoneal, situat n etajul supramezocolic
al cavitii peritoneale.
Proiecia sa ocup hipocondrul drept, partea superioar a epigastrului i o parte a
hipocondrului stng.
Ca organ intraperitoneal, ficatul are un anumit grad de mobilitate fiziologic:
coboar cu 2-3 cm n inspirul profund i n ortostatism.
Limita superioar: linia care unete punctul situat pe coasta V din dreapta la nivelul
liniei medioclaviculare, cu punctul situat n spaiul V intercostal stng pe linia
medioclavicular. Aceast limit a ficatului se stabilete prin percuie.
Limita lateral: linia situat pe linia axilar medie ntre coasta V i un punct situat la
2 cm inferior de rebordul costal
Limita inferioar: linia care unete rebordul costal drept (coasta X) cu cartilajul
coastei VII.
Raporturi:
Faa diafragmatic a ficatului vine n raport, prin intermediul diafragmei:
Anterior, cu:
o Recesul pleural costodiafragmatic drept
o Marginea inferioar a plmnului drept
o Peretele anterior toracic, respectiv, cu peretele abdominal anterior, la
nivelul epigastrului
Superior, cu:
o Pericardul fibros
o Faa diafragmatic a cordului, care determin impresiunea cardiac
o Pleura diafragmatic
o Baza plmnului stng (la stnga ligamentului falciform)
o Baza plmnului drept (la dreapt ligamentului falciform)
Lateral dreapta, cu:
o Marginea inferioar a plmnului drept
o Recesul pleural costodiafragmatic drept
o Peretele toracic drept
Posterior, la nivelul ariei nuda, cu:
o Vena cav inferioar
o Glanda suprarenal dreapt
o Ligamentul venos
o Rinichiul drept
ntre faa diafragmatic a ficatului, acoperit de peritoneu visceral i faa
inferioar a diafragmei, acoperit de peritoneu parietal superior, se delimiteaz
recesurile subfrenice drept i stng.
Faa visceral a ficatului are urmtoarele raporturi:
Lobul drept, dinspre anterior spre posterior, cu:

o Flexura colic dreapt, care determin impresiunea colic
o Flexura superioar a duodenului i partea superioar a
duodenului descendent care determin impresiunea duodenal
100
o Partea superioar a feei anterioare a rinichiului drept care

determin impresiunea renal
o Glanda suprarenal care determin impresiunea suprarenal
Lobul stng, cu:
o Omentul mic
o Faa anterioar a stomacului, care determin impresiunea
gastric
o Faa anterioar a esofagului abdominal, care determin
impresiunea esofagian, situat posterior de impresiunea gastric
Lobul ptrat:
o Inferior, cu faa anterioar a poriunii orizontale a stomacului i cu
duodenul superior
o Posterior, cu omentul mic
o Lateral dreapta, cu vezica biliar
o Lateral stnga, cu ligamentul rotund al ficatului
Lobul caudat, care proemin n interiorul bursei omentale:
o Anterior, cu omentul mic
o Posterior, cu stlpul drept al diafragmei
o Lateral dreapta, cu vena cav inferioar
o Lateral stnga, cu ligamentul venos
o Inferior particip la delimitarea orificiului epiploic Winslow i
constituie tavanul vestibulului bursei omentale
Lobi i segmente hepatice
La o prim inspecie, ficatul pare mprit ntr-un lob drept mai mare i un lob stng
mult mai mic. Planul aparent care separ aceti doi lobi trece prin ligamentul falciform,
fisura ligamentului rotund i fisura ligamentului venos.
Aceast mprire aparent nu corespunde distribuiei interne a ductelor biliare i
vaselor de snge.
mprirea ficatului n funcie de distribuirea intrahepatic a elementelor vasculo-
biliare se realizeaz:
- n funcie de distribuia venei porte, care mparte ficatul n 8 segmente
(Couinaud)
- n funcie de distribuia arterei hepatice i a elementelor biliare (Healey i
Schroy)
n funcie de distribuia intrahepatic a pediculului glissonian (ramuri ale venei porte,
arterei hepatice i cile biliare), ficatul se mparte n 2 lobi, drept i stng, asemntori ca
mrime.
Planul care separ aceti 2 lobi se numete fisura median i trece la nivelul feei
viscerale prin fosa veziculei biliare i prin anul venei cave inferioare. La nivelul feei
diafragmatice, planul trece la 2 cm la dreapta ligamentului falciform.
Lobul stng adevrat este mprit ntr-un segment medial i un segment lateral.
Segmentul lateral al lobului stng adevrat reprezint lobul stng hepatic din descrierile
anatomice vechi.
Lobul drept adevrat este mprit printr-un plan frontal ntr-un segment anterior
i unul posterior.
Fiecare dintre aceste segmente este submprit ntr-un subsegment superior i unul
inferior.
101
Couinaud mparte ficatul n 8 segmente.

- Lobul caudat reprezint segmentul I
- Lobul stng conine segmentele II, III i IV
- Lobul drept conine segmentele V, VI, VII, VIII
- Lobul ptrat reprezint inferioar a segmentului IV
34. Lobulul hepatic. Descriere. Jonciunea circulaiilor nutritiv i

funcional. Topografia lobulului. Implicaii clinice
Unitatea structural i funcional a ficatului este lobulul hepatic.
n funcie de elementele anatomice folosite ca reper se disting 3 concepte: lobulul
clasic, portal i acinul hepatic.
Lobulul clasic reprezint aria din parenchimul hepatic al crei snge este drenat ntr-
o ven centrolobular, fiecare avnd o forma prismatic hexagonal. Fiecare lobul hepatic
este centrat de vena centrolobular (vena hepatic terminal) n jurul creia sunt dispuse
radiar plci sau lame de hapatocite (cordoane celulare Remack).
Plcile sunt perforate, se ramific, iar ramificaiile se anastomozeaz dnd structura
labirintic a lobulului hepatic.
Pe seciune, lobul hepatic clasic are forma unui poligon, cu vena centrolobular n
centru, iar n unghiuri se afl spaiile portale Kiernan. Un spaiu portal conine triada portal
format din: vena interlobular, artera interlobular, canal biliar interlobular, vase limfatice
i fibre nervoase.
Lobulul portal reprezint aria din parenchimul hepatic al crei bil este pstrat ntr-
un canal biliar din spaiul portal.
Pe seciune, are form triunghiular, n centru prezint un spaiu portal Kiernan, iar
n fiecare unghi o ven centrolobular.
Acinul hepatic reprezint aria din parenchimul hepatic tributar aceleiai
vascularizaii, respectiv aceluiai canal biliar.
Are form romboidala, alctuit din 2 arii triunghiulare adiacente prin baz. Este
centrat de o ramur terminal a arterei hepatice i venei porte.
Axul lung al acinului unete 2 vene centrolobulare, iar axul scurt unete 2 spaii
portale.
Din punct de vedere al activitii metabolice, acinul hepatic prezint 3 zone:
4. Periportal, cea mai apropiat de vasele aferente
5. Zona intermediar
6. Zona din jurul venei centrolobulare
Hepatocitele prezinta un pol vascular n contact cu capilarul sinusoid i un pol biliar
care formeaz segmentul iniial al cilor biliare intrahepatice. ntre capilarul sinusoid i
lamele de hepatocite se afl spaiul perisinusoidal Disse.
Jonciunea circulaiilor nutritiv i funcional
La periferia lobulului hepatic se afl o reea vascular perilobular format din
ramificaiile arterelor interlobulare (din artera hepatic) i din ramificaiile venelor
interlobulare (din vena port).
Din reeaua perilobular se desprind vase radiare spre interiorul lobulului, din care
apoi pornesc capilarele sinusoide, a cror bogat reea tridimensional cuprinde n ochiurile
sale celulele hepatice.
102
Sinusoidele lobulului reprezint deci un loc de jonciune porto-arterial. Sngele

funcional neoxigenat, portal, se amesteca cu sngele oxigenat adus de artera hepatic.
Capilarele converg spre vena centrolobular. Aceste vene prsesc lobulii pe la baza
lor (vene sublobulare), se unesc ntre ele i formeaz venele hepatice tributare ale venei
cave inferioare.
35. Artera hepatica proprie i venele hepatice. Vascularizaia

funcional i nutritiv a ficatului. Inervaia ficatului.
Vascularizaia nutritiv a ficatului este asigurat de artera hepatic, ramur din
trunchiul celiac.
Topografic, i se descriu dou pari: artera hepatica comun i artera hepatic
proprie, limita dintre cele dou fiind constituit de emergena arterei gastro-duodenal.
Artera hepatica comun are traiect retroperitoneal, orizontal i la drepata, paralel cu
marginea superioar a pancreasului.
Trece anterior de pilierul diafragmatic drept, vena cav inferioar i pe flancul stng
al venei porte.
La limita dintre poriunea peritoneal si cea extraperitoneal a duodenului superior,
se desprinde artera gastro-duodenal, iar artera hepatic i schimb direcia devenind
ascendent i ia numele de arter hepatic proprie.
n traiectul su din artera hepatic comun se desprind ramuri colaterale:
- Artera pancreatic medie, care este inconstant i poate nlocui artera
pancreatic dorsal, participnd la vascularizaia capului i corpului pancreasului.
- Artera gastro-duodenala, care trece posterior de duodenul superior, unde d
ramurile care particip la formare arcadelor arteriale ale capului pancreasului i
artera gastro-epiploic dreapta, care particip la formarea arcadei arteriale a
marii curburi a stomacului.
Artera hepatic proprie ptrunde ntre foiele ligamentului hepato-duodenal,
alturndu-se celorlalte elemente ale pediculului hepatic.
n aceast poriune este nsoit de plexul hepatic anterior i are raport posterior cu
vena port iar la dreapta cu calea biliar principal i canalul cistic.
n traiectul su, din artera hepatic proprie se desprind ramuri colaterale:
- Artera gastric dreapt, care ia parte la formarea arcadei arteriale a micii curburi
a stomacului
- Artera cistic lung, care vascularizeaz cile biliare extrahepatice
n apropierea hilului hepatic se mparte n cele dou ramuri terminale, arterele
lobare dreapt i stng.
Artera lobar dreapt este mai voluminoas i mai lung dect cea stng. Are
traiect spre dreapta, trecnd anterior de ramura dreapt a venei porte i posterior de
canalul hepatic comun.
Dup ncruciarea cu canalul hepatic drept, artera strbate trigonul bilio-hepatic
Budde, delimitat la dreapta de canalul cistic, la stnga de canalul hepatic i superior de faa
visceral a ficatului.
La nivelul extremitii drepte a hilului, artera lobar dreapt se mparte n doua
ramuri segmentare:
- Artera segmentar anterioar care se mparte n artera subsegmentar
superioar si artera subsegmentar inferioar
103
- Artera segmentar posterioar care se mparte n artera subsegmentar

Din artera lobar dreapt se desprinde i artera pentru procesul caudat al lobului
caudat.
Artera lobar stng este mai subire i mai scurt, trece anterior de ramura stng
a venei porte i la stnga canalului hepatic stng.
La nivelul extremitii stngi a hilului, artera lobar stng se mparte in dou ramuri
segmentare:
- Artera segmentar lateral care se mparte n artera subsegmentar
- Artera segmentar medial care se mparte n:
o 4 ramuri, 2 superioare i 2 inferioare, pentru lobul ptrat
o 1 ramura pentru procesul papilar al lobului caudat
Exist 3 vene hepatice (dreapt, medie i stng) care dreneaz sngele de la ficat n
vena cav inferioar.
Venele hepatice sunt aezate n planurile care separ ficatul in 2 lobi i lobii n
segmente (cele 3 scizuri portale: medie, dreapt, stng), aezarea lor fiind
intersegmentar.
Vena hepatic dreapt este aezat n planul frontal care separ cele 2 segmente ale
lobului drept. Ea dreneaz segmentul posterior (segmentele VI i VII) i subsegmentul
superior al segmentului anterior (segmentul VIII).
Vena hepatic medie este aezat n planul sagital care separ cei 2 lobi hepatici. Ea
dreneaz subsegmentele inferioare ale segmentelor anterior (segmentul V) i medial (1/2
inferioar a segmentului IV).
Vena hepatic stng este aezat n planul sagital care separ cele 2 segmente ale
lobului stng. Ea dreneaz segmentul lateral (segmentele II i III) i subsegmentul superior al
segmentului medial (1/2 superioar a segmentului IV).
La nivelul ficatului mai exist un numr de vene mici care dreneaz, direct n vena
cav, lobul caudat.
Vascularizaia funcional a ficatului este asigurat de vena port care transport
snge ncrcat cu substane absorbite la nivelul tubului digestiv i produii de degradare ai
hemoglobinei de la splin.
Vena port se formeaz posterior de colul pancreasului, n dreptul discului
intervertebral L1-L2, prin unirea ramurilor sale de origine, vena mezenteric superioara,
vena lienal i vena mezenteric inferioar.
Vena port prezint 3 poriuni:
- Poriunea retro-pancreatic n care trunchiul venei porte are traiect oblic,
ascendent spre dreapta, continund direcia venei mezenterice superioare.
- Poriunea retro-duodenal
- Poriunea ligamentar care este situat ntre foiele ligamentului hepato-
duodenal i particip la formarea pediculului hepatic.
n apropierea hilului hepatic vena port se mparte n cele 2 ramuri terminale,
ramurile lobare stng i dreapt:
Ramura lobar dreapt este mai voluminoas i mai scurt, continund trunchiul
venei porte. Trece posterior de artera lobar dreapt i de unirea celor 2 canale hepatice. La
nivelul extremitii drepte a hilului ,ramura lobar dreapt a venei porte se mparte n 2
ramuri segmentare:
104
- ramura segmentar anterioar care se mparte n ramura subsegmentar

superioar si ramura subsegmentar inferioar
- ramura segmentar posterioar care se mparte n ramura subsegmentar
Din ramura lobar dreapt se desprinde i ramura pentru procesul caudat al lobului
caudat.
Ramura lobar stng este mai subire i mai lung, are originea n apropierea
extremitii drepte a hilului i prezint 2 segmente, care fac ntre ele un unghi de 900
- segment transversal, situat n profunzimea hilului, posterior de ramura
stng a arterei hepatice proprii
- segment ombilical, situat n profunzimea anului ligamentului rotund,
superior de ligamentul rotund i inferior de vena hepatic stng.
Din segmentul transversal al ramurii lobare stngi se desprind 2 ramuri pentru
De pe flancul stng al segmentului ombilical, se desprind 2 ramuri pentru segmentul
lateral al lobului stng:
- ramura subsegmentar superioar, care se desprinde la originea poriunii
ombilicale
- ramur subsegmentar inferioar, care se desprinde n partea terminal a
poriunii ombilicale.
ptrat (subsegmentul inferior al segmentului medial al lobului stng).
Inervaia ficatului este vegetativ, receptoare i efectuare.
Inervaia senzitiv a ficatului este asigurat de fibre interoceptive, dendrite ale
protoneuronilor din ganglionii spinali T7-T9.
Unele fibre interoceptive ce iau calea nervului vag ajung la nucleul viscerosenzitiv
vagal, din bulb, iar o parte a fibrelor senzitive iau calea nervului frenic drept.
Inervaia eferent a ficatului este:
- simpatic, vasomotorie: fibrele simpatice preganglionare iau calea nervilor
splanhnici i ajung la ganglionii celiaci, unde fac sinaps cu neuronii
ganglionari. Fibrele simpatice postganglionare ajung la ficat pe calea plexului
peri-arterial hepatic.
- Parasimpatic: fibrele parasimpatice preganglionare provin din:
o Trunchiul vagal anterior
o Trunchiul vagal posterior.
Inervaia parasimpatic se distribuie, n special, componentei secretorii i
componentei canaliculare a ficatului.
36. Vena porta formare, raporturi, distribuie. implicaii clinice

Vascularizaia funcional a ficatului este asigurat de vena port care
transport snge ncrcat cu substane absorbite la nivelul tubului digestiv i produii de
degradare ai hemoglobinei de la splin.
Vena port se formeaz posterior de colul pancreasului, n dreptul discului
intervertebral L1-L2, prin unirea ramurilor sale de origine, vena mezenteric superioara,
vena lienal i vena mezenteric inferioar.
105
Vena port prezint 3 poriuni:

- Poriunea retro-pancreatic n care trunchiul venei porte are traiect oblic,
ascendent spre dreapta, continund direcia venei mezenterice superioare. n
aceast poriune, vena port are urmtoarele raporturi:
o anterior, cu colul pancreasului pe care determin apariia unui an
o posterior, prin intermediul fasciei de coalescen TREITZ, cu vena cav
inferioar
o la dreapta, are raporturi cu poriunea retro-pancreatic a canalului
coledoc i artera retroduodenal
o la stnga, cu aorta abdominal, de care este separat prin fascia de
coalescen TREITZ
- Poriunea retro-duodenal, are raporturi:
o anterior, cu poriunea extraperitoneal a duodenului superior
o posterior, cu vena cav inferioar, pe care o ncrucieaz n X
o la dreapta, cu canalul coledoc, de care este separat printr-un an
triunghiular cu baza inferior, denumit trigon interporto-coledocian
o la stnga, cu crosa arterei hepatice comune i cu artera gastro-
duodenal, care trece anterior de vena port
- Poriunea ligamentar care este situat ntre foiele ligamentului hepato-
duodenal i particip la formarea pediculului hepatic. n acest traiect, vena
port are raporturi:
o Anterior, cu artera hepatic proprie (situat la stnga), calea biliar
principal i canalul cistic (situate la dreapta) i cu faa visceral a
lobului ptrat.
o Posterior, cu vena cav inferioar, acoperit de peritoneul parietal
posterior.
n apropierea hilului hepatic vena port se mparte n cele 2 ramuri terminale,
ramurile lobare stng i dreapt:
Ramura lobar dreapt este mai voluminoas i mai scurt, continund trunchiul
venei porte. Trece posterior de artera lobar dreapt i de unirea celor 2 canale hepatice. La
nivelul extremitii drepte a hilului ,ramura lobar dreapt a venei porte se mparte n 2
ramuri segmentare:
- ramura segmentar anterioar care se mparte n ramura subsegmentar
- ramura segmentar posterioar care se mparte n ramura subsegmentar
Din ramura lobar dreapt se desprinde i ramura pentru procesul caudat al lobului
caudat.
Ramura lobar stng este mai subire i mai lung, are originea n apropierea
extremitii drepte a hilului i prezint 2 segmente, care fac ntre ele un unghi de 900 :
- segment transversal, situat n profunzimea hilului, posterior de ramura
stng a arterei hepatice proprii
- segment ombilical, situat n profunzimea anului ligamentului rotund,
superior de ligamentul rotund i inferior de vena hepatic stng.
Din segmentul transversal al ramurii lobare stngi se desprind 2 ramuri pentru
106
De pe flancul stng al segmentului ombilical, se desprind 2 ramuri pentru segmentul

lateral al lobului stng:
- ramura subsegmentar superioar, care se desprinde la originea poriunii
ombilicale
- ramur subsegmentar inferioar, care se desprinde n partea terminal a
poriunii ombilicale.
ptrat (subsegmentul inferior al segmentului medial al lobului stng).
37. Axul vascular cardio- hepato- spleno- visceral. Descriere,

implicaii clinice. Principiul anastomozelor porto-cave i cavo-cave.
Exemple.
Anastomozele porto-cave sunt legturile venoase dintre afluenii principali sau vene
colaterale ale venei porte i vene tributare venei cave inferioare sau venei cave superioare.
Ele constituie ci de deviaie n sindromul de hipertensiune portal (ciroz, tromboze de
ven port, etc).
Existena lor normal demonstreaz c sistemul port hepatic nu este un sistem strict
nchis sau cu autonomie absolut.
Dup regiunile n care se realizeaz anastomozele porto-cave, pot fi mprite n
anastomoze porto-cave viscerale i parietale.
Cele viscerale se gsesc la nivelul esofagului abdominal i la nivelul rectului iar cele
parietale sunt cele din regiunea ombilical a peretelui anterior al abdomenului i cele
peritoneoparietale (Retzius), splenorenale, ligamentului falciform al ficatului i vasele de
neoformaie din masele de aderen dintre organe i peretele abdominal.
Anastomoza porto-cava esofagiana
Este reprezentat de anastomoza situat la nivelul mucoasei poriunii superioare a
esofagului abdominal. Plexurile venoase la nivelul esofagului se afl n special in
submucoas.
De la nivelul esofagului toracic sngele dreneaz prin venele esofagiene n vena
azygos i de aici n vena cav superioar.
De la nivelul esofagului abdominal, sngele dreneaz spre vena gastric stng, apoi
n vena port.
ntre ele exist o anastomoz( vv. n palisad) descrise de Canvalha, situate
superficial de musculara mucoasei.
n hipertensiune portal (produs de ciroza hepatic), sngele va circula hepatofug
spre vena gastric stng -> vene n palisad -> vene esofagiene -> vena azygos -> vena cav
superioar.
Aceste anastomoze cresc n volum i astfel apar varicele esofagiene.
Anastomoza porto-cava rectala
Vascularizaia rectului provine din : artera rectal superioar- ramur terminal din
artera mezenterica inferioar, artera rectal mijlocie i inferioar sunt ramuri din artera
iliac intern.
107
Drenajul venos se va realiza astfel n 2 direcii: prin vena rectal superioar spre vena
mezenteric inferioar-> trunchi splenomezaraic-> vena port, i respectiv prin venele
rectal mijlocie i inferioar spre vena iliac intern-> vena cav inferioar. Intre cele 2
sisteme exist anastomoze numeroase.
n hipertensiunea portal sngele din sistemul port are tendina de a circula
retrograd spre vena rectal superioar-> anastomoze-> venele rectal inferioar i mijlocie-
> vena cav inferioar.
Creterea de volum a anastomozelor duce la apariia varicelor rectale(diferit de
hemoroizi care apar prin prolapsul plexurilor venoase). Varicele rectale la rndul lor se pot
rupe i poate s apar hemoragie evideniat ca rectoragie(eliminare de snge proaspt).
Sunt mai puin periculoase dect n cazul rupturii varicelor esofagiene datorit faptului c
sunt mai superficiale i mai uor de abordat, prezentarea este mai rapid, volumul
anastomozelor este mai mare astfel c este posibil untarea circulaiei hepatice de ctre o
cantitate mai mare de snge fr o dilatare att de mare a acestor anastomoze.
Anastomoza porto-cav parietal din regiunea ombilical a peretelui abdominal,
este o dubl anastomoz. Ea se realizeaz ntre venele profunde i superficiale ale peretelui,
care sunt tributare venei cave superioare i inferioare i pe de alt parte venele
paraombilicale, aflueni ai venei porte.
Venele din regiunea paraombilical dreneaz sngele ascendent n vena epigastric
superioar i prin ea n vena toracic intern, care este afluent al venei subclavii i mai
departe n vena cav superioar.
n direcie descendent, prin vena epigastric inferioar afluent al venei iliace
externe, sngele este drenat spre vena cav inferioar. Drenajul portal al anastomozei l
realizeaz venele paraombilicale care se vars n partea neobliterat a venei ombilicale, sau
direct n ramura stng a venei porte.
Cnd se vars direct n ramura stng a venei porte, poriunea terminal a venei
ombilicale este obstruat.
n hipertensiunea portal, refluxul de snge portal prin venele paraombilicale n
reeaua venoas a peretelui abdominal, dilat aceste vene, producnd n regiunea
ombilical capul de meduz.
Alte anastomoze porto-cave sunt cele peritoneo-parietale de la nivelul feei
extraperitoneale a colonului ascendent i descendent (venele Retzius), anastomoza
retropancreatic, splenorenal i cea diafragmatic, prin venele ligamentului falciform,
coronar i triunghiular al ficatului.
Ca principiu hemodinamic, splina se gsete la captul unui traseu vascular,
reprezentat retrograd de: ventricul drept atriu drept vena cav inferioar vene hepatice ficat vena
port vena splenic splina. n cazul insuficienei cardiace drepte sau n cazul obstacolelor
variate pe acest ax, presiunea crete retrograd n vena splenic i apare o splenomegalie
hemodinamica. Aa se explic de ce splenomegalia poate fi un semn al insuficienei cardiace
drepte, alturi de hepatomegalie, sau al cirozei hepatice.
108
38. Vezicula biliara descriere, limite, situaie, proiecie, puncte

dureroase, raporturi, structura peretelui, vascularizaie
Vezica biliar este un organ musculo-cavitar, peritoneal, supramezocolic, situat n
fosa cistic a anului sagital drept de pe faa visceral a ficatului. Se proiecteaz astfel:
Fundul vezicii biliare se proiecteaz la nivelul fosetei subcostale, n punctul ce
corespunde interseciei dintre marginea lateral a muchiului drept abdominal, din dreapta,
cu cartilajul coastei X (echivalent cu punctul situat la intersecia liniei ombilico-axialre drepte
cu rebordul costal), ce corespunde punctului dureros cistic- punctul Murphy.
Durerea biliar este raportat n spaiile intercostale drepte IX-X, n punctul scapular
drept, n punctul frenic ( ntre capetele muchiului sternocleidomastoidian) i n umrul
drept.
Vezica biliar are funcie de rezervor, de depozitare i concentrare a bilei, n perioadele
interdigestive, precum i de reglare a debitului biliar spre intestin.
Are un aspect piriform, fiind mai larg anterior i mai ngust posterior, unde se
continu cu canalul cistic.
Vezica biliar prezint, dinspre anterior spre posterior, 3 poriuni:
fund, care depete incizura cistic a marginii inferioare a ficatului
corp, care preint o fa inferioar acoperit de peritoneu visceral, o fa
superioar care ader la patul hepatic printr-un strat de esut conjunctiv lax, i o
fa inferioar acoperit de peritoneu visceral.
col, care are form conic, este orientat superior i la stnga, formnd cu corpul un
unghi asacuit, la nivelul cruia se afl nodulul limfatic Mascagni. Colul se continu,
fr limit precis, cu canalul cistic.
Raporturi:
fundul vezicii biliare vine n raport cu peretele abdominal anterior
corpul vezicii biliare are raporturi:
o superior, cu fosa cistic a ficatului
o inferior, prin intermediul peritoneului visceral, cu:
poriunea extraperitoneal a duodenului superior
poriunea supramezocolic a duodenului descendent
colonul transvers
rinichiul drept (dac este deplasat lateral)
colul vezicii biliare are raporturi:
o superior, cu faa visceral a ficatlui
o inferior, cu duodenul superior
Structura peretelui:
Peretele vezicii biliare prezint 4 tunici:
- tunica mucoas, ce prezint epiteliu unistratificat prismatic
o mucoasa formeaz o serie de cute, determinate de prelungiri ale
corionului, cute denumite plici mucoase ale vezicii biliare. Acestea conin,
la nivelul colului vezical i canalului cistic, fibre musculare i fibre elastice
ce determin apariia unor plici semilunare.
o Mucoasa prezint mici invaginaii sau diverticuli, care strbat tunica
muscular, numite cripte Rokitansky-Aschoff.
o Prezint glande tubulo-alveolare, la nivelul colului i pseudoglande, la
nivelul corpului.
109
- Tunica muscular este n contact direct cu corionul mucoasei i este format din
fibre musculare netede dispuse mai mult transversal fa de axul vezicii biliare.
- Tunica subseroas este un spaiu de clivaj ce conine vase i nervi.
- Tunica extern format de peritoneu visceral, pe faa inferioar i esut
conjunctiv, pe faa superioar.
Vascularizaie:
Vascularizaia arterial este asigurat de:
Artera cistic:
o Scurt, ramur din artera lobar dreapt
o Lung, ramur din artera hepatic proprie
Artera cistic se mparte n 2 ramuri, pe flancul stng al colului vezicii
biliare:
- Superioar, pentru faa superioar a vezicii biliare
- Inferioar, pentru faa inferioar a vezicii biliare
La nivelul fundului vezicii, cele 2 ramuri se anastomozeaz.
Artera cistic d ramuri pentru:
- Canalul cistic
- Canalul hepatic comun
- Partea superioar a canalului coledoc, anastomozndu-se, pe
flancul drept al canalului coledoc, cu o ramur ascendent din
arcada retropancreatic, cu care formeaz arcada marginal a
canalului coledoc.
Ramuri perforante din artera segmentar anterioar, care ajung la faa superioar
a vezicii biliare, la nivelul fosei cistice.
Ramuri din artera gastro-duodenal, care vascularizeaz poriunea inferioar a
canalului coledoc i se anastomozeaz cu ramuri din artera cistic.
Sngele venos este colectat de venele cistic i retroduodenal, aflueni ai venei porte. La
nivelul feei superioare a vezicii biliare sngele venos este colectat de venule, ce se
recapilarizeaz la nivelul ficatului, formnd sistemul venelor porte accesorii cistice.
39. Canalul cistic, canalul hepatic comun i canalul coledoc.

