Poartă masca de protecție!

- în sălile în care se desfăşoară activităţi didactice;

- în spaţiile secretariatului și ale altor compartimente
funcţionale din cadrul universității;
- în timpul deplasării în universitate şi în timpul pauzelor
dintre activităţile didactice, atunci când te afli în interior;
- în timpul pauzelor, în aer liber, precum şi în spaţiile
aglomerate, atunci când nu este asigurată distanţa minimă
de 1 metru între persoane.

Poartă corect masca de protecţie! Acoperă nasul, gura şi

bărbia!

Spală-te des pe mâini!

Tuşește sau strănută în pliul cotului sau într-un şerveţel!

Salută-i pe ceilalţi fără să dai mâna cu ei! Nu vă strângeţi în
braţe!

Păstrează distanţarea fizică și evită aglomeraţiile!
 EXPLORAREA ANALIZATORILOR

CONF.UNIV.DR.
CONF.UNIV.DR. ANCA DANA POPESCU
 Analizatorii = sisteme anatomo-funcţionale complexe
specializate în detectarea și aprecierea unor stimuli specifici din
mediul extern, care au rolul de a recepţiona, conduce şi integra
informațiile senzoriale

 contribuie la realizarea integrării organismului în mediu

 funcţiile lor sunt indisolubil legate de activitatea SNC
 după localizarea segmentului receptor :
- analizatori externi - vizual, acustic, cutanat, gustativ,
olfactiv
- analizatori interni - vestibular şi motor sau kinestezic
 funcţionarea normală a analizatorilor este condiţionată de
integritatea anatomică a tuturor componentelor
 structural - trei segmente
- segmentul periferic sau de recepție - structură speciali-
zată, care percepe și transformă o formă de energie în influx
nervos
- segmentul intermediar sau de conducere - reprezentat
de căi nervoase (nervi periferici și fascicule nervoase specifice
din S.N.C.) - conțin un număr variabil, minim, de neuroni
- segmentul central sau de integrare - reprezentat de arii
corticale senzitivo-senzoriale în care se realizează analiza și
sinteza informației primite și se elaborează senzațiile specifice
și conștiente

 pe traseul segmentului de conducere → căi colaterale - se

opresc în etajele inferioare ale S.N.C. și inițiază activitatea
reflexă legată de specificul funcțional al analizatorului
ANALIZATORUL
VIZUAL
 are rol în recepţia, conducerea şi analizarea undelor electro-
magnetice cu lungimea de undă cuprinsă între 323 şi 597 mµ
 asigură transformarea excitantului specific, lumina, în sen-
zaţii vizuale - proces în două etape : transformarea energiei
luminoase în energie chimică şi apoi transformarea acesteia
în energie nervoasă
 simțul văzului (+auditiv, kinestezic) - rol în orientarea conști-
entă în spațiu și în menținerea echilibrului
 furnizează peste 90% din informațiile legate de mediu
 are importanță în diferențierea luminozității, a formei și culo-
rilor obiectelor, și în menținerea tonusului cortical și a
atenției
1. Senzația de lumină sau simțul luminos
= facultatea retinei de a percepe cel mai slab stimul luminos
posibil, permiţând ochiului să aprecieze luminozitatea
obiectelor și să se adapteze la variații luminoase diferite
 senzaţia luminoasă apare în urma excitării celulelor senzo-
riale retiniene (celule cu conuri și cu bastonașe) de către un
stimul luminos care atinge valoarea prag → descompunerea
pigmentului vizual → crește pragul de excitabilitate al celu-
lelor vizuale (scade excitabilitatea) => adaptarea la lumină
(rapidă – în 1 - 6 minute)
 resintetizarea pigmentului vizual → scade pragul de excitabi-
litate al celulelor vizuale (crește excitabilitatea) => adaptarea
la întuneric (lentă – în 40 - 60 minute)
 proiectarea pe retină a unui stimul luminos puternic (peste
valoarea prag) → senzație dureroasă (tip orbire) = ebulisare
(descompunere bruscă a unei cantități mari de pigment
vizual)
=> senzaţia luminoasă este eficace între două limite, pragul
minimal (sau pragul luminos absolut) şi pragul de ebulisare
 pentru perceperea stimulilor luminoși – necesar un timp
minim de acțiune asupra retinei de 0,05 sec
 pentru perceperea separată a doi stimuli luminoși – trebuie
să treacă cel putin 1/15 - 1/20 sec, altfel se percepe un stimul
continuu (pe acest fenomen se bazează tehnica cinematogra-
fiei)

