Analizatorul vizual

Analizatorii sunt sisteme morfofuncționale prin intermediul cărora , la nivel

cortical, se realizează analiza cantitativă și calitativă a excitațiilor din mediul
extern și intern, care acționează asupra receptorilor.
Analizatorul vizual furnizează peste 90% din informațiile asupra mediului
înconjurător. Are o mare importanță fiziologică : diferențiază luminozitate,
forma si culoarea unui obiect, ajută la orientarea in spațiu, menținerea
echilibrului și a tonusului cortical.
Analizatorul vizual este alcătuit din retină, la nivelul acesteia se găsesc
receptori ,căile de transmitere și zonele de proiecție corticală.
Fiecare analizator este alcătuit din trei segmente
-periferic (receptor):- celule fotoreceptoare
-intermediar (de conducere):-protoneuronul, deutoneuronul , tritoneuronul.
-central:- este localizat în aria vizuală din lobul occipital, pe marginea scizurii
calcarine.
Globul ocular
Ochiul este un organ pereche format din globul ocular si organele anexe ale
acestuia.
Globul ocular este aproximativ sferic, este situat în orbită. Între globul ocular
și peretele osos al orbitei se află o capsulă adipoasă în care se găsesc mușchi
extrinseci ai acestuia.
Este format din trei tunici concentrice (externă, medie și internă ) și din medii
refringente.
Tunica externă
Este fibroasă și formată din două părți :
1. Sclerotica
Este așezată posterior, reprezintă 5/6 din tunica externă și este apoasă. Pe
sclerotică se inseră mușchii extrinseci ai globului ocular.
Prezintă orificii pentru vasele sangvine și limfatice, iar la nivelul polului
posterior este perforată de fibrele nervului optic ,care părăsește globul ocular,
cât și de artera care intră în globul ocular.
Pe fața ei internă, zona de tranziție spre coroidă conține celule pigmentare
2. Corneea
Este așezată în partea anterioară , este transparentă și nu este vascularizată ,
prezentând în schimb numeroase fibre nervoase
Între sclerotică și cornee se află șanțul sclerocorneean, în profunzimea
căruia se află și canalul lui Schlemm prin care trece umoarea apoasă spre
venele sclerei.
Tunica medie
Este vasculară, o membrană fină și este formată din trei segmente:
1. Coroida (negricioasă-brună)
Se întinde posterior de ora serata (limita dintre coroidă și corpul ciliar) .
Posterior are un orificiu cu diametrul de 1, 5 mm prin care iese nervul optic.
2. Corpul ciliar
Se află imediat înaintea orei serata și prezintă procesele ciliare și mușchiul
ciliat.
3. Irisul
Este poziționat anterior , are rol de diafragmă (permite reglarea cantități de
lumină care intră în retină), cu un orificiu numit PUPILĂ
Tunica internă (nervoasă)
Este reprezentată de retină(o membrana fotosensibilă , recepționează și
transformă stimulul luminos în influx nervos ).
Din punct de vedere morfologic și funcțional se disting două regiuni :
1. Retina vizuală se întinde posterior de ora seratta și prezintă
două regiuni importante
- Pata galben (macula luteea ) ,situată în dreptul axului
vizual. În centrul maculei luteea se află o adâncitură
de de 1,5 mm²- foveea centralis (se găsesc doar
conuri)
 - Pata oarbă , situată medial și inferior de pata galbenă,
reprezintă locul de ieșire a nervului optic din globul
ocular și de intrare a artelor globului ocular. În pata
oarbă nu există elemente fotosensibile.
STRATURILE RETINEI
1. Membrana limitantă internă
2. Stratul celulelor multipolare
3. Stratul celulelor cu bastonașe
4. Stratul celulelor cu conuri
5. Stratul celulelor pigmentare
6. Tibrele nervului optic
7. Stratul celulelor anacrine
8. Stratul neuronilor bipolari
9. Stratul celulelor orizontale
10.Stratul pigmentar
Celulele cu bastonașe -circa 125milioane, sunt mai numeroase spre periferia
retinei optice, în macula luteea numărul lor este mic , iar în foveea centralis
lipsește.
Celulele cu bastonașe sunt specializate pentru vederea nocturnă , fără detalii și
fără culoare, conțin pigmentul numit rodopsina.
Celulele cu conuri sunt responsabile de vederea diurnă și cromatica. Conțin
pigmentul numit iodopsina.
Medii refringente
1. Corneea -lentilă convexă , cu o putere de refracție de 40 dioptrii.
2. Cristalin – lentilă luminoasă, învelit de o capsulă elastică( cristaloidă)
-20 de dioptrii
-nu este vascularizat, se hranește prin difuziune din procesele ciliare
- fixat prin ligamentul suspensor de mușchiul ciliar
3. Umoarea apoasă- lichid incolor, permite trecerea razelor de lumina , este
secretat de procesele ciliare și drenat în vasele din sclerotică printr-un canal. Se
află între cornee și iris și între iris și cristalin .
