ANALIZATORII

Analizatorii sunt sisteme de organe specializate pentru recepţia, conducerea si prelucrarea

informatiei, avand ca scop formarea de senzaţii.
Fiecare analizator este alcãtuit din trei segmente: periferic, intermediar si central.
1.Segmentul periferic (receptorul):
- preia informatii din mediul extern, sub formã de stimuli, apoi le codifica sub forma de
impulsuri nervoase
- este reprezentat de celule senzitive sau terminatii nervoase, situate in organele de simt (ochi,
ureche, piele, nas, limba)
2.Segmentul intermediar (de conducere)
- este format din cãile nervoase prin care impulsul nervos este transmis la segmentul central
(scoarta cerebralã).
3.Segmentul central
- este reprezentat de o portiune din scoarta cerebrala (sau o arie senzitivo-senzoriala corticala)
la care ajunge calea de conducere si la nivelul careia impulsurile sunt transformate în senzatii
specifice.

1
 Analizatorul cutanat
IMPORTANTA: Simtul tactil, termic si al durerii sunt importante pentru: comunicare, orientare in
spatiu, cunoasterea formei obiectelor, evitarea stimulilor periculosi (nocivi).
1.SEGMENTUL PERIFERIC (RECEPTORII CUTANAŢI)
În piele existã receptorii cutanaţi, reprezentati de terminaţii nervoase libere şi terminaţii
nervoase încapsulate.
Tip de sensibilitate Numele receptorilor
Tactila fina discurile Merkel
Tactila grosiera/Presiune corpusculii Ruffini
Termica - rece corpusculii Krause
Termica - cald Corpusculii Ruffini
Dureroasa Terminatii nervoase libere

2
2. SEGMENTUL INTERMEDIAR = FASCICULELE SENSIBILITATII EXTEROCEPTIVE:
- FASCICULULELE SPINOTALAMICE ANTERIOARE – conduc sensibilitatea tactila grosiera
- FASCICULELE SPINOTALAMICE LATERALE – conduc sensibilitatea termica si dureroasa
- FASCICULELE SPINOBULBARE – conduc sensibilitatea tactila fina
3.SEGMENTUL CENTRAL = ARIA SOMESTEZICA PRIMARA (ARIA SENZITIVA PRIMARA), din lobul
parietal al emisferelor cerebrale.

Analizatorul vizual
IMPORTANTA - Vederea furnizeazã peste 90% din informaţiile asupra mediului înconjurãtor, de
aceea are o importanţã fiziologicã considerabilã, nu numai în diferenţierea luminozitãţii, formei
şi culorii obiectelor, dar şi în orientarea în spaţiu, menţinerea echilibrului şi a tonusului cortical
(atenţia).

3
Anatomia analizatorului vizual

⦁ SEGMENTUL PERIFERIC

⦁ Este reprezentat de receptorii vizuali (fotoreceptorii) din globul ocular.

Fotoreceptorii sunt situati in tunica interna a globului ocular, numita retina si sunt de doua
tipuri:

⦁ Celulele fotoreceptoare cu con: receptori pentru vederea diurna, contin pigmentul

fotosensibil IODOPSINA

⦁ Celulele fotoreceptoare cu bastonas: receptori pentru vederea nocturna, contin pigmentul

fotosensibil RODOPSINA

⦁ Recepţia vizuală constã în transformarea energiei electromagnetice a luminii în influx

nervos.
Acesti receptori sunt stimulati de lumina. In prezenta luminii, pigmentii fotosensibili se
descompun, iar celulele trimit impulsuri nervoase catre centrii nervosi.

⦁ SEGMENTUL INTERMEDIAR = CALEA VIZUALA

-Este reprezentata partial de nervii optici (perechea II de nervi cranieni), formati din axonii
neuronilor multipolari din retina
- pe traseul caii vizuale se gaseste chiasma optica, unde axonii din nervii optici se
incruciseaza partial

4
 3. SEGMENTUL CENTRAL = ARIA VIZUALA, din lobul occipital al emisferelor cerebrale.
Fiziologia analizatorului vizual
Acomodarea cuprinde modificarile si ajustarile care au loc in globul ocular pentru formarea
unei imagini clare, prin focalizarea razelor de lumina in pata galbena de pe retina. Pata
galben este portiunea cea mai sensibila a retinei, de unde pleaca cele mai precise informatii
spre centrii nervosi.