 senzația de lumină - se caracterizează prin 2 parametri speci-

fici
- pragul luminos absolut = cantitatea cea mai
mică de lumina care poate fi perceputa în obscu-
ritate – se determină cu adaptometre
- pragul luminos diferential = cea mai mică
diferență de luminozitate care permite distincția
între două suprafețe alăturate – se determină
prin metodele de explorare a câmpului vizual
 senzaţia de lumină depinde de starea de adaptare a ochiului
← acţiunea reflexă a muşchilor constrictori şi dilatatori ai
pupilei → reglarea diametrului pupilar în funcţie de intensita-
tea stimulului luminos
=> mioza (micşorarea diametrului pupilar)
=> midriaza (mărirea diametrului pupilar)

• Determinarea - aparate numite adaptometre (Goldman,

Hartinger) - permit notarea pragurilor de percepţie ale unei
excitaţii luminoase şi înregistrarea acestora → curba de adap-
tare care indică starea de sensibilitate a retinei
adaptometrul Goldman
 Tulburările simțului luminos
- hemeralopie (gr. hemera - zi, ops - vedere) = scăde-
rea sau pierderea vederii în condiții de iluminare redusă
(crepuscul)
- se numește și hesperanopie, cecitate
nocturnă sau orbul găinilor
→ privarea de posibilitatea orientării în
obscuritate, fără afectarea vederii în lumină puternică
- nictalopie (gr. nichta - noapte, ops - vedere) = se ma-
nifestă prin vedere mai bună în lumină slabă şi scăderea
vederii în lumină puternică
- însoţită de fotofobie şi de lipsa perceperii
culorilor
2. Senzația de formă sau simțul morfoscopic

= proprietatea retinei de a percepe și deosebi formele obiecte-

lor în spațiu

 fenomen complex bazat pe integrarea psihică a imaginilor pe

care obiectele din jurul nostru le formează pe retina sensibilă

 cuprinde două componente

- vederea centrală - exprimată prin măsurarea acuității
vizuale
- vederea periferică - exprimată prin măsurarea câmpului
vizual
 Acuitatea vizuală (A.V.)
= facultatea de discriminare a regiunii maculare a retinei,
proprietatea acestei zone de a distinge forma și dimensiunile
obiectelor în spațiu și de a deosebi detaliile acestora

 pentru recunoaşterea formei obiectelor sunt necesare două

condiții :
- minimum vizibil sau perceptibil - dimensiunea minimă
a imaginii pentru a putea fi văzută cu ochiul liber
= diametrul aparent al celui mai mic punct care poate
fi recunoscut pe un fond luminos uniform
- limita inferioară la care poate fi perceput un obiect
este imaginea care impresionează o singură celulă
cu con
- minimum separabil - distanța minimă dintre două puncte
pentru ca acestea să poată fi percepute distinct
- să aibă cel puţin dimensiunea unei celule cu con
 AV normală, egală cu unitatea - când sunt percepute separat
două puncte ce produc pe retină imagini sub un unghi de 1
minut arc de cerc și au intre ele o distanta de 1,4 mm (cores-
punde unei dimensiuni liniare de 4 microni la nivelul retinei,
care este aproximativ egală cu diametrul unui con retinian)
 A.V. este o măsură cantitativă a abilității de a identifica simbo-
luri negre pe un fond alb, la o anumită distanță standard,
variind dimensiunea simbolurilor
 Materiale necesare – optotipuri = tabele speciale ce conțin
înşiruiri de litere (optotip Monoyer), cifre, litere E (optotip
Snellen), semne (inele sau pătrate deschise - optotip Landolt)
sau desene de diferite dimensiuni
 imaginile optotipului sunt astfel concepute încât semnele cele
mai mici, de pe ultimul rând, să fie văzute de la distanța de 5 m
(de la care nu se mai face acomodare) sub un unghi vizual de 5
minute, grosimea semnelor corespunzând unei deschideri
angulare de 1 minut
 în dreptul fiecărui rând este înscrisă distanţa de la care trebuie
citit în mod normal rândul respectiv
 Principiul metodei - determinarea minimului separabil
- fiecare rând corespunde unei valori
de la 0,1 la 1 acuitate vizuală