Descriere, limite, situaie, proiecie, raporturi, vascularizaie
Canalul cistic unete colul vezicii biliare cu canalul hepatic comun. Se unete cu
canalul hepatic comun pentru a forma canalul coledoc.
Modul de unire al canalului cistic cu canalul hepatic comun se poate face n
urmtoarele moduri:
Tip angular (60-70%): canalul cistic se unete cu canalul hepatic comun n unghi
ascuit
Tip paralel (20%): canalul cistic are traiect paralel mai lung sau mai scurt cu canalul
hepatic comun nainte de a se uni.
Tip spiralat (10%): canalul cistic trece anterior sau posterior de canalul hepatic
comun pentru a se vrsa pe flancul stng al acestuia.
Canalul hepatic comun se formeaz n hilul hepatic prin unirea celor 2 canale hepatice
drept i stng. Este aezat la dreapta arterei hepatice proprii i anterior de vena port.
Obinuit, artera hepatic dreapt trece ctre dreapta, posterior de canalul hepatic comun.
110
Canalul coledoc, topografic, poate fi mprit n 4 segmente: supraduodenal,

retroduodenal, retropancreatic i intramural.
- Segmentul supraduodenal se gsete la nivelul ligamentului hepatoduodenal,
fiind un element al pediculului hepatic. Este situat anterior de vena port i la
dreapta arterei hepatice proprii.
- Segmentul retroduodenal este situat posterior de duodenul I. Are raporturi
posterioare cu vena port i la stnga cu artera gastroduodenal. Artera
pancreatico-duodenal postero-superioar (retroduodenal) trece anterior fa
de aceast poriune a coledocului
- Segmentul retropancreatic are traiect inferior i la dreapta, posterior de capul
pancreasului, ntr-un an sau canal n parenchimul acestuia.
Canalul coledoc are raport la stnga cu vena port. Posterior de fascia de coalescen
duodenopancreatic TREITZ, canalul coledoc are raport cu vena renal dreapt i cu vena
cav inferioar. Artera retroduodenal trece posterior de acest segment, ea lund la bra
canalul coledoc (la originea din artera gastroduodenal trece anterior de coledoc iar apoi
inferior trece posterior de el).
- Segmentul intramural are traiect prin peretele postero-medial al duodenului II.
n traiectul su ridic o plica longitudinal a mucoasei duodenale. La acest nivel,
canalul coledoc se unete cu canalul pancreatic principal Wirsung.
Modul de unire al canalului coledoc cu canalul pancreatic principal se poate face n
mai multe moduri:
Formarea ampulei hepatopancreatice Vater
Unirea se face cu puin nainte de vrsarea n duoden, fr a se forma ampula
Au un traiect paralel i se deschid separat n duoden ( n eav de puc)
n mod obinui, cele 2 canale formeaz prin unire un canal comun dilatat, care se
numete ampula hepatopancreatic Vater. Aceasta se deschide la nivelul peretelui
postero-medial al duodenului II, la unirea 2/3 superioare cu 1/3 inferioar. La acest nivel se
formeaz papila duodenal mare.
Vascularizaie:
Vascularizaia arterial este asigurat de:
Artera cistic:
o Scurt, ramur din artera lobar dreapt
o Lung, ramur din artera hepatic proprie
Artera cistic se mparte n 2 ramuri, pe flancul stng al colului vezicii
biliare:
- Superioar, pentru faa superioar a vezicii biliare
- Inferioar, pentru faa inferioar a vezicii biliare
La nivelul fundului vezicii, cele 2 ramuri se anastomozeaz.
Artera cistic d ramuri pentru:
- Canalul cistic
- Canalul hepatic comun
- Partea superioar a canalului coledoc, anastomozndu-se, pe
flancul drept al canalului coledoc, cu o ramur ascendent din
arcada retropancreatic, cu care formeaz arcada marginal a
canalului coledoc.
Ramuri perforante din artera segmentar anterioar, care ajung la faa superioar
a vezicii biliare, la nivelul fosei cistice.
111
Ramuri din artera gastro-duodenal, care vascularizeaz poriunea inferioar a

canalului coledoc i se anastomozeaz cu ramuri din artera cistic.
Sngele venos este colectat de venele cistic i retroduodenal, aflueni ai venei porte. La
nivelul feei superioare a vezicii biliarem sngele venos este colectat de venule, ce se
recapilarizeaz la nivelul ficatului, formnd sistemul venelor porte accesorii cistice.
40. Rspntia bilio- pancreatico- digestiva. Descriere, situaie,

implicaii clinice.
Calea biliar principal este format de canalul hepatic comun i canalul coledoc.
Canalul hepatic comun se formeaz n hil, anterior de ramura dreapt a venei porte,
prin unirea canalelor lobare, drept i stng.
Canalul cistic se ntinde de la colul vezicii pn la unirea cu ductul hepatic comun,
jonciune prin care se formeaz coledocul.
Canalul coledoc se ntinde de la jonciunea canalului hepatic comun cu canalul cistic
pn la deschiderea sa n duoden.
Coledocul, n mod normal, fuzioneaz n peretele duodenului cu ductul pancreatic,
formnd un canal comun, care fiind destul de dilatat, a primit numele de ampul
hepatopancreatic, clasic ampula lui Vater. Ea se deschide n duoden printr-un orificiu la
nivelul papilei duodenale mari. Acesta este tipul obinuit de deschidere i unire al celor dou
canale.
Exist ns i cteva abateri, reprezentate de: lipsa ampulei hepatopancreatice,
situaie n care canalele se unesc cu puin nainte de deschiderea n duoden, alteori ele
merg paralel i se deschid separat, tip n care la nivelul ampulei hepatopancreatice exist un
sept care desparte coledocul de ductul pancreatic, ultima variant este reprezentat de lipsa
ampulei hepatopancreatice i unirea celor dou canale la oarecare distan de peretele
duodenal.
Sistemul sfincterian de la nivelul prii terminale a coledocului, ductului pancreatic i
ampulei au fost descrise n comun sub denumirea de sfincterul lui Oddi. Partea preampular
a sfincterului coledocian este principalul sfincter de reglare a vrsrii bilei n duoden
sfincterul lui Boyden.
Clinicienii, dup imaginile radiologice, descriu sfincterului lui Oddi 3 poriuni:
sfincterul propriu al coledocului, sfincterul propriu al canalului Wirsung i sfincterul comun
(ampular). Spasmul sau hipotonia sistemului sfincterian stau la baza dischineziilor biliare.
Obstrucia coledocului inferior prin calculi sau compresiunea de ctre tumori ale capului
pancreasului determin icterul mecanic.
41. Splina- Descriere, situaie, raporturi, proiecie, vascularizaie,

inervaie
Splina este organ parenchimatos intraperitoneal, supramezocolic, situat profund n
hipocondrul stng.
Splina are form variabil, comparat cu o boab de cafea, cu axul mare orientat
oblic spre inferior, anterior i lateral, corespunznd axului coastei a X-a. Are o consisten
renitent i este foarte friabil, rupndu-se uor n traumatisme.
112
Splina prezint:
- Doua fee:
o Lateral (diafragmatic), convex
o Medial (visceral, la nivelul creia se gsete o creast care la partea
inferioar se bifurc. Aceast creast denumit i marginea medial mparte
faa medial n:
Segment postero-medial, concav, numit faa renal a splinei
Segment antero-medial, concav, la nivelul cruia se gsete hilul
splinei. Hilul splenic este situat la 1,5 cm de creast, fiind reprezentat
de 6-8 orificii vasculare. El mparte segmentul antero-medial n:
Segment prehilar sau faa gastic a splinei
Segment retrohilar
Segment inferior, triunghiular, situat ntre ramurile de bifurcare ale
crestei, numit faa colic a splinei.
- Dou margini:
Superioar, crenelat, situat ntre faa diafragmatic i faa gastric.
Inferioar, situat ntre faa diafragmatic i faa renal.
- Dou extremiti (poli):
Anterioar (inferioar), orientat anterior, inferior i lateral
Posterioar (superioar), orientat posterior, superior si medial.
Prezint impresiunea colului coastei XI.
Raporturi:
Faa diafragmatic are raporturi cu:
- Muchiul diafragm
- Recesul pleural costo-diafragmatic stng
- Marginea inferioar a plmnului stng
- Coastele IX-XI i spaiile intercostale corespunztoare
Faa visceral are raporturi cu:
- Faa posterioar a stomacului, la nivelul feei gastrice a splinei
- Faa posterioar a cozii pancreasului, la nivelul regiunii retrohilare a
segmentului antero-medial, prin intermediul ligamentului lieno-renal.
- Faa anterioar a rinichiului i a glandei suprarenale stngi, la nivelul feei
renale a splinei
- Flexura colic stng, la nivelul feei colice a splinei.
Extremitatea superioar se afl la circa 2 cm distan de marginea inferioar a
corpului vertebrei T10, n dreptul colului coastei XI, ce determin un an la acest nivel.
Extremitatea inferioar are raporturi cu ligamentul freno-colic stng i flexura colic
stng.
Marginea inferioar are raporturi cu marginea lateral a rinichiului stng i ptrunde
n unghiul format de marginea lateral a rinichiului i perete (muchiul diafragm)
n splenomegalii, splina crete spre anterior i inferior, devenind palpabil.
Proiecie
Splina se proiecteaz pe faa posterioar a hemitoracelui stng, ntr-
o regiune delimitat:
- polul superior ajunge la colul coastei a IX-a
- polul inferior ajunge la capul coastei a XI-a
- axul lung al organului este paralel cu coasta X-a
113
Matitatea splenic are form ovalar, cu axul mare reprezentat de coasta a X-a.
De regul, splina nu se palpeaz, totui, la 15% din populaie, polul inferior al
splinei poate depi rebordul costal, fiind palpabil, fr semnificaie patologic.
Vascularizaia
Splina este vascularizat de artera splenic.
Artera splenic este cea de-a 3 ramur a trunchiului celiac, prezentnd calibru mai
mare fa de artera gastric stng i hepatic comun.
De la nivelul originii sale, are un traiect ctre stnga n relaie strns cu marginea
superioar a pancreasului. Prezint un traiect sinuos accentuat, iar n funcie de relaia sa
cu marginea superioar a pancreasului prezint 3 segmente:
- Segment suprapancreatic este reprezentat de prima poriune a arterei, de
la origine pn la marginea superioar a corpului pancreatic. De la acest nivel
se desprinde n mod obinuit artera pancreatic dorsal
- Segmentul retropancreatic este situat posterior de corpul pancreasului, n
apropierea marginii superioare. Din ea se desprinde artera pancreatic mare,
precum i alte ramuri pentru corpul pancreatic.
- Segmentul prepancreatic se afl situat anterior de coada pancreasului,
mpreun cu care se afl situat n ligamentul renolienal. De la acest nivel se
desprinde artera cozii pancreasului.
n hilul splinei artera spelnic se mparte n doua trunchiuri terminale (superior i
inferior). Fiecare trunchi se mparte n cte o ramur polar i mezolienal. Aceste ramuri se
distribuie segmentelor splenice. Astfel, splina prezinta 4 segmente: polar superior,
mezolienal superior, mezolienal inferior i polar inferior.
n hilul splenic artera splenic poate da 2 sau 3 ramuri care se mpart apoi n 4 sau 5
ramuri segmentare.
ntre ramurile segmentare se realizeaz anastomoze puine. Pe aceast idee se
bazeaz splenectomiile pariale, n care se rezec unul, dou sau trei segmente splenice.
Din poriunea terminal a arterei splenice se desprind i arterele gastrice scurte i
arter gastroepiploic stng.
Drenajul venos al splinei se face prin vena splenic. Aceasta se formeaz n hilul
splinei prin confluena a 2-3 trunchiuri venoase. Ea are traiect posterior de coada i corpul
pancreasului, inferior de artera lienal. Spre deosebire de arter, vena spelnic are un
traiect rectiliniu. n mod obinuit, se gsete ntr-un an pe faa posterioar a pancreasului,
dar poate fi nglobat n parenchimul pancreatic.
Vena splenic se unete cu vena mezenteric inferioar i superioar pentru a forma
vena port. n hipertensiunea portal, vena splenic prezint un calibru mult crescut i
presiunea crescut de la nivelul ei genereaz splenomegalia. n hipertensiunea portal vena
splenic poate fi anastomozat cu vena renal stng pentru a se devia sngele din vena
port spre vena cav.
Inervaie
Splina primete inervaie vegetativ, simpatic i parasimpatic din plexul celiac, pe
calea plexului periarterial din jurul arterei splenice (plex splenic). Excitarea sistemului
simpatic genereaz rspunsuri vasomotorii la nivelul splinei, cu creterea vitezei de
circulaie a sngelui prin splin.
114
42. Splina structura, consideraii funcionale, implicaii clinice.

Splina prezint la exterior o tunic seroas reprezentat de peritoneul visceral
splenic, care la nivelul hilului se continu cu ligamentele splinei.
Sub peritoneu se gsete tunica fibroas sau capsula splinei, format din fibre de
colagen, fibre elastice i fibre musculare netede care determin contracia capsulei splinei.
Capsula splinei conine terminaii nervoase libere (receptori pentru durere).
De pe faa profund a capsulei splenice, circumfereniar i mai ales la nivelul hilului,
pornesc trabecule conunctivo-fibroase, ce se anastomozeaz ntre ele. Trabeculele formeaz
scheletul conjunctiv al splinei i delimiteaz parenchimul splenic n areole. Trabeculele
splenice sunt strbtute de vase trabeculare.
Reticulul splenic este a doua component conjunctiv a stromei splenice. La nivelul
areolelor, o reea vast de fibre de reticulin are rolul de a susine pulpa alb i pulpa roie a
splinei.
Pulpa alb a splinei este alctuit din tecile limfoide i nodulii sau foliculii limfatici
(corpusculi Malpighi). Tecile limfoide sunt situate n jurul ramurilor arterelor trabeculare.
Corpusculii Malpighi sunt situai n special la nivelul zonelor de ramificare ale
arterelor pulpare. Numeroase ramuri ale arterelor trabeculare ptrund n centrul acestor
noduli (artere centronodulare).
Sub influena limfocitelor T, limfocitele B se transform n plasmocite. Acestea ajung
n pulpa roie unde produc anticorpi.
Pulpa roie a splinei este alctuit din:
- Ramificaiile terminale ale arterelor pulpare arterele penicilate, care
prezint o teac reticulat
- Capilarele glumare, ramificaii ale arterelor penicilate
- Sinusurile venoase, originea sistemului venos splenic
- Cordoanele splenice Bilroth, reprezentate de cordoane celulare bogate n
macrofage.
Funciile splinei
Splina are rol n:
- Hemodinamic, prin capacitatea de a stoca snge (n sinusurile venoase) i a-l
elimina, prin contracia capsulei, n circulaie.
- Hematopoiez, n perioada fetal
- n hemoliz (cimitirul hematiilor), prin pulpa roie
- Rol imunologic, la nivelul pulpei albe, prin producerea de plasmocite i prin
ncrcarea macrofagic.
43. Capul pancreasului raporturi. implicaii clinice

Pancreasul este o gland mixt a tubului digestiv cu o component exocrin (sucul
pancreatic secretat de acinii pancreatici) i o component endocrin (hormoni secretai de
insulele Langerhans). Pancreasul este alctuit din cap, corp i coad.
Capul este circular i prezint inferior i la stnga o prelungire numit proces uncinat.
Colul pancreasulului leag capul pancreasului de corp i este definit ca segmentul de
pancreas aezat anterior de vena port i vena mezenteric superioar.
Corpul are form prismatic, iar coada este partea subire, efilat, care continu, fr
o linie net, spre stnga, corpul pancreasului. Coada este situat n hilul splinei.
115
Cu excepia cozii, pancreasul este organ secundar retroperitoneal, alipit de peretele

posterior abdominal mpreun cu duodenul prin fascia de coalescen duodenopancreatic
Treitz. Coada pancreasului este situat n ligamentul renolienal i este, deci,
intraperitoneal.
Capul pancreasului este extremitatea dreapt, voluminoas, situat n potcoava
duodenal. Este turtit astfel nct prezint o fa anterioar i una posterioar. La nivelul
circumferinei sale, capul pancretic are raporturi strnse cu potcoava duodenal.
Anterior este intersectat de rdcina mezocolonului transvers.
- Segmentul supramezocolic are raporturi cu partea piloric a stomacului
- Segmentul inframezocolic are raporturi cu ansele jeuno-ileale i cu artera
colic medie.
Pe aceast fa ntlnim arcada vascular pancreaticoduodenal anterioar.
Posterior:
- Pn la fascia de coalescen Treitz cu vena port, canalul coledoc i arcada
vascular pancreaticoduodenal posterioar
- Posterior de fascia Treitz, cu marginea medial a rinichiului drept, hilul renal
drept (n special cu vena renal dreapt), vena cav inferioar, stlpul
diafragmatic i vasele genitale drepte.
Procesul uncinat reprezint o prelungire inferioar i la stnga a capului pancreatic,
iar n funcie de lungimea acestuia ajunge la nivelul pensei aorto-mezenterice, avnd
raporturi:
- Superior, cu vena renal stng
- Inferior, cu duodenul III
- Anterior, cu vasele mezenterice superioare
- Posterior, cu aorta.
44. Corpul i coada pancreasului raporturi. Implicatii clinice

Pancreasul este o gland mixt a tubului digestiv cu o component exocrin (sucul
pancreatic secretat de acinii pancreatici) i o component endocrin (hormoni secretai de
insulele Langerhans). Pancreasul este alctuit din cap, corp i coad.
Capul este circular i prezint inferior i la stnga o prelungire numit proces uncinat.
Colul pancreasulului leag capul pancreasului de corp i este definit ca segmentul de
pancreas aezat anterior de vena port i vena mezenteric superioar.
Corpul are form prismatic, iar coada este partea subire, efilat, care continu, fr
o linie net, spre stnga, corpul pancreasului. Coada este situat n hilul splinei.
Cu excepia cozii, pancreasul este organ secundar retroperitoneal, alipit de peretele
posterior abdominal mpreun cu duodenul prin fascia de coalescen duodenopancreatic
Treitz. Coada pancreasului este situat n ligamentul renolienal i este, deci,
intraperitoneal.
Capul pancreasului este extremitatea dreapt, voluminoas, situat n potcoava
duodenal. Este turtit astfel nct prezint o fa anterioar i una posterioar. La nivelul
circumferinei sale, capul pancretic are raporturi strnse cu potcoava duodenal.
Corpul pancreasului are form prismatic i prezint 3 fee (anterioar, posterioar
i inferioar) i 3 margini (anterioar, superioar i inferioar).
Faa anterioar are raporturi prin intermediului bursei omentale cu faa posterioar
a stomacului.
116
Faa inferioar este situat inframezocolic i are raporturi cu ansele jejuno-ileale i cu

unghiul duodenojejunal.
Faa posterioar:
Pn la fascia de coalescen cu vasele splenice. Artera splenic prezint un
traiect sinuos i este situat n apropierea marginii superioare, iar vena spelnic
prezint un traiect liniar oblic, descendent ctre dreapta, ea determinnd pe faa
posterioar a pancreasului un ant sau un canal.
Posterior de fascia de coalescen are raport cu aorta, originea arterei
mezenterice superioare, stlpul stng al diafragmei, pediculul renal stng,
rinichiul stng i glanda suprarenal stng.
Coada este singurul segment intraperitoneal al pancreasului, ea ajungnd n hilul
splinei n circa din cazuri. Se afl situat n interiorul ligamentului renolienal i
prezint pe faa anterioar vasele splenice.
45. Vascularizatia i structura microscopica a pancreasului

Pancreasul este o gland mixt cu component endocrin i exocrina, acoperit de
esut conjunctiv de la nivelul cruia pornesc spre interior septuri ce delimiteaz lobuli.
Componenta exocrin este o gland acinar compus, format din acini seroi, fr
ducte striate dar cu canalicule intercalate (care ptrund pn n lumenul structurilor
acinare). La acest nivel canaliculele prezint celule centro-acinare.
Acinii pancreatici sunt nconjurai de o membran bazal i o reea de fibre de
reticulin. Sunt formai din celule seroase, de form conic pe seciune transversal, dispuse
n jurul unui lumen ngust. Celulele prezint un pol apical acidofil (datorit secreiei proteice)
i un pol bazal bazofil.
Componenta endocrin a pancreasului este reprezentat de insulele Langerhans
incluse n parenchimul exocrin. Insulele sunt formate din mase de celule rotunde sau
poligonale separate prin capilare sanguine. Celulele pot fi de 4 tipuri:
A.secretoare de glucagon( hormon hiperglicemiant)
B.secretoare de insulin (hormon hipoglicemiant)
D.secretoare de somatostatin
F.rare, ce produc polipetidul pancreatic
Predominante sunt celulele B (70%), dispuse n special n regiunea central a insulei.
Acestea conin granule formate din cristale de insulin i Zn.
Celulele de tip A sunt dispuse periferic i conin granule de form regulat, la nivelul
crora se gsete central produsul de secreie glucagonul.
Att celulele A ct i celulele B, fiind secretoare de proteine, prezint o ultrastructur
specific celulelor cu sintez polipetidic (nucleu rotund central, polaritate bine definit,
RER i complex Golgi bine dezvoltate i granule secretorii).
Sistemul canalicular pancreatic este reprezentat de canale intralobulare, legate prin
canale intercalare (Boll) de acinii pancreatici. Canalele intercalare sunt tapetate de epiteliu
cubic, cele interlobulare de epiteliu simplu cilindric, iar cele mari Wirsung i Santorini sunt
cptuite cu epiteliu bistratificat.
Vascularizaia
Capul pancreatic prezint o vascularizaie unitar mpreun cu duodenul II si III.
Vascularizaia este asigurat de dou arcade arteriale pancreatico-duodenale aezate
pe feele anterioar i posterioar ale capului pancreatic.
117

duodenul.
Corpul i coada pancreasului prezint o vascularizaie individual, provenit din 3
surse arteriale: artera pancreatic dorsal, artera pancreatic mare i artera cozii
pancreasului. Toate aceste ramuri se desprind din artera splenic.
Artera pancreatic dorsal se desprinde din artera splenic n apropierea originii
acesteia. n traiectul ei coboar pe faa posterioar a corpului spre marginea inferioar. Se
mparte n 3 ramuri: 2 drepte i una stng. Ramurile drepte se vor anastomoza cu arcadele
pancreatico-dudodenale anterioar i posterioar. Ramura stng se va numi artera
pancreatic inferioar. Ea are traiect ctre stnga pe marginea inferioar a corpului
pancreatic i se va anastomoza cu artera cozii pancreasului.
Artera pancreatic mare se desprinde din artera splenic la unirea a 2/3 drepte cu
1/3 stng a pancreasului. Artera coboar pe faa posterioar a corpului pancreatic i se
mparte n ramurile dreapt, mijlocie i stng, toate terminndu-se n artera pancreatic
inferioar.
Artera cozii pancreasului se desprinde n hilul splinei din ramurile terminale ale
arterei splenice. De la origine are traiect descendent i spre dreapta, pe faa anterioar a
cozii pancreatice. Se anastomozeaza cu artera pancreatic inferioar.
Venele pancreasului sunt omonime arterelor i dreneaz n vena splenic, vena
mezenteric superioar i vena port.
46. Trunchiul celiac i ramurile sale descriere, raporturi, plici

peritoneale
Trunchiul celiac este primul trunchi visceral al aortei abdominal. El are originea pe
faa anterioar a aortei abdominal n dreptul vertebrei T12, imediat inferior de hiatusul
aortic al diafragmei.
Dup un scurt traiect de aproximativ 1 cm se mparte n 3 ramuri:
I. Artera gastric stng
II. Hepatic comun
III. Splenic (lineal)
Artera gastric stng
o Este ramur a trunchiului celiac
118
o De la origine are un traiect retroperitoneal ctre superior i la stnga, descriind o

curbur cu convexitatea superior. n continuarea traiectului ea ptrude ntre foiele
peritoneale ale omentului mic i ajunge astfel la mica curbur gastric.
o Ea ridic o plic peritoneal gastropancreatic (descris ca ligamentul profund al
stomacului)
o Din convexitatea ei se desprinde un trunchi cardio-esofagian sau mai multe ramuri
separate pentru peretele anterior i drept al esofagului. Ele vor participa la
vascularizaia arteriar a esofagului abdominal participnd la formarea plexului
arterial periesofagian.
o n traiectul su pe mica curbur artera gastric stng se mparte ntr-o ramur
anterioar i una posterioar, care vor vasculariza faa anterioar i posterioar
gastric
o Se anastomozeaz cu artera gastric dreapt la nivelul incizurii angulare
o Din artera gastric stng se poate desprinde o arter hepatic stng accesorie cu
traiectul prin omentul mic ctre lobul stng hepatic.
Artera hepatic comun
La adult artera hepatic comun prezint un diametru intermediar ntre artera gastric
stng i artera splenic.
De la origine artera hepatic comun are traiect ctre dreapta, inferior de orificiul
epiploic Winslow, pn la nivelul marginii superioare a duodenului I. La acest nivel artera
hepatic comun se mparte n 2 ramuri terminale: artera gastoduodenal i artera hepatic
proprie.
Artera hepatic proprie
Aproximativ un sfert din fluxul sanguin i jumtate din cantitatea de oxigen a ficatului
provin din artera hepatic.
Artera hepatic proprie are traiect ascendent la nivelul ligamentului hepatoduodenal. La
acest nivel ea este situat anterior de vena port i la stnga cii biliare principale. Ajuns la
nivelul hilului hepatic ea se mparte ntr-un ram drept i un ram stng.
Artera hepatic dreapt are traiect ctre dreapta, trecnd cel mai frecvent posterior de
canalul hepatic comun. La acest nivel, la nivelul trigonului hepatocistic Calot (ntre canalul
cistic, hepatic comun i faa visceral a ficatului) se desprinde artera cistic.
Intraparenhimatos sau n hilul hepatic artera se mparte n 2 ramuri segmentare: anterioar
i posterioar. Aceste ramuri segmentare se mpart n ramuri subsegmentare: superioar i
inferioar.
Artera hepatic stng se mparte ntr-un ram pentru segmentul medial i un ram
pentru segmntul lateral, mprite apoi n ramuri subsegmentare superioar i inferioar.
Lobul caudat primete n mod uzual cte o ramur din cele 2 artere lobare dreapt i
stng.
Aceast arter dup ce pleac din artera hepatic comun, trece posterior de partea
superioar a duodenului i n dreptul marginii inferioare a acesuia sau chiar pe faa
119
anterioar a capului pancreasului, d ramurile sale terminale: artera gastroepiploic dreapt

i artera supraduodenal superioar. Aceasta din urm, coboar pe faa anterioar a capului
pancreasului i la nivelul flexurii inferioare a duodenului ptrunde sub marginea inferioar a
capului pancreasului i se anastomozeaz cu artera pancreaticoduodenal inferioar,
formnd arcada pancreaticoduodenal anterioar.
Artera gastroepiploic dreapt se anastomozeaz cu cea stng (din linear).
Artera splenic
Artera splenic este cea de a III-a ramur a trunchiului celiac, prezentnd calibru mai
mare fa de artera gastric stng i hepatic comun.
De la originiile sale, artera splenic are un traiect ctre stnga n relaie strns cu
marginea superioar a pancreasului. Trebuie reinut c artera splenic prezint un traiect
sinuos accentuat. Dac distana de la splin la aort este de aproximativ 10 cm, artera
splenic prezint o lungime ntre 10 i 30 cm.
n funcie de relaia sa cu marginea superioar a pancreasului, artera splenic prezint 3
segmente :
Segmentul suprapancreatic este reprezentat de prima poriune a arterei, de la
origine pn la marginea superioar a corpului pancreatic. De la acest nivel se
desprinde n mod obinuit artera pancreatic dorsal.
Segmentul retropancreatic - este situat posterior de corpul pancreasului, n
apropierea marginii superioare. Din ea se desprinde artera pancreatic mare,
precum i alte ramuri pentru corpul pancreatic.
Segmentul prepancreatic se afl situat anterior de coada pancreasului, mpreun cu
care se afl situat n ligamentul renolienal. De la acest nivel se desprinde artera cozii
pancreasului.
n hilul splinei artera splenic se mparte n 2 trunchiuri terminale (superior i inferior).
Fiecare trunchi se mparte n cte o ramur polar i mezotelial. Aceste ramuri se distribuie
segmentelor splenice. Astfel splina prezint 4 segmente:
Polul superior
Mezolienal superior
Mezolienal inferior
Polul inferior
Exist o mare variabilitate de distribuie a arterei splenice. n hilul splenic ea poate
da 2 sau 3 ramuri care se impart apoi n 4 sau 5 ramuri segmentare. ntre ramurile
segmentare se realizeaz anastomoze puine. Pe aceast idee se bazeaz splenectomiile
pariale, n care se rezec unul, dou sau trei segmente splenice.
Din poriunea terminal a arterei splenice se desprind i arterele gastrice scurte i
artera gastroepiloic stng.
Trunchiul celiac este nconjurat de cei 2 ganglioni semilunari simpatico ai plexului
celiac. Trunchiul celiac se gsete n centrul unei regiuni a peretelui posterior abdominal,
regiunea celiac Luschka.
120
47. Artera mezenterica superioara origine, traiect, raporturi,

ramuri
Artera mezenteric superioar este al 2-lea trunchi visceral important al aortei
abdominale. Dup traiectul su, artera mezenteric superioar prezint 3 segmente:
- Retropancreatic: are traiect descendent, posterior de pancreas, la limita
dintre capul i corpul acestuia. La acest nivel, artera mezenteric superioar
are raport cu un patrulater venos format de: vena mezenteric superioara (n
dreapta), vena mezenteric inferioar (n stnga), trunchiul venos spleno-
mezenteric ( superior) i vena renal stng (inferior)
- Preduodenal: cu traiect descendent, anterior de procesul uncinat pancreatic
i de duodenul III
- Intramezenteric: situat n interiorul rdcinii mezenterului. La acest nivel,
artera este nsoit anterior i la dreapta de vena mezenteric superioar.
Aretra mezenteric superioar vascularizeaz intestinul subire (prin ramuri stngi
sau jejuno-ileale) i colonul drept ( prin ramuri drepte).
n traiectul ei, artera mezenteric superioar d ramuri drepte i stngi.
Ramurile drepte sunt reprezentate de:
artera pancreatico-duodenal inferioar
artera colic medie- are un traiect ascendent anterior de faa anterioar a
capului pancreasului, pn la rdcina mezocolonului transvers, n care
ptrunde. Se mparte n:
o ramura dreapt, care se anastomozeaz cu ramura ascendent din
artera colic dreapt, formnd arcada marginal Drummond
o ramura stng, care se anastomozeaz cu ramura ascendent din
artera colic stng, formnd arcada vasculr Riolan-Haller
artera colic dreapt-are traiect orizontal, retroperitoneal, avnd raporturi
posterioare cu duodenul orizontal, ureterul i vasele gonadale. Se mparte n:
o ramura ascendent care se anastomozeaz cu ramura dreapt din
artera colic medie, formnd arcada marginal Drummond
o ramura descendent, care se anastomozeaz cu ramra ascendent
din artera ileocolic, cu care formeaz arcada marginal Drummond.
aretra ileocolic- se desprinde la 4-5 cm inferior de artera colic dreapt.
Coboar prin rdcina mezenterului pn la jonciunea ileocecal i particip
la vascularizaia colonului drept prin:
o artera cecal anterioar- ce ajunge pe faa anterioar a cecului,
trecnd prin marginea liber a plicii cecale anterioare. Particip la
vascularizaia feei anterioare a colonului ascendent, n poriunea
unghiului ileocolic.
o Artera cecal posterioar- ajunge pe faa posterioar a cecului,
trecnd retroperitoneal. Particip la vascularizaia feei posterioare a
colonului ascendent, n poriunea adiacent unghiului ileocolic.
o Ramura ascendent- se anastomozeaz cu ramura descendent a
arterei colice drepte, participnd la formarea arcadei marginale a
colonului ascendent, Drummond
121
Ramurile stngi sunt reprezentate de ramuri jejunale i ileale care au traiect la

nivelul mezenterului ctre intestinul subire. Ele se mpart n ramuri ascendente i
descendente, care se anastomozeaz i formeaz arcade vasculare. n mod obinuit, ntre
primele 4 artere jejunale se formeaz o arcad, ntre arterele 4-8 se formeaz 2 arcade, iar
dup a 8-a arter se dormeaz 2 sau 3 arcade.
Ultima parte a ileonului prezint o vascularizaie mai srac, realizat dintr-o singur
arcad arterial. Aceasta este format prin anastomoza dintre ultima arter ileal i ramul
recurent ileal al arterei ileocolice. Corespunztor acestei arcade, la nivelul mezenterului
exist o arie srac n vase, numit aria vascular Treves.
Indiferent de numrul arcadelor formate, arcada arterial situat cea mai aproape de
intestin se numete arcad marginal. Din aceast arcad pornesc artere drepte care sunt
ramuri de tip terminal i nu prezint anastomoze extraparietale.
Arterele drepte pot fi scurte ( vascularizeaz marginea mezenteric a intestinului) i
lungi ( au traiect circumferenial pe faa intestinului i ajung pe marginea antimezenteric a
intestinului).
48. Artera mezenterica inferioara origine, traiect, raporturi,