⦁ Acomodarea in functie de distanta ochi-obiect

⦁ Se realizeaza cu ajutorul cristalinului si al muschilor ciliari. Muschii ciliari inconjoara

cristalinul si prin contractia lor se poate modifica diametrul si curbura cristalinului. Deci
cristalinul, care e situat in globul ocular, in spatele irisului, are rolul unei lentile cu

5
 geometrie variabila.
Cand privim obiecte apropiate (30 cm), diametrul cristalinului se micsoreaza si curbura lui
creste (se bombeaza), iar cand privim obiecte departate (mai mult de 30 cm), diametrul
cristalinului se mareste si curbura lui scade (se aplatizeza).

Defectele de refractie (Viciile de refractie)

Uneori, cristalinul are elasticitate scazuta sau diametrul antero-posterior al globului ocular
este diferit fata de valorile normale.

⦁ ochiul hipermetrop, diametrul antero-posterior al globului ocular este mai scurt decat cel
normal sau cristalinul este prea plat; persoana depãrteazã obiectele de ochi pentru a le
vedea clar; hipermetropia se corecteazã cu lentile convergente;

⦁ ochiul miop, diametrul antero-posterior al globului ocular este mai lung decat cel normal
sau cristalinul este prea bombat; persoana apropie obiectele de ochi pentru a le vedea clar;
miopia se corecteazã cu lentile divergente.

⦁ astigmatismul este un viciu de refracţie, datorat existenţei unor denivelari pe suprafata

globului ocular. Vederea este neclara de aproape si la distanta. Astigmatismul se
corectează cu lentile cilindrice. Acomodarea in functie de distanta ochi-obiect

⦁ Acomodarea in functie de intensitatea luminii (Adaptarea la lumina si intuneric)

În structura celulelor receptoare retiniene, cu conuri şi cu bastonaşe, se aflã macromolecule

fotosensibile (pigment vizual), care sunt de mai multe tipuri: bastonaşele conţin un singur fel de
pigment vizual, numit rodopsinã; conurile conţin trei feluri de asemenea pigmenţi — iodopsine.
Sensibilitatea celulelor fotoreceptoare este cu atât mai mare, cu cât ele contin mai mult
pigment. Recepţia vizuală constã în transformarea energiei electromagnetice a luminii în influx
nervos.
Prin expunerea mult timp la lumina puternica, pigmentul vizual atât din conuri, cât si din
bastonase este descompus în retinen (derivat al vitaminei A) si opsine (proteine). În plus, cea
mai mare parte a retinenului ( din conuri si din bastonase) este transformat in vitamina A.
Astfel, scade concentratia pigmentilor vizuali, iar sensibilitatea ochiului la lumina scade. Acest
proces este numit adaptare la lumina. Vederea diurnã (fotopica) se realizeazã cu ajutorul
conurilor. Timpul de adaptare la lumina este de 5 minute.
Invers, dacã un individ stã mult timp în intuneric, retinenul si opsinele din conuri si din
bastonase sunt convertite in pigmenti vizuali. De asemenea, vitamina A este transformatã în
retinen, crescând astfel cantitatea de pigment vizual. Acest proces este numit adaptare la
intuneric. Sensibilitatea unui bastonas la întuneric este de zeci de ori mai mare decât la lumina.
Din acest motiv, vederea nocturnã (scotopica) este asiguratã de bastonase.

6
 Analizatorul acustico-vestibular

IMPORTANTA
Analizatorul acustic ( pentru auz) si analizatorul vestibular (are importanta pentru pozitia
corpului în repaus si miscare) ofera informatii utile pentru: orientare in spatiu si comunicare.

⦁ SEGMENTUL PERIFERIC

7
 ⦁ Receptorii acustici (auditivi):

⦁ sunt situati în urechea internã, in melcul membranos al labirintului membranos.

⦁ Sunt reprezentati de celule senzoriale care formeaza organul spiral Corti

⦁ Receptorii vestibulari (pentru echilibru):

⦁ Sunt situati in urechea interna, in componente ale labirintului membranos: utricula, sacula
si canalele semicirculare membranoase

⦁ Sunt reprezentati de celule senzoriale care formeaza maculele si crestele ampulare

Receptorii din macule sunt stimulati de modificarile acceleratiei, iar cei din crestele
ampulare sunt stimulati de miscarile de rotatie ale capului si corpului.
Receptorii acustici si cei vestibulari fac parte din categoria mecanoreceptorilor.