 Tehnică de lucru
- examinarea se face la lumina zilei, separat pentru
fiecare ochi, cu subiectul plasat la o distanţă de 5
m de optotip
- se începe citirea cu literele sau simbolurile din
primul rând de jos
- examinarea corectă se face cu spatele la lumină
- se examinează întâi AV a ochiului cu vedere mai
scăzută, celălalt ochi fiind exclus printr-un oper-
cul semitransparent, care asigură o luminozitate
egală pentru ambii ochi
- AV este reprezentată de rândul la care subiectul
distinge corect toate semnele
 Calcul - pentru exprimarea AV se foloseşte formula :
AV = d / D
d - distanţa de la care persoana examinată citeşte optotipul,
distanţă care este constantă, de 5 m
D - distanţa de la care litera din rândul respectiv trebuie citită
de o persoană cu AV normală (ochi emetrop)
 AV de aproape este mai puțin standardizată – se execută cu
optotipuri pentru aproape sau proxoptipuri - alcătuite din
fragmente de texte cu caractere din ce în ce mai mici

 Interpretare
- AV normală = 1 (ochi emetrop) - citeşte fără greşeală
sau cu un procent de greşeli de maximum 20% literele
sau simbolurile situate pe rândul al zecelea
- dacă subiectul examinat nu vede nici unul din rândurile
indicate → apropiat de optotip, la început cu un metru,
apoi din ce în ce mai mult => numărătorul fracţiei după
care se calculează AV se modifică în mod corespunzător
(4/50 la 4 m, 3/50 la 3 m, 2/50 la 2 m, 1/50 la 1 m)
- la majoritatea persoanelor - în cazul în care AV este
identică la ambii ochi şi egală cu 1, se poate pune în evi-
dență faptul că unul dintre ochi are AV mai bună – ochi
conducător (important pentru activitatea sportivă, în
sporturi cum sunt tirul)
 Modificările AV - prin vicii de refracţie
- afecțiuni ce produc modificarea transpa-
renței mediilor oculare
- leziuni ale fundului de ochi (retină, nerv
optic)
 emetropie = starea normală a unui ochi realizată prin core-
larea armonioasă a lentilelor intraoculare astfel
ca razele de lumină să se proiecteze în zona
centrală a retinei, macula lutea
 ametropie = tulburare de vedere provocată de un viciu de
refracție la nivelul mediilor transparente ale
ochiului
- apar când razele de lumină care intră în ochi nu
sunt focalizate corespunzător pe retină
- reprezentate de miopie, hipermetropie și astig-
matism, la care se adaugă presbiopia
 Miopia = tulburare de refrac-
ție a globului ocular caracteri-
zată prin focalizarea imaginii
în fața retinei
- determinată de un
dezechilibru între puterea sis-
temului de lentile ocular și
lungimea axului anteroposte-
rior al globului ocular
- glob ocular cu ax antero-
posterior prea mare
- raza de curbură a cor-
neei prea mică

- se corectează cu lentile concave

 Hipermetropia = viciu de
refracție caracterizat printr-un
deficit de convergență care
determină formarea imagini-
lor în spatele retinei
- determinată
de asincronismul dintre pute-
rea de refracție a dioptrului
ocular și lungimea axului an-
teroposterior al globului ocu-
lar
- glob ocular cu ax antero-
posterior mai scurt