ramuri
aortei, n dreptul vertebrei L3, inferior de duodenul III.
Ramurile arterei mezenterice inferioare sunt:
Artera colic stng, care se desprinde din artera mezenteric inferioar la 1-
Arterele sigmoidiene, care sunt n numr variabil ( 1-19). Clasic, au fost
descendente.
Artera sigmoidian superioar are traiect retroperitoneal i se bifurc n 2
ramuri ce contribuie la formarea arcadei marginale Drummond:
i. Ramura ascendent care se anastomozeaz cu ramura
descendent a arterei colice stngi
ii. Ramura descendent care ptrunde n mezosigmoid i se
anastomozeaz cu artera sigmoidian medie
o Artera sigmoidian medie strbate poriunea mijlocie a
mezosigmoidului i se anastomozeaz cu celelalte artere sigmoidiene
o Artera sigmoidian inferioar, strbate poriunea inferioar a
mezosigmoidului, situat anterior de artera rectal superioar. Se
mparte n:
Ramura ascendent care particip la formarea arcadei
arteriale marginale
Ramura descendent, numit artera sigmoidian ima, care se
anastomozeaz cu una din arterele recto-sigmoidiene, ramuri
122
din artera rectal superioar. Particip la vascularizaia

colonului sigmoid i a prii superioare a ampulei rectale.
Aceast anastomoz a fost numit punctul critic al lui Sudeck.
Artera rectal superioar, ramur terminal a arterei mezenterice inferioare
particip n mic msur la vascularizaia colonului sigmoid.
49. Proiectiile viscerelor abdominale ficat, vezica biliara, stomac,

splina, pancreas, duoden, apendice, puncte ureterale
FICAT
Proiecia ficatului ocup hipocondrul drept, partea superioar a epigastrului i o
parte a hipocondrului stng.
Ca organ intraperitoneal, ficatul are un anumit grad de mobilitate fiziologic:
coboar cu 2-3 cm n inspirul profund i n ortostatism.
Limita superioar: linia care unete punctul situat pe coasta V din dreapta la nivelul
liniei medioclaviculare, cu punctul situat n spaiul V intercostal stng pe linia
medioclavicular. Aceast limit a ficatului se stabilete prin percuie.
Limita lateral: linia situat pe linia axilar medie ntre coasta V i un punct situat la
2 cm inferior de rebordul costal
Limita inferioar: linia care unete rebordul costal drept (coasta X) cu cartilajul
coastei VII.
VEZICA BILIAR
Prin unghiului drept care are varful la ombilic se traseaza linia bisectoare. n
care aceasta se intersecteaza cu rebordul costal drept se proiecteaza fundul vezicii
biliare( punctul Murphy). La 24 cm inferior de acesta, pe aceeai linie, se gsete punctul
dureros duodenal.
Raportat la coloan, canalul coledoc corespunde nivelului vertebrelor L1-L3.
STOMAC
Stomacul se proiecteaz la nivelul epigastrului i al hipocondrului stng.
La nivelul epigastrului, zona de proiecie in care stomacul vine in raport direct,
nemediat cu peretele anterior abdominal, poart numele de triunghi gastric Labb,
delimitat astfel:
- superior i la dreapta - de linia de proiecie a marginii inferioare a ficatului, de la
nivelul epigastrului, care unete extremitatea anterioar a coastei 10, din dreapta, cu
articulaia sterno-condral 7, din stnga.
-superior i la stnga - de rebordul costal stng, ntre extremitile anterioare ale
coastelor 7-10.
-inferior - de linia orizontal ce unete extremitatea anterioar a coastelor 10 ( dr-st).
Trigonul gastric Labb este zona de abord chirurgical al stomacului, deoarece la
acest nivel, faa anterioar a stomacului vine n raport direct cu peretele abdominal anterior
123
La nivelul hipocondrului stng, zona de proiecie a fundului gastric, poart numele

de spaiul semilunar Traube. Are forma unei calote, cu convexitatea orientat superior i la
stnga, delimitata astfel :
-superior, stomacul muleaza hemidiafragma stanga, care ajunge la punctul de
maxima inaltime in sp. 5 ic. stang, pe linia mediocalviculara.
-inferior, de rebordul costal stng, intre extremitatile anterioare ale coastelor 7 si 10.
La percuie, aici se obine un sunet sonor (timpanism gastric), datorit prezenei
aerului n fornixul gastric.
Cardia se proiecteaz:
- pe schelet, pe marginea stng a vertebrei T11
- pe peretele abdominal anterior, n dreptul articulaiei condro-sternale 7 stngi
(n unghiul dintre apendicele xifoid i rebordul costal).
Pilorul se proiecteaz, pe schelet, la dreapta vertebrei L1 sau a discului L1-L2
SPLINA
Splina se proiecteaz pe faa posterioar a hemitoracelui stng, ntr-o regiune delimitat:
- polul superior ajunga la colul coastei a IX-a
- polul inferior ajunge la capul coastei a XI-a
- axul lung al organului este paralel cu coasta X-a
Matitatea splenic are form ovalar, cu axul mare reprezentat de coasta a X-a.
De regul, splina nu se palpeaz, totui, la 15% din populaie, polul inferior al
splinei poate depi rebordul costal, fiind palpabil, fr semnificaie patologic.
PANCREAS
Pancreasul se proiecteaz la nivelul epigastrului, regiunii ombilicale i hipocondrului
stng, ntr-o regiune delimitat:
- superior, de orizontala ce unete extremitile anterioare ale coastelor VIII
- inferior, de orizontala ce trece la dou laturi de deget (3-
4 cm) deasupra ombilicului
- la dreapta, de verticala ce trece la dou laturi de deget (3-4 cm) paramedian
- la stnga, de verticala ce trece la 2 cm medial de linia medio-clavicular stng.
Raportat la coloan, pancreasul corespunde vertebrelor T12-L2
DUODEN
Raportat la coloan:
- duodenul superior se proiecteaz pe flancul drept al vertebrei L1
- duodenul descendent se proiecteaz la dreapta vertebrelor L2-L3
- duodenul orizontal se proiecteaz pe vertebra L3 (eventual L4)
- duodenul ascendent se proiecteaz pe flancul stng al vertebrelor L2-L3
- flexura duodeno-jejunal se proiecteaz flancul stng al vertebrei L2
APENDICE
Poziia punctului fix apendicular (orificiul ceco-apendicular) are o mare
variabilitate, ncadrndu-se ns, de regul, la nivelul trigonului descris de Iacobovici,
delimitat:
- superior i la dreapta, de linia spino-ombilical
- inferior, de linia bispinoas
- la stnga, de linia pararectal dreapt (marginea lateral a muchiului
drept abdominal).
Majoritatea punctelor dureroase apendiculare se nscriu n acest trigon.
- pe linia spino-ombilical
124
o punctul MacBurney, situat unirea 1/3 laterale cu 2/3 mediale ale

o punctul Monro, situat la intersecia liniei spino-ombilicale drepte
cu marginea lateral a dreptului abdominal
- pe linia bispinoas
o punctul Lanz, situat la unirea 1/3 drepte cu 2/3 stngi ale liniei bispinoase.
o punctul Sonnenburg, situat la intersecia liniei bispinoase cu
PUNCTE URETERAL
Raportat la schelet, ureterul se gsete la 1 cm medial de vrful proceselor
costiformelombare L3-L5.
Punctele dureroase ureterale sunt:
Punctul dureros ureteral superior Bazy, situat la intersecia orizontalei prin
ombilic cu marginea lateral a muchiului drept abdominal
Punctul dureros ureteral mijlociu Halle, situat la intersecia liniei bispinoase
cu linia pararectal.
Punctul dureros ureteral inferior corespunde poriunii terminale a ureterului
i se investigheaz prin tueu rectal sau vaginal.
50. Granita toraco- abdominala. Suprapunerea regionala.
Comunicari.
pericardic.
125
origine periferica.
medial i latral.
anterior.
anterior.
transvers L1. El se arcuieste peste muschiul psoas mare ipilatral.
12. El se arcuieste peste muschiul patrat lombar ipilateral.
torace i abdomen.
126
nervii splahnici mare i mic-printre fibrele stalpilor diafragmatici, lantul impatic lombar i
Bochdalek.
ocupat de graime i traversat de vasele epigastrice superioare.
Inervatia motorie este aigurata de cei 2 nervi frenici, cu origine in maduva C3-C5,
fiacre nerv fiind distribuit la jumatate din diafragm.
nervi intercostali.
Vascularizaie:
artere intercostale
abdomen.
Dei are aparenta unui sept, datorita vastelor anastomoze ale retelelor limfatice i
venoase din structura sa, diafragma constituie numai un obstacol relativ in calea
metastazarii septice sau tumorale spre torace sau invers.
127
III.
1. Rinichi configuratie externa i structura generala
Rinichii sunt organele care produc urin. Sunt n numr de 2 i sunt organe primitiv
retroperitoneale. Rinichii sunt organe parenchimatoase siatuate profund n regiunea lombo-
diafragmatic. Sunt situai ntr-o loj fibroas proprie, numit loja renal.
Forma rinichiului poate fi comparat cu cea a bobului de fasole. Axele longitudinale
ale rinichilor sunt oblice spre inferior i lateral, astfel nct:
- Extremitile superioare ale rinichilor sunt situate la o distan de 6-7 cm
- Extremitile inferioare ale rinichilor sunt situate la o distan de 10-12 cm
La adult, suprfaa rinichiului este n mod normal neted. Uneori, suprafaa rinichiului
poate prezenta proeminene (ce se pot datora persistenei lobaiei fetale sau unor procese
patologice), depresiuni (datorate circatricilor fibroase) sau pot avea aspect neregulat
(datorat nefroangiosclerozei renale).
Rinichiu prezint:
2 fee:
- Anterioar, convex i orientat antero-lateral
- Posterioar, plan i orientat postero-medial
2 margini:
- Medial, concav, la nivelul creia se afl hilul renal, fant
longitudinal delimitat de 2 buze, anterioar i posterioar, prin care
trec elementele pediculului renal
- Lateral, convex, la nivelul creia se gsete un an longitudinal, ce
corespunde unei zone paucivasculare (Boyce), caracterizat prin
absena ramurilor vasculare mari n parenchimul renal
2 extremiti (poli), convexe:
- Superioar, mai rotunjit i mai groas
- Inferioar, mai mic i mai subire, situat la 2,5-3 cm de creasta
iliac n partea dreapt i la 4-5 cm de creasta iliac n partea stng.
Structura rinichiului:
Rinichiul posed la exterior o capsul fibroas sub care se afl parenchimul renal,
format dintr-o substan periferic numit cortical i o substan profund numit
medular.
Parenchimul delimiteaz o cavitate numit sinus renal, care conine elementele
pediculului renal.
Capsula fibroas este numit i capsula renal sau capsula proprie. Este o membran
translucid i subire care, la nivelul hilului, ptrunde n interiorul sinusului i se continu cu
tunica fibroas a caliciilor.
Capsula este aderent printr-o mulime de tracturi conjuctive subiri la parenchimul
renal. Este format din esut fibro-conjunctiv, cu rare fibre elastice, ceea ce o face
inextensibil (cnd parenchimul este sub tensiune, el herniaz printr-o incizie fcut n
capsula fibroas).
n stratul profund al capsulei se gsesc i celule musculare netede, care, spre
deosebire de restul capsulei, ader la suprafaa parenchimului.
128
Sinusul renal este o excavaie situat n interiorul rinichiului. Conine mult grsime,
vase i nervi, precum i canalele excretoare ale rinichiului ( caliciile i pelvisul renal).
Grsimea din sinus se continu cu capsula adipoas.
Sinusul are form paralelipipedic i e turtit n sens antero-posterior. Pereii sinusului
sunt adiaceni i prezint 2 feluri de proeminene:
1.papile renale, care aparin medularei i ptrund n caliciile mici
2.proeminenele intrapapilare, care aparin coloanelor renale ale corticalei.
Parenchimul renal, microscopic, apare format din 2 substane: medulara i corticala,
diferite att prin originea lor embriologic ct i prin organizarea morfologic i funcional.
Medulara rinichiului este situat profund. Este discontinu i este format din mai
multe fragmente, piramidele renale, nconjurate din toate prile de cotical.
Piramidele renale Malpighi sunt nite formaiuni tronconice sau piramidale, cu o
baz orientat spre marginea lateral, convex, a rinichiului i un vrf, papila renal, care
proemin n sinusul renal. Papila d inserie unui caliciu i prezint 10-20 de orificii papilare.
Pe papila piramidelor compuse, numrul orificiilor se ridic la 30-80. Suprafaa intracalicial
a papilei, perforat de aceste orificii, ia numele de arie ciuruit.
Piramidele au culoare roie-brun i consisten relativ ferm. Ele sunt n numr de
7-14 pentru fiecare rinichi. Ele sunt dispuse, fa de sinusul renal, ventral (corespunztor
feei anterioare a rinichiului) i dorsal (corespunztor feei posterioare a rinichiului).
Coloanele Bertin, reprezentate de prelungiri ale corticalei renale, situate ntre
piramide, formeaz, la nivelul sinusului renal, ariile interpapilare, cptuite de prelungirea
capsulei renale. La nivelul lor intr i ies vasele interlobare, ce strbat columnele renale.
Pe seciune, la nivelul piramidelor renale se oberv striaii longitudinale glbui
(datorate tubilor colectori) i roietice (datorate vaselor drepte). Piramida renal este
mprit, de linia de origine a segmentelor ascendente, ale anselor Henle, ntr-o zon
extern (imprit la rndul ei, intr-o parte superficial ce conine tubii colectori, ansele
Henle i segmentul drept al tubilor contori i o parte profund n care exist doar tubi
colectori i anse Henle)) i o zon intern, papilar, alctuit din tubi papilari Bellini.
Piramida renal mpreun cu substana cortical din jurul ei formeaz un lob renal.
Corticala renal prezint, structural:
- Superficial, cortex corticis, zon cu structur uniform, situat sub capsula
renal
- Profund, o zon cu structur neomogen, la nivelul creia se observ o
alternan de zone cu striaii radiare (pars radiata) i zone cu structur
uniform (pars convoluta sau labirint cortical).
Poriunile striate sunt n numr de 400-500 pentru fiecare piramid renal i au
form triunghiular, cu baza la baza piramidelor renale i cu vrful spre cortex corticis.
Formeaz radiaiile medulare Ludwig sau piramidele Ferrein care reprezint
expansiuni ale medularei n cortical i sunt alctuite din tubi colectori.
Labirintul cortical, situat ntre piramidele Ferrein, conine corpusculii renali, tubul
contort proximal, tubul contort distal i n axul su, arterele interlobulare.
Pars radiata mpreun cu pars convoluta din jurul su alctuiete lobulul cortical.
Partea profund a corticalei, adiacent bazei piramidelor renale formeaz zona
juxtamedular.
129
2. Rinichiul drept situaie, raporturi, proiectie

Raporturile feei posterioare
Dei rinichiul stng este situat mai sus, raporturile feei posterioare sunt aproximativ
similare la cei 2 rinichi. Raporturile feei posterioare sunt mediate de grsimea perirenal i
foia posterioar a fasciei renle.
Faa posterioar a rinichiului este mprit de ligamentele arcuat medial i arcuat
lateral, n 2 regiuni:
- Superioar, diafragmatic, la nivelul creia foia posterioar a fasciei renale
ader la fascia diafragmatic inferioar
- Inferioar, lombar, la nivelul creia, ntre foia posterioar i fasciile
muchiilor posteriori ai peretelui abdominal, se interpune grsime pararenal
Gerota
Regiunea superioar, diafragmatic, are raporturi cu:
- Muchiul diafragm
Poriunea lombar a diafragmei: fibrele musculare cu origine pe
ligamentul arcuat medial i pe ligamentul arcuat lateral
Ultimele 2 digitaii ale poriunii costale a diafragmei
ntre poriunea lombar i poriunea costal, la nivelul hiatusului
lombo-costal Bochdaleck, cu fasciile diafragmatice inferioar i
superioar
- Coastele XI i XII n stnga, respectiv coasta XII n dreapta
- Spaiul intercostal XI
- Recesul costodiafragmatic
Regiunea inferioar, lombar, are raporturi, dinspre profund spre superficial, cu:
- Grsimea pararenal Gerota, n care se gsesc mnunchiul vasculo-nervos
subcostal, nervii iliohipogastric i ilioinghinal i vasele lombare.
- Muchii peretelui posterior:
o Planul profund:
Medial, cu muchiul psoas
La mijloc, cu muchiul ptrat lombar, cuprins n dedublarea
aponevrozei posterioare a muchiului transvers abdominal
Lateral, cu partea medial a aponevrozei posterioare a
muchiului transvers abdominal
o Planul mijlociu:
Originea muchilor erectori spinali
Muchiul dinat postero-inferior
Muchiul oblic intern
o Planul superficial:
Muchiul latissimus dorsi
Muchiul oblic extern al abdomenului
Raporturile feei anterioare:
Raporturile feei anterioare sunt mediate de grsimea perirenal i foia anterioar a
fasciei renale.
130
Faa anterioar a rinichiului drept are raporturi:

- Medial, cu poriunea descendent a duodenului, prin intermediul fasciei de
coalescen duodeno-pancreatic Treitz
- Lateral, dinspre superior spre inferior, cu: faa renal a glandei suprarenale
drepte, faa visceral a lobului drept hepatic, flexura colic dreapt, rdcina
mezocolonului transvers i cu ansele intestinale
Marginea lateral a rinichiului drept este intersectat de ligamentul freno-colic
drept. Superior de ligament, are raporturi cu faa visceral a lobului drept hepatic, prin
intermediul peritoneului parietal posterior al recesului subhepatic drept, iar inferior, cu
colonul ascendent, prin intermediul fasciei de oalescen TOLDT1.
Marginea medial a rinichiului drept are raporturi, dinspre anterior spre posterior,
cu:
- Duodenul descendent
- Flancul drept al venei cave inferioare
- Ganglionul aortico-renal drept
- Ureterul drept
- Stlpul diafragmatic drept i muchiul psoas
Extremitatea superioar are raporturi cu faa renal a glandei suprarenale i
proemin pe peretele posterior al firidei subhepatice.
Extremitatea inferioar proemin pe peretele posterior al firidei mezenterico-colice
drepte i are raporturi cu ansele intestinale prin intermediul peritoneului parietal posterior.
Rinichiul se proiecteaz pe peretele posterior al trunchiului, la nivelul unei regiuni
patrulatere delimitate:
Superior, de linia orizontal ce trece prin corpul vertebrei T11
Inferior, de linia orizontal ce trece prin corpul vertebrei L2/L3
Medial, de vertiala care trece la 3 cm lateral de linia proceselor spinoase
Lateral de verticala ce trece la 2 degete lateral de masa comun
sacrolombar
Polul inferior al ambilor rinichi este situat la 2-4cm superior de creasta iliac, cel
drept fiind mai jos cu 1-2 cm fa de cel stng.
3. Rinichiul stang situaie, raporturi, proiectie

Raporturile feei posterioare
Dei rinichiul stng este situat mai sus, raporturile feei posterioare sunt aproximativ
similare la cei 2 rinichi. Raporturile feei posterioare sunt mediate de grsimea perirenal i
foia posterioar a fasciei renle.
Faa posterioar a rinichiului este mprit de ligamentele arcuat medial i arcuat
lateral, n 2 regiuni:
- Superioar, diafragmatic, la nivelul creia foia posterioar a fasciei renale
ader la fascia diafragmatic inferioar
- Inferioar, lombar, la nivelul creia, ntre foia posterioar i fasciile
muchiilor posteriori ai peretelui abdominal, se interpune grsime pararenal
Gerota
131
Regiunea superioar, diafragmatic, are raporturi cu:

- Muchiul diafragm
Poriunea lombar a diafragmei: fibrele musculare cu origine pe
ligamentul arcuat medial i pe ligamentul arcuat lateral
Ultimele 2 digitaii ale poriunii costale a diafragmei
ntre poriunea lombar i poriunea costal, la nivelul hiatusului
lombo-costal Bochdaleck, cu fasciile diafragmatice inferioar i
superioar
- Coastele XI i XII n stnga, respectiv coasta XII n dreapta
- Spaiul intercostal XI
- Recesul costodiafragmatic
Regiunea inferioar, lombar, are raporturi, dinspre profund spre superficial, cu:
- Grsimea pararenal Gerota, n care se gsesc mnunchiul vasculo-nervos
subcostal, nervii iliohipogastric i ilioinghinal i vasele lombare.
- Muchii peretelui posterior:
o Planul profund:
Medial, cu muchiul psoas
La mijloc, cu muchiul ptrat lombar, cuprins n dedublarea
aponevrozei posterioare a muchiului transvers abdominal
Lateral, cu partea medial a aponevrozei posterioare a
muchiului transvers abdominal
o Planul mijlociu:
Originea muchilor erectori spinali
Muchiul dinat postero-inferior
Muchiul oblic intern
o Planul superficial:
Muchiul latissimus dorsi
Muchiul oblic extern al abdomenului
Faa anteroar a rinichiului stng are raporturi:
- Supero-medial, cu segmentul lateral al feei posterioare (faa renal) a
glandei suprarenale stngi, prin intermediul septului suprareno-renal
- Superior, cu faa posterioar a stomacului
- Supero-lateral, cu faa renal a splinei
- Central, cu faa posterioar a corpului pancreasului, cu vasele lienale i
nodulii limfatici pancreatico-lienali, faa posterioar a cozii pancreasului,
inseria rdcinii mezocolonului transvers
- Infero-medial, cu ansele intestinale jejunale, prin intermediul peritoneului
parietal posterior al spaiului mezenterico-colic stng i a fasciei de
coalescen TOLDT II.
- Infero-lateral, cu flexura colic- stng i colonul descendent
Marginea lateral a rinichiului stng este intersectat de ligamentul freno-colic
dtng. Superior de ligament, are raporturi cu marginea inferioar a splinei, prin intermediul
peritoneului parietal posterior al marii caviti peritoneale. Marginea inferioar a splinei se
inisinueaz ntre marginea lateral a rinichiului i diafragm. Inferior de ligamentul freno-colic
stng, marginea lateral are raporturi cu colonul descendent, prin intermediul fasciei de
coalescen TOLDT II.
Marginea medial a rinichiului stng are raporturi, dinspre medial spre lateral, cu:
132
- Aorta, ganglionii stngi ai plexului celiac i nodulii limfatici latero-aortici

- Pilierul diafragmatic stng i lanul simpatic paravertebral
- Muchiul psoas
- Duodenul ascendent i flexura duodeno-jejunal
- Arcul vascular Treitz
- Vena gonadal stng
- Faa renal a glandei suprarenale
- Faa posterioar a corpului pancreasului, vasele lienale i nodulii limfatici
pancretio-lienali
- Ureterul stng
Extremitatea superioar are raporturi cu faa renal a glandei suprarenale i
proemin pe peretele posterior al bursei omentale.
Extremitatea infeiroar proemin pe peretele posterior al firidei mezenterico-colice
stngi i are raporturi cu ansele intestinale, prin intermediul peritoneului parietal posterior.
Rinichiul se proiecteaz pe peretele posterior al trunchiului, la nivelul unei regiuni
patrulatere delimitate:
Superior, de linia orizontal ce trece prin corpul vertebrei T11
Inferior, de linia orizontal ce trece prin corpul vertebrei L2/L3
Medial, de vertiala care trece la 3 cm lateral de linia proceselor spinoase
Lateral de verticala ce trece la 2 degete lateral de masa comun
sacrolombar
Polul inferior al ambilor rinichi este situat la 2-4cm superior de creasta iliac, cel
drept fiind mai jos cu 1-2 cm fa de cel stng.
4. Fascia renala. Sinusul renal i pediculul renal

Fascia renal este reprezentat de o condensare a esutului celulo-adipos din spaiul
retroperitoneal.
La marginea lateral a rinichilor, fascia se mparte n 2 foie, anterioar i
posterioar, ce delimiteaz ntre ele loja renal.
Foia anterioar sau prerenal este mai subire, este ntrit, ventral, de fasciile de
coalescen duodeno-pancreatic Treitz i TOLDT I i II. Medial, trece anterior de vasele mari
i se continu cu foia anterioar a fasciei renale de partea opus i spaiul ngust dintre
vasele mari abdominale i foia anterioar a fasciei renale realizeaz o comunicare ntre cele
2 loji renale.
Foia posterioar sau fascia retrorenal Zuckerkandl este mai bine individualizat i
ader intim de tunica fibroas a vaselor mari i de discurile intervertebrale. Este legat prin
tracturi conjunctive, ce strbat grsimea perirenal, de capsula proprie a rinichiului.
La marginea lateral a rinichiului, aceste tracturi alctuiesc un sept, ce explic
posibilitatea existenei unor abcese perinefritice anterioare sau posterioare.
Supero-medial de rinichi, ntre cele 2 foie ale fasciei renale se formeaz un sept care
separ rinichiul de glanda suprarenal, numit sept reno-suprarenalian, ce conine artera
suprarenal inferioar, ramur a arterei renale.
Superior de glanda suprarenal, cele 2 foie fuzioneaz i ader de fascia
diafragmatic inferioar.
Medial de rinichi, cele 2 foie sunt unite de un sept sagital, format din partea
profund a celor 2 foie, care se prelungete medial pe vasele renale.
133
Inferior, cele 2 foie se continu de-a lungul ureterului, cruia i formeaz o teac
conjunctiv numit teaca ureteral sau parangiul ureteral care se continu cu retinaculele
pelvine.
Sinusul renal este reprezentat de prelungirea intrarenal a hilului renal, cptuit de
capsula renal i delimitat de 2 perei: anterior i posterior.
Pe pereii sinusului renal se observ 8-14 proeminene conice, reprezentate de
papilele renale, pe care se inser cte un calice mic.
Spaiile dintre papile corespund coloanelor renale Bertin i la acest nivel ptrund n
parenchim vasele interlobare i nervii.
Sinusul renal conine:
calice mici i mari
poriunea intrasinusal a pelvisului renal
ramurile vasculare segmentare
plexurile venoase prepielic i reropielic
limfatice
nervi
prelungirea intrasinusal a grsimii perirenale
Hilul renal este o despictur pe marginea medial a rinichiului, situat mai aproape de
extremitatea superioar a rinichiului. Este mrginit de 2 buze: una anterioar, mai mic i
alta posterioar, mai mare.
Hilul este strbtut de elementele pediculului renal.
Pediculul renal conine dinspre anterior spre posterior:
vena renal
aretra renal
bazinet
Pediculul renal este cuprins ntr-un esut adipos i este nconjurat de fascia renal.
Raporturi:
posterior: muchiul psoas i stlpii diafragmei
anterior:
o pentru rinichiul drept: faa posterioar a duodenului II i capul
pancreasului (prin intermediul fasciei de coalescen duodeno-
pancreatica Treitz)
o pentru rinichiul stng: corpul i coada pancreasului
Raportul cu vasele mari:
artera renal dreapt este situat posteror de vena cav inferioar
artera renal stng este situat anterior de aort
La originea arterei renale se afla ganglionii aorto-renali de unde pleac plexul nervos
renal.
134
5. Arterele i venele renale

Arterele renale sunt ramuri laterale, voluminoase, ale aortei abdominale, cu originea
la nivel L2.
n pediculul renal artera renal este situat posterior de vena renal i anterior de
pelvisul renal.
Artera renal stng, mai scurt dect cea dreapt, are un traiect transversal sau
uor ascendent. Are raporturi:
anterior, cu:
o vena renal stng
o foia anterioar a fasciei renale
o fascia de coalescen Treitz
o vasele lienale
o vena mezenteric inferioar
o nodulii limfatici pancretico-lienali
o faa posterioar a corpului pancreasului
posterior, cu:
o foia posterioar a fasciei renale
o grsimea perirenal
o pilierul diafragmatic stng
o muchiul psoas stng
Artera renal dreapt, mai lung, are traiect retrocav aceast poriune fiind
extrapedicular. Are traiect uor descendent, rinichiul drept fiind situat mai jos. Are
raporturi:
anterior, cu:
o vena cav inferioar i vena renal dreapt
o foia anterioar a fasciei renale
o fascia de coalescen Treitz
o faa posterioar a capului pancreasului
o faa posterioar a duodenului descendent
posterior, cu:
o foia posterioar a fasciei renale
o grsimea perirenal
o pilierul diafragmatic drept
o muchiul psoas drept
o vertebra L2
Ramurile colaterale ale arterelor renale sunt:
artera suprarenal inferioar
ramuri pentru capsula adipoas, care stabilesc multiple anastomoze
cu arterele perirenale, suprarenale i gonadale
ramuri pentru pelvisul renal
artera ureteral superioar
Ramurile terminale sunt reprezentate de arterele segmentare ale rinichiului.
nainte de a ptrunde n hil, artera renal se divide ntr-o ramur anterioar i una
posterioar.
Din ramura anterioar se desprind, extrahilar, 4 ramuri prepielice: artera segmentar
superioar, antero-superioar, antero-inferioar i inferioar.
135
Ramura posterioar sau retropielic este reprezentat de artera segmentar

posterioar. Aceasta se afl, iniial, anterior de pelvisul renal, apoi ocolete marginea
superioar a bazinetului i coboar vertical pe faa lui posterioar, paralel cu buza
posterioar a hilului.
n sinusul renal, arterele segmentare dau ramuri colaterale pentru esutul
conjunctivo-adipos, pelvisul renal i calice. Toate acestea se anastomozeaz ntre ele,
precum i cu ramuri ascendente din artera ureteral superioar, cu ramurile capsulei
adipoase i prin mici anastomoze cu arterele suprarenale.
Pe baza distribuiei arterelor segmentare, rinichiul prezint 5 segmente arteriale:
segment superior, antero-superior, antero-inferior, inferior i posterior.
n sinusul renal, arterele renale se ramific, dnd natere ramurilor colaterale pentru
esutul conjunctivo-adipos, pelvis renal i calice i mai formeaz arterele interlobare care
dau ramuri colaterale pentru elementele din sinusul renal,apoi ptrund n columnele renale
Bertin.
Arterele interlobare dau ramuri doar pentru columnele renale Bertin iar la
jonciunea cortico-medular ii schimb direcia, devenind artere arcuate, situate deasupra
bazei piramidelor renale.
Arterele interlobare, mpreun cu arterele arcuate sunt considerate artere de tip
terminal, ce nu realizeaz anastomoze ntre ele sau ntre ramurile lor.
Arterele arcuate dau natere arterelor interlobulare care strbat pars radiata pn
aproape de cortex corticis. Din fiecre artera interlobular se desprind peste 20 de ramuri
fine numite arteriole aferente, care n interiorul capsulei glomerulului se ramific n
capilare, formnd glomerulul.
Capilarele glomerulului conflueaz formnd arteriola eferent, care se capilarizeaz
n jurul tubilor contori.
Arteriolele eferente ale glomerulilor juxtamedulari ptrund n piramide i formeaz
arterele de tip false, care ajung la papile sau se anastomozez ntre ele, alctuind reeaua
capilar a piramidelor renale. Ele asigur vascularizaia ansei Henle, tubilor drepi i
papilelor renale.
Unele arteriole, care provin din arterele arcuate, se distribuie segmentului extern al
piramidelor renale i se numesc artere drepte adevrate. Acestea, dup ce se capilarizeaz
n medular, sunt urmate de vene drepte.
Vena renal stng are un traiect orizontal i trece anterior de aort
Segmentul preaortic este extrapedicular i trece prin pensa aortico-mezenteric.
Primete ca aflueni:
venele pielice
venele ureterale superioare
venele din capsula adipoas
vena suprarenal central stng
vena gonadal stng
Vena renal stng se anastomozez cu vena hemiazygos i cu vena lombar
subiacent, realiznd canalul reno-azygo-lombar, precum i cu plexul venos vertebral, toate
acestea reprezentnd o cale de deviaie a sngelui venos.
Vena renal dreapt primete ca afleuni doar venele pielice, venele ureterale
drepte i vene din capsula adipoas.
136
6. Glanda suprarenala raporturi, vascularizatie

Glandele suprarenale sunt situate retroperitoneal, n dreptul vertebrelor T12 i L1, n
compartimentul supero-medial al lojei renale. Sunt separate de polul superior al rinichiului
prin septul suprarenorenal.
Glanda suprarenal dreapt are form de piramid triunghiular, prezentnd 3 fee,
o baz, 3 margini i un vrf.
Faa antero-lateral are form triunghiular i este submprit de reflexia foiei
inferioare a ligamentului coronar ntr-o zon superioar i una inferioar.
Faa antero-medial, mai mic, concav , reprezentat de impresiunea venei cave
inferioare. n partea superioare a acestei fee se gsete hilul glandei prin care iese vena
central suprarenal dreapt.
Faa posterioar este plan, orientat postero-medial.
Baza are o concavitate accentuat, numit i faa renal i este n raport cu polul
superior al rinichiului drept.
Marginea superioar este convex i este orientat spre superior i lateral, fiind
situat ntre feele antero-lateral i posterioar. Marginea anterioar este situat ntre
feele antero-medial i antero-lateral. Marginea medial este situat ntre feele antero-
medial i posterioar i este convex.
Vrful este situat la intersecia marginilor, orientat supero-medial.
Glanda suprarenal stng are form semilunar, cu convexitatea medial i
concavitatea lateral. Prezint:
2 fee:
o Anterioar, orientat antero-lateral, submprit ntr-o zon
superioar i una inferioar
o Posterioar, oerintat postero-medial, submprit de o creast
oblic infero-medial ntr-o zon supero-medial i una infero-lateral.
2 margini:
o Medial, situat ntre feele anterioar i posterioar
o Lateral, situat ntre faa anterioar i faa renal
Raporturi:
Glanda suprarenal dreapt:
Faa antero-lateral are raporturi:
o n partea superioar, neacoperit de peritoneu, cu aria nuda a
ficatului
o n partea inferioar, cu faa posterioar a flexurii duodenale
superioare, raport mediat de fascia de coalescen Treitz i cu faa
visceral a lobului drept hepatic, raport mediat peritoneul parietal
posterior al firidei subhepatice drepte
Faa antero-medial are raporturi cu faa posterioar a venei cave inferioare
Faa posterioar are raporturi cu:
o Poriunea lombar a muchiului diafragm
o Nervii splanhnici drepi
o Vena lombar ascendent dreapt
Faa renal (baza) este situat n raport cu polul superior al rinichiului drept,
prin intermediul septului suprareno-renal
137
Marginea superioar este situat ntre diafragm i aria nuda a ficatului.

