Functiile analizatorului

vizual
Dobre Adina
Grupa 22 Kt
Roluri

• Analizatorul vizual are rol în recepția, conducerea și analizarea

undelor electromagnetice cu lungimea de undă cuprinsă între
323-597 mµ.
• Acesta asigură transformarea luminii (excitantul specific) în
senzații vizuale. Proces ce conține doua etape: transformarea
energiei luminoase în energie chimică și transformarea acesteia
în energie nervoasă.
• Furnizează peste 90% din informațiile legate de mediu.
• Simțul văzului (+simțul auditiv și cel kinestezic) au rol în
orientarea conștientă în spațiu și în menținerea echilibrului.
I.Senzaţia de lumină/simțul luminos

• Reprezintă proprietatea retinei de a percepe cel mai slab stimul luminos

posibil, permițând ochiului să aprecieze luminozitatea obiectelor și să se
adapteze la variații luminoase diferite. 
• Senzația luminoasă apare ca urmare a excitării celulelor cu conuri și cu
bastonașe de către un stimul luminos care atinge valoarea prag.
• Schimbarea fotosensibilităţii ochiului la schimbarea intensităţii luminoase
se numeşte adaptare.
• Există doua tipuri de adaptare:
Adaptarea la lumină
Adaptarea la întuneric
• Adaptarea la lumină
Prin descompunerea pigmentului vizual, este posibilă
creșterea pragului de excitabilitate al celulelor vizuale
(scade excitabilitatea) care duce la adaptarea la lumină.
Procesul este rapid, intervalul de timp în care se petrece
fiind între 1-6 minute.
• Adaptarea la întuneric
Prin resintetizarea pigmentului vizual ce duce la
scăderea pragului de excitabilitate al celulelor vizuale
(crește excitabilitatea) este posibilă adaptarea vizuală la
întuneric. Procesul este lent, intervalul de timp în care se
petrece fiind între 40-60 de minute.
• Senzația luminoasă este eficace între două limite, pragul
minimal/pragul maximal și pragul de ebulisare.
• În momentul proiectării pe retină a unui stimul luminos
puternic (peste valoarea prag) apare o senzație dureroasă
(de tip orbire) ce poartă numele de ebulisare.
• Ebulisarea reprezintă descompunerea bruscă a unei
cantități mari de pigment vizual. 
• Senzației de lumină îi sunt caracteristici doi parametri
specifici:
Pragul luminos absolut- constă în cantitatea cea mai
mică de lumină ce poate fi percepută în obscuritate și poate
fi determinată cu adaptometre.
Pragul luminos diferențial- constă în diferența de
luminozitate cea mai mică ce permite distincția între două
suprafețe alăturate și poate fi determinată prin metodele de
explorare a câmpului vizual.
 Tulburările
simțului luminos
• Scăderea sau pierderea vederii
în condiții de iluminare redusă
poartă numele de
hemeralopie. Mai poate purta
numele de hesperanopie,
cecitate nocturnă sau orbul
găinilor.
• Vederea mai bună în lumină
slabă și scăderea vederii în
lumină puternică este
denumită nictalopie. Este
însoțită de fotofobie și de lipsa
perceperii culorilor. 
 Reprezintă proprietatea retinei de a percepe și
deosebi formele obiectelor în spațiu.

Este un fenomen complex bazat pe integrarea

psihică a imaginilor pe care obiectele din jurul
II.Senzația nostru le formează pe retina sensibilă. 

de formă sau Aceasta cuprinde două componente:

simțul
morfoscopic Vederea centrală- care este exprimată prin
măsurarea acuității vizuale