- se corectează cu lentile con-

vexe
 Astigmatismul = viciu de
refracție în care razele de
lumină se focalizează în mai
multe puncte
- puterea de
refracție a globului ocular nu
este aceeași pe toate meridia-
nele, iar imaginea unui
obiect, proiectată pe retină,
devine de forma eliptică
- determi-
nat, cel mai frecvent, de defi-
citul de sfericitate al suprafe-
ței anterioare a corneei →
razele paralele de lumină vor
suferi un proces inegal de
refracție

- poate fi congenital sau

dobândit
 Câmpul vizual (C.V.)
 corespunde porţiunii din spaţiu care se proiectează pe retina
sensibilă a unui ochi imobil
 necesar pentru - orientarea în spațiu
- aprecierea distanțelor
- aprecierea existenței și a morfologiei elemen-
telor mobile şi fixe din jur
 explorarea C.V. permite cercetarea sensibilităţii retinei, locali-
zarea topografică a leziunilor de căi optice, aprecierea sediului
şi întinderii alterărilor scoarţei cerebrale occipitale
 limite fiziologice - pentru lumina incoloră
temporal - 80°° - 90°°
nazal - 55°° - 60°° (limitat de piramida nazală)
inferior - 60°° - 80°° (limitat de arcada zigomatică)
superior - 45°° - 55°° (limitat de arcada sprâncenoasă)
- pentru lumina colorată - limite mai reduse
cu circa 10° pentru albastru, cu circa 20° pentru roşu şi cu
circa 30° pentru verde
 C.V. scade de la centru spre periferie
 CV monocular este în practică limitat
față de câmpul absolut (întreaga retină
sensibilă aptă de a răspunde la o excita-
ție luminoasă), el fiind limitat perigeric
de proeminențele regiunilor învecinate
ale ochiului
 CV binocular prezintă o zonă
centrală de aproximativ 60°în
care câmpurile vizuale se su-
prapun, iar temporal de fiecare
parte o zonă de aproximativ
30°în care vede numai ochiul
de partea respectivă
 curba care uneşte punctele
câmpului vizual = izopter
 în condiţii fiziologice - se
evidențiază o zonă lipsită de
percepţie vizuală = pata oarbă
a lui Mariotte (de partea tem-
porală a punctului de fixaţie,
între 12° - 18° pe diametrul
orizontal) ← proiecţia papilei
nervului optic = scotom
fiziologic
 Modificările CV - scotoame, îngustări de CV, hemianopsii
- scotom = defect de CV, zonă oarbă în care subiectul nu
percepe lumina și imaginea
- hemianopsie = lipsa unei jumătăți din CV la nivelul fie-
cărui ochi
 Materiale necesare - perimetru (Goldman, Maggiore,
Etienne, Forester) sau campimetru
- perimetrul - format dintr-un arc metalic în formă de
semicerc gradat, mobil în diferite meridiane
- cupolă hemisferică de material plastic cu
diametrul de 60 cm
- indiferent de tipul aparatului acesta este prevăzut cu un
suport pe care se sprijină bărbia şi cu un sabot explora-
tor (de culoare neagră) sau un spot luminos, cu posibili-
tatea de a schimba culorile în ambele cazuri

- campimetrul - tablă neagră, pătrată, cu latura de 2 m, pe

care examinatorul prezintă teste albe de
mărime variabilă
perimetrul clasic perimetrul Goldman
 Tehnică de lucru - mai multe metode subiective, bazate pe
semnalarea momentului în care subiectul examinat percepe un
obiect sau o sursă luminoasă care se apropie treptat de ochi