4. Umoarea sticloasă (corp vitros) – se află între cristalin și retină, este
transparentă cu consistența gelatinoasă, cu rol în menținerea formei sferice a
ochiului.
Deoarece sistemul optic al ochiului este un sistem convergent, se va obtine o
imagine reală, răsturnată și mai mică.
ANEXELE OCHIULUI -de mișcare
- de protecție
Anexele de mișcare sunt reprezentate de mușchii extrinseci ai globului ocular,
sunt striați. Mușchii drepți au formă de trunchi de con cu baza de sclerotică și
cu vârful la nivelul unui inel fibros de la vârful orbitei. Mușchii oblici se disting
superior și inferior . Ei își au originea pe peretele superior și inferior al orbitei.
Mișcarea de lateralitate se efectuează prin contracția dreptului extern de la un
ochi ,împreună cu dreptul intern al ochiului opus , mișcare de convergența a
ochiului se realizează prin contracția ambilor mușchi drepți interni ,mișcarea în
sus se realizează prin contracția mușchilor drepți superiori și a celor oblici
inferiori , mișcare de jos prin contracția drepților inferiori și a oblicilor superior.
Nervul III inervează oblicul inferior și toți mușchii drepți, exceptând dreptul
extern, nervul IV inervează oblicul superior, iar nervul VI dreptul extern.
Anexele de protecție:
 Sprâncenele
 Pleoapele
 Conjunctivita
 Aparatul lacrimal
CALEA OPTICĂ
Reprezintă segmentul intermediar al analizatorul vizual.
Receptorii căii optice sunt celulele fotosensibile cu conuri și bastonașe.
Primul neuron (protoneuronul) este un neuron bipolar din retină
Al doilea neuron(deutoneuronul) este un neuron multipolar din retină. Axonul
neuronului multipolari formează nervul optic. Din chiasma optică pornesc două
fascicule numite tractul optic. Fiecare tract optic conduce informatia din
jumătatea temporală a retinei de aceeași parte și din jumătatea nazală a retinei
de partea opusă.
Al treilea neuron (tritoneuronul) este situat în corpu genicular lateral din
metatalamus.
 De la tectum unele fibre merg spre nucleul autonom al nervului III, de unde
pornesc fibrele parasimpatice care vor ajunge în mușchiul sfincter al pupilei
(mioza), altele coboară în cornul lateral al măduvei C8- T2, de unde pornesc
fibrele simpatice care vor ajunge la dilatatorul pupilei(midriază).
Ochiul emetrop – există o concordanță perfectă între lungimea axului
anteroposterior și puntea de convergența a mediilor transparente ,retina se
află la 17cmm în spatele centrului optic , imaginea este clara , fără acomodare.
Acomodarea este un proces automat de adaptare a ochiului pentru vederea
clară a obiectelor, situate intre 25 cm -6 m.

Acomodarea este un act reflex, reglat de centrii corticali și de coliculii

cvadrigemeni superiori, care , prin intermediul nucleului vegetativ parasimpatic
anexat nervului ocolomotor din mezencefal , comandă contracția mușchiului
ciliar.
Reflexul pupilar fotomotor este un reflex mult mai simplu, cu centrii în
mezencefal. El constă în contracția mușchilor circulari ai irisului , urmată de
midriază provocată de scăderea intensității stimului luminos
În cazul în care puterea de convergența a mediilor transparente nu este în
concordanță cu lungimea axului anteroposterior, ochiul este ametrop,
prezentând diverse defecte optice:
1. Miopia –este afecțiunea personalelor care nu pot vedea bine atunci
cănd privesc la distanță.
- imaginea se formează înaintea retinei datorită lungimii prea mari
a axului anteroposterior sau a curburii crescute a cristalinului
- se corectează cu lentile biconcave
2. Hipermetropia –persona nu vede clar la apropiere , depărtează
obiectul de ochi pentru a vedea mai bine.
- imaginea se formează în spatele retinei
-se corectează cu lentile biconvexe
3. Astigmatismul – este datorat neregularităților corneei sau deformări
cristalinului
- imaginea formată este neclară
-se corectează cu lentile cilindrice
Baza fotochimică a vederii
Razele de lumină străbat mediile transparente și apoi retina , ajungând la
celulele fotoreceptoare ale acestuia.
Iodopsina – din celulele cu conuri se descompun în retinem și fotopsină
Rodopsina- din celulele cu bastonașe se descompun în retinem și scotopsină.