Vederea periferică- care este exprimată prin

măsurarea câmpului vizual.
Acuitatea vizuală (A.V.)
• Facultatea de discriminare a regiunii maculare a retinei, proprietatea acestei
zone de a distinge forma și dimensiunile obiectelor în spațiu și de a deosebi
detaliile acestora. 
• Pentru recunoaşterea formei obiectelor sunt necesare două condiții :
Minimum vizibil/perceptibil- dimensiunea minimă a imaginii pentru a putea fi
văzută cu ochiul liber.
Minimum separabil- distanța minimă dintre două puncte pentru ca acestea să
poată fi percepute distinct.
• A.V. este o măsură cantitativă a abilită ții de a identifica simboluri negre pe un
fond alb, la o anumită distanță standard, variind dimensiunea simbolurilor
• Materiale necesare – optotipuri = tabele
speciale ce con țin înşiruiri de litere
sau desene de diferite dimensiuni.
• Imaginile optotipului sunt astfel
concepute încât semnele cele mai mici,
de pe ultimul rând, să fie văzute de la
distanța de 5 m (de la care nu se mai
face acomodare) sub un unghi vizual de
5 minute, grosimea semnelor
corespunzând unei deschideri angulare
de 1 minut.
• În dreptul fiecărui rând este înscrisă
distanţa de la care trebuie citit în mod
normal rândul respectiv
 Câmpul vizual (C.V.)
• Acesta corespunde porţiunii din spaţiu care se proiectează pe retina sensibilă a
unui ochi imobil. 
•  Câmpul vizual este necesar pentru:
 orientarea în spațiu 
aprecierea distanțelor 
aprecierea existenței și a morfologiei elementelor mobile şi fixe din jur 
• Limite fiziologice 
 pentru lumina incoloră temporal - 80° - 90° 
nazal - 55° - 60° (limitat de piramida nazală) 
inferior - 60° - 80° (limitat de arcada zigomatică) 
superior - 45° - 55° (limitat de arcada sprâncenoasă) 
pentru lumina colorată - limite mai reduse cu circa 10 ° pentru albastru, cu circa
20 ° pentru roşu şi cu circa 30 ° pentru verde  C.V. scade de la centru spre
periferie
Modificările CV
• Scotoame
• îngustări de CV
•  hemianopsii 
scotom = defect de CV,
zonă oarbă în care
subiectul nu percepe
lumina și imaginea 
hemianopsie = lipsa unei
jumătăți din CV la nivelul
fiecărui ochi
 • Reprezintă facultatea retinei de a percepe
diferitele radiaţii monocromatice ale
spectrului vizibil, emise sau reflectate de
obiectele din jur (ROGVAIV – roșu, orange,
III. Senzația galben, verde, albastru, indigo, violet).

de culoare sau • culorile se împart în: 

 culori cromatice (spectrale) 
simțul culori acromatice:
cromatic o alb = amestecul culorilor cromatice 
o negru = absorbţia tuturor culorilor
cromatice 
o cenuşiu = amestecul de alb şi negru 
• Stimulii colorați prezintă anumite caractere fizice:
 Tonalitate = lungimea de undă a stimulului colorat -
reprezintă culoarea respectivă.
o fiecare tonalitate poate avea 15 tonuri (nuanțe)
diferite.
 Luminozitate = ușurința cu care un stimul este văzut
- este în raport de cantitatea de alb conținută de un
stimul colorat.
Saturație = cantitatea de radiații cu aceeași lungime
de undă conținută de un stimul colorat.
• La lumina zilei sensibilitatea retinei este maximă
pentru culorile galben şi verde, medie pentru culoarea
albă şi minimă pentru culorile extremităţilor
spectrului vizibil (roşu, violet).
• În lumină crepusculară sensibilitatea maximă a
retinei este pentru culoarea albastră.
• Mecanismul de formare a senzației cromatice are la bază
legile amestecului culorilor: 
Pentru orice culoare există o alta cu care amestecată se
obține senzația de alb - culori complementare (ex. rosu
cu albastru-verzui, portocaliu cu albastru, etc).
Dacă se amestecă două culori care se află mai aproape
una de alta decât culorile complementare se obține o
culoare de tonalitate situată între culorile de amestec.
Orice culoare din natură poate fi obținută prin ames
tecul a trei culori, variind cantitatea, luminozitatea și
saturația 
Culori fundamentale - roșu, verde și albastru..
• Transmiterea spre scoarţă a mesajelor colorate se face
împerecheat alb - negru, roşu - verde, galben – albastru.
Tabele pseudo- • Planşe reprezentând diferite
semne ale căror culori, ca şi
izocromatice  culoarea fondului, sunt
(Stilling, Ishihara, situate pe aceeaşi linie de
confuzie - culori uşor de
 Polack, Rabkin) recunoscut pentru persoanele
cu simț cromatic normal, nu
pot fi descifrate de subiecţii
cu anomalii de percepere a
culorilor.
• Sunt folosite în special
pentru conducătorii auto sau
în transporturi.
Bibliografie
• https://oftalmologie.usmf.md/sites/default/files/inline-files/Functiile%20analizat
orului%20vizual.pdf
• Fiziologie LP 5