 Metoda digitală sau prin confruntare - metodă aproximativă

mativă, uşor şi rapid de efectuat, folosită în general la copiii
mici şi bolnavii imobilizaţi în poziţie clinostatică
- examinatorul este așezat în faţa subiectului la distanţă de
60 cm
- se apreciază CV pe rând la fiecare ochi, celălalt fiind aco-
perit (se acoperă ochiul drept al examinatorului şi ochiul
stâng al subiectului
- subiectul se uită direct în ochii examinatorului
- examinatorul mişcă încet degetul arătător al mâinii sale
stângi dinspre extremitatea stângă a ochiului spre cea
dreaptă, pe meridianul orizontal → subiectul semnalează
momentul în care percepe apariţia degetului - se repetă
operaţiunea şi pentru celelalte meridiane
- se procedează similar şi pentru celălalt ochi
 Interpretare - se consideră CV normal în cazul în care şi su-
subiectul şi examinatorul percep în mod similar apariţia degetului
 Metoda perimetrică - utilizează perimetrul → proiectarea su-
prafeței curbe a retinei tot pe o suprafaţă curbă
- subiectul examinat este aşezat cu bărbia sprijinită pe su-
portul aparatului, cu unul dintre ochi acoperit cu o lentilă
neagră
- ochiul examinat îşi centrează privirea pe punctul alb de pe
arcul metalic, acesta fiind punctul de fixaţie
- examinatorul se aşează în faţa perimetrului şi începe miș-
carea sabotului explorator
- examenul curent implică examinarea meridianelor orizon-
tal (0 - 180°), vertical (90º - 270°) şi oblic (45º - 225° şi
135º - 315°)
- subiectul semnalează momentul în care percepe apariţia
sabotului
 perimetria - două modalități :
- dinamică sau cinetică - ochiul explorat rămâne imobil
în punctul de fixaţie, iar sabotul sau spotul luminos ex-
plorator se mişcă pe arcul sau pe cupola aparatului, de
la periferie spre centru
- statică - testul rămâne imobil, dar se modifică intensi-
tatea sa luminoasă care explorează pragul de percepţie,
și merge de la infraliminar la liminar → se determină
pragul caracteristic al unui punct dat al CV, determinând
intensitatea luminoasă a stimulului prag
=> subiectul semnalează momentul în care vede testul,
căruia examinatorul îi măreşte progresiv intensitatea
luminoasă
=> utilizată în special pentru diagnosticarea scotoamelor
centrale şi paracentrale
 Interpretare - se apreciază limitele pentru culoarea albă şi
apoi şi pentru culorile cromatice (roşu, albastru, verde)
- îngustarea limitelor CV poate apare în mod
fiziologic după o stimulare luminoasă intensă şi de lungă du-
rată a retinei, prin epuizarea pigmenţilor celulelor receptoare
retiniene

 Metoda campimetrică - constă din studierea CV pe o supra-

suprafaţă plană
- metoda produce o deformaţie tangenţială (proiecţia unei
suprafeţe curbe pe o suprafaţă plană), pe care ecranele
plane o impun în mod special periferiei CV
- examinatorul prezintă, de la periferie către centru, suc-
cesiv, în diferite meridiane, teste albe de mărime varia-
bilă → se notează pe tablă momentul când subiectul,
plasat la 1 sau 2 m în faţa centrului tabloului, vede aceste
teste
 - se efectuează în lumină fotopică, mezopică sau scotopică,
după o prealabilă adaptare de 15 minute în camera
obscură

 Interpretare - are valoare în mod special pentru studiul por-

porțiunii centrale şi paracentrale a CV
- poate pune în evidenţă defectele vederii cen-
trale, cuprinse între 0° şi 30°
.
3. Senzația de culoare sau simțul cromatic
= facultatea retinei de a percepe diferitele radiaţii monocro-
matice ale spectrului vizibil, emise sau reflectate de obiectele
din jur (ROGVAIV – roȘu, orange, galben, verde, albastru,
indigo, violet)