Cranial ajunge pn la nivelul coastei a XI-a
Marginea anterioar are raporturi cu flancul drept al venei cave inferioare
Marginea medial are raporturi cu faa posterioar a venei cave inferioare i
cu ganglionul semilunar drept de care este legat prin numeroase fibre
nervoase simpatice preganglionare.
Glanda suprarenal stng
Faa anterioar are raporturi:
o n partea superioar, cu peritoneul parietal posterior al bursei
omentale i prin intermediul acestuia i a bursei omentale, cu faa
posterioar a stomacului i cu faa renal a splinei
o n partea inferioar, cu fascia de acoalescen Treitz i prin
intermediul ei, cu faa posterioar a corpului pancreasului, artera
lienal, vena lienal i cu noduloii limfatici pancreatico-lienali
Faa posterioar are raporturi:
o n partea supero-medial, cu pilierul diafragmatic stng
o n partea infero-lateral (baza) cu segmentul suprahilar al marginii
mediale i polul superior ale rinichiului stng, prin intermediul septului
suprareno-renal
Marginea medial are raporturi cu:
o Ganglionul semilunar stng
o Flancul stng al aortei descendente abdominale
o Faa posterioar a corpului pancreasului i vasele lienale, prin
intermediul fasciei de coalescen Treitz
Marginea lateral este n raport cu faa anterioar a polului superior al
rinichiului stng, prin intermediul septului suprareno-renal.
Vascularizaie:
Sursele arteriale ale glandei suprarenale sunt reprezentate de:
Artera suprarenal superioar, ramur a arterei frenice inferioare. Frecvent,
este nlocuit de un buchet de 3-5 ramuri, ce strbat ligamentul suprareno-
frenic i abordeaz partea superioar a marginii mediale a glandei
Artera suprarenal medie este ramur visceral a aortei descendente
abdominale:
o Cea dreapt strbate spaiul interaortico-cav, apoi trece posterior de
vena cav inferioar i n apropierea poriunii inferioare a marginii
mediale, se mparte ntr-un numr variabil de ramuri glandulare
o Cea stng strbate ligamentul suprareno-aortic i n apropierea
poriunii inferioare a marginii meiale, se mparte ntr-un numr
variabil de ramuri glandulare
Artera suprarenal inferioar este ramur colateral a arterei renale sau a
uneia din ramurile sale terminale, cel mai frecvent, din artera polar
superioar. Strbate septul suprareno-renal, abordnd faa renal a glandei,
printr-un numr variabil de ramuri.
Din toate arterele suprarenale se formeaz un plex arterial, situat sub capsula
proprie a glandei. Din acest plex pornesc 2 tipuri de ramuri perpendiculare ce ptrund n
gland prin septurile conjunctive ale glandei: arteriole scurte i lungi.
138
Venele de la nivelul medularei se colecteaz ntr-un trunchi venos unic, vena

central suprarenal, care iese prin hil i se vars n vena cav inferioar, n partea dreapt,
respectiv n vena renal stng, n partea stng.
7. Calicele renale mici, mari i pelvisul renal

Calicele mici sunt situate n sinusul renal. Sunt tuburi musculo-membranoase
formate prin procesul fiziologic de reducere a ramificaiilor primare ale mugurelui ureteral.
Calicele mici sunt n numar de 7-14, corespunzator numarului priamidelor renale,
simple i complexe.
Sunt dispuse ntr-un plan anterior, corespunzator piramidelor anterioare i un plan
posterior, corespunzator piramidelor posterioare.
Fiecare calice mic are:
- Extremitate proximal, dilatat, inserat n jurul ariei cribroase a unei papile
renale, care proemin n calice.
- Extremitate distal, mai ngust, care se deschide ntr-un calice mare
- Suprafa intern, urinar
- Suprafa extern, sinusal, nconjurat de prelungirea intrasinusal a grsimii
perirenale.
Calitcele mari sunt situate n sinusul renal i sunt tuburi musculo-membranoase
formate prin procesul fiziologic de reducere a ramificaiilor primare ale mugurelui ureteral.
Numrul calicelor mari, lungimea lor i numrul calicelor mici afluente variaz n
funcie de intensitatea proceselor de dilatare i reducie, din cursul formrii cilor urinare
superioare.
n general, calicele mari sunt n numr de:
- 2 (cel mai frecvent):
o Superior, ce dreneaz calicele mici superioare
o Inferior, ce dreneaz calicele mici inferioare
- 3:
o Superior, ce dreneaz calicele mici din zona superioar a rinichiului
o Mijlociu, ce dreneaz calicele mici din zona mijlocie a rinichiului
o Inferior, ce dreneaz calicele mici inferioare
Fiecare calice mare are:
- Extremitate proximal, dilatat, la nivelul creia se deschid calicele mici
afluente
- Extremitate distal, mai ngust, care se deschide n pelvisul renal (cnd
exist 3 calice mari modalitatea de deschidere n plevisul renal este
variabil: fiecare din cele 3 calice mari se deschide separat sau calicele
mare mijlociu fuzioneaz cu calicele superior sau cu cel inferior formnd
un trunchi colector comun care se deschide n pelvis).
- Suprafa intern, urinar
- Suprafa extern, sinusal, nconjurat de prelungirea iontrasinusal a
grsimii perirenale.
Pelvisul renal este o formaiune musculo-membranoas dilatat, n form de plnie
turtit antero-posterior.
Are form triunghiular, prezentnd:
- Faa anterioar
- Fa posterioar
139
- Margine superioar, convex, orientat oblic spre inferior i medial

- Margine inferioar, concav
- Margine lateral sau baz, reprezentat de deschiderea calicelor mari
- Vrf, la nivelul cruia se continu cu ureterul (nu exist o limit precis
ntre cele dou, zona de tranziie purtnd numele de jonciune pielo-
ureteral)
Forma i dimensiunile pelvisului renal sunt n strns relaie cu numrul i
dimensiunile calicelor mari:
Cnd calicele mari sunt scurte i se deschid separat n pelvisul renal, acesta
este m ai voluminos i poart numele de pelvis renal ampular
Cnd calicele mari sunt lungi i calicele mare mijlociu fuzionez cu calicele
mare superior sau inferior, pelvisul renal este mic i poart numele de pelvis
renal dendritic
Raporturile pelvisului renal
Hilul renal mparte pelvisul renal n dou poriuni:
- Intrarenal sau intrasinusal, care este situat n sinusul renal, n planul
posterior, nconjurat de prelungirea intrasinusal a grsimii perirenale.
o Faa anterioar are raporturi cu ramurile segmentare arteriale
prepielice i plexul venos prepielic
o Faa posterioar are raporturi cu artera retropielic i plexul venos
retropielic
- Extrarenal sau extrasinusal, care este situat n planul posterior al
pediculului renal:
o Faa anterioar are raporturi cu:
Artera renal i ramurile ei segmentare
Vena renal i afluenii ei
Grsimea perirenal
Foia anterioar a fasciei renale
Fascia de coalescen duodeno-pancreatic Treitz
Poriunea descendent a duodenului, n partea dreapt,
respectiv cu faa posterioar a corpului pancreasului i vasele
lienale, n partea stng.
o Faa posterioar are raporturi cu:
Grsimea perirenal
Foia posterioar a fasciei renale
Grsimea pararenal
Muchiul psoas
o Marginea superioar este intersectat de artera segmentar
posterioar (retropielic)
8. Ureterul descriere, raporturi, proiectie, puncte dureroase

Ureterul este un conduct musculo-membranos, care se ntinde de la jonciunea
pielo-ureteral, pn la ostiul ureteral, situat pe peretele posterior al vezicii urinare.
Ureterul este nconjurat de fascia ureteral sau parangiul ureteral care se continu,
superior, cu cele dou foie ale fasciei renale, iar inferior, la nivelul spaiului
pelvissubperitoneal, se continu cu densificrile esutului conjunctiv din acest spaiu.
Calibrul ureterului este neuniform prezentnd:
140
- 3 poriuni ngustate situate:

o La nivelul jonciunii pielo-ureterale, numit strmtoarea superioar
o La nivelul flexurii marginale, numit strmtoarea marginal
o La nivelul poriunii intravezicale a ureterului, numit strmtoarea
inferioar
- 2 segmente dilatate, fuziforme care sunt situate ntre poriunile ngustate i sunt
reprezentate de dilataia abdominal i dilataia pelvin
Ureterul prezint 3 poriuni: abdominal, pelvin i terminal, intraparietal sau
intramural.
Pe traiectul sau prezint curburi n plan frontal reprezentate de curbura juxstarenal
(cu concavitatea orientat lateral) i curbura pelvin (cu concavitatea orientat medial), iar
n plan sagital prezint curbura marginal, cu concavitatea orientat posterior, aceast
curbur reprezentnd curbura principala a ureterului.
Raporturi
n poriunea abdominal are raporturi identice la barbat i la femeie:
- Anterior:
o Ureterul drept, dinspre profund spre superficial, cu:
Vasele gonadale care ncrucieaz ureterul dintre medial spre
lateral, la niveul vertebrei L4
Fascia de coalescen duodeno-pancreatic Treitz
Duodenul, prin intrmedsiul fasciei de coalescen duodeno-
pancreatic Treitz
Fascia de coalescen TOLDT I,
Peritoneul parietal posterior al spaiului mezenterico-colic
drept
Ansele intestinale ileale
Rdcina mezenterului
o Ureterul stng, dispre profund spre superficial, cu:
Vasele gonadale care ncrucieaz ureterul dispre medial spre
laterl, la nivelul vertebrei L4
Fascia de coalescen retrocolic TOLDT II
Peritoneul parietal posterior al spaiului mezenterico-colic
stng
Ansele intestinale jejunale
Rdcina mezocolonului sigmoid
- Posterior cu:
o Grsimea pararenal
o Nervul genito-femural
o Muchiul psoas
o Vasele iliace: externe, n partera dreapt, astfel nct ureterul drept
coboar n pelvis antero-medial de vasele iliace interne; comune, n
apropierea bifurcaiei lor, n partea stng, astfel nct ureterul stng
coboar n pelvis postero-medial de vasele iliace interne
- Lateral, dispre superior spre inferior, cu:
o Poriunea inferioar a marginii mediale a rinichiului, de care este legat
prin ligamentul uretero-renal Navarro
141
o Colonul ascendent, cec si apendice, n partea dreapt, respectiv cu

colonul descendent, n stnga
o Vasele gonadale, n poriunea situat inferior de ncruciarea cu ele
- Medial
o Ureterul drept cu:
Flancul drept al venei cave inferioar
Nodulii limfacii juxtacavi
Lanul simpatic paravertebral lombar
Vasele gonadale drepte, n poriunea situat superior de
ncruciarea cu ele
Artera ilio-lombar i trunchiul nervos lombo-sacrat, situate n
spaiul dintre marginea mediala a psoasului, marginea laterala
a corpului vertebrei L5 i aripa sacrului
o Ureterul stng, cu:
Arcul vascularTreitz
Flancul stng al aortei abdominale
Nodulii limfatici lateroaortici
Lanul simpatic paravertebral stng
Vasele gonadale stngi, n poriunea situat superior de
ncruciarea cu ele
Artera mezenteric inferioar i originea ramurilor sale
Artera iliolombar i trunchiul nervos lombo-sacrat situate n
spaiul dintre marginea mediala a psoasului, marginea laterala
a corpului vertebrei L5 i aripa sacrului
n poriunea pelvin, raporturile difer la femei i brbai.
La brbat:
- n segmentul parietal are raporturi:
o Lateral, cu:
Lama sacro-recto-genito-pubian, care conine vasele iliace
interne, fa de care este situat antero-medial, n partea
dreapt i postero-medial, n partea stng. Aceast lam mai
conine artera ombilical i ganglionul hipogastric.
Mnunchiul vasculo-nervos obturator
Artera vezical inferioar
Fascia pelvin parietal
o Medial, cu:
Peritoneul parietal pelvin
Recesul pararectal
Ampula rectal
Ansa sigmoidian, n partea stng
- n segmentul liber, visceral, are raporturi cu canalul deferent, care
ncrucieaz ureterul dinspre superior i lateral spre inferior i medial. Dup
ncruciare, ureterul ptrunde n septul recto-vezico-prostatic, trece anterior
de baza veziculei seminale i ptrunde n vezica urinar.
142
La femeie:
- n segmentul parietal, are raporturi:
o Medial, cu:
Peritoneul parietal pelvin
Marginea posterioar, liber a ovarului, la nulii i unipare
Recesul pararectal
Ampula rectal
Ansa sigmoidian, n partea stng
o Lateral, cu:
Lama sacro-recto-genito-pubian, care conine:
Vasele iliace interne, fa de care este situat antero-
medial, n partea dreapt i postero-medial, n partea
stng (ureterul mpreun cu vasele iliace interne,
delimiteaz posterior foseta ovariana Krause, avnd
raporturi antero-medial cu ovarul)
Artera ombilical
Artera uterin
Ganglionul hipogastric
Manunchiul vasculo-nervos obturator
Artera vezical inferioar
- n segmentul liber, visceral, ureterul:
o Ptrunde n esutul conjunctiv din baza ligamentului lat, unde se
ncrucieaz, la jumtatea distanei dintre peretele pelvisului i colul
uterin, cu artera uterin, care trece anterior, apoi superior de ureter
o Coboar antero-medial i ptrunde n septul conjunctiv vezico-vaginal,
n care este nsoit de plexul venos vezico-vaginal, artera vaginal
lung (lateral), i ramurile arteriale cervico-vaginale (medial)
o ncrucieaz fundul de sac anterior al vaginei i se deschide n vezica
urinar.
- n poriunea terminal, ureterul strbate oblic peretele vezicii urnale,
determinnd o plic a mucoasei vezicale, ce prelungete superior i lateral,
orificiul ureteral.
n apropierea orificiului ureteral, fibrele musculare mediale ale ureterului se continu
cu cele ale ureterului contraleral, formnd muchiul interureteral, ce ridic plica
interureteral a mucoasei vezicale. Fibrele musculare laterale formeaz, mpreun cu cele
de partea opus, muchiul trigonal, cu aciune antagonic fa de detrusor.
Proiecia ureterului i punctele dureroase ureterale.
Raportat la schelet, ureterul se gsete la 1 cm medial de vrful proceselor
costiforme lombare L3-L5. Aceast informaie ne ajut s intuim prezena unor calculi
ureterali, fcnd diferena cu fleboliii ce se proiecteaz lateral de vrfurile proceselor
spinoase.
Proiecia ureterului pe peretele anterior al abdomenului este reprezentat de o linie
vertical, ce unete dou puncte:
- Superior, situat pe orizontala ce trece prin extremitatea anterioar a coastei
12, la 4,5 cm de linia median
143
- Inferior, situat la unirea treimii mediale cu dou treimi laterale ale

ligamentului inghinal
Punctele dureroase ureterale sunt:
- Punctul dureros ureteral superior Bazy, situat la intersecia orizontalei prin
ombilic cu marginea lateral a muchiului drept abdominal
- Punctul dureros ureteral mijlociu Halle, situat la intersecia liniei bispinoase
cu linia pararectal
- Punctul dureros ureteral inferior care corespunde poriunii terminale a
ureterului i se investigheaz prin tueu rectal sau vaginal.
9. Vezica urinara la femeie situaie, configuratie interna i

externa,raporturi.
Vezica urinar este un organ cavitar impar pelvin, siatuat n spaiul
pelvisubperiotneal, n loja vezical, delimitat:
- Anterior, de oasele pubiene, simfiza pubian i partea inferioar a peretelui
abdominal anterior, de care este separat prin coninutul spaiului prevezical
Retzius
- Lateral, de muchii obturator intern i ridictor anal, acoperii de fascia
pelvin parietal
- Superior, de peritoneul parietal pelvin
- Posterior, de fascia de coalescen vezico-vaginal
Inferior, loja vezical corespunde hiatusului uro-genital al diafragmei pelvine,
strbtut de uretr i vagin i este delimitat ntre faa posterioar a simfizei pubiene i
marginile mediale ale muchilor ridictori anali (muchiul pubo-vaginal).
La femeie, vezica este situat mai profund n loj, aplicat pe:
- Peretele anterior al vaginei, pe a crei fascie se inser o parte din fibrele
muchiului pubo-vaginal
- Muchiul sfincter extern al uretrei, din planul profund al diafragmei uro-
genitale, de care este separat prin fasciile diafragmei pelvine i fascia
superioar a diafragmei uro-genitale
n acest spaiu, vezica urinar este nconjurat de fascia pelvin visceral, fascia
vezical sau fascia Delbet.
Configuraia extern a vezicii urinare:
Vezica urinar are forma unui ovoid cu axul mare vertical (cnd este plin). Are 4
poriuni:
1. Apexul vezicii, situat antero-superior (depete simfiza pubian cnd
vezica este plin) i care se continu cu uraca
2. Fundul vezicii (baza), de form triunghiular, situat postero-inferior
3. Corpul vezicii, situat ntre apex i fundul vezicii urinare i care prezint
4 fee:
Anterioar, ntins ntre apex i colul vezicii urinare
2 laterale (sau margini laterale-cnd vezica este goal)
Postero-superioar, ntins ntre apex i fundul vezicii urinare
(convex- vezic plina; concav-vezic goal)
4. Colul vezicii, situat inferior de marginea superioar a simfizei pubiene
i care se continu cu uretra.
144
Configuraia intern a vezicii urinare:

- Tunica mucoaseste alctuit din:
o Uroteliu, epiteliu de tranziie considerat clasic pluristratificat, cu
celule superficiale mari (poliedrice), intermediare mici (fuziforme) i
bazale (cubice). Dispoziia celulelor constituie un material de rezerv
pentru modificrile de volum ale vezicii. Celulele stratului superficial
prezint lateral digitaii ce se ntreptrund cu cele ale celulelor vecine,
de care sunt unite prin complexe joncionale ce-i confer caracterul
impermeabil.
o Tunica muscular, muchiul detrusor, reprezint peste 2/3 din
grosimea peretelui i este alctuit din fibre musculare netede. Fibrele
musculare sunt dispuse:
predominant longitudinal n partea intern a tunicii musculare,
dar cu o distribuie plexiform
predominant transversal n partea mijlocie a tunicii musculare.
n jurul ostiului uretrei, fibrele se condenseaz formnd
muchiul sfincter al vezicii sau inelul uretral.
Predominant longitudinal n partea extern a tunicii
musculare.
La interior, cnd vezica este goal, mucoasa vezical prezint plici neregulate,
datorit laxitii stratului extern al corionului, cu excepia regiunii trigonului vezical.
nafara plicilor tranzitorii, vezica prezint urmtoarele reliefuri permanente:
Plica interureteric
Plici ureterale, determinate de poriunea intramural a ureterului
Uvula, proeminen situat spre vrful trigonului vezical
Trigonul vezical, cuprins ntre orificiile ureterale i orificul uretral
Ostiile ureterale
Ostiul uretral care este rotund la femei
Raporturi:
Raporturile feei anterioare a vezicii sunt mediate de fascia vezical i se realizeaz
cu peretele anterioar al pelvisului i elementele din spaiul prevezical Retzius (esutul
pelvisubperitoneal, nodulii limfatici prevezicali, arcada Farabeuf- anastomoza dintre
ramurile pubiene ale arterelor obturatoare i mnunchiul vasculo-nervos obturato, plexul
venos vezical Santorini).
Cnd vezica este plin, partea cranial a feei anterioare ajunge n raport cu muchii
peretelui abdominal, acoperii de fascia transversalis.
Faa postero-superioar este complet acoperit de peritoneul pelvin, care ader
puternic la vezic la nivelul apexului, de unde se reflect pe peretele abdominal anterior,
formnd plica ombilical median, ce acoper uraca i plicile ombilicale mediale. Cnd
vezica este plin, la nivelul reflexiei peritoneului se formeaz fundul de sac prevezical.
Peritoneul pelvin este mai slab legat n restul feei postero-superioare, fcnd cute
transversale cnd vezica este goal. Cea mai nalt cut se numete plica vezical
transvers.
Lateral, peritoneul pelvin se reflect pe pereii pelvisului formnd, de fiecare parte,
cte un reces latero-vezical sau paravezical.
Posterior, se reflct, la femeie, pe faa vezical a uterului, formnd recesul utero-
vezical.
145
Prin intermediul peritoneului, faa postero-superioar are raporturi, la femeie, cu

corpul uterului i cu ansele intestinale.
Feele laterale au raporturi mediate de fascia vezical i se realizeaz cu:
esutul pelvisubperitoneal
Muchii obturator intern i ridictor anal
Prelungirea anterioar a fosei ischio-rectale
Fundul vezicii urinare are raporturi cu feele anterioare ale colului uterin i vaginei,
prin intermediul fasciei vezicovaginale.
Colul vezicii urinare are raporturi cu muchiul sfincter extern al uretrei.
10. Vezica urinara la barbat situaie, configuratie interna i

externa, raporturi.
Vezica urinar este un organ cavitar impar pelvin, siatuat n spaiul
pelvisubperiotneal, n loja vezical, delimitat:
- Anterior, de oasele pubiene, simfiza pubian i partea inferioar a peretelui
abdominal anterior, de care este separat prin coninutul spaiului prevezical
Retzius
- Lateral, de muchii obturator intern i ridictor anal, acoperii de fascia
pelvin parietal
- Superior, de peritoneul parietal pelvin
- Posterior, de fascia de coalescen recto-vezico-prostatic
Inferior, loja vezical corespunde hiatusului uro-genital al diafragmei pelvine,
strbtut de uretr i vrful prostatei i este delimitat ntre faa posterioar a simfizei
pubiene i marginile mediale ale muchilor ridictori anali (muchiul ridictor al prostatei).
La brbat, vezica este situat mai sus n loj, fiind separat de muchii profunzi ai
diafragmei urogenitale prin prostat, pe a crei capsul se inser o parte din fibrele
muchiului ridictor al prostatei.
Configuraia extern a vezicii urinare:
Vezica urinar are forma unui ovoid cu axul mare vertical (cnd este plin). Are 4
poriuni:
1. Apexul vezicii, situat antero-superior (depete simfiza pubian cnd vezica
este plin) i care se continu cu uraca
2. Fundul vezicii (baza), de form triunghiular, situat postero-inferior
3. Corpul vezicii, situat ntre apex i fundul vezicii urinare i care prezint 4 fee:
Anterioar, ntins ntre apex i colul vezicii urinare
2 laterale (sau margini laterale-cnd vezica este goal)
Postero-superioar, ntins ntre apex i fundul vezicii urinare
(convex- vezic plina; concav-vezic goal)
4. Colul vezicii, situat inferior de marginea superioar a simfizei pubiene i care
se continu cu uretra.
Configuraia intern a vezicii urinare:
- Tunica mucoas este alctuit din:
146

impermeabil.
- Tunica muscular, muchiul detrusor, reprezint peste 2/3 din grosimea
peretelui i este alctuit din fibre musculare netede. Fibrele musculare sunt
dispuse:
musculare.
La nivelul trigonului vezical, fibrele din tunica muscular a ureterului se prelungesc n
vezica urinar, astfel:
Fibrele mediale se continu cu cele de partea opus, formnd muchiul
interureteral, ce determin plica interureteral a mucoasei vezicale
Fibrele laterale se ndreapt spre inferior i medial, continundu-se cu cele de
partea opus anterior de orificiul uretral al vezicii. Aceste fibre alctuiesc
muchiul trigonal, cu aciune antagonic faa de detrusor.
- Tunica extern, reprezentat de adventice, este subire i alctuit din
fibrocite, fascicule de fibre de colagen dispuse longitudinal, fibre elastice i
rare adipocite.
La interior, cnd vezica este goal, mucoasa vezical prezint plici neregulate,
datorit laxitii stratului extern al corionului, cu excepia regiunii trigonului vezical.
nafara plicilor tranzitorii, vezica prezint urmtoarele reliefuri permanente:
Plica interureteric
Plici ureterale, determinate de poriunea intramural a ureterului
Uvula, proeminen situat spre vrful trigonului vezical
Trigonul vezical, cuprins ntre orificiile ureterale i orificul uretral
Ostiile ureterale
Ostiul uretral care este n form de fant transversal, cu 2 buze, anterioar i
posterioar
Raporturi:
Raporturile feei anterioare a vezicii sunt mediate de fascia vezical i se realizeaz
cu peretele anterioar al pelvisului i elementele din spaiul prevezical Retzius (esutul
pelvisubperitoneal, nodulii limfatici prevezicali, arcada Farabeuf- anastomoza dintre
ramurile pubiene ale arterelor obturatoare i mnunchiul vasculo-nervos obturato, plexul
venos vezical Santorini).
Cnd vezica este plin, partea cranial a feei anterioare ajunge n raport cu muchii
peretelui abdominal, acoperii de fascia transversalis.
Faa postero-superioar este complet acoperit de peritoneul pelvin, care ader
puternic la vezic la nivelul apexului, de unde se reflect pe peretele abdominal anterior,
formnd plica ombilical median, ce acoper uraca i plicile ombilicale mediale. Cnd
vezica este plin, la nivelul reflexiei peritoneului se formeaz fundul de sac prevezical.
147
Peritoneul pelvin este mai slab legat n restul feei postero-superioare, fcnd cute
transversale cnd vezica este goal. Cea mai nalt cut se numete plica vezical
transvers.
Lateral, peritoneul pelvin se reflect pe pereii pelvisului formnd, de fiecare parte,
cte un reces latero-vezical sau paravezical.
Posterior, se reflct, la brbat, pe faa anterioar a ampulei rectale formnd fundul
de sac recto-vezical Douglas
Prin intermediul peritoneului, faa postero-superioar are raporturi, la brbat, cu
ansele intestinale i ansa sigmoidian, ce coboar n fundul de sac Douglas i cu ampula
rectal.
Feele laterale au raporturi mediate de fascia vezical i se realizeaz cu:
esutul pelvisubperitoneal
Muchii obturator intern i ridictor anal
Prelungirea anterioar a fosei ischio-rectale
Fundul vezicii urinare are raporturi:
n zona superioar, acoperit de peritoneu, cu ansele intestinale i
sigmoidian, din fundul de sac Douglas i cu ampula rectal
n zona mijlocie, cu fascia recto-vezico-prostatic, n care sunt
nglobate veziculele seminale i poriunea ampular a canalelor
deferente
n zona inferioar, cu lobul median al prostatei
Colul vezicii urinare are raporturi cu versantul anterior al bazei prostatei,
reprezentat de lobul median al prostatei.
11. Vezica urinara structura peretelui,vascularizatie i inervatie,

sfincterele vezicale.
- Tunica mucoas este alctuit din:
impermeabil.
- Tunica muscular, muchiul detrusor, reprezint peste 2/3 din grosimea
peretelui i este alctuit din fibre musculare netede. Fibrele musculare sunt
dispuse:
musculare.
148
La nivelul trigonului vezical, fibrele din tunica muscular a ureterului se prelungesc n

vezica urinar, astfel:
Fibrele mediale se continu cu cele de partea opus, formnd muchiul
interureteral, ce determin plica interureteral a mucoasei vezicale
Fibrele laterale se ndreapt spre inferior i medial, continundu-se cu cele de
partea opus anterior de orificiul uretral al vezicii. Aceste fibre alctuiesc
muchiul trigonal, cu aciune antagonic faa de detrusor.
- Tunica extern, reprezentat de adventice, este subire i alctuit din
fibrocite, fascicule de fibre de colagen dispuse longitudinal, fibre elastice i
rare adipocite.
Vascularizaia i inervaia vezicii urinare