⦁ SEGMENTUL INTERMEDIAR

⦁ Calea auditiva – este reprezentata partial de ramura acustica a nervilor acustico-

vestibulari (perechea VIII de nervi cranieni), care preia informatii de la organul spiral
Corti

⦁ Calea vestibulara - este reprezentata partial de ramura vestibulara a nervilor acustico-

vestibulari (perechea VIII de nervi cranieni), care preia informatii de la macule si crestele
ampulare.

⦁ SEGMENTUL CENTRAL :

⦁ Pentru analizatorul acustic – este reprezentat de aria auditiva, situata in lobul

temporal al emisferelor cerebrale

⦁ Pentru analizatorul vestibular – este reprezentat de aria echilibrului, situata in lobul

8
 temporal al emisferelor cerebrale, in spatele ariei auditive.

Fiziologia analizatorului auditiv - Mecanismul receptiei auditive

Urechea umanã percepe sunete cu frecventa cuprinsã între 20 si 20000Hz (herţi) si amplitudini
între 0 si 130 de decibeli. Undele sonore sunt produse de rarefieri si condensari ale aerului si au
ca proprietati fundamentale: inaltimea, determinata de frecventa undelor; intensitatea,
determinata de amplitudine; timbrul, determinat de vibratiile armonice superioare insotitoare.
Celulele senzoriale de la nivelul organului Corti transformã energia mecanicã a sunetelor în
impuls nervos. Sunetul este transmis pânã la organul Corti, incepând de la nivelul pavilionului
urechii, care capteazã si dirijeazã sunetele spre conductul auditiv extern. La capatul acestuia,
unda sonora pune în vibratie membrana timpanului care, la rândul sau, antreneazã lantul celor
trei oscioare. Unda sonorã este transmisã mai departe, succesiv, ferestrei ovale, perilimfei si
endolimfei (doua lichide din urechea interna). Variatiile de presiune ale endolimfei fac sã
vibreze membrana bazilarã, pe care se gaseste organul Corti.
Fiziologia analizatorului vestibular
Analizatorul vestibular are rolul de a informa creierul despre pozitia capului în spatiu si despre
accelerãrile liniare sau circulare la care acesta este supus. Simtul vestibular nu este propriu-zis
un simt al echilibrului, ci o componentã importanta a mecanismelor care contribuie la reglarea
echilibrului, alãturi de analizatorii kinestezic, vizual, tactil si de cerebel.

Notiuni elementare de igiena si patologie (Bolile/Afectiunile anlizatorilor)

Boli ale analizatorului cutanat:

⦁ Micozele (Infectiile cutanate provocate de ciuperci);

⦁ Cauze :

⦁ Infectii cu ciuperci

⦁ Imbracaminte neadecvata

⦁ Manifestari (caracteristici):

⦁ Inrosirea si descuamarea (cojirea) pielii

⦁ Senzatia de mancarime (prurit)

⦁ Prevenire:

⦁ Evitarea hainelor din materiale sintetice, care mentin umezeala

9
⦁ Evitarea hainelor stramte

⦁ Herpesul cutanat

⦁ Cauze:

⦁ Infectia cu virusul Herpes simplex

⦁ Deshidratare

⦁ Manifestari :

⦁ aparitia unei eruptii cutanate cu aspect caracteristic (vezicule)

⦁ senzatia de durere/mancarime locala

⦁ Prevenire:

⦁ Hidratare corecta

⦁ Evitarea alimentelor picante

Boli ale analizatorului vizual:

⦁ Cataracta (opacifierea cristalinului din componenta sistemului optic al globului ocular),

⦁ Cauze:

⦁ modificari chimice ale proteinelor din compozitia cristalinului, determinata de: infectii,
traumatisme

⦁ Manifestari:

⦁ pierderea treptata a vederii.

⦁ Prevenire:

⦁ Purtarea echipamentului de protectie

⦁ Tratarea corespunzatoare a rinitelor de cauza infectioasa

⦁ Glaucomul

⦁ Cauza: cresterea presiunii umorii apoase

⦁ Manifestari: comprimarea nervului optic, pierderea vederii

⦁ Prevenire: control periodic

10
 ⦁ Conjunctivita

⦁ Cauze: infectii cu virusuri, alergii

⦁ Manifestari: senzatia de „nisip in ochi”, mancarime

⦁ Prevenire: spalarea frecventa a mainilor, evitarea cosmeticelor cauzatoare

Boli ale analizatorului acustico-vestibular:

⦁ Otita

⦁ Cauze – infectii bacteriene, expunere la frig

⦁ Manifestari – durere, febra

⦁ Prevenire – igiena corespunzatoare, evitarea frigului

11