 culorile se împart în :
- culori cromatice (spectrale)
- culori acromatice - alb = amestecul culorilor cro-
matice
- negru = absorbţia tuturor cu-
lorilor cromatice
- cenuşiu = amestecul de alb şi
negru
 obiectele sunt văzute colorate în măsura în care ele reflectă
mai mult anumite radiaţii monocromatice şi le absorb pe
celelalte
 stimulii colorați prezintă anumite caractere fizice
- tonalitate = lungimea de undă a stimulului colorat
- reprezintă culoarea respectivă
- fiecare tonalitate poate avea 15 tonuri
(nuante) diferite
- luminozitate = ușurința cu care un stimul este văzut
- este în raport de cantitatea de alb conți-
nută de un stimul colorat
- saturație = cantitatea de radiații cu aceeași lungime de
undă conținută de un stimul colorat

 la lumina zilei sensibilitatea retinei este maximă pentru culo-

rile galben şi verde, medie pentru culoarea albă şi minimă
pentru culorile extremităţilor spectrului vizibil (roşu, violet)

 în lumină crepusculară sensibilitatea maximă a retinei este

pentru culoarea albastră
 mecanismul de formare a senzației cromatice are la bază legile
amestecului culorilor :
- pentru orice culoare există o alta cu care ameste-
cată se obține senzația de alb - culori complemen-
tare (ex. rosu cu albastru-verzui, portocaliu cu
albastru, etc)
- dacă se amestecă două culori care se află mai
aproape una de alta decât culorile complementare
se obține o culoare de tonalitate situată între culo-
rile de amestec
- orice culoare din natură poate fi obținută prin ames
tecul a trei culori, variind cantitatea, luminozitatea
și saturația - culori fundamentale - roșu, verde și
albastru
 transmiterea spre scoarţă a mesajelor colorate se face împere-
cheat alb - negru, roşu - verde, galben - albastru
 Materiale necesare - lanterne colorate
- lânurile lui Holmgren
- tabele pseudo-izocromatice

- anomaloscop
 Tehnică de lucru - diferită în funcţie de metoda folosită
Metode de denumire - se cere subiectului să precizeze cu-
loarea pe care o percepe, de la distanță de 5 m de sursa de
culoare
- se execută cu lanterne colorate sau
prevăzute cu ecrane de diferite culori, luminate prin trans-
parenţă
Metode de confuzie - au putere selectivă mică
Lânurile lui Holmgren - jurubiţe de lână de culori,
tonalităţi şi intensităţi coloristice diferite
- subiectul primeşte un
eşantion din aceste lânuri şi trebuie să aleagă apoi
toate eşantioanele de aceeaşi tonalitate
 Tabele pseudo-izocromatice (Stilling, Ishihara,
Polack, Rabkin) - planşe reprezentând diferite
semne ale căror culori, ca şi culoarea fondului,
sunt situate pe aceeaşi linie de confuzie
- culori uşor de recunoscut pentru
persoanele cu simț cromatic normal, nu pot fi des-
cifrate de subiecţii cu anomalii de percepere a culo-
rilor
- folosite în special pentru condu-
cătorii auto sau în transporturi
 Planșa 1 - și cei cu vedere normală şi cei cu deficienţe ar
trebui să vadă numărul 12

Planşa 2 - cei cu vedere normală ar trebui să vadă numărul 8

- cei cu anomalie roşu-verde ar trebui să vadă 3

- daltoniştii nu văd nici un număr

Planşa 3 - cei cu vedere normală ar trebui să vadă numărul

29
- cei cu anomalie roşu-verde ar trebui să vadă 70

- daltoniştii nu pot vedea nici un număr

Planşa 4 - cei cu vedere normală ar trebui să vadă numărul
5
- cei cu anomalie roşu-verde ar trebui să vadă 2
- daltoniştii nu ar trebui să poată vedea nici un
număr

Planşa 5 - cei cu vedere normală ar trebui să vadă numărul

3
- cei cu anomalie roşu-verde ar trebui să vadă 5
- daltoniştii nu ar trebui să poată vedea nici un
număr

Planşa 6 - cei cu vedere normală ar trebui să vadă numărul

15
- cei cu anomalie roşu-verde ar trebui să vadă 17
- daltoniştii nu ar trebui să poată vedea nici un
număr
Planşa 7 - cei cu vedere normală ar trebui să vadă numărul
74
- cei cu anomalie roşu-verde ar trebui să vadă 21
- daltoniştii nu ar trebui să poată vedea nici un
număr