Vascularizaia arterial provine din arterele:
vezicale superioare, din poriunea permeabil a arterei ombilicale i care
formeaz:
o un grup ascendent, ce vascularizeaz apexul i faa postero-superioar
o un grup descendent, ce vascularizeaz faa anterioar i faa lateral
vizical inferioar, din artera iliac intern, ce vascularizeaz:
o poriunea terminal a ureterelor, fundul i colul vezicii urinare
o veziculele seminale i canalele deferente, la brbat
o fornixul vaginal, la femeie
vezical anterioar, din artera ruinoas intern, care vascularizeaz faa
anterioar
Venele pereilor anterior i lateral dreneaz sngele venos n plexul venos
prevezical Santorini.
Venele apexului i ale feei postero-superioare dreneaz sngele venos n plexul
venos de pe feele laterale ale vezicii, ce comunic cu plexul prostatic/vaginal, de unde
dreneaz spre vena iliac intern.
Inervaia vezicii urinare este vegetativ:
- aferent- fibre senzitive iau, preponderent, calea fibrelor parasimpatice
- eferent:
o simpatic- neuronii simpatici preganglionari se gsesc n nucleul
intermedio-lateral, la nivel T10-L2. Axonii lor iau calea nervilor
splnhnici lombari i fac sinaps cu neruronii ganglionari n
componenta superioar i inferioar aplexului hipogastric. Fibrele
simpatice postganglionare se distribuie n principal regiunii trigonale,
mrind tonusul sfincterului vezical i al muchiului trigonal
o parasimpatic- neruronii parasimpatici preganglionari se gsesc n
centrul parasimpatic sacrat S2-S4. Axonii lor iau calea ramurilor
anterioare ale nervilor sacrai, ce particip la formarea plexului sacrat,
apoi iau calea nervilor splanhnici pelvini, trec prin plexul hipogastric
inferior i fac sinaps cu celulele ganglionare parietale ale vezicii.
Stimularea parasimpatic determin contracia muchiul detrusor i
relaxarea sfincterului vezical.
149
12. Uretra masculina. Situaie, descriere, structura peretelui, traseu

i raporturi. Sondajul uretral.
Uretra masculin este calea final comun pentru aparatul urinar i cile genitale
masculine. ncepe la nivelul orificiului uretral al vezicii urinare i se termin la meatul urinar
extern. De la origine, are traiect antero-inferior trecnd pe sub simfiza pubian,
ndreptndu-se apoi anterior, mpreun cu corpul spongios al penisului i descriind astfel o
prim curbur (curbura posterioar).
Anterior de simfiza pubian uretra ii schimb din nou direcia avnd traiect
descendent, mpreun cu corpul spongios al penisului i prezentnd astfel cea de-a 2-a
curbur (curbura anterioar).
Curbura posterioar este fix, fiind orintat antero-superior, iar cea anterioar este
concav postero-inferior i dispare atunci cnd organul este n erecie.
Prezint zone ngustate (la nivelul orificiului uretral al vezicii urinare, uretrei
membranoase, uretrei spongioase i meatului urinar extern) i zone dilatate (la nivelul
uretrei prostatice, fosei bulbare i la nivelulo fosei naviculare).
Uretra masculin strbate prostata, diafragma urogenital i corpul spongios al
penisului, avnd pe seciune sagital forma literei S inversate i rsturnate, descriind 2
curburi: posterioar, sau subpubian, cu concavitatea spre anterior i superior,fix i
anterioar, sau prepubian, cu concavitatea spre inferior, care dispare n erecie.
Dup criteriul mobilitii, uretra se mparte in segment fix, ce se termin la unghiul
prepubian i segment mobil, ce strbate partea liber a penisului.
mprirea anatomic cuprinde 4 pri, dup regiunile strbtute:
1. poriunea preprostatic a uretrei se ntinde de la orificiul vezical al uretrei
pn la limita superioar a prostatei. Este nconjurat de sfincterul intern,
neted, al uretrei, care se continu i n interiorul prostatei, pn la nivelul
utriculului. Contracia acestui sfincter mpiedic ptrunderea spermei n
veciz n timpul ejaculrii.
2. Poriunea prostatic strbate vertical prostata, mai aproape de faa
anterioar a acesteia i iese din prostat puin anterior de vrful acesteia. n
prostat, lumenul uretral este mai dilatat i prezint pe peretele posterior o
plic longitudinal numit creasta uretral, ce se ntinde superior pn la
orifiucul uretral intern i inferior se bifurc, formnd frurile crestei uretrale,
ce se ntind pn la uretra membranoas. Poriunea mijlocie a acestei creste
proemin i formeaz coliculul seminal, pe care se deschid:
Median, utriculul prostatic, vestigiu al poriunii fuzionate a celor 2
canale Muller.
Lateral, cele 2 canale ejaculatoare.
Creasta uretral, coliculul seminal i frurile crestei uretrale formeaz veru
montanum.
De o parte si de alta a crestei uretrale se gsete cte o depresiune, numit sinus
postatic al uretrei, n care se deschid glandele prostatice.
Sub nivelul utriculului, nafara prostatei, se gsete sfincterul extern, striat, al
uretrei.
3. Poriunea membranoas ncepe la vrful prostatei, strbate diafragma
urogenital, la 2,5 cm postero-inferior de simfiza pubian i se termin la
bulbul corpului spongios al penisului. Uretra membranoas este nconjurat
150
de muchiul sfincter extern al uretrei care formeaz un inel complet la nivelul

uretrei membranoase, prelungindu-se superior, la nivelul prostatei:
Pe faa anterioar a glandei urc pn n apropierea vezicii urinare
Pe faa posterioarurc pn aproape de canelele ejaculatoare
4. Poriunea spongioas ptrunde pe faa superioar a bulbului corpului
spongios, strbate corpul spongios al penisului i se termin la nivelul
glandului penian prin orificul extern al uretrei sau meatul urinar extern.
n bulbul corpului spongios, uretra are o dilataie numit fundul de sac bulbar. La
acest nivel se deschid, de o parte i de alta a liniei mediane, canalele de excreie ale
glandelor bulbo-uretrale Cowper.
Pe peretele superior al uretrei spongioase, de-a lungul liniei mediane, mucoasa
uretral prezint despresiuni tubulare de dimensiuni mari, lacunele uretrale Morgagni,
deschise spre anterior prin orificii numite formanie. La nivelul lacunelor Morgagni se deschid
glande uretrale Litree. Glandele uretrale se deschid i lateral de lacunele Morgagni, sau pe
peretele inferior, prin orificii mici denumite foramaninule.
La nivelul glandului penisului, lumenul uretral prezint o dilataie numit fosa
navicular, ce se termin cu o fant vertical numit meatul urinar extern.
Pe peretele superior al fosei naviculare se gsete o plic transversal a mucoasei,
numit valvula fosei naviculare ce delimiteaz un spaiu deschis spre anterior numit sinusul
lui Guerin.
Structura peretelui uretral
Peretele uretral este alctuit din:
- Tunic mucoas, cu numeroase plici longitudinale i care este elastic dar
fibrilar. Elasticitatea se datoareaz existenei n corion a numeroase fibre
conjunctive elastice. Tot n corion se afl un plex venos bine reprezentat, cu
numeroase lacuri sanguine, fapt ce explic hemoragiile importante,
consecutive lezrii organului
- Tunic muscular, cu fibre musculare longitudinale la interior i circulare la
exterior. Fibrele musculare netede se continu superior cu cele ale vezicii
urinare.
- n segmentul prostatic, fibrele circulare aflate n continuitate cu cele
vezicale, se condenseaz i formeaz sfincterul intern al uretrei
- n segmentul prostatic, sfincterul uretral intern continu pn la nivelul
coliculului seminal, unindu-se intim cu esutul propriu al glandei, iar epiteliul
mucoasei este de tip uroteliu pn la nivelul coliculului seminal i apoi
cilindric stratificat pn n fosa navicular
- n segmentul membranos, fibrele circulare netede sunt slab reprezentate,
dar la acest nivel, uretra este nconjurat de sfincterul uretral extern, striat, la
care sosesc i fibrele muchiului recto-uretral.
- n segmentul spongios dispar i fibrele musculare longitudinale
- La nivelul fosei naviculare, epiteliul mucoasei este de tip pavimentos
necheratinizat.
Cateterismul uretrei: de cele mai multe ori, sonda nu ntlnete dect un singur
obstacol, acela de la nivelul poriunii membranoase, datorit contraciei spastice a
sfincterului uretrei. Este suficient ca sonda s fie uor apsat pentru ca sfincterul s cedeze.
Vrful sondei se poate angaja n sinusul lui Guerin. Cum sinusul se gsete pe pretele
anterior, va trebui ca vrful sondei s urmeze peretele posterior.
151
n poriunea spongioas sonda poate ptrunde ntr-o lacun uretral i de aceea ea

trebuie s fie condus pe peretele posterior.
Trecerea sondei prin fundul de sac bulbar este un timp delicat. Pentru a evita
angajarea sondei n acest reces, vrful instrumentului, care ctva timp trebuie meninut pe
pretele inferior acum trebuie trecut pe cel superior, tiind c recesul se dezvolt pe peretele
inferior al uretrei. Sonda poate ptrunde n acest perete i o apsare intempestiv poate
duce la ruperea uretrei i ptrunderea n bulb.
n uretra prostatic, cateterul urmeaz peretele anterior, spre a evita coliculul
seminal.
13. Uretra feminina . Situaie, descriere, structura peretelui, traseu

i raporturi. Sondajul uretral.
Uretra feminin este scurt i consituie calea final a aparatului urinar, prin care
urina este eliminat la exterior.
ncepe la nivelul orificiului uretral al vezicii, strbate diafragma urogeniatl i se
termin, prin meatul urinar extern, la nivelul vestibulului vaginei.
Uretra are un traiect oblic de sus n jos i dinspre posterior spre anterior iar
topografic prezint o poriune pelvin i una perineal.
Are lumen fusiform, este uor distensibil (se preteaz bine cateterismului), avnd
un perete elastic.
Mucoasa prezint pliuri longitudinale. Unul dintre acestea, aflat pe peretele
posterior, se numete creast uretral.
Ca i la brbat, la femeie exist lacune uretrale i orificiile glandelor uretrale.
Peretele uretral este format din:
- Tunic mucoas, subire i elastic. Mucoasa are un epiteliu de tip uroteliu, n
partea superioar i un epiteliu cilindric stratificat, n partea inferioar.
Prezint numeroase glande mucoase iar n corion, un important plex venos.
- Tunic muscular, cu un strat longitudinal intern i unul circular extern.
Aparatul sfincterian al uretrei feminien este reprezentat de:
o Sfincterul neted al uretrei (intern sau vezical), care reprezint o
condensare a fibrelor circulare, este n continuarea fibrelor vezicale i
nconjoar partea iniial a uretrei
o Sfincterul extern, striat, aparine diafragmei urogenitale, nconjoar la
exterior sfincterul neted i se ntinde de la colul vezicii pn n
diafragma urogenital, adernd la fasciile acesteia.
- Tunica extern este reprezentat de adevntice.
Ductele parauretrale Skene sunt 2 canale simetrice, situate postero-lateral de
uretr, acoperite parial de tunica muscular a acestia. n ele se deschid glande mucoase
uretrale i la rndul lor, se deschis printr-un orificiu punctiform, lateral de meatul extern al
uretrei.
Raporturi:
- Segmentul pelvin are raporturi:
o Anterior, cu ligamentele pubo-vezicale, plexul venos prevezical i vena
dorsal profund a clitorisului
152
o Posterior, pe tot traiectul su, cu peretele anterior al vaginei

(determinnd formarea columnei vaginale anterioare), prin
intermediul unei lame fibro-conjunctive, numit sept uretero-vaginal
o Lateral, cu muchii ridictori anali
- Segmentul perineal traverseaz diafragma urogenital, de care ader intim i
are raporturi:
o Anterior, cu ligamentul transvers al perineului
o Posterior, cu vagina
o Lateral, cu muchiul transvers profund al perineului. Sub diafragma
urogenital, uretra are lateral extremitile anterioare ale bulbilor
vestibulari i ale muchilor bulbospinoi
- Orificiul extern se gsete n vestibulul vaginei, la circa 2 cm posterior de
clitoris. Are posterior o proeminen a mucoasei vaginale (extremitatea
inferioar a columnei vaginale), numit carina uretral, ce constituie un reper
important n cateterismul uretrei.
14. Testiculul asezare, configuratie externa, raporturi,

vascularizatie, inervatie. Palparea testiculului.
Testiculul este glanda genital masculin ce are rol n producerea spermatozoizilor i
a hormonilor sexuali masculini.
Testiculele sunt situate n scrot,la nivelul perineului anterior. n scrot, testiculul este
mobil putnd fi palpat cu uurin. Testiculul stng este situat de obicei mai jos (cu circa 1
cm) dect cel drept.
Testiculul i epididimul sunt acopeite fiecare, la suprafa, de o teac fibroas, alb-
sidefie, numit albuginee. Medial i posterior, la nivelul hilului, albugineea este traversat
de vasele i nervii testiculului. La acest nivel, albugineea prezint o ngroare numit
mediastinul testiculului, din care pleac septurile testiculului.
n jurul albugineei, se gsete tunica vaginal a testiculului, care rezult din
peritoneul antrenat n timpul procesului de descensus testis, dup nchiderea canalului
peritoneo-vaginal. Pe marginea posterioar a testiculului, lateral, ntre el i epididim, lama
visceral a tunicii vaginale se insinueaz formnd un an numit sinus epididmar.
Extremitatatea inferioar a testiculului i coada epididimului rmn extravaginal i ader la
fascia spermatic intern prin intermediul ligamentului scrotal.
Albugineea trimite n interior, la nivelul mediastinului, o serie de septuri care mpart
parenchimul testicular n 200-300 de lobuli.
Lobulii au form piramidal, cu vrful situat spre mediastinul testiculului. Fiecare
lobul este alctuit din 1-3 tubi seminiferi contori(la nivelul crora are loc spermatogeneza)
i celule Leydig care formeaz glanda diastematic a testiculului cu rol n secreia de
testosteron.
Tubii seminiferi contori se unesc spre marginea posterioar a testiculului i
formeaz tubii seminiferi drepi( cte unul pentru fiecare lobul testicular). Tubii seminiferi
drepi se anastomozeaz formnd reeaua testicular. La nivelul tubilor seminiferi drepi i
rete testis nu au loc procese de spermatogenez.
Conformaia exterioar i raporturile testiculului
Testiculul are form ovoidal i i se disting urmatoarele elemente descriptive:
153
Faa lateral, convex, privete puin dorsal i este acoperit de tunica

vaginal. Epididimul o acoper de asemenea, dar numai parial.
Faa medial privete puin ventral, este uneori convex iar alteori plan.
Este acoperit de tunica vaginal
Extremitatea superoar este orientat nainte i lateral. Este rotunjit i
rspunde capulului epididimului. Pe aceast extremitate se fixeaz apendicele
testiculului (rest embrionar al ductului paramezonefrotic Muller)
Extremitatea inferioar este orientat n jos, napoi i nuntru. Este o
extremitate rotunjit care rspunde cozii epididimului i ligamentului scrotal
Marginea anterioar este orientat nainte i n jos i este uor convex
Marginea posterioar este orientat napoi i n sus. Este rectilinie i vine n
raport cu epididimul, care ocup partea lateral a acestei margini. Epididimul
ader la testicul doar prin cap i prin coad, n timp ce corpul lui se arcuiete
ca o bolt peste aceast margine. Marginea posterioar d trecere
numeroaselor vase i nervi ai testiculului, de unde i denumirea de margine
hilar.
Vascularizaia i inervaia testiculului
La testicul i epididim sosesc 3 artere: artera testicular (ramur din aorta
abdominal), artera ductului deferent (ramur din artera ombilical sau din vezicala
inferioar) i artera cremasteric (ramur din epigastrica inferioar).
Artera testicular, ajuns la capul epididimului, d ramuri pentru epididim. Dintre
acestea, o ramur posterioar se anastomozeaz cu artera ductului deferent, formnd o
arcad de-a lungul cozii epididimului.
Artera ductului deferent nsoete ductul deferent i se anastomozeaz cu artera
epididimar posterioar, ramur a arterei testiculare.
Ramurile terminale ale arterei testiculare si ale arterei ductului deferent se ramific
i ptrund prin marginea posterioar a testiculului, n mediastinul acestuia. De aici, iau
drumul septelor testiculare i ajuns la parenchim, unde se capilarizeaz.
Artera cremasteric, situat la nceput n afara funiculului spermatic, ptrunde ntre
elementele funiculului i se termin n bucla de anastomoz dintre artera epididimar
posterioar i artera ductului deferent. Artera cremasteric poate asigura singru nutriia
testiculului dac celelalte 2 artere au fost ligaturate.
Venele testiculului sunt profunde i superficiale. Ele strbat mediastinul testiculului
i ajung n funiculul spermatic, unde formeaz 2 grupuri:
Grupul anterior care este cel mai important. Venele acestui grup se
anastomozeaz puternic ntre ele i formeaz plexul pampiniform. Din plex
rezult vena testicular care se vars n vena cav inferioar la dreapta, n
timp ce vena testicular stng se vars n vena renal homolateral.
Grupul posterior adun sngele de la corpul i coada epididimului i se vars
n vena epigastric inferioar.
Nervii nsoesc artera testicular, formnd plexul testicular. Acesta conine fibre
vegetative. Fibrele senzitive ale plexului asigur sensibilitatea albugineei i tunicii vaginale.
La palpare, testiculul normal are dimensiunile obinuie, este neted, are consisten
ferm i elastic, iar la apsare este sensibil.
154
15. Epididimul - asezare, configuratie externa, raporturi,structura.

Palpare
Epididimul este o formaiune alungit, aezat pe marginea posterioar i puin pe
faa lateral a testiculului. El prezint:
Capul- poriunea cea mai voluminoas i rotunjit, care ader la extremitatea
superioar a testiculului prin intermediul ligamentului epididimar superior.
De capul epididimului este ataat apendicele epididimului
Corpul- este prismatic triunghiular, este arcuit peste marginea posterioar a
testiculului iar faa sa medial are raporturi cu vasele testiculului.
Coada- ader la extremitatea inferioar a testiculului prin intermediul
ligamentului epididimar inferior i se continu apoi, fr nici o limit, cu
ductul deferent.
Tunica vaginal acoper epididimul i testiculul, cu excepia cozii epididimului i a
extremitii inferioare a testiculului, care rmn extravaginale.
Ductele eferente ale testiculului sunt n numr de 15-20 i reprezint primul segment
al cilor spermatice extratesticulare, formnd mpreun cu ductul epididimar capul
epididimului.
Ductul epididimar este un conduct foarte sinuos i ncolcit care continu primul
duct eferent, formnd corpul i coada epididimului. Este acoperit, mpreun cu ducturile
eferente, de albuginee. Pe msur ce se apropie de coada epididimului, ductul devine tot
mai gros i se continu cu ductul deferent.
Peretele ductului epididimului este format dintr-un strat extern conjunctivo-
muscular i un strat intern, epiteliu ciliat. Epiteliul ciliat are rol n secreia unor componente
ale lichidului seminal, iar celulele musculare situate superficial, propulseaz prin contracia
lor acest lichid, mpreun cu spermatozoizii pe care-i conine.
16. Funiculul spermatic i canalul deferent. Palpari

Ductul defrent este un conduct lung care pleac de la coada epididimului ( de unde
cotinu ductul epididimar) i se termin la baza prostatei, unde se unete cu ductul excretor
al veziculei seminale, pentru a forma ductul ejaculator.
La origine, ductul deferent este cilindric, uor sinuos, apoi rectiliniu, pentru ca n
poriunea preterminal s prezinte o umfltur neregulat, ampula ductului deferent. n
poriunea terminal ductul deferent se ngusteaz din nou.
Ductul deferent are consisten ferm, ceea ce faciliteaz palparea lui n unele
segmente ale traiectului su.
De la origine, ductul deferent urc paralel cu epididimul, fiind alipit de acesta, apoi
ptrunde ntre elementele funiculului spermatic. Prsind scrotul, traverseaz inelul inghinal
superficial, strbate canalul inghinal, se angajeaz prin inelul inghinal profund, ptrunde n
abdomen i apoi n pelvis. Ajunge n cele din urm la fundul vezicii urinare i la baza
prostatei, de unde se continu cu ductul ejaculator.
Ductul deferent are 3 segmente:
1. Segmentul epididimar care urc paralel cu marginea posterioar a
testiculului i faa medial a epididimului, de care este legat prin fibre
conjunctive.
2. Segmentul funicular ncepe deasupra capului epididimului
155
a. Poriunea scrotal a acestui segment se ntin de pn la inelul

inghinal superficial i este situat n scrot, ntre elementele
funiculului spermatic
b. Poriunea inghinal strbate canalul inghinal mpreun cu
celelalte componente al funiculului spermatic i realizeaz
raporturi identice cu cele ale funiculului
3. Segmentul abdomino-pelvian este extra-peritoneal i are 2 poriuni:
a. Poriunea abdominal strbate inelul inghinal profund i
descrie o curb cu concavitatea medial. Aceast curb se
ncrucieaz cu arcul cu concavitatea n sus al arterei
epigastrice inferioare, se ndreapt apoi n jos i napoi,
ajungand la nivelul vaselor iliace externe pe care le
ncrucileaz.
b. Poriunea pelvian continu n jos i napoi traiectul poriunii
abdominale. Ductul deferent trece pe partea ombilical i
ajunge pe faa inferioar a vezicii. Ocolete apoi baza veziculei
seminale i coboar spre prostat. n aceast ultim parte a sa,
numit poriunea retro-vezical, ductul prezint dilitarea
ampular i stabilete raporturi:
Anterior cu fundul vezicii urinare
Posterior cu ampula rectal prin intrmediul septului
recto-vezico-prostatic
Medial delimiteaz cu ductul din partea opus
triunghiul interampular
Lateral cu vezicula seminal homolateral
n interior mucoasa albicioas prezint o serie de plici longitudinale. La nivelul
ampulei plicile sunt numeroase i foarte anastomozate ntre ele, formnd diverticulele
ampulei.
Pereii ductului deferent sunt formai din 3 tunici:
- Adventice care este format din esut conjunctiv lax, vase i celule musculare
netede
- Musculara care conine 3 straturi de celule netede care se continu ntre ele
datorit traiectului lor spiralat. Prin aceast dispoziie ductul deferent devine
un conduct de transport activ al spermatozoizilor.
- Mucoasa posed un epiteliu cu stereocili i cu proprieti secretorii reduse. El
servete i la depozitarea lichidului seminal mai ales prin poriunea sa
ampular.
Funiculul spermatic suspend testiculul i este acoperit de mai multe formaiuni
anatomice, nvelite n teci, comune tuturor acestor formaiuni. El se ntinde de la capul
epididimului la inelul inghinal profund.
Funiculul spermatic stng este mai lung dect cel drept, motiv pentru care testiculul
stng coboar mai mult dect cel din dreapta.
Funiculul spermatic este nvelit de 3 tunici. Aceste sund dependine ale peretelui
abdominal i se vor continua la nivelul scrotului nvelind testiculul i epididimul.
Fascia spermatic extern este o lam celuloas subire, care nvelete celelalte
tunici ale funiculului, precum i elementele constitutive ale acestuia. Ea provine din fascia de
nveli superficial i din aponevroza muchiului oblic extern.
156
Muchiul cremaster nate prin dou fascicule: fasciculul lateral, provine din muchii
oblic intern i transvers ai abdomenului i fasciculul medial care se desprinde de pe
tuberculul pubian.
Fascia cremaster este o lam de esut conjunctiv, n grosimea creia sunt cuprinse
fibrele muchiului cremaster.
Fascia spermatic intern este rezistent, mai groas, de form cilindric i continu
fascia transversalis de la nivelul orificului inghinal profund.
Funiculul spermatic conine:
- Ductul deferent, care ocup o poziie oarecum central
- Arterele testicular, cremasteric i a ductului deferent
- Venele care formeaz un grup anterior (pelxul pampiniform) i un grup
posterior, alipit de ductul deferent. ntre cele dou grupe venoase se
realizeaz numeroase anastomoze.
- Limfaticele, care sunt numeroase i se vars n nodurile limfatice nvecinate
- Nervii: ramura genital a nervului genitofemural (destinat muchiului
cremaster i pielii scrotului), plexurile vegetative testicular i deferenial
Raporturi:
Segmentul scrotal este nvelit de tunicile scrotului: ductul deferent este situat
central, naintea lui trecnd artera testicular i plexul pampiniform, iar
napoia lui celelalte 2 artere i grupul venos posterior.
Segementul inghinal: elementele funicului spermatic au raporturi intrinseci
asemntoare cu cele din segmentul scrotal.
La nivelul inelului inghinal superficial, funiculul trece ntre artera ruinoas extern
superficial i artera ruinoas extern profund. La acest nivel funiculul spermatic este
subcutanat i se poate palpa cu uurin.
n canalul inghinal are raporturi cu pereii canalului, cu ramura genital a nervului
ilioinghinal (care trece prin canal, dar dedesubtului funicului spermatic) i cu ramuri din
nercul iliohipogastric.
17. Scrotul alcatuire, vascularizatie, inervatie. Vaginala

testiculara. Implicatii clinice
Scrotul este un sac median, nepereche situat n partea anterioar a perineului sub
rdcina penisului. El conine testiculul cu epididimul i poriunile iniiale ale funiculelor
spermatice.
Este format din 7 tunici concentrice, care se continu pe de o parte cu planurile
peretului anterior al abdomenului i cu nveliurile funiculului spermatic, iar pe de alt parte
cu planurile perineului i cu nveliurile penisului.
La adult, scrotul se prezint ca o proemionen alungit, mai ngust la partea
superioar, mai voluminoas n partea inferioar.
Pe scrot se observ un rafeu, orientat sagital care se continu napoi cu rafeul
perineului, iar nainte cu rafeul penian. Jumtatea stng a scrotului este mai cobort,
mpreun cu testiculul pe care l adpostete. De la rafeu pornesc cute transversale care dau
pielii un aspect ncreit.
Structur.
Scrotul este format din 7 tunici concentrice, care constituie de fapt nveliurile
testiculelor:
157
1. Pielea: este subire, fin i extensibil. Ea este acoperit de peri rari, prezint
rafeul median i cutele transversale. Pielea este un material de rezerv pentru
penis n timpul ereciei, permind ngroarea i alungirea organului copulator.
Extensibilitatea ei se observ n cazul unor tumori i n cazul revrsatelor din
scrot, cnd acesta din urm poate lua dimensiuni apreciabile. Pielea conine
numeroase glande sebacee, glabde sudoripare, peri, pigmeni i terminaii
nervoase.
2. Tunica dartos: este o lam subire, de culoare glbuie-roiatic, format dintr-o
estur de fibre conjunctive i elastice, n care sunt cuprinse celule musculare
netede ce formeaz muchiul dartos. Tunica ader strns la dermul pielii, se
continu cu dartosul penain i perineal iar la nivelul rafeului, dartosul se
rsfrnge i ptrunde n profunzime formnd septul scrotului. (care separ cele
dou compartimente ale scrotului)
3. Fascia spermatic extern: este constituit dintr-o ptur de esut conjunctiv lax,
ceea ce permite infiltrarea cu uurin a sngelui sau a serozitilor. Provine din
aponevroza oblicului extern i din fascia de nveli superficial a lui. Se continu
de la nivelul funiculului spermatic i se prelungete n perineu.
4. Fascia cremasteric: conine cteva fascicule ale muchiului cremaster (care
provine din muchiul oblic intern i transvers abdominal). Fascia cremasteric se
continu de la nivelul funiculului spermatic.
5. Muchiul cremaster: la nivelul testiculului se etaleaz n evantai iar prin
contracia sa brusc ridic testiculul (reflexul cremasterian). Acest reflex se
obine n clinic prin atingerea poriunii supero-interne a coapsei cu un ac sau cu
un tampon de vat. Trebuie deosebit ridicarea brusc a testiculelor, produs de
contracia cremasterului, de contracia lent, vermicular, produs de tunica
dartos.
6. Fascia spermatic intern: provine din fascia transversalis i este o continuare a
tunicii spermatice interne de la nivelul funciului spermatic. La nivelul funiculului
spermatic, fascia spermatic intern nvelete nemijlocit elementele acestuia, n
timp ce la nivelul testiculului, ea este desprit de gonad prin tunica vaginal.
La nivelul extremitii inferioar a testiculului fascia spermatic intern leag
pielea i dartosul pe de o parte cu testicului iar pe de alt parter cu epididimul.
Aceast formaiune a fasciei spermatice interne se numete ligamentul scrotal.
7. Tunica vaginal este seroasa care acoper testicului i epididimul. Ea este o
dependin a peritoneului care a fost antrenat de testicul n procesul de
descensus. ntre peritoneul abdominal i tunica vaginal se creeaz astfel un
conduct sau diverticul care strbate canalul inghinal i ptrunde n scrot pentru a
nveli testiculul i epididimul, diverticul care poart denumirea de proces vaginal
al peritoneului. Poriunea din procesul vaginal, situat n canalul inghinal, n jurul
funiculului spermatic, se resoarbe dup natere n locul ei rmnnd un cordon
fibros numit vestigium processus vaginalis peritonaei. n acest fel comunicarea
dintre seroasa peritoneal i tunica vaginal dispare.
Tunica vaginal are 2 lame.
Lama parietal ader la faa profund a fasciei spermatice interne, iar lama visceral
acoper cea mai mare parte a testiculului i epididimului i se insinueaz ntre corpul
epididimului i marginea posterioar a testiculului, formnd sinusul epididimului.
158
ntre cele dou lame ale tunicii vaginale se delimiteaz o cavitate virtual, care
devine real n cazul unor revrsate sangvine sau seroase. n mod normal cavitatea vaginal
conine o pelicul fin de lichid care solidarizeaz cele dou lame, dar permite n acelai
timp alunecarea lor i mobilizarea testiculului.
Lama visceral acoper faa medial a testiculului, urc pn la vasele funiculului,
unde se reflect i devine lam parietal. n jos, ea nconjoar marginea liber, apoi faa
lateral a testiculuilui. Aici se insinueaz sub epididim formnd sinusul epididimului, acoper
epididimul n totalitate, apoi urc dealungul mnunchiului vasculo-nervos, ca s se reflecte
pe lama parietal.
Vascularizaie
Vascularizaia arterial a scrotului este asigurat de:
Artera ruinoas extern superficial care este ramur din artera femural cu
origine pe faa ei medial sub crosa venei safene mari. Are traiect ctre
medial trecnd deasupra fasciei cribroase i sub vena safen mare pentru ca
n final s intersecteze anterior funiculul spermatic. Ea sfrtete ca ramrui
scrotare anterioare c are vascularizeaz nveliurile prii anterioare a
scotului i de la baza penisului.
Artera ruinoas extern profund are originea pe faa medial a arterei
femurale de unde are un traiect medial, deasupra crosei venei azygos, peste
muchiul pectineu, anterior sau posterior de muchiul adductor lung. Ea
sfrete n grosimea tegumentului perineului anterior i scrotului.
Ramuri scrotale posterioare care sunt ramuri terminale ale arterei perineale
din artera ruinoas intern. Ele devin superficiale dup ce perforeaz fascia
superficial a perineului i se distribuie tegumentului din partea posterioar a
scrotului.
Venele scrotului sunt omonime arterelor i vor drena sngele venos n venele
ruinoase externe i interne.
Inervaia scrotului este asigurat de:
Nervii scrotali anteriori, din nervul ilioinghinal
Ramura genital din nervul genitofemural
Nervii scrotali posteriori din nervul perineal
Nervul cutanat femural posterior, ramur colateral din plexul sacrat.
18. Prostata Situaie, configuratie externa, structura functionala.