Prin descompunere => modificarea permeabilități celulelor fotoreceptoare prin
ioni și se declanșează potențialul de acțiune
De la celulele fotoreceptoare pornesc influxurile nervoase care prin nervii
optici sunt conduse la segmentul central al analizatorului vizual localizat în aria
vizuală din lobul occipital , pe marginea scizurii calcarine , unde sunt
transformate în senzație de văz .
Sensibilitatea fotoreceptoare este cu atât mai mare, cu cât ele conțin mai mult
pigment. Cantitatea de pigment din conuri și bastonașe variază în funcție de
expunerea lor la lumină sau întuneric.
Celulele cu bastonașe -circa 125milioane, sunt mai numeroase spre periferia
retinei optice, în macula luteea numărul lor este mic , iar în foveea centralis
lipsește.
Celulele cu bastonașe sunt specializate pentru vederea nocturnă , fără detalii și
fără culoare, conțin pigmentul numit rodopsina.
Celulele cu conuri sunt responsabile de vederea diurnă și cromatica. Conțin
pigmentul numit iodopsina.
Celule nervoase modificate , în nr.de 6-7 milioan, sunt mai numeroase în pata
galbenă, în fovea centralis există numai celule cu conuri
Transmiterea stimulului vizual. Potențialul receptor determină apariția unor
modificări electrice în neuronii bipolari care, la rândul lor, determină apariția în
neuronii multipolari a unor potențial de acțiune de tip „tot sau nimic”.
Frecvența acestor potențial este proporțională cu logaritmul intensității
luminoase. Axonii acestora neuroni se termină în corpii geniculați laterali ai
metatalamusului, de unde informația vizuală este transmisă spre scoarța
cerebrală.
Din punct de vedere topografic și funcțional, retina este împărțită în două :
retina nazală și retina temporală. După cum am arătat deja, pe retină se
formează o imagine răsturnată și inversată, adică jumătatea dreaptă a
obiectului se va proiecta pe fiecare din jumătățile stângi ale celor două retine,
iar jumătatea stângă a obiectului se va proiecta în dreapta. Datorită modului
particular de încrucișare a fibrelor nervului optic la nivelul chiasmei optice ,
imaginile obiectelor situate în partea stângă a ochiului care le privește se vor
forma în emisfera cerebrală și invers.
Prelungirea stimulurilor vizuali începe de la nivelul retinei. Aceasta conține, pe
lângă celulele fotoreceptoare, și neuroni ce asigură transmiterea și prelucrarea
stimulilor generați în conuri și bastonașe. O celulă multipolară formează
împreună cu celulele bipolare și cu celulele fotoreceptoare, de la care pornesc
semnele luminoase, o unitate funcțională retiniană.
Adaptarea receptorilor vizuali. Sensibilitate celulelor fotoreceptoare este cu
atât mai mare cu cât ele conțin mai mult pigment. Cantitatea de pigment din
conuri și bastonașe variază în funcție de expunerea lor la lumină sau întuneric.
Cea mai mare parte a retinalului este transformat în vitamina A. Astfel, scade
concentrația pigmenților vizuali, iar sensibilitatea la lumină scade. Acest proces
este numit adaptarea la lumină
Dacă un individ stă mai mult timp în întuneric, retinalul și opsinele din conuri și
din bastonașe sunt convertite în pigmenții vizuali.
Acest proces se numește adaptarea la întuneric.
Retinelul provine din vitamina A.
Vederea alb-negru și cromatică
Stimularea bastonașelor produce senzația de lumină albă, iar lipsa stimulării,
senzația de negru.
Corpurile care reflectă toate radiațiile luminoase apar albe, iar cele care absorb
toate radiațiile apar negre.
Exista conuri care conțin pigment sensibil la culoarea roșie , verde și albastră.
Stimularea egală a celor trei tipuri de conuri provoacă senzația de alb.
Prin amestecul lor în diferite proporții se pot obține toate celelalte culori ale
spectrului.
Defecte ale vederii cromatica- daltonismul
Câmpul vizual, vederea binoculară si stereoscopică
Spațiul cuprins cu privirea se numește câmp vizual. Fiecărui ochi îi corespunde
un câmp vizual monocular care se suprapune în mare parte cu câmpul vizual al
celuilalt ochi. Partea comună a celor două câmpuri reprezintă câmpul vizual
binocular. Orice obiect aflat în câmpul vizual binocular formează câte o imagine
pe retina fiecărui ochi. Aceste imagini fuzionează pe scoarță într-o imagine
unică. Acest proces de fuzionare a imaginilor începe la nivelul corpilor geniculați
laterali. Vederea binoculară conferă abilitatea vederii în profunzime.
Extirparea ariei vizuale primare determină orbirea.
Distrugerea ariilor vizuale secundare afazia vizuală