Planşa 8 - cei cu vedere normală ar trebui să vadă numărul

6
- majoritatea celor cu deficienţe de percepţie a cu-
lorilor nu pot citi numărul sau îl vor citi incorect

Planşa 9 - cei cu vedere normală ar trebui să vadă numărul

45
- majoritatea celor cu deficienţe de percepţie a cu-
lorilor nu pot citi numărul sau îl vor citi incorect
Planşa 10 - cei cu vedere normală ar trebui să vadă numărul
5
- majoritatea celor cu deficienţe de percepţie a cu-
lorilor nu pot citi numărul sau îl vor citi incorect

Planşa 11 - cei cu vedere normală ar trebui să vadă numărul

7
- majoritatea celor cu deficienţe de percepţie a cu-
lorilor nu pot citi numărul sau îl vor citi incorect

Planşa 12 - cei cu vedere normală ar trebui să vadă numărul

16
- majoritatea celor cu deficienţe de percepţie a cu-
lorilor nu pot citi numărul sau îl vor citi incorect
 Planşa 13 - cei cu vedere normală ar trebui să vadă numărul
73
- majoritatea celor cu deficienţe de percepţie a cu-
lorilor nu pot citi numărul sau îl vor citi incorect

Planşa 14 - cei cu vedere normală şi daltoniştii nu ar trebui

să poată vedea nici un număr
- cei cu deficienţă pe roşu-verde ar trebui să vadă
numărul 5

Planşa 15 - cei cu vedere normală şi daltoniştii nu ar trebui

să poată vedea nici un număr
- cei cu deficienţă pe roşu-verde ar trebui să vadă
numărul 45
Planşa 16 - cei cu vedere nor-mală ar trebui să vadă numărul
26
- cei cu protanopie şi protanomalie puternică vor
vedea 6, iar cei cu protanomalie moderată vor
vedea ambele, dar 6 este clar decât 2
- cei cu deutanopie şi deutanomalie puternică vor
vedea 2, iar cei cu deutanomalie moderată vor
vedea ambele, dar 2 este clar decât 6

Planşa 17 - cei cu vedere normală ar trebui să vadă numărul

42
- cei cu protanopie şi protanomalie puternică vor
vedea 2, iar cei cu protanomalie moderată vor
vedea ambele, dar 2 este clar decât 4
- cei cu deutanopie şi deutanomalie puternică vor
vedea 4, iar cei cu deutanomalie moderată vor
vedea ambele, dar 4 este clar decât 2
Planşa 18 - cei cu vedere normală vor putea trasa linia pur-
purie şi cea roşie între cei doi X
- cei cu protanopie şi protanomalie puternică o
vor trasa doar pe cea purpurie, iar cei cu prot-
anomalie moderată le vor trasa pe ambele, dar
cea purpurie e mai uşor de urmat
- cei cu deutanopie şi deutanomalie puternică vor
trasa doar linia roşie, iar cei cu deutanomalie mo-
derată vor trasa ambele linii, dar cea roşie e mai
uşor de urmat

Planşa 19 - majoritatea celor cu deficienţă de vedere pe roşu-

verde pot trasa linia şerpuitoare între cei doi X
- majoritatea celor cu vedere normală şi daltoniştii
sunt incapabili a urmări linia

Planşa 20 - cei cu vedere normală vor trasa linia albastru-

verde între cei doi X
- majoritatea celor cu deficienţe de percepţie a cu-
lorilor nu vor putea urmări linia sau vor urmări
una diferită de cea normală
Planşa 21 - cei cu vedere normală vor trasa linia portocalie
între cei doi X
- majoritatea celor cu deficienţe de percepţie a
culorilor nu vor putea urmări linia sau vor
urmări una diferită