Implicatii clinice
Prostata este o gland situat n spaiul pelvisubperitoneal, inferior de vezica urinar,
dezvoltat n jurul poriunii iniiale a uretrei. Are o consiten elastic dar ferm, uor de
perceput prin tactul rectal.
n stare normal, suprafaa ei este neted iar n anumite mprejurri patologice,
prezint poriuni ndurate i neregulariti.
Prostata este descris clasic sub forma unei castane, uor turtit antero-posterior i
prezint:
O fa anterioar, aproape vertical
2 fee infero-laterale
O fa posterioar, oblic
159
Baza, orientat superior, prezint o creast transversal ce o mparte n 2

versani: anterior i posterior
Vrful, orientat inferior, se spijin pe diafragma urogenital i pe fascia
superioar a acesteia
Prin tueu rectal, pe faa posterioar este perceput, pe linia median, un an vertical
care separ cei 2 lobi laterali. Aceast fa este mai larg n partea superioar i din aceast
cauz este asemanat cu un as de pic.
Prostata este aezat n loja prostatic, delimitat de pereii:
1. Peretele anterior: format de oasele i simfiza pubian
2. Peretele posterior: corespunde septului recto-vezico-prostatic
3. Pereii laterali: formai de muchii ridictori anali
4. Peretele inferior: reprezentat de diafragma urogenital
5. Peretele superior: format de ligamentele pubo-proastatice, fundul vezicii
urinare, ductele deferente i veziculele seminale
Prostata este delimitat de o capsul fibro-elastic bine vascularizat, nconjurat de
fascia prostatic, din care pornesc septuri ce delimiteaz glanda n lobi.
Prostata este strbtut de uretra prostatic, cele 2 canale ejaculatoare i de utricula
prostatic. Aceste canale vor determina apariia lobilor:
Laterali, drept i stng, situai lateral i posterior de uretr, inferior de planul
oblic ce trece prin canalele ejaculatoare
Istmul, care face legtura ntre cei 2 lobi laterali
Lobul mijlociu, situat posterior de uretr i superior de planul ce trece prin
canalele ejaculatoare
Lobul posterior, situat n partea postero-inferioar a glandei
Parenchimul glandular este format din glande tubulo-alveolare ce pot fi simple sau
compuse.
n jurul uretrei se dispun concentric 3 tipuri de glande: mucoase, submucoase i
principale. Glandele prostatice produc un fluid lptos, fluid i tulbure, care constituie cea
mai mare parte a spermei. Are un miros care d mirosul caracteristic ejaculatului. Secreia
prostatic favorizeaz mobilitatea spermatozoizilor i poate fi obinut i prin exprimarea
glandei prin masaj rectal.
Prostata ar avea un rol genital i este hormono-dependent, fiind puternic
influenat de hormonii sexuali.
19. Raporturile prostatei. Vezicula seminala i ductul ejaculator.

Glandele bulbouretrale
Raporturile prostatei:
Faa anterioar are raport cu faa posterioar a oaselor pubiene i simfizei pubiene,
ntre ele delimitndu-se un spaiu de aproximativ 2 cm. La nivelul acestui spaiu se
gsesc plexul venos prostatic i ligamentele pubo-prostatice
Feele infero-laterale prezint raporturi la distan cu muchiul ridictor anal i
fascia superioar a diafragmei pelvine. ntre muchi i aceste fee se gsesc plexurile
venoase prostatice i plexul hipogastric inferior. Lateral de muchi se afl prelungirile
anterioare ale foselor ischiorectale
Faa posterioar are raport cu ampula rectal, de care este desprit prin
intermediul septului recto-vecizo-prostatic
160
Baza: versantul anterior are raport cu colul vezicii urinare, creasta transversal fiind
situat posterior de ostiul vezical iar versantul posterior prezint raporturi cu
veziculele seminale i partea terminal a canalelor deferente
Vrful: are raport cu diafragma urogenital, de care este legat prin intermediul
sfincterului uretral extern. Fibrele acestui muchi acoper vrful prostatei i faa
anterioar a acesteia.
Veziculele seminale sunt organe pereche, produsul lor de secreie participnd la
formarea lichidului seminal, la nivelul veziculei seminale acumulndu-se i lichidul secretat
de cile spermatice.
Forma lor este conic, fiind orientate cu baza superior, posterior i lateral, iar vrful
inferior, anterior i medial.
Raporturi:
Anterior se afl fundul vezicii urinare
Posterior corespund rectului, de care sunt separate prin septul recto-vezico-
prostatic
Medial se gsesc ampulele canalelor deferente
Lateral au raport cu plexurile venoase prostatic i vezical, precum i cu plexurile
nervoase hipogastrice inferioare
Baza corespunde peritoneului de la nivelul excavaiei retrovezicale Douglas i este
ncruciat de ureter, iar vrful se continu cu ductul excretor care se unete la nivelul bazei
proastatei cu canalul deferent.
Ductul ejaculator continu canalul deferent, dup ce acesta primete canalul
excretor al veziculei seminale. Calibrul su scade pe msur ce se apropie de deschiderea sa
la nivelul uretrei.
Ductul ejaculator strbate prostata oblic spre inferior, anterior i medial,
deschizndu-se n uretra prostatic la nivelul unei proeminene pe peretele posterior al
acestia, numit colicul seminal, lateral de utriculul prostatic.
Glandele bulbo-uretrale sunt n numr de 2 i sunt situate la nivelul unghiului dintre
segmentul membranos al uretrei i bulbul penisului, n grosimea muchiului transvers
profund al perineului.
Raporturi:
Inferior: cu fascia inferioar a diafragmei urogenitale i bulbul penisului
Superior: cu fascia superioar a diafragmei urogenitale
Antero-medial: cu uretra membranoas
Canalul excretor are o direcie oblic anterior i medial. n acest traiect strbate
fascia inferioar a diafragmei urogenitale i apoi bulbul penisului. Canalul excretor se
deschide n partea proximal a uretrei spongioase.
20. Palparea prostatei prin tuseu rectal. Bazele anatomice ale

punctiei vezicii urinare.
Examinarea rectal se realizeaz prin tueul (tactul) rectal, metod de
explorare clinic ce const n introducerea indexului prin orificiul anal n rect, dup
obinerea relaxrii aparatului sfincterian n scopul palprii pereilor rectali, a mucoasei
rectale i a unora din formaiunile anatomice nvecinate.
Tueul rectal este o manevr delicat. Micarea degetului explorator trebuie s fie
realizat cu blndee, lent, pentru a nu cauza senzaie dureroas.
161
ETAPELE REAZLIZARII UNUI TUEU RECTAL:

1. Poziionarea pacientului: n ortostatism cu coatele sprijinite pe masa
examinatorie, genu-pectoral, decubit lateral, poziie ginecologic
2. Inspecia regiunii anale, perianale i perineale: se pot detecta eventualele
patologii de la acest nivel(hemoroizi externi,carcinom anal,fisuri anale,fistule
perineale,abcese perianale,perineale,etc)
3. Introducerea degetului examinator:- indexul,protejat cu mnu
chirurgicala,bine lubrifiat cu vaselin. Se relaxeaz sfincterul prin trecrea
degetului explorator peste anus (reflexul Bensaude), dup care se avanseaz
n canalul anal.
4. Estimarea tonusului sfincterului anal:
-tonusul sczut poate fi sugestiv pentru boli neurologice ce pot afecta
concomitent i sfincterul urinar i detrusorul.
-tonusul crescut poate sugera afeciuni loco-regionale inflamatorii(fisuri
anale,fistule ano-rectale,hemoroizii externi)
5. Palparea canalului anal: pe toat circumferina
6. Palparea glandelor Cowper: cu degetul introdus n rect (prima falang) n
timp ce cu policele se palpeaz zona perianal corespunzatoare indexului, se
vor simi numai dac sunt inflamate.
7. Palparea uretrei perineale: uretrite,calculi,abcese periuretrale,tumori
8. Examenul ampulei rectale: dup depirea canalului anal urmeaz ampula
rectal care trebuie examinata 360 . Ampula rectal poate fi goal, sau
ocupat de fecaloame sau tumorile rectale.
9. Palparea fundului de sac Douglas: poate fi dureroas n caz de peritonit sau
se poate decela o nodozitate dur n metastazele peritoneale
10. Examinarea prostatei: trebuie efectuat sistematic pe toat suprafaa. Se
evalueaz: mrimea, consistena, suprafaa, mobilitatea, sensibilitatea.
Prostata normal:
Mrime: 3/3 cm mrimea unei castane
Volum : 15 g, cu baza orientat superior
Apexul inferior
Pe faa posterioar este perceput, pe linia median, un an vertical care
separ cei 2 lobi laterali. Aceast fa este mai larg n partea superioar i
din aceast cauz este asemanat cu un as de pic.
2 lobi laterali demarcai de un an median
Suprafata: neted, uniform
Consistena normal este similar cu eminena tenar contractat (policele n
opoziie cu degetul mic)
Mobil, nu ader de planurile adiacente
Nu este sensibil/dureroas.
Puncia vezicii urinare se realizeaz prin introducerea unui ac pe cale transabdominal
n vezica urinar n urgen! cnd exist pericol de rupere la o vezic supraextins.
Scop:
Explorator:
o Rar pentru recoltarea urinei fr pericol de contaminare.
o Injectare de produse de contrast pentru examen radiologic al vezicii
urinare.
162
Terapeutic:
o Evacuarea urinei n cazuri de retenie acut de urin, cnd sondajul
vezical nu poate fi executat.
Indicaii: stricturi uretrale, hipertrofie de prostat cnd ncercrile de ptrundere cu
sond n vezic urinar rmn fr rezultat.Traumatisme uretrale sau vaginale, cnd
sondajul vezical este contraindicat.
Locul punciei: pe linia median abdominal, la 2 cm deasupra simfizei pubiene.
21. Penisul -configuratie externa. Situaie. Structura . Baza

anatomica a erectiei
Penisul este organul copulator masculin i servete la nsmnare. El conine
poriunea spongioas a uretrei i are astfel rol i n miciune.
Penisul este contituit din 2 poriuni: o poriune fix (rdcina penisului), ascuns n
perineu i o poriune liber, mobil (corpul penisului) care se termin cu glandul penisului.
Rdcina penisului este situat n loja penian a perineului. Este format din cele 2
rdcini ale corpului cavernos, situate lateral, la dreapta i la stnga i din bulbul penisului,
situat median, ntre cele 2 rdcini. Rdcinile corpului cavernos se continu sub simfiza
pubian cu corpul cavernos, iar bulbul penisului cu poriunea intermediar a corpului
spongios.
Corpul penisului are forma unui cilindru uor turtit. I se descriu:
Faa dorsal sau dorsul penisului, care n repaus privete anterior
Faa uretral, pe care proemin uretra i care, n repaus, este orientat
inferior. Pe aceast fa se gsete rafeul penisului. El merge pe corpul
penisului i se continu cu rafeul scrotului i al perineului.
Glandul penisului are o form conoid. Pe extremitatea lui se gsete orificiul uretral
extern sau meatul urinar. Baza glandului are o circumferin proeminent numit coroana
glandului care este tiat oblic, avnd un relief mai accenuat pe partea dorsal dect pe cea
uretral a penisului. Poriunea ngust care leag glandul de corpul penisului este colul
glandului.
Prepuiul nvelete glandul. La copil el mbrac n totalitate glandul, fiind perforat de
un mic orificiu. La adult, formeaz doar un nveli parial pentru gland i servete ca material
de rezerv n timpul ereciei, cnd dezvelete glandul.
Prepuiul este o plic ce pornete de la nivelul colului glandului, se reflect la
marginea liber i revine la nivelul coroanei glandului. ntre prepuiu i gland se formeaz un
spaiu virtual, cavitatea prepuial. Prepuiul este unit de faa uretral a glandului prin frul
prepuiului. Aceasta este o plic mucoas de form triunghiular, ce pleac de sub ostiul
uretral extern, strbate faa uretral a glandului i se termin pe prepuiu, lrgindu-se.
Penisul este format din 2 organe erectile care la nivelul corpului sunt acoperite de o
serie de nveliuri
Organele erectile sunt formaiuni fibro-musculare areolare, care, fiind umplute cu
snge determin erecia. Se disting corpul cavernos i corpul spongios.
Corpul cavernos este o formaiune cilindroid care formeaz cea mai mare parte a
penisului, ocupnd faa dorsal, laturile i parial, faa lui uretral.
Corpul cavernos prezint 2 rdcini, situate n perineu i fixate puternic la ramurile
ischiopubiene. Ele sunt acoperite, de fiecare parte, de ctre muchiul ischiocavernos.
163
Cele 2 rdcini se unesc subpubian i formeaz trunchiul corpului cavernos, la acest

nivel fiind separate prin septul penisului.
Trunchiul corpului cavernos prezint un an dorsal, puin adnc, prin care trece
mnunchiul vasculo-nervos dorsal al penisului i un alt an, mai profund, pe faa uretral, n
care se gsesc corpul spongios cu uretra spongioas.
Extremitatea liber a corpului cavernos se termin divergent, printr-o poriune
efilat, acoperit de glandul penisului.
Corpul spongios este o formaiune erectil, unic, situat n anul subcavernos de
pe faa uretral a corpului cavernos. El este de fapt stratul vascular puternic dezvoltat al
corionului mucoasei uretrale. Corpul spongios nvelete poriunea spongioas a uretrei n
toat lungimea ei.
Corpul spongios este alctuit din 3 pri:
Bulbul penisului: reprezint extremitatea proximal a coprului spongios. Este
situat pe linia median, n loja penian a perineului. Este nvelit de muchiul
bulbospongios iar n profunzime vine n raport cu diafragma urogenital. Pe
faa lui profund ptrunde uretra. Este strbtut de ductele glandelor
bulbouretrale.
Poriunea intermediar: este strbtut central de uretra spongioas. Ajunge
pn la vrful corpului cavernos formnd glandul penisului
Glandul penisului: este situat la extremitatea liber a penisului, are o parte
axial, una periuretral i una periferic.
Corpii cavernoi i corpul spongios sunt alctuii din esut erectil caracterizat printr-
un sistem de trabecule care se ntretaie n toate direciile, delimitnd cavernele (sinusuri
cavernoase, areole) , care comunic larg ntre ele. Cavernele centrale sunt mai mari, iar cele
periferice mai mici. Ele sunt cptuite cu endoteliu i sunt umplute cu snge n timpul
ereciei.
Fiecare corp cavernos este nvelit de albuginee, tunic fibroas, groas, foarte
rezistent. Aceasta trimite n interiorul corpului cavernos numeroase septuri (trabecule)
alctuite din fibre musculare netede, fibre conjunctive i elastice.
Corpul spongios este nvelit de o albuginee subire, bogat n fibre elstice.
Trabeculele sunt i ele mai subiri iar cavernele au dimensiuni mai mici.
Glandul este acoperit de un epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat. El se continu
cu epiteliul de pe faa intern a prepuiului. La nivelul coroanei glandului i la nivelul colului
exist glande prepuiale care secret smgema (se gsete n cavitatea prepuial).
Prepuiul prezint pe faa extern glande sebacee i sudoripare, care lipsesc pe faa
intern. La nivelul feei interne exist glande prepuiale, mai numeroase de o parte i de alta
a frului.
Erecia duce la alungirea, ngroarea, ntrirea, deformarea i ridicarea penisului
naintea abdomenului.
n erecie, faa dorsal a penisului descrie o uaor concavitate.
Erecia este n primul rnd un fenomen neuro-vascular dependent de erotizare, deci
condiionat psihic. Datorit impulsurilor nervoase venite prin nervii cavernoi se produce
vasodilataia brusc a arterelor helicine, destinderea cavernelor centrale i tensiunea
trabeculelor i a albugineei. Se produce concomitent o staz venoas datorit comprimrii
cavernelor periferice ( de la care pleac venele) de ctre cavernele centrale destinse. Staza
venoas este favorizat i de contracia muchilor perineului.
164
Datorit mecanismelor menionate, sngele stagneaz n cavernele corpului

cavernos, care devine dur i rigid.
Corpul spongios are o participare redus la ntrirea penisului, dar el se alungete
pentru a putea urma modificrile corpului cavernos.
22. Ovarul descriere, situaie, structura generala, vascularizatie,

inervatie. Palpari
Ovarele sunt glandele sexuale ale femii i determin caracterele sexuale primare.
Ovarul are forma unui ovoid puin turtit. Este dispus cu axul mare vertial i i se
descriu: 2 fee (medial i lateral), 2 margini (liber i mezovarian), 2 extremiti ( tubar
i uterin).
Aspectul ovarului este neted i regulat pn la pubertate. Dup pubertate capt un
aspect neregulat, suprafaa sa fiind presrat cu numeroase depresiuni, cicatrice, unele
lineare altele neregulate. Cicatricele rezult din involuia corpilor galbeni.
Ovarul se gsete n cavumul retro-uterin, adic n compartimentul cavitii pelvine
aflat napoia ligamentelor largi i este un organ intraperitoneal. El este alipit de peretele
lateral al excavaiei, sub bifurcaia arterei iliace comune.
Axul mare al ovarelor este aproape vertical, fiind uor oblic de sus n jos, dinapoi
naite i din afar nuntru.
Marginea lui liber este ndreptat medial i posterior iar marginea mezovarian este
orientat lateral i anterior.
Ovarul este foarte mobil, de aceea este greu s se vorbeasc de o situaie unic a sa.
Situaia i direcia pot varia, n mod fiziologic, ntre limite destul de largi.
La nivelul ovarelor se dezvolt i se matureaz celulele sexuale feminine, care dup
fecundare dau natere zigotului determinnd gestaia. Totodat, ovarele secret hormonii
sexuali care pregtesc organele genitale n vederea graviditii, protejeaz evoluia sarcinii i
dezvolt caracterele sexuale secundare feminine.
Ovarul este acoperit la suprafa de un epiteliu sub care se gsete un nveli
conjunctiv. Sub aceste nveliuri se gsesc cele 2 zone caracteristice ovarului: una central,
medulara i alta periferic, corticala.
Epiteliul este simplu cubic sau turtit i se oprete brusc la nivelul hilului de unde se
continu cu mezoteliu. Sub epiteliu se gsete o ptur subire, albicioas, rezistent,
format din fibre conjunctive, albugineea ovarului care se continu cu stroma corticalei.
Medulara ovarului are o structur intesc vascularizat. Este format din esut
conjunctiv lax, care nspre hil cuprinde i fibre musculare netede provenite din parametru.
ntre aceste elemente se gsesc numeroase vase sangvine i limfatice. Se mai gsesc fibre
nervoase, precum i mici grupuri de celule nervoase simpatice dispuse n regiunea hilului.
Corticala ovarului conine elementele cele mai caracterestice i mai importante ca
valoare funcional ale glandei: foliculii ovarieni n diferite faze de evoluie sau de involuie.
Cea mai mare parte a corticalei este format dintr-un esut conjunctiv extrem de
bogat n celule. Ovocitele vor induce n decursul ntregii viei sexuale active a femeii
diferenierea elementelor stromale n celule tecale cu funcii endocrine.
Stroma corticalei conine foliculii ovarieni n diferite faze de evoluie. Forma iniial o
reprezint foliculii primordiali, care au un aspect de corpusculi sferoidali plini. Urmeaz o
lung gam de forme evolutive: foliculii primari, secundari, teriari sau maturi de Graaf.
165
Vascularizaia
Artera primar a ovarului este artera ovarian. Aceasta ia natere din aorta
abdominal, coboar n bazin n ligamentul suspensor al ovarului i ptrunde n ligamentul
larg. Aici se mparte n 2 ramuri: tubar i ovarian.
Artera uterin este ramur a arterei iliace interne. La nivelul unghiului uterului se
divide i ea n 2 ramuri: tubar i ovarian.
Ramurile omonime se anastomozeaz n plin canal i formeaz 2 arcade: arcada
paraovarian situat n mezovar i arcada subtubar n mezosalpinge.
Din arcada paraovarian se desprind 10-12 artere spiralate care ptrund prin hil n
profunzimea ovarului. La limita dintre medular i cortical ele se anastomozeaz n arcade
din care se desprind ramuri radiare care ptrund n cortical formnd reeaua perifolicular
i cea din teaca foliculului.
Din arcada subtubar pleac ramuri paralele, perpendiculare la tub, avnd un
caracter terminal. Dispozitivul arterial al tubei este deosebit de bogat la nivelul poriunii
istmice.
Venele urmeaz n general dispoziia arterelor.
Venele ovarului plecate din reelele capilare descrise anterior, formeaz o reea n
poriunea medular. De aici, prin vene flexuoase, cu aspect varicos, ajung n hilul organului.
Dup ce primesc o serie de vene porvenite de la uter, venele ovarului primesc reeaua
venoas subtubar apoi urc aluri de artera ovarian spre abdomen, schimbnd ntre ele
numeroase anastomoze. n fosa iliac se unesc ntr-un trunchi unic, vena ovarian, care se
vars n stnga n vena renal, iar n dreapta direct n vena cav inferioar.
Inervaia este asigurat de nervi de natur organo-vegetativ. Pentru ovar, provin n
cea mai mare parte din plexul ovarian i n mai mic msur din plexul uterin. La nivelul
ovarului, firioarele terminale sunt: vasomotorii, pentru vasele sangvine, motorii pentru
fasciculele musculare i senzitive pentru foliculi.
23. Ovarul raporturi, ligamente

Raporturi:
Faa lateral vine n raport cu peretele excavaiei pelvine la nivelul unei depresiuni
numit fosa ovarian. Deoarece dup natere mijloacele de susinere ale ovarului se
relaxeaz, acesta tinde s coboare ctre profunzimea pelvisului, atfel nct delimitarea fosei
ovariene difer la nulipare fa de multipare:
Fosa ovarian la nulipare reprezint o depresiune a peritoneului parietal,
siatuat pe faa medial a muchiului obturator intern, sub bifurcaia arterei
iliace comune, delimitat posterior, de vasele iliace interne i ureter, anterior,
de ligamentul larg al uterului, superir, de vasele ilace externe iar inferior de
artera uterin.
Fosa ovarian la multipare este situat sub nivelul fosei ovariene, descris la
nulipare i delimitat anterior de artera uterin i ureter, posterior, de faa
anterioar a sacrului iar inferior de marginea superioar a muchiului
piriform.
Faa medial este acoperit de tuba uterin i de mezosalpinge, care cad peste ea.
Aceast fa vine n raport cu ansele ileale iar n partea stng i cu colonul sigmoid.
Marginea anterioar prezint hilul ovarului i d inserie mezovarului
Marginea posterioar este marginea liber i vine n raport cu ansele ileale, iar n
stnga i cu colonul sigmoid.
166
Extremitatea tubar este acoperit de infundibulul sau pavilionul trompei uterine.

Este apropiat de vasele iliace externe iar aici se iser ligamentul suspensor al ovarului.
Extremitatea uterin este mai ascuit i d inserie ligamentului propriu al ovarului.
Ligamentele ovarului:
Ovarul este un organ mobil i este meninut n poziie prin 4 mijloace de fixare:
1. Ligamentul suspensor al ovarului: reprezint cel mai puternic mijloc de fixare
al ovarului. Este o dependin a esutului retroperitoneal i este alctuit din
fibre conjunctive i musculare care pleac din fosa iliac, coboar peste
vasele iliace externe i strmtoarea superioar a pelvisului, ptrunde n
unghiul supero-lateral al ligamentului larg i se termin pe extremitatea
tubar a ovarului. Alturi de ligamentul suspensor al ovarului coboar i
vasele ovariene, care mpreun cu ligamentul suspensor ridic o plic
peritoneal.
2. Ligamentul propriu al ovarului sau utero-ovarian: este un cordon fibro-
muscular care se ntinde ntre extremitatea uterin a ovarului i cornului
uterin
3. Ligamentul tuboovarian sau infudibuloovarian: leag extremitatea tubar a
ovarului de infundibulul trompei uterine. El constituie axul pe care se fixeaz
fimbria ovaric
4. Mezovarul: este un scurt mezou prin care ovarul, prin marginea lui
anterioar, este prins de foia posterioar a ligamentului larg, de-a lungul
unei linii sinuoae numit linia Ferre-Waldayer. Printre cele 2 foie ale
mezovarului, vasele i nervii abordeaz marginea anterioar a ovarului, care
din aceast cauz, poart denumirea de hilul ovarului.
24. Tuba uterina descriere, structura peretelui, raporturi,

vascularizatie, inervatie
Tubele uterine sunt 2 conducte musculo-membranoase care se ntind de la coarnele
uterine pn la ovare.
Tubele uterine au rol important n captarea ovocitului ,apoi n vehicularea acestuia i
a spermiilor. n treimea sa lateral se pretrece fecundaia. Ea ofer apoi condiii favorabile
pentru efectuarea primelor diviziuni ale zigotului i migrarea acestuia spre cavitatea uterin.
Tuba uterin prezint 4 segmnete:
1. infundibulul tubei sau pavilionul este segmentul incipient al tubei. Are forma
unei plnii cu baza evazat, foarte festonat, format dintr-un buchet de 10-
15 ciucuri sau fimbrii. Fimbria ovarian (cea mai lunga fimbrie) poate ajunge
pn la ovar.
are raporturi cu ansele ileale, iar n stnga i cu cele ale colonului
sigmoid
ajunge n apropierea peretelui lateral pelvin, corespunztor foselor
ovariene de la nulipare sau multipare
2. poriunea ampular sau ampula tubei e segmentul cel mai lung al tubei,
reprezentnd aproape 2/3 din lungimea total a tubei. Este mai larg n
vecintatea infundibulului i se ngusteaz progresiv pe msur ce se apropie
de istm. Descrie u traiect ansiform n jurul ovarului
167
are raporturi cu ansele ileale, iar n stnga i cu cele ale colonului

sigmoid
ajunge n apropierea peretelui lateral pelvin, corespunztor foselor
ovariene de la nulipare sau multipare
3. istmul este o poriune mai ngust a tubei, de consisten mai ferm, dur la
palpare. Este rectiliniu, sau descrie o uoar curbur posterioar. Ptrunde n
cornul uterului, ntre ligamentul rotund i ligamentul propriu al ovarului.
Are raport anterior cu ligamentul rotund al uterului, posterior cu
ligamentul propriu al ovarului iar superior cu ansele ileale i ale
colonului sigmoid, n partea stng.
4. Poriunea uterin sau interstiial, strbate peretele uterului. Este scurt i
ngust i este separat de peretele uterin printr-o teac de esut conjunctiv.
Structura peretelui
La interior, tuba uterin delimiteaz un canal, care pe toat lungimea sa prezint o
serie de plici longitudinale de la ostiul uterin pn la cel abdominal. Aceste plici sunt puin
dezvoltate la nivelul istmului, dar devin foarte numeroase, reliefate i ramificate la nivelul
ampulei.
Mucoasa trompei uterine este format din epiteliu ciliat unistratificat, la care cilii bat
n direcia ostiului uterin, cu rol n progresia ovocitului sau a ovulului spre cavitatea uterin
Vasculariaie i inervaie
Artera ovarian ia natere din aorta abdominal, coboar n bazin n ligamentul
suspensor al ovarului i ptrunde n ligamentul larg. Aici se mparte n 2 ramuri: tubar i
ovarian.
Artera uterin este ramur a arterei iliace interne. La nivelul unghiului uterului se
divide i ea n 2 ramuri: tubar i ovarian.
Ramurile omonime se anastomozeaz n plin canal i formeaz 2 arcade: arcada
paraovarian situat n mezovar i arcada subtubar n mezosalpinge.
Din arcada paraovarian se desprind 10-12 artere spiralate care ptrund prin hil n
profunzimea ovarului. La limita dintre medular i cortical ele se anastomozeaz n arcade
din care se desprind ramuri radiare care ptrund n cortical formnd reeaua perifolicular
i cea din teaca foliculului.
Din arcada subtubar pleac ramuri paralele, perpendiculare la tub, avnd un
caracter terminal. Dispozitivul arterial al tubei este deosebit de bogat la nivelul poriunii
istmice.
Venele urmeaz n general dispoziia arterelor.
Venele ovarului plecate din reelele capilare descrise anterior, formeaz o reea n
poriunea medular. De aici, prin vene flexuoase, cu aspect varicos, ajung n hilul organului.
Dup ce primesc o serie de vene porvenite de la uter, venele ovarului primesc reeaua
venoas subtubar apoi urc aluri de artera ovarian spre abdomen, schimbnd ntre ele
numeroase anastomoze. n fosa iliac se unesc ntr-un trunchi unic, vena ovarian, care se
vars n stnga n vena renal, iar n dreapta direct n vena cav inferioar.
Inervaia este asigurat de nervi ce provin din plexul ovarian i din plexul uterin. Ei
urmeaz traiectul vaselor.
168
25. Artera ovariana. Origine, traseu, raporturi, ramuri. Raportul

ovarului cu peritoneul. Variante anatomice de localizare a sarcinii
extrauterine i semnificatia lor clinica
Artera ovarian are originea pe faa antero-lateral a aortei abdominale, sub originea
arterelor renale.
Are un traiect descendent i lateral, acoperit de peritoneul parietal posterior i de
mezenter cu ileonul n dreapta i respectiv colon cu mezocolon sigmoid n stnga.
n dreapta ncrucieaz anterior vena cav inferioar. n rest raporturile n dreapta i
n stnga sunt asemntoare.
Astfel, artera ovarian ncrucieaz anterior ureterul i coboar pe faa anterioar a
muchiului psoas mare, unde vine n raport cu nervul genitofemural. Are traiect lateral de
vasele iliace comune i apoi la nivelul strmtorii superioare a pelvisului, ncrucieaz
anterior vasele iliace externe imediat sub bifurcaia arterei iliace comune.
Artera coboar apoi cu ligamentul suspensor al ovarului pn la nivelul extremitii
superioare a acestuia unde se mparte n cele 2 ramuri terminale:
Ramura tubar
Ramura ovarian
Aceastea se vor anastomoza cu ramurile omonime ale arterei uterine.
La locul unde ncrucieaz ureterul va da ramuri ureterale care vascularizeaz
segmentul lombar al acestuia.
Raportul ovarului cu peritoneul
Ovarul este un organ intraperitoneal, el gsindu-se n spaiul sau cavum-ul
retrouterin al cavitii peritoneale pelvine. Este singurul organ cu adevrat intraperitoneal,
deoarece este n contact direct cu lichidul peritoneal, fr interpunerea peritoneului
visceral, acesta orpindu-se pe suprafaa ovarian de-a lungul unei linii sinuoase de pe
marginea anterioar a ovarului, denumit linia Ferre-Waldayer.
Ovarul pare c perforeaz lama posterioar a ligamentului larg n aa fel nct
butoniera rezultat se inser pe marginea lui. Ovarul este prins astfel ntr-o despictur a
peritoneului ca ghinda n capsula ei.
Variante anatomie de localizare a sarcinii extrauterine i semnificaia lor
Sarcinile ectopice se pot produce la orice nivel al cavitii abdominale, al ovarului sau
al trompei uterine.
n cavitatea abdominal, blastocistul se ataeaz cel mai frecvent de peritoneul care
acoper recesul recto-uterin sau fundul de sac Douglas. Blastocistul se poata ataa i de
peritoneul care acoper tractul intestinal sau de omentul mare. Uneori blastocistul se
dezvolt chiar la nivelul ovarului, astfel nct se formeaz o sarcin ovarian primar. n
cazul majoritii sarcinilor ectopice embrionul moare n timpul lunii a 2-a de sarcin, iar
mama prezint hemoragie sever i dureri abdomiale intense.
169
26. Uterul descriere, asezare, raporturi, palpari

Uterul este un organ musculos, cavitar, n care se dezvolt oul. Este un organ
nepereche, median, de forma unui trunchi de con turtit n sens antero-posterior, avnd baza
orientat n sus i vrful trunchiat n jos.
Aproximativ n partea sa mijlocie, uterul prezint o ngustare aproape circular
numit istm, care l mparte n 2 poriuni diferite ca form i dimensiuni: una superioar, mai
voluminoas numit corp i alta inferioar numit col.
Istmul uterului este reprezentat printr-un an semicircular, adesea puin adnc,
vizibil numai pe faa anterioar i pe feele laterale.
Corpul uterului are un aspect conoid, turtit antero-posterior, cruia i descriem: 2
fee (vezical i intestinal), 2 margini (dreapt i stng), fundul i 2 unghiuri tubare.
Faa vezical este plan sau uor bombat iar faa intestinal este mult mai bombat
i pe ea se gsete uneori o creast vertical. Este acoperit de peritoneu i vine n raport cu
faa posterioar a vezicii urinare de care este separat prin excavaia sau fundul de sac
vezico-uterin.
Faa intestinal este i ea acoperit de peritoneu i vine n raport cu faa anterioar a
ampulei rectale. Este separat de aceasta prin cavumul recto-uterin n care descind ansele
intestinului subire, tubele cu ovarele i uneori colonul sigmoid.
Marginile dreapt i stng sunt uor concave la nulipare i convexe la multipare. Ele
dau inserie ligamentelor largi i vin n raport cu vasele uterine
Fundul este rectiliniu la fetie i adolescente i convex, bombat n sus la femeia
adult. Unghiurile sau coarnele uterine se continu cu tubele. Este acoperit de peritoneu i
vine n raport cu ansele intestinului subire i cu colonul sigmoidian.
Colul uterin are form cilindric, uor bombat la mijloc. Extremitatea superioar a
vaginului se inser pe col de-a lungul unei linii circulare, foarte oblice de sus n jos i dinapoi
nainte. n felul acesta, vaginul urc mai mult pe faa posterioar a colului dect pe faa lui
anterioar.
Ineria vaginului pe colul uterin l mparte pe acesta n 2 pri:
Poriunea supravaginal, care este aproape cilindric se gsete cuprins n esutul
conjunctiv pelvisubperitoneal. Are raporturi:
Faa anterioar: cu vezica, prin intermediul unei lame de esut conjunctiv.
Faa posterioar este acoperit de peritoneul excavaiei recto-uterine, prin
intermediul cruia vine n raport cu ampula rectal
Marginile laterale au raporturi extrem de importante cu uterul i cu artera
uterin. Ambele organe coboar de pe peretele lateral al excavaiei pelvine
(fosa ovarian) i ptrund n baza ligamentului larg. Aici se ncrucieaz lateral
de col. De pe perete, artera ia o direcie transversal prin baza ligamentului
larg, n drumul ei spre col. Ureterul merge n jos, nainte i medial, trece pe
sub artera uterin i se aplic pe domul vaginal i ajunge la vezic
Poriunea vaginal, care are form tronconic. Vrful este perforat de ostiul uterin
care conduce n cavitatea uterin. Proemin n interiorul vaginul. Prin inseria acesteia pe
col se formeaz o bolt circular, fornixul vaginului sau domul vaginal
Palparea bimanual este mijlocul cel mai frecvent i care ne furnizeaz cele mai
preioase date nu numai asupr uterului, ci i a anexelor. Pacienta este aeat n decubit
dorsal pe masa ginecologic. Mna stng deprin peretele abdominal la 3-4 limi de deget
deasupra simfizei i repereaz fundul uterului. n acelai timp, indexul i mediusul minii
170
drepte introduse prin vagin ating i exploreaz colul. Cutnd s apropiem degetele celor 2
mini, uterul i anexele sunt prinse ntre ele i n felul acesta se pot obine multiple date
asupra lor. Datorit consistenei sale ferme, un uter cu mobilitate normal, nefixat prin
adrene, tinde s scape dintre degete ca un smbure de cirea.
27. Uterul structura microscopica, vascularizatie, limfatice,

inervatie
Peretele uterului este format din 3 tunici: seroas, muscular i mucoas.
Tunica seroas sau perimetrul este format de foia peritoneal care mbrac
uterul.
Tunica muscular sau miometrul este stratul cel mai bine reprezentat. Este format
din mnunchiuri de fibre musculare netede separate, dar n acelai timp solidarizate ntre
ele prin esut conjunctiv. Fibrele musculae reprezint circa 30% din structura corpului.
Istmul i colul posed mult mai puine elemente musculare.
Miometrul are o dispoziie foarte complex. Fibrele musculare netede se grupeaz n
fascicule cu direcie spiralat, care se ncrucieaz ntre ele urcnd spre fundul uterului i
dau aspectul unei reele plexiforme.
Se consider c miometrul este format din 3 straturi: stratul extern (conine fibre
longitudinale i circulare), stratul mijlociu (constituit din fibre anastomozate i se numete
stratul plexiform) i stratul intern ( constituit din fibre longitudinale circulare).
Tunica mucoas sau endometrul ader strns la miometru fr interpunerea unei
submucoase. Este reprezentat de un epiteliu simplu cubo-prismatic, cu celule ciliate i
numeroase glande uterine de tip tubular simplu, situate n lamina propria.
Endometru este ncreit, gros i rezistent.
Vascularizaie
Artera uterin este groas i descrie numeroase flexuoziti, mai ales n poriunea sa
terminal, juxtauterin.
Are orginea din artera iliac intern, de obicei printr-un trunchi comun cu artera
ombilical, la nivelul fosei ovariene. De aici coboar pe peretele pelvin pn la nivelul
ligamentului larg i ptrunde n aceast formaiune peritoneal. Strbate transversal baza
ligamentului larg ndreptndu-se spre colul uterin iar la 1,5-2 cm de acesta se nconvoaie n
sus descriind un arc. Urc apoi de-a lungul marginii laterale a corpului uterin nsoite de
venele uterine, pn la nivelul unghiului uterului unde se mparte n 2 ramuri terminale.
n traiectul sau artera uterin emite numeroase ramuri colaterale. Din poriunea
transversal se desprind ramuri peritoneale, ureterale, vezicale precum i artera vaginal.
Aceasta din urm este o ramur important i se distribuie la col, poriunea superioar a
vaginului i vezica urinar.
n afara ramurilor precedente artera uterin emite numeroase ramuri destinate
colului i corpului uterin. Toate au un traiect flexuos, ceea ce le permite s se adapteze la
creterea n volum a uterului gravid.
Ramurile corpului, imediat dup ce nasc din artera uterin, se divid ntr-un ram
anterior i altul posterior, care merge fiecare pe faa corespunztoare a uterului. Ele sunt
paralele iar calibrul lor diminu pe msur ce se apropie de linia median. Aceast zon este
puin vascularizat i prin aceasta ofer condiii favorabile pentru incizia i deschiderea
uterului. Ramificaiile lor ptrund ca un tirbuon n miometru (ramuri helicine) i se
171
anastomozeaza ntre ele la nivelul stratului plexiform, formnd un bogat plex arterial din
care se distribuie vase pentru toate tunicile uterului.
Artera ovarian are originea pe faa anterolateral a aortei abdominale sub originea
arterelor renale. Particip la vascularizaia uterului prin anastomozele tubo-ovariene.
Sngele venos al uterului se colecteaz n sinusurile uterine din stratul plexiform al
uterului. De la acest nivel pleac vene care vor forma plexul venos uterin care comunic larg
cu plexurile venoase vezical i vaginal. Din plexul uterin sngele venos este drenat astfel:
Din poriunea superioar sngele este drenat prin venele ovariene
Din poriunea inferioar, prin venele uterine ctre vena iliac intern
O mic parte din sngele venos este colectat i de vena ligamentului rotund
care se deschide n vena epigastric inferioar.
Limfa de la uter urmeaz un curent principal si 2 curente accesorii.
Curentul principal trece prin parametru i ajunge la nodurile limfatice iliace, n
special cele de la bifurcaia iliacei comune.
Tot pe calea limfaticelor din parametre, o infecie a uterului se poate complica cu un
flegmon al bazei ligamentului larg.
Un curent accesoriu urmeaz planeul pelvian spre a ajunge la nodurile sacrate i
lombare. Alt curent accesoriu trece prin marginea superioar a ligamentului larg i urc spre
nodurile lombare.
Inervaia parasimpatic provine din nucleul parasimpatic pelvin ( de la nivelul S2-S4).
Inervaia simpatic este asigurat n principal pe calea plexului utero-vaginal ce
provine din plexul hipogastric inferior, i n mai mic msur din plexul ovarian care provine
din plexul aortico-abdominal.
28. Uterul situaie,pozitie normala, mijloace de sustinere i

suspenie
Uterul se gsete situat n centrul cavitii pelvine: napoia vezicii urinare, naintea
rectului, deasupra vaginului. Fundul se afl sub planul strmtorii superioare a pelvisului, pe
care nu o depete dect n sarcin sau n unele procese tumorale. Corpul uterin este
acoperit de peritoneu, care de pe marginile lui laterale se continu cu ligamentele largi.
Direcia uterului variaz n raport cu poziia pe care o are femeia i cu starea de
plenitudine sau de vacuitate a organelor cavitare din jur (vezic, rect, sigm, anse
intestinale).
Direcia uterului, dup evacuarea vezicii urinare i a rectului, poate fi descris lund 3
elemente de referin: raportul dintre corpul i colul uterin, raportul dintre uter i vagin,
raportul dintre uter i excavaia pelvin.
Raportul dintre corpul i colul uterului. n mod obinuit axele longitudinale ale
acestor dou poriuni nu sunt situate n linie dreapt. Ele formeaz un unghi cu vrful la
nivelul istmului numit unghiul de flexiune. n cazurile normale unghiul este deschis nainte
spre simfiza pubian i msoar aproximativ 140-1700 (se spune ca uterul se afl n
anteflexiune).
Raportul dintre colul uterin i vagin. Axele lor longitudinale formeaz ntre ele
unghiul de versiune. Acest unghi este deschis n mod normal nainte i msoar aproximativ
90-1100 (uterul este n anteversiune).
172
Deci, n mod normal, uterul se gsete n anteflexiune i anteversiune. Datorit

acestei duble antecurburi, el ia o direcie aproape orizontal i se gsete napoia simfizei
pubiene, sub planul strmtorii superioare a pelvisului.
Raporturl dintre uter i excavaia pelvin. Axul uterului, nclinat de sus n jos i
dinainte napoi, corespunde cu axul excavaiei, care este curb, cu concavitatea orientat
anterior. Uterul i vaginul descriu mpreun o curbur, care n linie general corespunde
axului excavaiei. n acest ax se descinde ftul n decursul naterii.
Variante fiziologice ale acestei dispoziii a uterului se datoreaz strii de plenitudine
a organelor din jur.
Variante patologice putem ntlni n procese inflamatorii sau proliferative de
vecintate i n poziii congenitalte cum ar fi: lateroflexia, retroflexia sau poziia
intermediar.
Mijloace de susinere i suspendie.
Mijloacele de suspensie sunt reprezentate de: peritoneul cu ligamentele largi i
ligamentele rotunde.
Peritoneul acoper cea mai mare parte a uterului. Plecat de pe faa posterioar a
vezicii, acesta se reflect la nivelul istmului pe faa anterioar a corpului uterin, formnd
excavaia vezico-uterin. n continuare peritoneul nvelete fundul uterului, faa intestinal
a corpului, faa posterioar a poriunii supravaginale a colului i coboar pe peretele
posterior al vaginului. La acest nivel se reflect din nou i trece pe faa anterioar a ampulei
rectale, formnd excavaia recto-uterin sau fundul de sac Douglas.
Ligamentele largi sunt 2 cute peritoneale de form patrulater, ntinse ntre
marginile uterului i pereii laterali ai excavaiei pelvine. Fiecare ligament larg este format
din 2 foie peritoneale, una anterioar, alta posterioar, care continu fiecare peritoneul
feei corespunzoare a uterului.
Cele dou foie se continu una cu cealalt la marginea superioar a ligamentului
larg. n aceast margine se gsete tuba uterin. n partea inferioar cele dou foie diverg:
foia anterioar trece pe vezic i pe peretele anterior al pelvisului, formnd excavaia
vezicouterin, iar foia posterioar coboar mai jos, pn pe vagin, apoi se reflect pe
ampula rectal i pe peretele pelvin posterior, formnd excavaia rectouterin.
Ligamentul rotund este un cordon conjuctivo-muscular pereche care pleac de la
unghiul tubar al uterului, strbate ligamentul larg, ncrucieaz vasele iliace externe i
ptrunde n canalul inghinal. Parcurge apoi acest canal, iese din el prin orificiul subcutanat i
se termin n esutul grsos al muntelui pubelui i al labiilor mari. n acest lung traiect, el
descrie o curb cu concavitatea medial.
Ligamentul rotund este format dintr-un ax conjuctivo-elastic, care este nconjurat de
numeroase fibre musculare (netede i striate). Cele netede provind din miometru iar cele
striate din muchii oblic intern i transvers.
Mijloacele de susinere.
Sunt reprezentate prin aderenele la organele nvecinate, prin lamele sacro-recto-
genito-pubiene i conexiunile cu perineul.
Aderenele la vezic i la rect. Poriunea supravaginal a colului i istmului uterin
ader la vezica urinar printr-o ptur de esut conjuctiv pelvisubperitoneal, situat sub
fundul de sac vezico-uterin. Aderena la rect se realieaz prin mijlocirea lamelor sacro-recto-
genito-pubiene.
173
Aderenele la lamele sacrorectogenitopubiene.

Aceste lame sunt condensri ale esutului conjuctiv pelvisubperitoneal, cu direcie
sagital de la sacru pn la oasele pubiene. Aceste lame ader la rect, la poriunea cervico-
istmic a uterului, la fornixul vaginal i la baza vezicii urinare. Din aceste lame se
individualizeaz:
- Ligamentele utero-sacrate (retinaculele posterioare) care leag poriunea
cervico-istimic a uterului de rect i mai ales de sacru
- Ligamentele pubo-uterine (retinaculele anterioare) se ntind de la poriunea
cervico-istmic a uterului i baza vezicii urinare la oasele pubiene.
- Ligamentele cardinale (retinaculele laterale) ancoreaz colul uterin i formixul
vaginal de pereii laterali ai pelvisului.
Perineul reprezint cel mai important mijloc de susinere al uterului. Transmiterea
forelor de presiune de la uter asupra perineului se face indirect, prin intermediul vaginului.
29. Ligamentele late ale uterului- topografie, continut

Ligamentele largi sunt 2 cute peritoneale de form patrulater, ntinse ntre
marginile uterului i pereii laterali ai excavaiei pelvine. Fiecare ligament larg este format
din 2 foie peritoneale, una anterioar, alta posterioar, care continu fiecare peritoneul
feei corespunzoare a uterului.
Cele dou foie se continu una cu cealalt la marginea superioar a ligamentului
larg. n aceast margine se gsete tuba uterin. n partea inferioar cele dou foie diverg:
foia anterioar trece pe vezic i pe peretele anterior al pelvisului, formnd excavaia
vezicouterin, iar foia posterioar coboar mai jos, pn pe vagin, apoi se reflect pe
ampula rectal i pe peretele pelvin posterior, formnd excavaia rectouterin.
Direcia ligamentelor largi urmeaz direcia uterului, fiind ca i acesta nclinate oblic
de sus n jos i dinainte napoi. Amndou ligamentele mpreun cu uterul, formeaz o
despritoare transversal, care mparte cavitatea pelvin ntr-un cavum preuterin, anterior,
i altul retrouterin, posterior.
Ligamentului larg i se descriu 2 poriuni, o poriune superioar, subire, flaccid i o
poriune inferioar mai groas.
n poriunea superioar cele 2 foie ale ligamentului larg, dup ce au nvelit tuba
uterin, se alipesc dedesuptul acesteia constituind mezosalpingele, o formaiune
triunghiular (i se mai spune i aripioara superioar a ligamentului larg). ntre lamele
mezosalpingelui se gsete o ptur foarte subire de esut conjunctiv lax n cale cltoresc
vasele tubei.
Poriunea lateral, liber a mezosalpingelui, are mpreun cu infundibulul tubar o
mare mobilitate. Ambele formiuni cad de obicei n cavumul retrouterin acoperind ovarul.
Foia posterioar a mezosalpingelui se continu cu mezovariul sau aripioara posterioar a
ligamentului larg. Aceast aripioar conine vasele i nervii destinai ovarului.
n partea inferioar ligamentul larg este mai gros. Grosimea lui crete pe msur ce
se apropie de fundul pelvisului, datorit faptului c cele dou foie se ndeprteaz una de
cealalt cuprinznd ntre ele o mas abundent de esut conjuctiv celulo-grsos i
numeroase fibre musculare netede.
Ligamentul larg prezint o form patrulater cu 2 fee i 4 margini.
Faa anterioar vine n raport cu vezica urinar i ansele intestinale. Foia
peritoneal corespunztoare aceste fee este ridicat de ligamentul rotund al
uterului i va determina aripioara anterioar a ligamentului larg.
174
Faa posterioar vine n raport cu rectul, ansele intestinale i cu infundibulul

tubei uterine. Pe foia posterioar a ligamentului larg se prinde marginea
anterioar a ovarului prin intermediul mezovarului.
Marginea medial corespunde mozometrului
Marginea lateral se inser pe peretele lateral al excavaiei pelvine iar prin
aceast margine ptrund ligamentul suspensor al ovarului, mpreun cu vasele
ovariene, precum i ligamentul rotund al uterului.
Marginea superioar este ocupat de tuba uterin i de aceea poart denumirea
de mezosalpinge.
Marginea inferioar corespunde bazei ligamentului larg.
30. Vagina situaie, raporturi, vascularizatie, inervatie. Tuseul

vaginal. Uretra feminina.Sondajul uretral
Vaginul este un conduct musculo-conjuctiv, median i nepereche. Prin extremitatea
superioar se inser pe colul uterin iar prin extremitatea inferioar se deschide n vulv.
Vaginul este situat n partea inferioar a excavaiei pelvine, n planul median. n
traiectul su vaginul strbate hiatul urogenital al diafragmei pelvine, care l mparte n dou
poriuni:
Poriunea pelvin, care constituie cea mai mare parte a organului i se afl
deasupra diafragmei
Poriunea perineal, mult mai scurt, situat dedesubtul diafragmei, este bine
ancorat n perineul anterior prin aderenele sale la muchiul transvers profund
i la fascia perineal mijlocie.
n poriunea sa pelvin, vaginul este situat n loja vaginal. Aceasta este
delimitat: anterior de vezic i uretr, posterior de rect, lateral de ridictorii
anali, inferior e nchis prin aderena vaginului la perineu iar superior se continu
cu loja uterin i cu baza ligamentelor largi.
Raporturi
Poriunea pelvin prezint 4 perei (anterior, posterior si 2 laterali) i 2
extremiti (superioar i inferioar).
o Peretele anterior are raport n poriunea superioar cu vezica urnar, iar
n poriunea inferioar corespunde uretrei. Separaia dintre cele 2
poriuni este indicat de vrful triunghiului vaginal Pawlick.
n segmentul vezical, corespunde n cea mai mare parte trigonului
vaginal. Are raport cu fundul vezicii urinare corespunztor
trigonului vezical. Cele dou trigoane vezical i vaginal sunt
separate prin septul vezicovaginal.
Segmentul uretral are raport strns cu uretra feminin de care
este desprit prin septul uretro-vaginal.
o Peretele posterior prezint i el 2 segmente: peritoneal i rectal
Segmentul peritoneal corespounde fornixului vaginal i
delimiteaz anterior fundul de sac Douglas prin intermediul cruia
prezint raport cu ampula rectal.
Segmentul rectal este desprit prin septul rectovaginal de faa
anterioar a ampulei rectale.
175
o Peretele lateral are raport cu muchiul ridictor anal, spaiul dintre acesta
i vagin fiind ocupat de esut conjuctiv adipos subperitoneal, tranzitat de
lamele sacro-recto-genito-pubiene, parangiile hipograstice i plexurile
hipogastrice inferioare.
Poriunea perineal reprezint ptrimea inferioar a vaginului i este situat sub
hiatusul urogenital, pe care il traverseaz mpreun cu uretra i este aderent
postero-lateral la fibrele muchiului transvers profund al perineului.
o Anterior, vine n raport cu uretra
o Posterior, vine n raport cu canalul anal de care este separat prin
triunghiul recto-vaginal. Acest triunghi are vrful n sus, spre planeul
pelvin i baza n jos, la tegumente.
Extremitatea superioar se inser pe colul uterin dup o linie obliga de sus n jos
i dinapoi nainte, astfel nct peretele posterior urc mai sus pe col dect cel
anterior. Inseria determin apariia unui an circular numit fornix vaginal
mprit n 4 funduri de sac:
o Posterior: acoperit de fundul de sac Douglas
o Anterior: ce vine n raport cu ureterul, care trece peste fundul de sac
anterior pentru a ajunge n septul vezico-vaginal i de aici n vezica
urinar.
o Laterale: care corespund parametrelor i au raport cu vasele uterine,
vasele vaginale i cu plexurile hipogastrice inferioare.
Vascularizaie
Vascularizaia arterial este asigurat de 3 grupuri de ramuri vaginale simetrice:
Ramuri vaginale superioare desprinse din artera cervicovaginal
Ramuri vaginale mijlocii desprinse din artera vezical inferioar (ramur din
artera iliac intern)
Ramuri vaginale inferioare desprinse din artera rectal mijlocie (ramur din
artera iliac intern ce vascularizeaz ampula rectal i d ramuri vaginale).
Partea inferioar a vaginului primete ramuri i din artera ruinoas intern,
destinate muchilor diafragmei urogenitale i bulbilor vestibulari.
Vascularizaia venoas ii are originea ntr-o reea mucoas i o reea muscular, cele
dou reele formnd apoi, lateral de vagin, plexurile venoase vaginale, care comunic larg cu
plexurile uterin, vezical i rectal i dreneaz n venea iliac intern.
Inervaia vaginului este asigurat de ramuri din plexul uterovaginal (eferen a
plexului mixt simpato-parasimpatic hipogastric inferior). n treimea inferioar a vaginului vin
fibre somatosenzitive din nervul ruinos.
Tueul vaginal reprezint manevra prin care se examineaz cu dou degete (indexul
i mediusul, policele gsindu-se n abducie, iaru auricularul i inelarul in flexie) vaginul, colul
uterin i fundurile de sac vaginale. Asociat cu palparea abdominal permite examinarea
uterului i a anexelor.
Prin tueu vaginal se poate depista o poziie anormal a uterului, o cretere n
dimensiune a acestuia, prezena unei mase tumorale la nivelul uterului, ovarului sau
salpingelui.
Examenul ncepe prin ndeprtarea labiilor, iar pacienta este rugat s exercite
presiune abdominal, manevr ce poate evidenia prezena unui cistocel, cistouretrocel,
rectocel sau cistorectocel.
176
Tueul vaginal se poate realiza unimanual sau bimanual (asociere cu palparea

abdominal). Se palpeaz cervixul, notndu-se poziia sa, forma, consistena i
neregularitile de pe suprafaa sa. Cervixul normal are o oarecare mobilitate.
Durerea la mobilizarea colului uterin asociat cu mpstare anexial poate sugera o
inflamaie local pelvin.
Examenul bimanual presupune ca una din minile examinatorului s exercite
presiune la nivelul peretelui abdominal, ncercndu-se prinderea ntre degete a uterului.
Pentru a putea palpa i ovarele, acestea sunt mpinse de mna abdominal ctre cea
pelvin.
Uretra feminin este scurt i consituie calea final a aparatului urinar, prin care
urina este eliminat la exterior.
ncepe la nivelul orificiului uretral al vezicii, strbate diafragma urogeniatl i se
termin, prin meatul urinar extern, la nivelul vestibulului vaginei.
Uretra are un traiect oblic de sus n jos i dinspre posterior spre anterior iar
topografic prezint o poriune pelvin i una perineal.
Are lumen fusiform, este uor distensibil (se preteaz bine cateterismului), avnd
un perete elastic.
Mucoasa prezint pliuri longitudinale. Unul dintre acestea, aflat pe peretele
posterior, se numete creast uretral.
Ca i la brbat, la femeie exist lacune uretrale i orificiile glandelor uretrale. (VEZI
SUBIECTUL III 13)
31. Artera uterina-origine, traseu, raporturi, ramuri

Artera uterin este groas i descrie numeroase flexuoziti, mai ales n poriunea sa
terminal, juxtauterin.
Are orginea din artera ilieac intern, de obicei printr-un trunchi comun cu artera
ombilical, la nivelul fosei ovariene. De aici coboar pe peretele pelvin pn la nivelul
ligamentului larg i ptrunde n aceast formaiune peritoneal. Strbate transversal baza
ligamentului larg ndreptndu-se spre colul uterin iar la 1,5-2 cm de acesta se nconvoaie n
sus descriind un arc. Urc apoi de-a lungul marginii laterale a corpului uterin nsoite de
venele uterine, pn la nivelul unghiului uterului unde se mparte n 2 ramuri terminale.
n traiectul sau artera uterin emite numeroase ramuri colaterale. Din poriunea
transversal se desprind ramuri peritoneale, ureterale, vezicale precum i artera vaginal.
Aceasta din urm este o ramur important i se distribuie la col, poriunea superioar a
vaginului i vezica urinar.
n afara ramurilor precedente artera uterin emite numeroase ramuri destinate
colului i corpului uterin. Toate au un traiect flexuos, ceea ce le permite s se adapteze la
creterea n volum a uterului gravid.
Ramurile corpului, imediat dup ce nasc din artera uterin, se divid ntr-un ram
anterior i altul posterior, care merge fiecare pe faa corespunztoare a uterului. Ele sunt
paralele iar calibrul lor diminu pe msur ce se apropie de linia median. Aceast zon este
puin vascularizat i prin aceasta ofer condiii favorabile pentru incizia i deschiderea
uterului. Ramificaiile lor ptrund ca un tirbuon n miometru (ramuri helicine) i se
anostomozeaza ntre ele la nivelul stratului plexiform, formnd un bogat plex arterial din
care se distribuie vase pentru toate tunicile uterului.
177
Ramurile terminale sunt dou:

Ramura ovarian erpuiete prin mezovar i se anastomozeaz cu ramura
similar a arterei ovariene formnd arcada paraovarian. Are un traiect lateral n
lungul ligamentului utero-ovarian pn n hilul ovaruilui, de pe marginea
anterioar a acestuia. Din arcada paraovarian se desprind 10-15 ramuri helicine,
care traverseaz medulara, pn la limita dintre aceasta i cortical, unde se
anastomozeaza ntre ele formnd o arcad din care deriv ramuri radiare care
ptrund n cortical.
Ramura tubar merge n mezosalpinge dedesubtul tubei i mpreun cu ramura
omonim a arterei ovariene formeaz arcada subtubar. Se desprinde naintea
cornului uterin i are traiect lateral, anterior de ligamentul utero-ovarian i sub
trompa uterin. Din arcul arterial subtubar se desprind numeroase ramuri
paralele ntre ele i perpedinculare pe arcada subtubar care trec pe feele
trompei uterine.
Ramuri colaterale:
Ramuri desprinse din segmentul transversal:
o Ramura ureteral care se desprinde la locul unde artera este ncruciat
de ureter
o Ramuri vezicale sau vezicovaginale care se desprind nainte de
ncruciarea cu ureterul
o Artera vaginal sau cervicovaginal care se desprinde n apropierea
segmentului supravaginal al colului uterin i are traict transversal ctre
acesta i fornixul vaginal.
Ramuri desprinde din segmentul vertical:
o Ramuri cervicale care vascularizeaz colul uterin i fornixul vaginal
o Ramuri uterine destinate corpului uterin
Traiectul arterei uterine de la origine i pn la cornul uterin poate fi mprit n 3
segmente:
Segment parietal (retroligamentar) care are un traiect oblic inferior i lateral
pe peretele pelvin
Segment transversal (subligamentar) care are un traiect transversal dinspre
lateral nspre medial, (n grosimea parametrului) n esutul celulo-adipos din
baza ligamentului larg
Segmentul vertical (intraligamentar) are un traiect ascendent pe marginea
lateral a corpului uterin, n mezometru.
Raporturi
Segmentul parietal se gsete pe faa pelvin sau medial a muchiului
obturator intern fiind acoperit de fascia pelvin parietal superioar. La acest
nivel medial de arter se gsete ureterul. Anterior de arter se gsesc
arterele ombilical i obturatorie, iar posterior venele uterine i vasele
vaginale. n continuare, artera are un traiect oblic, ctre anterior, inferior i
lateral participnd astfel la delimitarea inferioar a fosetei ovariene.
Segmentul transversal se gsete n baza ligamentului larg sau n esutul
celulo-adipos care formeaz parametrul. Artera se ndreapt dinspre peretele
lateral pelvin spre colul uterin, aflat n poziie median.
178
o Artera ncrucieaz anterior, dinspre lateral spre medial ureterul, n

traiectul su oblic descendent spre medial, ctre fundul vezicii
urinare.
o Artera se situeaz superolateral de fornixul vaginal
o Ultima parte a acestui segment descrie o curbur concav superior,
pentru ca apoi s se continue cu segmentul vertical
Segmentul vertical urc pe marginea lateral a corpului uterin (ntre foiele
ligamentului larg), de la nivelul istmului uterin pn la nivelul cornului uterin
unde se mparte n ramurile sale terminale. Pe toat aceast distan artera
are un traiect sinuos, ca o caracteristic de adaptare la condiiile modificate
de volum i vascularizaie ale uterului din timpul sarcinii.
32. Vulva-situaie, descriere, structura componentelor