Planşa 22 - cei cu vedere normală vor trasa linia unind

albastrul-verde şi galbenul-verde
- cei cu deficienţe pe roşu verde vor trasa linia
unind albastrul-verde cu purpuriu
- daltoniştii nu pot trasa nici o linie

Planşa 23 - cei cu vedere nor-mală vor trasa linia unind

purpuriul şi portocaliul între cei doi X
- cei cu deficienţe pe roşu-verde vor trasa linia
unind purpuriu cu albastrul-verde
- daltoniştii nu pot trasa nici o linie

Planşa 24 - și cei cu deficienţe si cei cu vedere normală

pot trasa linia şerpuitoare între cei doi X
 Metode de amestec sau de egalizare a culorilor - utilizea-
ză amestecul de culori spectrale, cărora subiectul trebuie
să le obţină egalizarea după ecuaţia lui Rayleigh (roşu +
verde = galben), cu ajutorul spectroscopului cu vedere
directă sau anomaloscop
- privind în aparat se observă o plajă
circulară, împărţită în două plaje semicirculare
→ plajă inferioară luminată în galben
→ plajp superioară luminată printr-un amestec de
radiaţii roşii sau verzi
- cu ajutorul unor vize se poate varia
calitatea cromatică a celor două plaje => după proporţia
de culori spectrale utilizate pentru a obţine anumite egali-
zări se poate stabili gradul şi tipul de deficienţă de perce-
pere a culorii
 Interpretare - anomaliile simţului cromatic
= discromatopsie <―> confuzia culorilor
= acromatopsie <―> lipsa totală de percepţie a culo-
rilor - vedere în alb-negru
- asociată cu ambliopie, fotofobie, nistagmus

- discromatopsii - congenitale - mai frecvente la sexul

masculin (8%, față de 0,4% la sexul feminin)
- grupate în :
- tricromazie anormală - deficiența în percepția
uneia din cele trei culori fundamentale (protano-
malie - pe culoarea roșie, deutanomalie - pe cu-
loarea verde, tritanomalie - pe culoarea albastră)
- dicromazie - absența percepției pentru una din
cele trei culori fundamentale (protanopie sau dal-
tonism – pentru roșu, deuteranopie – pentru
verde, tritanopie – pentru albastru)
 - dobândite - apar în corelație cu alte tulburări
oculare funcționale (scăderea acuității vizuale,
tulburări de adaptare)
- pot fi unilaterale
- evoluează în raport cu afecțiunea
care le-a generat
- forme clinice :
- discromatopsii propriu-zise - secundare unor leziuni
oculare (leziuni ale nervului optic și căilor optice – în axul
roșu-verde, afecțiuni retiniene – în axul albastru-galben)
- cromatopsii - vederea colorată a unor suprafețe pe care
subiecții normali le văd albe - cauzate de creșterea absorbției
filtrelor naturale ale ochiului (cataractă, hemoragii in vitros)
sau scăderea acestei absorbții

 agnozii cromatice - apar în leziuni ale cortexului vizual occipi-

tal - imposibilitatea recunoașterii unei culori deși fotore-
ceptorii retinieni sunt normali
 Valorificare
 în anumite sporturi sau ramuri sportive reducerea AV sau a CV
poate determina reducerea performanţelor sportive
 în planorism, paraşutism - obligatoriu AV = 1, fără corecție
 în polo pe apă, hochei pe gheață, box, alpinism - interzisă co-
recţia optică cu ochelari de vedere
 în parașutism, planorism, fotbal - nu sunt permise anomaliile
de simţ cromatic
 incompatibilitate cu practicarea sportului de performanţă sunt
- miopie peste 5 dioptrii - la tinerii în creştere valoarea
scade la 4 dioptrii
- strabism cu unghi de deviaţie de peste 5°
- cataractă congenitală
 practicarea îndelungată a exerciţiilor fizice pare că modifică di-
mensiunile CV, în sensul creşterii acestuia, mai ales pentru cu-
loarea verde ← intensificarea activităţii sistemului nervos
vegetativ simpatic la sportivi