Vulva reprezint totalitatea organelor genitale externe feminine: muntele pubisului,
formaiunile labiale, vestibulul vaginal i organele erectile.
Muntele pubisului se mai numete i muntele Venerei (Venus) i este o proeminen
rotunjit situat anterior de simfiza pubian i de oasele pubice. Se continu posterior cu
labiile mari i superior cu hipogastrul, de care e separat de un ant numit plica Venerei.
Structura muntelui pubian este reprezentat de piele i un bogat esut adipos.
Formaiunile labiale sunt dou perechi de plici tegumentare care delimiteaz
vestibulul vaginal.
Labiile mari corespund scrotului i se ntind de la muntele pubisului pn la
corpul perineului. ntre ele se delimiteaz fanta vulvar i sunt unite la
extremiti prin:
o Comisura anterioar
o Comisura posterioar situat la 2,5-3 cm de orificiul anal. naintea
comisurii posterioare se gsete frul labiilor iar anterior de fru se
gsete fosa vestibulului vaginal.
Labiile mari prezint:
- fa lateral n raport cu coapsa, este pigmentat i acoperit de pr
- fa medial care delimiteaz fanta vulvar, are raport cu labia mare
de partea opus i cu labia mic de aceei parte. E pigmentat i
acoperit de pr spre marginea liber
- o margine liber spre fanta vulvar
- o margine aderent care ader de ramura ischiopubian
- o extremitate anterioar si una posterioar
- de la exterior spre profunzime labiile mari prezint: tegument, dartos
labial, esut celular subcutanat i sac elastic.
Labiile mici sunt acoperite de labiile mari de care sunt separate prin anul
nimfolabial. Delimiteaz lateral vestibulul vaginal iar anterior se bifurc ntr-o
ramur anterioar care trece superior de clitoris pentru a se uni cu cea de parte
opus, formnd prepuul clitorisului i o ramur posterioar care trece inferior de
clitoris i se unete cu cea de parte opus formnd frul clitorisului.
Vestibulul vaginal este delimitat lateral de labiile mici, anterior de clitoris iar
posterior de frul labiilor.
o La nivelul vestibulului vaginal se deschid:
179
Orificiul extern al uretrei care este situat anterior de orificiul

vaginal i posterior de clitoris. Posterior de acesta se afl
tuberculul uretral iar lateral de el se deschid glandele parauretrale
Orificiul vaginal reprezint deschiderea la exterior a organelor
genitale interne
Glandele vestibulare mari (Bartholin) echivalente glandelor
bulbouretrale de la brbat, sunt situate n loja bulboclitoridian,
avnd raport medial cu mucoasa vestibulului i lateral cu bulbul
vestibular. Canalul lor excretor se deschide n anul
nimfohimenal, n treimea superioar a vestibulului.
Glandele vestibulare mici a cror secreie, mpreun cu cea a
glandelor sebacee i cu celulele epiteliale descuamate, formeaz
smegma.
Organele erectile
Clitorisul este organ median nepereche situat posterior de comisura labial
anterioar. El este alctuit din 2 rdcini, corp i gland.
Rdcinilie clitorisului se inser pe ramurile ischiopubiene, au traiect ascendent i se
unesc pe linia median inferior de simfiza pubian, formnd corpul clitorisului.
Corpul clitorisului, dup un scurt traiect, descrie genunghiul clitorisului i se
ndreapt spre inferior i posterior, terminndu-se prin glandul clitorisului.
Glandul clitorisului este acoperit de prepuiul clitorisului, ntre prepuiu i gland
existnd cavitatea prepuial. De pe faa posterioar a glandului pleac frul clitorisului.
Clitorisul este format din 2 copri cavernoi, separai ntre ei prin septul corpilor
cavernoi i nvelii n facia clitorisului. Glandul nu conine esut erectil, ci doar esut
conjuctiv acoperit de mucoas. Prepuiiul este format dintr-o lam cutanat n continuarea
labiilor mici i o lam mucoas care se reflect pe gland.
Bulbii vestibulari sunt dou formaiuni erectile situate de o parte i de alta a
vestibulului vaginal, n fosa bulboclitoridian a perineului.
Bulbii vestibulari sunt uniti anterior iar ntre ei i pereii vestibulului se afl glandele
vestibulare mari. Sunt omologi bulbului penisului, au structur erectil mai putin dezvoltat,
cu areole largi, cu perei subiri i muscular redus. Ei sunt acoperii de muchii
bulbospongioi.
33. Canalul inghinal delimitare, pereti

Canalul inghinal este un traiect musculo-onjunctiv care realizeaz trecerea ntre
cavitatea peritoneal i scrot la brbai i ntre cavitatea peritoneal i pubis la femei.
Este o zon slab a peretelui abdominal, format, la brbat, prin procesul de
descensus a gonadei, iar la femeie conine ligamentul rotund al uterului.
Prezint 4 perei i 2 orificii:
1. Peretele anterior este format din aponevroza muchiului oblic extern i
inseriile sale inferioare. Aponevroza se inser, dinspre lateral spre medial,
pe:
1) Buza extern a crestei iliace
2) Spina iliac antero-superioar
3) Ligamentul inghinal n poriunea lateral
4) Fascia lata i fascia iliac i mpreun cu fibrele din ligamentul inghinal
formeaz arcul iliopectineu care se inser pe eminena iliopectinee
180
5) Ligamentul inghinal n poriunea sa medial

6) Ligamentul pectineal
7) Tuberculul pubic i pe creasta pubisului i formeaz ligamentul reflex
Coolles sau stlpul posterior
8) Tuberculul pubic de aceei parte i formeaz stlpul lateral
9) Pubi i formeaz stlpul medial
2. Peretele superior care este format de marginea inferioar a muchiului
transvers abdominal i a muchiului oblic intern. Fibrele mediale din aceti
muchi formeaz tendonul conjugat care, dac este mai lung, particip i el la
formarea peretelui superior
3. Peretele inferior care este format de ligamentul inghinal i de ligamentul
lacunar Gimbernat
4. Peretele posterior care ete cel mai slab perete al canalului inghinal i este
format de fascia transversalis ntrit de o serie de tendoane i ligamente.
34. Canalul inghinal orificii, continut. Fosete inghinale

Orificiile canalului inghinal
1) Orificiul inghinal superficial: este situat supero-lateral de tuberculul pubic,
are form oval de 2,5/1,5 cm la brbat i de 2/1 cm la femeie. Este delimitat
astfel:
Supero-medial de stlpul medial
Infero-lateral de stlpul lateral
Medial, de tuberculul pubic
Postero-medial, orificiul este ntrit de stlpul posterior
2) Orificul inghinal profund: se gsete la distanei dintre spina iliac antero-
superioar i simfiza pubian. Are form circular i reprezint locul unde
fascia transversalis se continu cu fascia spermatic intern. Superior, este
delimitat de marginea inferioar a muchiului transvers abdominal, iar
inferio-medial de marginea lateral a ligamentului interfoveolar.
Coninutul canalului inghinal:
- La brbat: conine funiculul psermatic format din:
o Canalul deferent
o Artera deferenial, artera testicular i artera cremasteric
o Plexul venos pampiniform, venele esticular i epididimic
o Grupul venelor situate posterior de ductul deferent: venele
defereniale i venele cremasterice
o Ramura genital a nervului genitofemural
o Fibre nervoase simpatice i viscero-aferente
o Vasele limfatice
o Ligamentul peritoneo-vaginal situat posterior de artera testicular i
anterior de ductul deferent.
- La femeie:
o Ligamentul rotund al uterului
o Ramura genital a nervului genitofemural
o Vase limfatice
o Ramuri din artera epigastric inferioar
181
Fosete inghinale
Peritoneul parietal anterior, subombilical, este ridicat de 3 formaiuni:
Uraca, care este un rest embrionar al canalului alantoidian i se ntinde ntre
vrful vezicii urinare i ombilic
Ligamentele ombilicale mediale care se ntind ntre marginea lateral a vezicii
urinare i ombilic. Provin din arterele ombilicale care dup natere se
obtureaz.
Vasele epigastrice inferioare
Aceste elemente determin 5 plici ombilicale:
O plic ombilical median determinat de urac
2 plici ombilicale mediale determinate de ligamentele ombilicale
2 plici ombilicale laterale determinate de vasele epigastrice inferioare
ntre aceste plici se delimiteaz fosele inghinale:
1) Fosetele supravezicale- ntre plica ombilical median i cele mediale. La
nivelul lor se produc herniile inghinale oblic interne
2) Fosetele inghinale mediale- ntre plica ombilical medial i cea lateral. La
nivelul lor se produc herniile inghinale direct.
3) Fosetele inghinale laterale- situate lateral de plica ombilical lateral. La
nivelul lor se produc herniile inghinale oblic externe.
35. Pelvisul osos pelvimetrie interna i externa

Bazinul:
- este format din doua oase coxale:
sacru
cocis
- are forma de trunchi de con cu baza mare situata superior si baza mica inferior
- prezinta doua circumferinte (superioara si inferioara - ) si doua suprafete (exterioara
si interioara).
Circumferinta superioara (baza mare):
o este formata din: promontoriu si de baza sacrului, creasta iliaca, marginea
anterioara a coxalului si marginea superioara a simfizei pubiene.
o Diametrul bispinos (biiliac superior) uneste cele doua spine iliace antero-
superioare si este de 24 cm;
o Diametrul bicrest (transversal maxim) uneste cele doua puncte cele mai
indepartate ale crestei iliace si este de 28 cm.
Suprafata interna, prin linia terminala, separa bazinul intr-o parter superioara
(bazinul mare) si o parte inferioara (bazinul mic sau bazinul obstetrical).
Planul corespunzator liniilor terminale se numeste stramtoarea superioara a
bazinului.
La locul de iesire din bazinul mic se gaseste stramtoarea inferioara a bazinuui.
Procesul de masurare a diametrelor pelvisului osos se numeste pelvimetrie interna si

externa si are rolul de a stabili daca femeia gravida are un bazin normal ce ii permite o
nastere normala.
Pelvimetria interna se determina prin tuseul vagina, pelvimetria externa se masoara

cu ajutorul pelvimetrului (compas special).
182
Pelvimetria interna
1. Stramtoarea superioara a bazinului
Diametre antero-posterioare:
a) diametrul promonto-suprapubian sau conjugata anatomica - 11.5 cm;
b) diametrul promonto-retropubian sau conjugata vera 10.5 cm (se mai numeste si
capul util functie de el se stabileste daca se poate angaja capul fetal sau nu in
procesul nasterii; daca diametrul < 9 cm bazinul este distocic si se impune nasterea
prin cezariana); se deduce din diametrul promontosubpubian (care poate fi masurat
prin tuseu vaginal) si se scade 1,5 cm
c) diametrul promonto-subpubian sau conjugata diagonalis 12 cm.
Diametrele transverse:
- diametrul transvers mediu - se masoara la jumatatea distantei dintre promontoriu si

simfiza pubiana 13 cm:
o diametrul transver maxim diametrul cuprins intre prunctele cele mai
indepartate situate pe linia arcuata 13.5 cm.
Diametrele oblice
- diametrul oblic intre eminenta ileopectinee si articulatia sacroiliaca 12.5 cm
- diametrele stramtorii mijlocii pelvisului care corespunde planului ce trece prin
spinele ischiatice; la acest niel sa masoara:
o diametrul antero-posterior (intre corpul vertebral S4-S5 si marginea
subpubiana) 12 cm;
o diametrul transvers (intre spinele ischiadice) 11 cm.
2. Stramtoarea inferioara a bazinului: are forma romboidala, delimitata:

- anterior: simfiza pubiana
- posterior: varful coccisului
- lateral: ligamentul sacrospinos, ligamentul sacrotuberos si tuberozitatile
ischiadice
Diametrul antero-posterior: cuprins intre varful coccisului si marginea subpubiana
9 cm. La femeile gravide diametrul se mareste pana la 11.5 cm.
Diametrul transvers intre tuberozitatile ischiadice 12 cm
Diametrul oblic intre ligamentul sacrotuberos si jumatatea ramurii ischiopubiene
11 cm.
Planul stramtorii superioare formeaza cu planul orizontal un unghi de 60 grade, iar cel
al stramtorii inferioare formeaza cu acelasi plan un unghi de 10 grade. Axul pelvisului este linia
curva care uneste ambele stramtori si este paralele cu curba fetei anterioare a sacrului.
Pelvimetria externa
Diametrul antero-posterior sau conjugata externa (Baudeloque) intre procesul
spinos al vertebrei L5 si fata externa a simfizei pubiene 20 cm;
Diametrul bispinos intre spinele iliace antero-posterioare 24 cm;
Diametrul bicrest intre prunctele cele mai indepartate ale crestelor iliace 28 cm;
Diametrul bitrohanterian intre trohanterele mari femurale 32 cm;
Rombul lui Michaelis arie de pe suprafata posterioara a bazinului delimitate:
- superior de procesul spinos al vertebrei L5
183
- inferior de varful coccisului

- lateral de spinele iliace postero-superioare stanga si dreapta
a) diametrul vertical - 11 cm
b) diametrul orizontal 10 cm
Intersectia cu diametrul orizontal imparte diametrul vertical intr-un segment
superior de 4 cm si un segment inferior de 7 cm. Triunghiurile ce se formeaza trebie sa fie, in
mod normal, simetrice.
36. Perineul posterior. Definitie, descriere

Perineul posterior se mai numete i regiune anal i prezint urmtoarea
stratigrafie:
tegumentul: este mai gros la margini, unde se continu cu tegumentul
regiunilor vecine. Este mai subire n jururl orificiului anal iar la acest nivel
paniculul adipos este mai slab dezvoltat i n derm se prind fibre musculare
ale muchiului sfincter anal extern i ale muchiului ridictor anal. De
asemenea, paniculul adipos este mai dezvoltat n afara inelului anal i se
continu cu grsimea fosei ischiorectale
o formeaz pliuri radiare n jurul orifiului anal, iar la nivelul liniei
anocutanate se continu cu mucoasa rectului
o este acoperit de pr i prezint numeroase glande sudoripare i
sebacee
o pe linia median prezint un rafeu longitudinal (rafeul penian)
fascia superficial- se prezint sub form de travee conjunctive care
delimitea areole pline cu esut adipos
o prin paniculul adipos i fascia superficial trec ramurile anale i
perineale superficial ale nervului ruinos, ramurile perineale ale
nervului femurocutanat posterior i nervii anococcigieni
diafragma pelvin cuprins ntre cele 2 fascii ale sale, superioar i inferioar
Fosa ischiorectal are forma unei prisme triugnhiulare delimitat astfel:
o supero-medial: faa inferioar a diafragmei pelvine acoperit de fascia ei
inferioar
o lateral: faa medial a muchiului obturator intern, inferior de arcul
tendinos al ridictorului anal, acoperit de fascia lui
o inferior: fascia superficial, panicul adipos i tegumentul
o Fosa ischiorectal este ocupat de esut adipos denumit corpul adipos al
fosei ischiorectale i este traversat de:
mnunchiul vasculo-nervos ruinos intern (nervul ruinos, artera i
vena ruinoase interne). El se gsete aplicat pe peretele lateral al
fosei ischiorectale, imediat inferior de arcul tendinos al muchiului
ridictor anal, nvelit de o dedublare a fasciei uchiului obturator
intern, numit canalul ruinos
nervii i vasele rectale inferioare
Fosa ischiorectal prezint 2 prelungiri:
una anterioar, spre loja profund a perineului anterior, care se gsete
inferior de muchiul ridictor anal i superior de diafragma urogenital
184
una posterioar, prin care esutul adipos al fosei ischiorectale se continu cu

esutul adipos dintre muchiul fesier mare i muchii pelvitrohanterieni
La femeie, regiunea anal nu se deosebete de cea masculin dect prin faptul c
tegumentele nu sunt acoperite de pr, iar esutul adipos este mai abundent att la nivelul
paniculului adipos ct i n corpul adipos al fosei ischiorectale.
37. Muschiul ridicator anal

Muchiul ridictor anal este componenta principal a diafragmei pelvine. Este
alctuit dintr-un complex de 4 muchi, care se deosebesc ntre ei prin origine, inserie i
aciune.
1. Muchiul iliococcigian
Origine: arcul tendinos al muchiului ridictor anal (lateral i profund
de muchiul pubococcigian), pn pe faa medial a spinei ischiadice
Inserie: muchiul are o direcie ctre inferior, medial i posterior i se
inser pe ligamentul anococcogian i pe marginile laterale ale coccisul
Aciune: ridic diafragma pelvin
2. Muchiul pubococcigian
Origine: faa medial a ramurii inferioare a pubisului, superior i
lateral de marginea inferioar a simfizei i pe segmentul anterior al
arcului tendinos al ridictorului anal
Inserie: fibrele au direcie oblic inferior, medial i posterior i se
inser pe prile laterale ale ultimelor 2 vertebre coccigiene, pe
ligamentul anococcigian i pe ligamentul sacro-coccigian anterior
Aciune: ridic perineul posterior i comprim astfel canalul anal,
jucnd un rol de sfincter anal auxiliar
3. Muchiul puborectal
Origine: faa intern a unghiului pubisului, supero-medial de marginea
medial a muchiului pubococcigian. Cteva fibre pornesc de pe
ligamentul pubovezical
Inserie: fibrele sale acoper parial faa superioar a muchiului
pubococcigian i se inser pe peretele anterior i lateral al rectului.
- Fibrele superiore se altur fibrelor musculare longitudinale
ale rectului i se inser pe o membran fibroas situat ntre
rect i marginea medial a muchiului ridictor anal. Pe prile
laterale ale rectului aceast formaiune fibrotendinoas are
forma unor arcade cu concavitatea orientat medial, numite
arcuri tendinoase care se inser posterior pe ligamentul
anococcigian i anterior pe septul rectovezical( la brbat) sau
septul rectovaginal (la femei) i pe centrul tendinos al
perineului.
- Celelalte fibre coboar mpreun cu fibre din ptura
longitudinal a rectului prin grosimea peretelui canalului anal
pn la nivelul tegumentului perineal, unde se inser la nivelul
dermului (unele fibre strbat sfincterul anal extern, altele l
strbat pe cel intern i altele strbat spaiul dintre cele 2
sfinctere anale)
185
Aciune: n contracie bilateral, ridic canalul anal i anusul

4. Muchiul ridictor al prostatei (la brbat) sau muchiului pubovaginal (la
femei)
Origine: faa endopelvin a ramurii inferioare a pubisului, inferior i
medial de marginea medial a muchiului pubococcigian
Inserie: la brbat- pe fascia de pe faa lateral a prostatei, undele
fibre ajungnd pn n stratul musculo-conjunctiv al prostatei i se
mai inser pe centrul tendinos al perineului. La femeie- pe marginea
lateral a vaginei, n partea ei superioar, pe septul recto-vezical i pe
centrul tendinos al perineului.
Aciune: la brbat trage anterior i superior prostata iar la femeie, prin
contracie bilateral, este constrictor al vaginei
38. Perineul anterior la barbat. Definitie, descriere

Perineul anterior se mai numete i regiunea urogenital a perienului. Ea se continu
superior cu regiunea pubic , posterior cu regiunea anal, iar lateral cu trigonul femural
respectiv (drept sau stng) de care este desprit prin plicile genitofemurale.
Stratigrafie:
Tegumentul- este subire n partea anterioar, de unde se continu cu
tegumentul regiunii pubiene, a penisului i a scrotului, iar lateral se continu
cu tegumentul care acoper trigonul femural. n partea posterioar este mai
gros i aderent de fascia superificial a penisului
Paniculul adipos- este mai subire n partea anterioar a regiunii i se termin
infeiror n potcoav, n concavitatea creia intr rdcina penisului i scrotul
Fascia superficial a perineului este dubl:
o Lama superficial este bogat n esut adipos
o Lama profund se continu cu fascia profund a penisului i formeaz
nveliul fascial al muchilor superficiali ai perineului. Lama profund
se inser pe marginea inferioar a simfizei pubiene, pe marginile
inferioare ale ramurilor inferioare ale oaselor pubiene i pe ramurile
ischionale, pn la tuberozitile ischiadice.
Posterior de muchiul transvers superficial al perineului, ader
la marginea posterioar a fasciei inferioare a diafragmei
urogenitale, participnd cu aceasta la formarea centrului
tendinos
Pe linia median ader la rafeul pe care l formeaz, anterior
de centrul tendinos, muchii bulbospongioi
Paniculul adipos si fascia superficial sunt strbtute de ramuri arteriale superficiale
(provenite din arterele perineale i scrotale), de ramuri venoase superficiale (care dreneaz
sngele prin venele ruinoase n venele iliace interne) i de ramuri ale nervilor superficiali
(provenite din nervii perineali, scrotali i femurocutanat posterior).
Planul musculofascial superficial (spaiul perineal superficial) este cuprins
ntre lama profund a fasciei superficiale i fascia inferioar a diafragmei
urogenitale (membrana perineal). Acest spaiu este nchis posterior de
rdcina penisului, prin unirea celor 2 fascii, precum i la nivelul centrului
tendinos. Conine: rdcina penisului, muchii superficiali i formaiuni
vasculo-nervoase care l strbat
186
Planul musculafascial mijlociu este alctuit de muchii transveri profunzi ai

perineului (n partea posterioar a regiunii) i de muchiul sfincter uretral
(anterior de muchii transveri profunzi). Faa superficial a acestor muchi
este tapetat de fascia inferioar a diafragmei urogenitale.
Marginea anterioar a fasciei inferioare a diafragmei urogenitale formeaz
ligamentul transvers al perineului care se inser pe faa medial a ramurilor inferioare ale
oaselor pubiene, posterior de ligamentul arcuat al pubelui, cu care delimiteaz un orificiu
traversat de vena transvers profund a penisului. Ligamentul transvers al perineului
prezint orificii prin care trec arterele i nervii dorsali ai penisului.
Fascia inferioar a diafragmei urogenitale prezint la 2-3 cm inferior de simfiza
pubian, pe linia median, un orificiu prin care trece uretra membranoas. De-o parte i de
alta a acestui orificiu se gsesc orificiile pentru canalele excretoare ale glandelor
bulbouretrale. Ea este strbtut de vasele i nervii care ajung la bulbul penian (ramuri din
vasele ruinoase interne i din nervul ruinos).
Fascia superfical a diafragmei urogenitale tapeteaz faa superioar a muchilor din
planul profund i se continu cu fascia prostatic, lateral de orificul pe unde este strbtut
de uretr. Anterior, ea ajunge la ligamentul transvers al perineului iar posterior se unete,
napoia muchiului transvers al perineului, cu fascia inferioar a diafragmei urogenitale.
Spaiul profund al perineului este spaiul cuprins ntre cele 2 fascii, superioar
i inferioar ale diafragmei urogenitale. Conine uretra membranoas,
glandele bulbouretrale, nervii i arterele ce ajung la bulbul penian, precum i
muchii transvers profund i sfincter extern al uretrei.
Planul musculofascial profund este reprezentat de partea anterioar a
diafragmei pelvine, adic de originile pe pubis ale muchiului ridictor anal,
nvelit n fasciile diafragmei pelvine. ntre faa inferioar a diafragmei
pelvine i fascia superioar a diafragmei urogenitale, ajunge prelungirea
anterioar a fosei ischiorectale.
39. Perineul anterior la femeie. Definitie, descriere

Perineul anterior se mai numete i regiune urogenital. Limitele regiunii ca i
regiunile vecine corespund cu cele ale regiunii urogenitale masculine: se continu superior
cu regiunea pubic, posterior cu regiunea anal, iar lateral cu trigonul femural respectiv
(drept sau stng) de care este desprit prin plicile genitofemurale.
Deosebirea dintre perineul anterior feminin i cel masculin const n faptul c
diafragma urogenital feminin este traversat de uretr i posterior de ea de vagin, iar
bulbii vestibulari nconjoar de o parte i de alta orificiul vaginal. n partea anterioar se
suprapune vulva.
Stratigrafie:
paniculul adipos- la femeie este mai abundent i mpreun cu ramurile
superioare ale pubisului, care sunt mai proeminente, determin formarea
muntelui lui Venus
o n partea inferioar a regiunii pubiene se termin brusc la rdcina
clitorisului i se continu n prile laterale ale labiilor mari cu
paniculul adipos perineal
fascia superficial- o continu pe cea a abdomenului. Vestibulul vaginal o
mparte n 2 jumti care nvelesc de fiecare parte muchii trigonului
ischiobulbar
187
planul muscular superficial- este alctuit din muchii bulbospongioi,

ischiocavernoi i transveri superficiali ai perineului
spaiul superficial al perineului- conine rdcinile clitorisului, bulbii
vestibulari, triunghiurile ischiobulbare i musculatura planului superficial
planul musculofascial mijlociu- este alctuit din muchii transveri profunzi ai
perineului i muchiului sfincter extern al uretrei, acoperit superior de fascia
superioar a diafragmei urogenitale, iar inferior, de fascia inferioar a
diafragmei urogenitale
spaiul perineal profund- este strbutut de vagin i uretr, conine glandele
vestibulare mari, cu canalele lor de excreie i este traversat de vasele i
nervii lor, care ajung pe faa lor profund
planul musculofascial profund- este format de prile anterioare ale
muchilor ridictori anali
Inferior de muchiul ridictor anal i superior de diafragma urogenital, ptrunde
prelungirea anterioar a fosei ischiorectale.
40. Fosa ischiorectala situaie, descriere, raporturi, prelungiri.

Implicatii clinice
Fosa ischiorectal are forma unei prisme triugnhiulare delimitat astfel:
o supero-medial: faa inferioar a diafragmei pelvine acoperit de fascia ei
inferioar
o lateral: faa medial a muchiului obturator intern, inferior de arcul
tendinos al ridicatorului anal, acoperit de fascia lui
o inferior: fascia superficial, panicul adipos i tegumentul
Fosa ischiorectal este ocupat de esut adipos denumit corpul adipos al fosei
ischiorectale i este traversat de:
mnunchiul vasculo-nervos ruinos intern (nervul ruinos, artera i
vena ruinoase interne). El se gsete aplicat pe peretele lateral al
fosei ischiorectale, imediat inferior de arcul tendinos al muchiului
ridictor anal, nvelit de o dedublare a fasciei uchiului obturator
intern, numit canalul ruinos
nervii i vasele rectale inferioare
Fosa ischiorectal prezint 2 prelungiri:
una anterioar, spre loja profund a perineului anterior, care se gsete
inferior de muchiul ridictor anal i superior de diafragma urogenital
una posterioar, prin care esutul adipos al fosei ischiorectale se continu cu
esutul adipos dintre muchiul fesier mare i muchii pelvitrohanterieni.
188
BIBLIOGRAFIE
Curs Dr. Nanea
Embriologie medicala- Langman
Anatomia omului, splahnologia 2- Victor Papilian
Aparatul digestiv-lucrri practice- G. Lupu
Aparatul digestiv subdiafragmatic si splina- Florin Mihail Filipoiu
Aparatul urinar. Spatiul retroperitoneal- Florin Mihail Filipoiu
Aparatul genital- G. Lupu
Peretii trunchiului- Viorel Ranga
Tubul digestiv si glandele anexe- Viorel Ranga
Cursuri histologie semestrul II
189

Subiecte Rezolvate Anato Anul 2 Semestrul 1

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Subiecte Rezolvate Anato Anul 2 Semestrul 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SUBIECTE ANATOMIE ANUL

SEPTEMBER 10, 2017

38. Vena cava inferioara: limite, raporturi, afluenti................................................................................................................. 45

2. Intestinul anterior -limite, evolutie, derivate

3. Intestinul mijlociu limite, evolutie, derivate

4. Intestinul posterior limite, evolutie, derivate

Mezoul lui= radacina mezosigmoidului este ancorata de peretele posterior, fiind un

5. Dezvoltarea diafragmului malformatii

Coborarea diafragmului tine cont de dezvoltarea trunchiului. Astfel, peretele

2. Hernia esofagiana : se datoreaza unui esofag scurt in care stomacul e partial

3. Hernia retrosternala: nedezvoltarea anterioara a diafragmului in care

4. Eventratia congenitala a diafragmului: se datoreaza lipsei congenitale de

5. Paralizia muschiului diafragm: poate fi congenitala prin nedezvoltarea

6.Dezvoltarea esofagului si a stomacului -malformatii.

7.Formarea bursei omentale si a marelui epiplon

Omentul mare este prelungirea ligamentului gastro-colic parand ca are insertie pe

8. Dezvoltarea duodenului si a pancreasului malformatii

- Mezenterul comun cand DD isi pastreaza un mezou embrionar in continuarea

9. Dezvoltarea ficatului si cailor biliare - malformatii.

Venele viteline se gasesc de o parte si de alta a peretelui duodenal si vor suferi un

Anomalii de cai biliare

10. Hernia fiziologica malformatii

- Hernierea paraombilicala = laparoschizis cu cordon ombilical ok cu mentiunea ca se

11. Formarea colonului si rectului malformatii

Intre alantoida si intestinul terminal apare septul urorectal de natura mezanchimala.

12. Formarea cavitatilor seroase. Formarea si evolutia canalului

Cavitatea pericardica primitiva se formeaza din veziculele celomice cefalice de la

13. Caractere generale ale seroaselor. Implicatii clinice

14. Mezodermul intermediar. Pronefrosul

Ulterior, in luna a 4-a, involueaza, ramanand numai portiunea epigenitala participanta la

16. Metanefrosul si malformatii in dezvoltarea aparatului urinar

17. Ureterul bifid

17. Cloaca si evolutia sinusului urogenital

Concomitent cu septarea cloacei, se produce si divizarea sfincterului cloacal: partea

18. Stadiul indiferent in dezvoltarea cailor genitale

19. Dezvoltarea cailor genitale masculine si a prostatei

20. Dezvoltarea cailor genitale feminine malformatii

21. Stadiul indiferent in dezvoltarea gonadelor

22. Dezvoltarea testiculului.

23. Dezvoltarea ovarului.

24. Procesul de descensus al gonadelor- malformatii

25. Formarea organelor genitale externe -malformatii.

La nivelul varfului glandului o proliferare glandulara= placa glandulara patrunde in

26. Evolutia venelor viteline in dezvoltarea sistemului port

27. Formarea ligamentelor ficatului

28. Anastomoza porto cava esofagiana. Implicatii clinice

Este reprezentata de anastomoza sistuata la nivelul mucoasei portiunii superioae a

29. Anastomoze porto cave parietale. Vene porte accesorii.

In hipertensiunea portala, calibrul anastomozelor cu venele epigastrice creste dar

30. Anastomoza porto-cava rectala. Plexuri hemoroidale. Implicatii

31. Lanturile simpatice lombare si sacrale

Lantul simpatic paravertebral sacral

32. Spatiul retroperitoneal - delimitare, continut

33. Aorta abdominala - limite, raporturi, ramuri

Raporturile aortei sunt simple, fiind retroperitoneala, vine in raport cu organele

34. Arterele iliace comune si externe. Artera iliaca interna - limite,

Artera iliaca externa continua traseul iliacei comune de la bifurcatia sacro-iliaca

Vine in raport cu orificiul inghinal profund al canalului inghinal, facand o plica

35. Artera rusinoasa interna si nervul rusinos.

- Artera rectala inferioara, ce se distribuie portiunii anale a rectului si tegumentului

36. Plexul celiac si plexul aortic. Implicatii clinice

- Artera mezenterica superioara

37. Plexul hipogastric. Implicatii clinice

Toate aceste fibre formeaza in regiunea termino-aortica nervul presacrat = plex